Transilvania, 1875 (Anul 8, nr. 1-24)
1875-01-15 / nr. 2
— pe mosii, apoi si cu alte ocupatiuni, pe la urbi si oppide (cetati capitale si orasie). Speramu ca astadi după experientia de 14 ani nici diakulu celu mai hostile romaniloru ardeleni nu va potea nega in cugetu curatu, ci migratiunea acestora in Romania nu ar fi de mare folosu Romaniei, atatu dein punctu de vedere alu economiei nationale, cktu si dein alu nationalitatiei politice inmultite si întărite prin elemente homogene. In cktu pentru capitalulu bradatoru pe care’lu ducu romanii ardeleni in Romania, intrebati pe toti acei proprietari cati au a face cu ei, ca se vedea informatiuni exacte, in cugetu curatu. Ore inse cumu ste aceasta cestiune a colonisarei prin romanii ardeleni, considerata dein punctulu de vedere alu nationalitatiei romane pre cktu ca se afla dein cace de munti? Este prea invederata, ca pre cktu acea migratiune folosesce Romaniei, tocma pre atata, deca nu si mai multu, este ea spre mare stricatiune vietiei nationale a poporului romanescu in Transilvani’«. Nu ca dara singuru numerulu celu mare de milioane multe ar preface pe unu poporu in natiune, ci se mai ceru inca si alta conditiuni essentiali, tara care ti s’ar appleca cunoscut’a sententia. Nos numero sumus et fruges consummere nati; oriunde inse poporulu este mai numerosu in proportiune cu elementele hostili, este si probabilitatea mai mare, ca dein atkti individi se voru alege cu atktu mai multi, carii voru inplini celelalte conditiuni ale existentiei nationale politice si ale libertatiei. Dein acestea ar urma, ca romanii transilvani se impedece pre catu se poate, orice migratiune a elementului lor de aici in Romania. Asia ar trebui se se~ntemple, si scriitori alu acestora linii a fostu acela, carele ca de cincisprediece ani incace se încercase la orickte ocasiuni i s’au datu, ca se retiena pe romani dela emigratiune, se’i indenmne la patientia si la remanere in patri’a loru natale; dara după atkti ani de încercări a cunoscuţii, cu încercările sale nu numai au remasu in desiertu, ci dein contra, emigrarea merse si mai merge crescendo. Pecatu numai cu cei mai multi ardeleni de aceia, carii locuescu in asia numitele comitate,emigra orbesce, fara nici-unu planu, totu-odata cu sperantie mari dictate de fantasi’a loru, care le arata colacii si plăcintele pe tote gardurile dein Romani’a. Mai adaoga, ca pe langa multi oameni buni, trecu si alti miserabili perde véra, carii aici n’au facutu nimieu, era acolo făcu mai prijinu decatu nimieu, plina ce trecu in categori’a vagabundiloru, cu cei de odenióara, cu lantiulu de gritu. De alta parte nu trebue se uitaiuu, ck prin cateva legi mai noue si decrete domnesci dein Romani’a, migratiunea este incuragiata mai virtosu in favórea proprietariloru, dupa ce deusii’si perdusera dreptulu dacei de 21 de dile,*) este insesi I lege data anume in favoarea nationalitatiei romane, care era si trage pe multi romani ardeleni afara dein patria loru. Dreptu ck acea lege este canm equivoca, in citu ori care ministru, prefectu, politianu,io esplica cumu ilu taia capulu, seu cumu ii place lui, ea inse esiste tals qualis, si isi are efectele sale. Asia sub impregiurarile actuali ale ambelor tieri limitrofe, abia mai póate fi vorba de inpedecarea emigratiunei dein Transilvania spre Romani’a. Amu ajunsu cu frequenti’a intre ambele tieri se fia mai mare si decatu fusese aceea plina pe la 1700 si chiaru plina in dilele Măriei Teresiei, pre candu se luasera mesure forte aspre in contra migrarei. Dupace se voru împreuna si calde ferate, trecerea dein una in alta tiera va fi si mai usiara. Sasii si mai virtosii magiarii au cu totulu alte midiulece la mana de a inpedeca trecerea professionistiloru sasesci si a multimei de proletari secuiesci in Romania, inse toate încercările loru si chiaru ale ministeriului ungurescu sunt si romanu vane. Nici chiaru tractatele numite de carte 11u nu ajuta multu in aceasta cestiune. Déca inse migratiunea nu se poate inpedeca, datori’a nóastra patriotica dein ambele tieri ar fi, ca se o scapamu de acestu caracteru anarchicu, se o regulamu, se’i dimu directiuni salutarie. • Politic’a colonisatiu n e i in secolulu nostru este lucru mare. Se invetiamu si noi ceva dela poporale care se ocupa cu aceasta politica. In Romani’a libera sunt mai mulţi barbati de stătu, carii se ocupa seriosu cu Gestiunea colonisatiunei, la care înainte cu vreunu patranu de seculu cugetaseră foarte putini. Cea de antaiu incercare de colonisatiune se facuse prin rusi in Munteni’a, sub protesta de a sploata mineraliele tierei. Camer’a respinse acelu proiectu, capulu opositiunei Const. Filipescu mori intoxicatu, dara colonisarea rusesca bătută si de Ioanu Eliadu cu arm’a cea sfasiietoria a satirei in poesier’a sa Macesiulu si I Florile, reunise de bajocura. Intre anii 1854 et 1856 candu cu invasiunea cea faimosa, mnulu din scopurile principali ale austriaciloru fusese, a colonisa Muntenia si Moldova in masse numerose si compacte de germani si de jidovi germanisati. Indata inse ce moldavo-romanii aflara despre acelu planu alu austriaciloru, alergara cumu se dice cu capulu ruptu, la Constantinopole, era mai alesu la Parisu si la Londra, spre a midiuloci chtu mai curend’a scotere dein principate a trupeloru austriace, si interdicerea oricarui amestecu in afacerile loru, ceea ce s’a si intemplatu spre bucuria nespusa a romaniloru, cu atâtu mai curendu, cu câtu cabinetele dein Parisu si Londr’a purcesera in acesta cestiune in unanimitate si cu tota energi’a ceruta. Dela 1859 incoce, de candu cu încercarea susu atensa a mai multora proprietari de *) Decretulu Nr. 1051 dein 19. Augustu 1864, prin care „strainiloru de orice ritu crestinescu )i se da dreptulu de a cumpără proprietăți immobiliarie; inse totu prin acestu decretu colonisarile in masse mari, in glote compacte de străini sunt oprite. 3* 15