Tribuna, decembrie 1904 (Anul 8, nr. 227-246)
1904-12-08 / nr. 231
Arad, Mercur! SS21 Decembre 1904 Nr. 231 Anul VIII aavxjj-si—rzzr^acrr*. ' ADMINISTRAȚIA And. Deák Ferenc**. Nr. S INSERTHJML*: Ai tui «ir gannond : priori Arit W hasi; * Aaua oari IJ h*al; • «-*1 acri I b. de fiecare pa Merited. AHtciMecmeatef«.ctt rit»«citit ■ soc mit a *e pil ti radlate Ic Ara* Teicioc pontra Arc» fi mcllal«* Serriori cclraacMc ac M primar REDACȚIA Arac, Deák Ferencz-n. Nr. 26. ABONAMENTUL pentru Auatra-tungftrie: **■* UII ă).......... ......................... 20 «W. t. . j as .............................. IC coc. *(■) an .............................. 5 c»r !Mt o lună........................ ... 2 cor. Nrf .Sc Dumictec* f**? a a 4 cor~ r**;otfu România »i »tr&infttate pe *** 40 iaocî. Maaoacrîpte «na m îaapoiftxi. DisoWarca. (*) Joi, după ce opoziţia era zădărnicit în Dieta orice lucrare, contele Tisza, în conferenţa dela clubul liberal, a pus în vedere — disolvarea. Aşa, că dacă el s’a mai căznit şi Vineri — când a repetat cuvintele privitoare la disolvare — şi poate se va mai încerca încă să facă ceva pentru a i se vota cel puţin indemnisarea, e numai pentru ca să poată zice că a încercat toate, şi astfel să decline de la sine orice responsabilitate dacă va face alegerile în ex-lex, adică fără îndemnisare ori budget, la cercurile guvernamentale se susţine adică faima, că primul-ministru are decretul de disolvare. Ceea ce e de crezut. Altfel Tisza nu vorbea Vineri de disolvare ca de un plan a cărui realizare e chestie numai de timp — foarte apropiat. Conflictul dintre guvern şi opoziţie, aşa se vede deci, nu se mai poate resolva în Dietă, cum credea contele Andrăssy, ci dintr'o chestie internă a Camerii se face chestie politică şi se duce înaintea alegătorilor... «Ne vom supune apoi fără evutare verdictului ce se va da»,—a zis contele Tisza la sfârşitul vorbirii sale de joi. întrebarea este numai: când se va disolva Dieta? Se ştie anume, că neputând Tisza lucra acum, nainte de serbători, cu Dieta, va mai încerca încă odată, după sărbători. Dacă nu se va ferici nici atunci, simplu va proroga-o iarăşi, şi va convoca-o, când îi va veni la socoteală, pentru a-i citi autograful regal de disolvare. Până atunci se prepară de alegeri. În urma disidenţei din partidul liberal, situaţia guvernului nu mai este ca nainte de 18 Noemvre. Schimbări de fîşpant, combinaţiuni noul de candidări, se impun. Altfel guvernul riscă să iasă slăbit din alegeri, ori neajungând la tăria morală ce se cere pentru ca în Camera nouă să trateze aspru cu opoziţia care, nici îndoială nu mai încape, are să fie încă mai înverşunată. O declară asta însuşi Apponyi în «Budapesti Hírlap», de la 16 c. Contele Tisza sfidase adică pe opozanţi să facă pe grozavii şi în afară de Dietă, unde nu-i apără imunitatea , să propage acolo nesupunerea la legile aduse cu noul regulament, şi peste tot, să arate înafară de Dietă curagiul lor faţă de procuror. Da asta Apponyi răspunde că opozanţii vor avea astă atitudine şi înafară de Dietă: iscăleşte deci declaraţie împotriva lex-Daniel, nu o recunoaşte de validă, va agita contra el şi după ce se va disolva Dieta, va da deci procurorului prilej să-l împrocesueze dacă are paragraf pe care să se bazeze. Cum vedem, chiar şeful opoziţiei moderate de odinioară declară :răsboi crâncen guvernului. Şi cine ştie cum se fac alegerile în Ungaria şi îşi dă seama de temperamentul Ungurilor, îşi şi poate lesne închipui ce fel de alegeri se vor petrece de astă-dată în Ungaria. Cele de sub Bánffy au fost doare la ureche pe lângă cele ce se vor face curând. Atunci se lupta o opoziţie slabă faţă de un partid omogen guvernamental. Acum opoziţia întră însă în luptă cu un capital moral neasămănat mai mare decât pe vremea lui Banffy, iar guvernamentalii, ajunşi deja la limită, vor fi cu atât mai desperaţi, cu cât disidenţa i-a slăbit mai tare. Deja în şedinţa de joi guvernul numai graţie celor 40 Croaţi, 15 Saşi şi 9 Români a avut majoritatea de 76. Dacă Far lăsa deputaţii nemaghiari. Tisza nici n’ar avea ce să caute în Dietă. In asemeni împrejurări, putem fi pregătiţi că guvernul îndeosebi asupra cercurilor electorale ale naţionalităţilor va da asalt. Se ştie anume, că majoritatea toate guvernele în aceste cercuri şi-au asigurat-o. Pasivitatea decretată şi în cercurile ungurene a înlesnit mult guvernului succesul. Dacă n’ar fi deci curentul activist care domneşte peste tot, Românii şi atunci, în vederea importanţei ce are elementul românesc in situaţia actuală ar trebui să decreteze lupta electorală. Să se ştie, să se dea dovadă odată prin fapte, dar nu prin simple manifestaţiuni numai, că poporul român nu se lasă aservit, nu aprobă politica guvernelor ungureşti, nu dă — nici măcar indirect — ajutor guvernelor cari ţin să se ilustreze îndeosebi prin practicarea celui mai păcătos şovinim. .. Asasinatul din strada Morgen de 10 E d g a r d Pofi (Urmare). Dar să revenim la raţionamentul nostru: dacă aurul ar’ fi dispărut la trei zile după încasare, s’ar’ putea găsi aci un fel de coincidenţă şi chiar ceva mai mult: aceasta ar’ fi dat oarecare valoare hipotezei unui motiv ce ar explica omorul. Dar’ nu este aşa, şi dacă admitem că aurul a fost cauza unei astfel de acţiuni, trebue să mai admitem că criminalul încă a fost destul de idiot, destul de nehotărît pentru a uita în acelaşi timp şi de aur şi de proectul său. Păstrează bine în spiritul d-tale amintirea punctelor, asupra cărora ţi-am atras atenţiunea, — această voce cu un ton atât de particular, această sprinteneală extraordinară, şi această uimitoare lipsă de motive într’un dublu omor caracterizat prin atâta cruzime. — Dar’ să aruncăm o privire şi asupra omorului însuşi. Iată o femeie, care a murit sugrumată sub apăsarea mânei, şi care se găseşte în coş cu capul în jos. Ucigaşii ordinari nu întrebuinţează niciodată asemenea procedeuri, şi în orice caz nu tractează astfel cadavrul victimei. In acest act de a împinge corpul în coş, desigur vei admite o exagerare, care trece preste orice margini ce se pot cuprinde cu mintea, ceva absolut în dispoziţie cu modul de procedare al oamenilor, chiar dacă ne-am găsi în faţa unor creaturi cu desâvîrşire stricate. Şi apoi gândeşte-te la forţa supra-omeneascâ ce ar trebui, pentru ca să împingă un corp de jos în sus într’o deschizătură atât de strimtă, încât mai multe persoane au trebuit să-şi unească puterile pentru a-l trage de sus în jos. „Dar’eată şi alte semne, care probează întrebuinţarea unei vigori extra ordinare. Pe lespedea vetrei s’au adunat trei pumni mari de păr, păr omenesc, încărunţit. Ştii cât e de greu să smulgi de pe cap numai douăzeci sau treizeci de fire de păr întrunite. D-ta a văzut ca şi mine aceste cosiţe, nimic mai îngrozitor decât acest spectacol. La extremitatea lor mai atârnau fâşii din pielea capului şi aceasta este o dovadă incontestabilă a forţei năprasnice ce a fost de trebuinţă pentru a smulge dintr’o singură dată poate o jumătate milion de peri. Gâtul bătrînei doamne nu era numai deschis, ci capul era cu totul despărţit de corp, iar instrumentul întrebuinţat era un sinplu briciu. Dar’ observă încă ceea ce era dobitocesc în această ferocitate. Nu voiu vorbi despre loviturile și fracturele ce s’au găsit pe corpul doamnei Lespanaye; dl Dumas și excelentul său confrate dl Etiene au declarat, că au fost produse printr’un corp contondent1). In privinţa aceasta, aceşti domni au dreptate. Corpul contondent, fără nici o îndoială, era pasajul curţei, pe care a căzut victima pe fereastra de la căpătâiul patului. Această ideiă, oricât de firească ar fi, a scăpat totuşi de atenţiunea poliţiei, din aceeaşi cauză care o făcea cu totul nepăsătoare faţă de marea lăţime a obloanelor ; descoperirea cuelor nu a îndemnat-o să se oprească măcar într’un mod uşuratic asupra putinţei de a se deschide ferestrile. „Şi nu e tot; sunt încă mai multe urme ; gânditu-te-a, din destul la starea de nerândueală a odăii ? Atunci, ajungem să asociem cu idea unei sprinteneli supraomeneşti, a unei forţe iresistibile, pe aceia a unei ferocităţi grosolane, a unei măcelării fără motiv apreciabil, a unei ciudăţenii în grozăvie fără exemplu în specia humană, în fine cu faptul unei voci ce pare străină mai multor persoane de naţionalităţi, diferite, şi în care nu se găseşte nimic asemănător unei articulaţiuni distincte unor silabe. Ce rezultă din toate acestea ? Ce impresiune am făcut asupra imaginaţiuneî d-tale ? La această întrebare a lui Dupin, simţii în tot corpul un fior de ghiaţă : „Un nebun, respunseî, un nebun a comis toată această serie de grozăvii ; trebue să fie un nebun furios scăpat din vre-o casă de sănătate din mahala. — „In unele privinţe, răspunse el, hipoteza d-tale nu e lipsită de orice aparenţă de adevăr. Dar’, până şi în accesele cele mai violente, vocea nebunilor se deosebeşte de această voce ciudată, care s’a auzit încă dela etagiul întâiu. Nebunii se ţin de o naţionalitate oarecare, şi deşi cuvintele pronunţate de ei nu formează un şir, totuşi fiecare cuvânt are un înţeles, o construcţiune silabică. In fine, părul unui nebun nu seamănă nici o odată cu ceea ce ţin eu în mână. Iată acest pumn de perl, pe care l-am smuls din mâna încleştată a doamnei Lespanaye. Ei bine ! Cum vei ieşi de aci ?“ . Termin medical : un corp care zdrobeşte, ca baston, drug de fier etc.