Transilvania, 1899 (Anul 30, nr. 1-10)
1899-01-15 / nr. 1-2
2 plăcute. Adevărul e amar, dar nu e stricăcios ca dulcețile sinamăgirei. Cunoașterea scăderilor proprii, oricât de neplăcuta ar fi, este începutul sanării lor. Și la noi multe de tot sunt de sanat și îndreptat. O nouă dovadă pentru aceasta găsim în „ Anuarul“ (pro 1897), publicat de oficiul central de statistică pe la finea anului trecut.*) Vom da din această publicațiune câteva cifre foarte instructive despre stările culturale din țeară, și în deosebi despre ale poporului nostru, ca să arătăm problemele mari și urgente ce ni se impun pentru înaintarea culturală a elementului românesc din patrie, care — oricât de greu ne este a o spune — ocupă până în 4iua de astăzi, în privința stărilor sale culturale, un loc puțin onorific între popoarele conlocuitoare. Seim prea bine, că vina nu este numai a noastră, și că lucrarea săvîrșită de noi de o jumătate de secol, singur numai din puterile noastre proprii și în butul piedecilor ce ni s’au opus, — a realizat resultate extraordinare. Dar ca să ajungem pe concurenții noștri, cari de asemenea nu au stat pe loc, și ca să reparăm păcatele și neajunsurile trecutului și să învingem greutățile presentului, trebue să desvoltăm pe teren cultural o activitate cu mult mai intensivă decât compatrioții noștri de alt neam. Poporul nostru dispune de forțe și de o vitalitate atât de mare, încât pe lângă o voință tare și o conducere înțeleaptă, fără îndoială va pută să-și croiască altă soarte, mai deamnă de numele său și de menirea sa. Stările noastre culturale de astăi, după cum vom vede din cele următoare, nici pe departe nu sunt mulțămitoare. * Făcând începutul cu elementele culturii, aflăm din „Anuarul“ biroului statistic, că afară de Ruteni, nici unul din popoarele conlocuitoare nu are atâți analfabeți, ca elementul nostru. Anume din 2.589.066 (la 1890) Români numai 258.882 bărbați *) Magyar statisztikai Évkönyv, V évfolyam, 1897; Budapesta 1898, Athenaeum; prețul 5 fl.