Tribuna, septembrie 1904 (Anul 8, nr. 166-185)

1904-09-26 / nr. 182

Anul VIII. Arad, Duminecă 26 Septem­bre (9 Octombre) 1904. Nr. 182 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz­ u. Nr.29. ABONAMENTUL pentru Austro-Ungaria: pe an an.......................... 20 cot. V« an ................. ... ... 10 cot p* V* an ...................... ... 5 co». o luna........­­................ 2 cot. N-fl de DuminecA p« an i cor. Centru România și străinătate pe «a iO fraud. Msnn.cripte ca m înapoia,­.*. ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Fert­ez­a. Nr.A INSERTHMLB: At un sir garmoad : pafem Mi U Stal; a doua oară 11 banii a tre i oară ( b. de fiecare pabttcadm Atât abooanieatete, cât şi tmtrft­­­alia anat a ac plăti maintn la Atmd. Taiaton paatrn arat pi eamIkMS Scrtaort aeiraacait aa aa ptfaneh Ipponyi. Conferenţa interparlamentară şi-a ţinut în acest an precum se ştie şedinţele în St.­­Louis în America, unde s’a deschis în acest an şi o expoziţie universală. La conferenţă şi-au trimis delegaţi toate popoarele culte şi Românii chiar. Că au luat parte şi Români, ştim din publicaţiunile, cari înregistrau numele delegaţilor români, din altă nimic. Cu aceste raportul despre activitatea delegaţilor români s’a încheiat. Cei ce citesc jurnale vor fi aflând însă şi alte lucruri despre activitatea membrilor conferenţei interparlamentare. In decurs de două luni ni s’a dat prilej să citim într’una despre o activitate febrilă a unuia dintre cei mai cu renume politic, a primului orator din parlamentul maghiar, despre activitatea contelui Apponyi Albert. Apponyi nu mai este om tinăr, în po­litica de acasă a devenit prin duplicitatea lui şi câte­odată prin naivitatea lui născută dintr’o vanitate neamăsurat de mare dis­creditat. Aderenţii lui, oamenii cel mai de căpetenie al vieţii publice maghiare, l’au părăsit unul după altul neputând aştepta rîndul lor sub conducerea lui, care ţintea într'una la putere fără să-l fi succes. Cu toate acesta este dintre cei mai stimaţi politici în ţeară. Este doară singurul politic maghiar, despre care nici presupune nu şi-ar îndrăzni cineva, că cu orice mij­loace să lucre altcum pentru a ajunge la putere, că va subordona interesele naţiunei sale intereselor lui proprii, că nu şi-ar iubii mai presus de orice neamul său. Subscriem şi apreciem aceste calităţi în Apponyi şi noi aşa dorim să lucrăm. Acest merit netăgăduit vor să-l răsplătească acum Maghiarii din capitală şi din întreagă Ungaria, când cu prilejul sosirei lui vor să-l bineventeze. O fac bine Maghiarii, durere că nu o putem face şi noi­.Românii, a căror repre­­sentanţi au sporit numărul membrilor dele­gaţilor şi altă nimic; durere că nu putem şi noi contribui la sărbătorirea lui Apponyi. Şi ce frumos era, dacă şi noi am fi putut aduce prinosul nostru de recunoştinţă acestui bărbat într’adevăr de mari calităţi. Vanitatea lui Apponyi ear a eşit la su­prafaţă. Pentru a se arăta cât de mare şi pentru a secera aplause — precum să scrie că a secerat, —­eară a fost duplu la faţă. Intre Maghiarii din ţara libertăţilor reale politice făcea politica cea mai întrasigentă kossuthistâ şi vărsa la lacrămi de crocodil, că acest element viguros, şi lucrător — de sîlă, căci mulţi între dînşii sunt de pănura­şul Krivány, în conferenţă pledează pentru raporturile de drept public necunoscute pân’acum dintre Ungaria şi Austria, rapor­turi, cari duc la un fel de independenţă kossuthistă a Ungariei. Şi nu i-a trecut ni­mic din vedere, de ce putea să se folosea­scă în lavorul naţiei sale. Arangearea raporturilor dintre Ungaria şi Austria vor Ungurii să o facă fără noi; politica passivistă ne-a adus acolo, că şi de voiam, nu mai puteam avea cuvînt în ches­tie — nici­odată nu am abzis şi nu vom abzice de critica afacerilor, când aceste ne ating pe noi. Şi-a permis contele Apponyi să-şi laude ţara, neamul, ca şi cum seamăn afară de Englezii din Britania şi Americanii din Statele­ Unite Ungurii n’ar mai avea. Şi a zis Apponyi, că abia de patruzeci de ani Ungaria este egală în puteri intelec­tuale, şi morale cu America şi ori­care ţeară cultă din lume. A făcut Ungaria pro­grese mari în agricultură, industrie, comerci, arte şi în ştiinţă, încât Ungurii pot concura cu cele mai mari naţiuni pe terenele aceste şi să presentă plini de ambiţie şi între Ame­ricani chiar. Apponyi are drept, păcat că nu s’a fo­losit de argumente statistice. N’a amintit că în numele culturel şi a progresului intelectual-moral guvernul ma­ghiar a inchis şcoli slovace, sârbeşt­i, a des­fiinţat în numele libertăţii societăţii, şi a oprit întemeiarea altor noue, că în numele luminei scoate din şcolile naţionalităţilor limba maternă prin obligarea propunerei până la absurditate a celei maghiare — că din consideraţiuni economico-fiinanţiare se vinde 0 LACRIMĂ. Pro memoria. Par' că îl văd înaintea mea. Şi e mult, sunt ani trecuţi de când nu l am mai văzut, — şi nici l’oi mai vedea; căci pe cărările veceniciei îşi în­dreaptă el paşii acum, în lumea celor­ ce au fost, în lumea umbrelor ... Şi totuşi, atât de viu îmi răsare un amintire, înalt ca un paltin, cu ochii mari negri, rotitori, ale căror privire părea a voi să încunjure pri­­virei tale scrutarea unei taine, a unei dureri as­cunse, ce i-ar putea trada oglinda inimei.. . Cornel Pop Păcurariu nu mai este; el tră­ieşte numai în amintirea prietinilor săi, ca un om care trăina a muncit, muncind a îndurat multe decepţii şi a m­urit,­­ ne mai putând suporta chi­nurile vieţii... Nu a mai putut suporta chinurile trupului, ale acestei haine a sufletului său senin, încreză­tor şi blând,... el a murit ca martir al durerii, dupâ ce a trăit în martiriul jertfei şi abnegaţiei pentru o idee mare: jertfă pentru neam ! Cel dintâi condamnat redactor al „Tribu­nei“ din Sibiiu de strălucită aducere aminte, în procesele politice, a fost primul ei redactor res­ponsabil din era Slavici, Cornel Pop Păcurar. Un suflet blajin, crescut în seminar, adăpat la sfânta doctrină a lui Iisus, iată în ce regim şi-a făcut el osânda de un an de zile : „Carcerul, în care sunt ţinuţi atât osândiţi­ ordinari cât şi cei politici, este la fel­ de şapte paşi lungime şi cinci paşi lăţime; înălţimea un metru şi jumătate; ferestrele, cu duble gratii, sunt mici, înalte încât nu se poate vedea nimic afară. Intr’o asemenea celulă sunt câte 5—7 deţinuţi. Paturile de scânduri, o saltea de pae, şi o pătură groasă pentru acoperit. Pernă nu este. Latrina (un ciubăr acoperit cu o scândură) este înlâuntru, în zidul carcerei, de unde se ridică în fie­care zi odată, dimineaţa, spre curăţire. Ea răspândeşte un miros nesuferit şi dăunător sănătăţii. .. Top osândiţii sunt duşi la ambiere, unde lu­crează de la orele 5 dimineaţa până la 6 seara. Osândiţilor în procese politice, la cerere, Tribunalul are dreptul a le iertă munca în ate­liere. Cetitul jurnalelor, fumatul şi ori­ce beutură spirtuoasă nu li­ se iartă. Mâncarea este : 700 grame pâne neagră şi fertură odată pe zi, la amiaz, o ceaşcă. Dumineca li­ se pune în ceaşcă între cartofi, fasole, varză, etc. câte-o bucată de carne. A scrie acasă li­ se iartă odată în două săp­tămâni. Tot aşa cu vizitele, se permit odată în două săptămâni. Pentru osândiţii politici, procu­rorul poate permite când vrea. Vizita se primeşte în cancelaria inspectorului de temniţă, care este şi el de faţă. Cine se abate de la regulamentul temniţei, se pedepseşte disciplinar , singur într’o carceră, fiare la gât, apoi pe mâni şi picioare şi post, nu i­ se dă decât pâne şi apă. In cas de recidivă la­ ne­­păzirea regulamentului, sunt ţinuţi in carceră, unde patul e o simplă scândură, ba chiar în car­cera neagră, unde pat nu e de loc“. Iată regimul, în care primul martir al cau­­sei noastre naţionale, Cornel Pop Păcurariu, a împlinit osânda, ce scris i-a fost s-o poarte! Ş’apoi­ obosit şi istovit trupeşte, drumul pribegiei l-a apucat blândul Ardelean, modestul teolog, pentru a-şî găsi o pâne, ce nu i­ se dă prin deschizătura uşii zăvorâte.. . Dar urme lasă, adânci brazde taie în făp­tura omului regime ca acela, căruia jertfă i-a căzut succesorul de temniţă a lui Păcurariu, popa Macavei. . . Şi din falnicul flăcău din Şard ce s’a ales ? La 22 Maiu (5 Iunie) 1901 primesc­­ la Cornel Pop Păcurariu următoarele şite : 1 Siroiiiy Cei mai excelenţi profesori şi medici contra morburilor de plumânî, afecţiunilor organelor de ii recomandă ca remediu cu elect­respiraţie, precum: bronchită Cronică, ÎUSă Convulsivă, şi mai ales este recomandat Convalescenţilor după influenţă. — Sirolinul promovează apetitul şi face să crească greutatea corpului, depărtează tusa şi flegma şi face să încetează asudarea de noapte.— Din causa mirosului şi gustului său plăcut este luat cu plăcere şi de copil, cu farmacii să capătă un sticle de 4 cor. Să fim atenţi, ca fie­care sticlă să fie prevăzută cu firma de mai jos 277 F. Hoffmann-La Roche & Go. fabrică chimică Basel (Sviţera).

Next