Transilvania, 1878 (Anul 11, nr. 1-24)
1878-01-15 / nr. 2
15 La bai’a dela Faurum, in cóst’a nordica a Vulcoiului, unde si astadi baiesii romani din Buciumu, baiescu de multe ori cu mare norocu, se afla mai multe pipe de piatra de granita, pe care le intrebuintiu Romanii la pisarea metaleloru, si totu aci se află asia numita riunitia — o mara de mana — care o mai intrebuintiedia auricarsorii, gozarii, corsarii — romani pentru macinarea sublatureloru, adeca a remasitieloru pietrose, aurose, mocirlase, din care scotu si celu mai micu grăunte de auru. Era in partea meridionala a Vulcoiului se vedu si astadi remasitiele ruineloru unei cetati romane forte intinse, unde au avutu romanii si amphitheatru, ceea ce arata urmele zidiriloru. Aci se află caramide, ele, lampione de mana (Handlampen), cioburi (herbe), de tievi si de ulcele, in care se vede că romanii au topitu aurulu scosu din Vulcoiu, pre care laboriosii romani ’lu au despicatu si taiatu dreptu in doua, aretandu-ne prin acesta, că romanii au descoperitu aurulu dela diua si anume in verfulu muntelui, si apoi au descinsu dupa elu in un’a afundime de vre-o 100 de orgii. De aci romanii au construitu unu drumu pe culmea dealului pana la „Gur’a cerbului“ un’a attinentia a comunei Buciumului, in lungime de vre-o 2 mile, si de aci continuandu’lu pre vale in diosu pana la Abrudu, si póte mai departe, se folosesce si astadi, fara ca se trebuesca a’lu mai repara si conserva cineva. Teritoriulu asia numitu Cetatian’a din Abrudu-satu, in partea stanga a valei Abrudului, inca purta in sinulu seu remasitiele gloriei Romane, pentru că aci au avutu Romanii un’a statiune militaria, care era mai de demultu provedinta cu unu turnu inaltu, de unde vedea pre valea Abrudului in diosu si pre valea asia numita Cernitia. Catu de bogate au fostu minele de auru din Carniculu mare si micu, Cetatea romana, Zaisu (Zeus), Carpisa (Carpeni) Găuri, Cornnca, ’si pote face cineva idea numai asia, déca va sei, că Simeonu Sterca Siulutiu, veru cu Alesandru tatalu fericitului metropolitu Alesandru Sterca Siulutiu de Carpenisiu, au scosu in viétima sa din minele sale proprii preste 64 centenarie de auru, care ’lu au distribuitu in cea mai mare parte printre poporulu seracu, cumparandu in totu anulu si pre la serbatori mari o multime mare de ciobote (cisme) si ucigandu porcii cei grasi cu sutele, ca se potu alina lipsa poporului. Ospitalitatea acestui barbatu era intru adeveru proverbiala, si numai aceia potu spune, cai’ii in anulu 1848/9 au traitu in Abrudu, ce sacrificii mari au facutu acestu barbatu pentru binele si salutea poporului romanii. Mai lipsesce a spune onoratului publicu cetitoriu, că in revirulu montanu alu Abrudului-Rosi’a se afla astadi preste un’a miia siese sute de pipe seu moline pentru macinatulu pietriloru aurose, fórte reu numite steampure de catra poporulu de acolo, dela numirea germana Stampfen. Aceste moline suntu portate totu de atatea rote manate de ap’a care se aduna in lacurele arteficiose, si tota rot’a misca si redica cate 12 săgeţi de o greutate de cate unu centenariu si mai bine. Cuantitatea pietriloru sferimate si măcinate pre a nu se urca preste 10,920,000 de centenarie si din aceea se scoate pre totu anulu de 16—20, 24 si 30 I centenarie de auru, argentu, puciosa, apa tare, argentu- I viu, cinoberu, jumalitu si multe alte lucruri folositóare. Aru trebui ca se tracte din lucrulu mai pe larga si in privinti’a celorulalte mine din Transilvani’«; dara lipsindu’mi datele, nu voiu a încurcă adeverulu; amintescu numai in trecere, că in anulu acesta s’au descoperitu straturile cele mai avute de plumbu argentosu in comun’a Corbulu aprópe de Borszék, si că aceste straturi trecu si conducu tóte in Romani’a libera, din care causa făcu atenti pre frații noștri, ca se se apuce si ei de cultivarea mineloru auroase, argentoase, plumboase, conferindu-le la societăți private, pentru că li-aru aduce cele mai frumoase venite pentru thesaurulu publicu. B. M. D. B a s i o t a. — Epistolele ale repausatiloru. (Urmare.) Despre actele de procesu ale corporaliunei coraerciantilorn romani dela Brasiovu, ajunse la Viena prin recursă. Vien’a 12 Sept. 1850. Frate Balitiu! Alalta-eri amu capetatu hârtiile vóstre dela 3 Septembre. In diu’a aceea nu m’am potutu duce cu ele, pentru-că după ce vediui, că nu’mi potu tiené copia nici de memorialu imi caută celu pucinu se le cetescu, cá se pociu vorbi in ministeriu. Eri la 9 Yi le-amu inmanuatu ministrului Bruck, esplicandu’i cum sta lucrulu si aratandu’i că ceea ce amu cam predisu eu in memorialulu meu dela 29 Aug. se implini. „Es wundert mich, dass ein so rechtschaffener Mann, wie der Gouverneur von Wohlgemuth, nicht im Stande ist, diesem Unwesen ein Ende zu machen!“ — „Mich wundert es aber gar nicht,“ — respunsei — „denn es ist fast unmöglich, dass der Gouverneur selber alle Eingaben durchlese; er muss aber auch sonst jede Eingabe irgend einem Beamten seiner Umgebung zur Bearbeitung und Referirung übergeben. Nun sind aber alle diese Beamten entweder Sachsen oder mit den Letzteren einverstanden, Deutsche. Unter allen sächsischen Beamten besteht eine solidarische Verbindung, ein geheimes Einverständniss mit der säehsieshen Universität, eine wTahre Verschwörung gegen die Romanen“ etc. Bruck apoi imi spuse că celalaltu memorialu alu meu l’a tramisu lui Wohlgemuth, cu dispusetiuni noue. — Aceste le sciu dela consiliariulu Hock. Adeca căuşele industriale se nu se judece de magistrate, ci ín prim’a instantia de oficialulu de cercu (Bezirksamt), in a 2-a 3*