Transilvania, 1989 (Anul 95, nr. 1-11)
1989-10-01 / nr. 10
Soarele meu Partidul De prunc, de cînd pe lume sînt, ţi-am rămas fidelul fiu; nu m-a ispitit alt pămint, altă iubire nu ştiu. Ca o mamă bună îmi eşti în lumea tricoloră. Sufletul flămînd mi-l hrăneşti cu pîinea graiului de oră. Sînt în miezul timpului arzător după exemplul fiului prim care-i cu poporul şi pentru popor în tot ce facem şi construim. Sînt gata oricînd să te apăr, cu viaţa mea îţi stau de pază; oriunde-aş fi de dorit-ţi scapăr, soarele meu fierbinte de-amiază! Drumul nostru Nu e o întîmplare, un vis care flutură; e adevărul ce de minciună se scutură. De la al nouălea Congres viaţa e-n clocot sub roşie flamură cum primăvara-n fiece ramură. Dă clocot în noi o forţă fără măsură pentru tot ce înălţăm din congres în congres, cu-o dragoste unică, pură şi-n frunte cu-ntîiul ales, devenind vulturi în zbor peste ulmi, peste brazi — scrutăm viitoarele culmi cu lumina de azi. Şi pentru tot ce urmaşii vrednici ne-or cere, continuîndu-ne drumu-n istorie, propulsăm întreaga noastră putere pe înalta partidului traiectorie. RADU FELECAN PARTIDUL e fruntea unui vis în floare, Voinţa neînfricată de-a învinge, E tot ce ne deschide lumina unui soare Şi tot ce-n fructe conturul i-l aprinde. PARTIDUL ne rămîne ctitorul de seamă, Esenţa planetară dintr-un destin imens, Pecetea ce ne-nalţă şi ne cheamă Ca patria să ne-o iubim intens. PARTIDUL e izvorul ce mereu răsună In gîndul, crezul nostru şi în pîine, Nădejdea demnă ce în tricolor adună Rodul cel greu al zilelor de mîine. VASILE MUNTEANU Noi sîntem... Noi sîntem astăzi torţa de lumină Şi vestitori de fapte creatoare. Noi sîntem astăzi torţa de lumină Şi împînzim cu raza ei senină Şi munţi şi văi şi ape şi ogoare. Noi sîntem slova veche care scrie Pe stînca vremii cu litere de foc. Noi sîntem slova veche care scrie S-avem unite pentru veşnicie Elanul, jertfa, cinstea la un loc. Noi sîntem astăzi puntea care strînge Trecutul prin prezent spre-o lume nouă. Noi sîntem astăzi puntea care strînge In tricolor un roşu ca un sînge înlănţuit de-un mare strop de rouă. Noi sîntem dalta aspră care taie Fîşii adinei din miezul omeniei. Noi sîntem dalta aspră care taie Şi ridicăm cu limbi de vîlvătaie Şi gloria şi faima României. IOAN BERGHIA