Transilvania, 1895 (Anul 26, nr. 1-12)

1895-01-15 / nr. 1

ă de Hum nu s’a făcută bun, şi o miie de ani stăpânită ca ro­­botarii de Maghiari, nu s’a amalgamisatu cu Maghiarii. Şi pentru ce nu? Pentru aceea că femeea română a conţinută şi va conţină depositulă naţionalităţii române, ală religiei strămoşesc!­­şi ală bunelor­ moravuri. Ea este sufle­­tulă familiei, ea ne’ntreruptă este în casă; în braţele ei şi în jurulă ei sunt fiii. Dela mama loră aă învăţată dulcea limbă românăscă, limba maiceî loră; dela ea aă învăţată elementele religiuneî loră şi toate datinele naţionale. Dăcă în tristele vremuri a­sciută apăra pre fiii ei, în aceste nepăstuase timpuri trebue se aibă grijă neadormită, ca scumpii săi copii se nu devină prin mulcumire răpiţi. Este o necesitate să seră femeea română şi să stim şi noi cu toţii, ce importanţă are ea. Priviţi la femeea română, pe unde o vedeţi ca mamă, şi judecaţi, că sorele, de este sore, nu încăldesce precum încăl­­desce mama pe fiii săi. în adevără Dumnedeă a creată pe omă, femeea însă l’a formată şi ’lă formăză: ea îl descăptă simţirile, descopere talentulă lui; ea ’lă formăză precum ea însăşi este. întâlnimă pre unii omeni plăpând­ ca florile, pe alţii sălbatici ca animalele, şi pe alţii humanî, dulci şi atrăgători. Aşa îî întâlnimă, precum este mama loră, în firea fiiloră ca într’o oglindă vedi firea mamei loră. Dăcă nu, aă avută de mamă o crescătore a loră. Mare merită are mama, şi multă recunoscinţă trebuesce a se arăta buneloră mame, nu numai de fiii loră, ci şi de societate, pentru fiii cei buni, cei virtuoşi, cari au devenită bărbaţi meritaţi naţiune! noastre. Pre mititelulă ouă fără cunoscinţă, fără puteri, îlă ia în braţele sale mama, îlă descăptă, îlă desvoltă şi îlă for­măză, aşa cum cugetă ea. Mai târdiă copilașulă prindăndă piciore și umblândă­ ea neadormită îlă supraveghăză, îlă apără de cădere, de schilăvire și de furtuni, ca pe floarea cea mai gingașă. Ajungăndă copiii !*

Next