Tribuna, decembrie 1904 (Anul 8, nr. 227-246)

1904-12-08 / nr. 231

Arad, Mercur! SS21 Decembre 1904 Nr. 231 Anul VIII aavxjj-si—rzzr^acrr*. ' ADMINISTRAȚIA And. Deák Ferenc*­*. Nr. S INSERTHJML*: Ai tui «ir gannond : priori Arit W hasi; * Aaua oari IJ h*al; • «-*1 acri I b. de fiecare pa Merited. AHtciMecmeatef«.ctt rit»«citit ■ soc mit a *e pil ti radlate Ic Ara* Teicioc pontra Arc» fi mcllal«* Serriori cclraacMc ac M primar REDACȚIA Arac, Deák Ferencz-n. Nr. 26. ABONAMENTUL pentru Auatra-tungftrie: **■* UII­ ă)­.......... ......................... 20 «W. t.­ . j as .............................. IC coc. *(■) an .............................. 5 c»r !Mt o lună........................ ... 2 cor. N­rf .Sc Dumictec* f**? a a 4 cor~ r**;otfu România »i »tr&infttate pe *** 40 i­aocî. Maaoacrîpte «na m îaapoiftxi. DisoWarca. (*) Joi, după ce opoziţia e­ra zădărnicit în Dieta ori­ce lucrare, contele Tisza, în conferenţa dela clubul liberal, a pus în ve­dere — disolvarea. Aşa, că dacă el s’a mai căznit şi Vineri — când a repetat cuvintele privitoare la disolvare — şi poate se va mai încerca încă să facă ceva pentru a i­ se vota cel puţin indemnisarea, e numai pentru­ ca să poată zice că a încercat toate, şi astfel să decline de la sine ori­ce responsabilitate dacă va face alegerile în ex-lex, adică fără îndemnisare ori budget, la cercurile guvernamentale se susţine adică faima­, că primul-ministru are decretul de disolvare. Ceea­ ce e de crezut. Altfel Tisza nu vorbea Vineri de disolvare ca de un plan a cărui realizare e chestie numai de timp — foarte apropiat. Conflictul dintre guvern şi opoziţie, aşa se vede deci, nu se mai poate resolva în Dietă, cum credea contele Andrăssy, ci dintr'o chestie internă a Camerii se face chestie politică şi se duce înaintea alegătorilor... «Ne vom supune apoi fără evutare verdic­tului ce se va da»,—a zis contele Tisza la sfârşitul vorbirii sale de joi. întrebarea este numai: când se va di­­solva Dieta? Se ştie anume, că neputând Tisza lucra acum, nainte de serbători, cu Dieta, va mai încerca încă odată, după sărbători. Dacă nu se va ferici nici atunci, simplu va proroga-o iarăşi, şi va convoca-o, când îi va veni la socoteală, pentru a-i citi auto­graful regal de disolvare. Până atunci se prepară de alegeri. În urma disidenţei din partidul liberal, situaţia guvernului nu mai este ca nainte de 18 Noemvre. Schimbări de fîşpant, com­­binaţiuni noul de candidări, se impun. Alt­fel guvernul riscă să iasă slăbit din alegeri, ori ne­ajungând la tăria morală ce se cere pentru­ ca în Camera nouă să trateze aspru cu opoziţia care, nici îndoială nu mai încape, are să fie încă mai înverşunată. O declară asta însuşi Apponyi în «Buda­pesti Hírlap», de la 16 c. Contele Tisza sfidase adică pe opozanţi să facă pe grozavii şi în afară de Dietă, unde nu-i apără imuni­tatea , să propage acolo nesupunerea la le­gile aduse cu noul regulament, şi peste tot, să arate înafară de Dietă curagiul lor faţă de­­ procuror. Da asta Apponyi răspunde că opozanţii vor avea astă atitudine şi în­afară de Dietă: iscăleşte deci declaraţie îm­potriva lex-Daniel, nu o recunoaşte de validă, va agita contra el şi după­ ce se va disolva Dieta, va da deci procurorului prilej să-l împrocesueze dacă are paragraf pe care să se bazeze. Cum vedem, chiar şeful opoziţiei mo­derate de odinioară declară :răsboi crâncen guvernului. Şi cine ştie cum se fac alegerile în Ungaria şi îşi dă seama de temperamentul Ungurilor, îşi şi poate lesne închipui ce fel de alegeri se vor petrece de astă-dată în Ungaria. Cele de sub Bánffy au fost d­oare la ureche pe lângă cele ce se vor face cu­rând. Atunci se lupta o opoziţie slabă faţă de un partid omogen guvernamental. Acum opoziţia întră însă în luptă cu un capital moral neasămănat mai mare de­cât pe vre­mea lui Banffy, iar guvernamentalii, ajunşi deja la limită, vor fi cu atât mai desperaţi, cu cât disidenţa i-a slăbit mai tare. Deja în şedinţa de joi guvernul numai graţie celor 40 Croaţi, 15 Saşi şi 9 Români a avut ma­joritatea de 76. Dacă Far lăsa deputaţii ne­maghiari. Tisza nici n’ar avea ce să caute în Dietă. In asemeni împrejurări, putem fi pre­gătiţi că guvernul îndeosebi asupra cercu­rilor electorale ale naţionalităţilor va da asalt. Se ştie anume, că majoritatea toate guvernele în aceste cercuri şi-au asigurat-o. Pasivitatea decretată şi în cercurile un­­gurene a înlesnit mult guvernului succesul. Dacă n’ar fi deci curentul activist care domneşte peste tot, Românii şi atunci, în vederea importanţei ce are elementul româ­nesc in situaţia actuală ar trebui să decre­teze lupta electorală. Să se ştie, să se dea dovadă odată prin fapte, dar nu prin simple manifestaţiuni numai, că poporul român nu se lasă aser­vit, nu aprobă politica guvernelor ungureşti, nu dă — nici măcar indire­ct — ajutor gu­vernelor cari ţin să se ilustreze îndeosebi prin practicarea celui mai păcătos şovinim. .. Asasinatul din strada Morgen de 10 E d g a r d Pofi (Urmare). Dar să revenim la raţionamentul nostru: dacă aurul ar’ fi dispărut la trei zile după înca­sare, s’ar’ putea găsi aci un fel de coincidenţă şi chiar­ ceva mai mult: aceasta ar’ fi dat oare­care valoare hipotezei unui motiv ce ar explica omorul. Dar’ nu este aşa, şi dacă admitem că au­rul a fost cauza unei astfel de acţiuni, trebue să mai admitem că criminalul încă a fost destul de idiot, destul de nehotărît pentru a uita în acelaşi timp şi de aur şi de proectul său. Păstrează bine în spiritul d-tale amintirea punctelor, asupra cărora ţi-am atras atenţiunea, — această voce cu un ton atât de particular, a­­ceastă sprinteneală extra­ordinară, şi această ui­mitoare lipsă de motive într’un dublu omor ca­racterizat prin atâta cruzime. — Dar’ să aruncăm o privire şi asupra omorului însuşi. Iată o femeie, care a murit sugrumată sub apăsarea mânei, şi care se găseşte în coş cu capul în jos. Ucigaşii ordinari nu întrebuinţează nici­odată asemenea procedeuri, şi în ori­ce caz nu tractează astfel cadavrul victimei. In acest act de a împinge cor­pul în coş, desigur vei admite o exagerare, care trece preste ori­ce margini ce se pot cuprinde cu mintea, ceva absolut în dispoziţie cu modul de procedare al oamenilor, chiar dacă ne-am găsi în faţa unor creaturi cu desâvîrşire stricate. Şi apoi gândeşte-te la forţa supra-omeneascâ ce ar trebui, pentru­ ca să împingă un corp de jos în sus într’o deschizătură atât de strimtă, încât mai multe persoane au trebuit să-şi unească puterile pentru a-l trage de sus în jos. „Dar’­eată şi alte semne, care probează în­trebuinţarea unei vigori extra­ ordinare. Pe les­pedea vetrei s’au adunat trei pumni mari de păr, păr omenesc, încărunţit. Ştii cât e de greu să smulgi de pe cap numai douăzeci sau trei­zeci de fire de păr întrunite. D-ta a­ văzut ca şi mine a­­ceste cosiţe, nimic mai îngrozitor de­cât acest spectacol. La extremitatea lor mai atârnau fâşii din pielea capului şi aceasta este o dovadă in­contestabilă a forţei năprasnice ce a fost de tre­buinţă pentru a smulge dintr’o singură dată poate o jumătate milion de peri. Gâtul bătrînei doamne nu era numai deschis, ci capul era cu totul des­părţit de corp, iar instrumentul întrebuinţat era un sinplu briciu. Dar’ observă încă ceea­ ce era dobitocesc în această ferocitate. Nu voiu vorbi despre loviturile și fracturele ce s’au găsit pe cor­pul doamnei Lespanaye; dl Dumas și excelentul său confrate dl Etiene au declarat, că au fost produse printr’un corp contondent1). In privinţa aceasta, aceşti domni au dreptate. Corpul conton­dent, fără nici o îndoială, era pasajul curţei, pe care a căzut victima pe fereastra de la căpătâiul patului. Această ideiă, ori­cât de firească ar fi, a scăpat totuşi de atenţiunea poliţiei, din aceeaşi cauză care o făcea cu totul nepăsătoare faţă de marea lăţime a obloanelor ; descoperirea cuelor nu a îndemnat-o să se oprească măcar într’un mod uşuratic asupra putinţei de a se deschide ferestrile. „Şi nu e tot; sunt încă mai multe urme ; gânditu-te-a, din destul la starea de nerândueală a odăii ? Atunci, ajungem să asociem cu idea u­­nei sprinteneli supraomeneşti, a unei forţe iresis­­tibile, pe aceia a unei ferocităţi grosolane, a unei măcelării fără motiv apreciabil, a unei ciudăţenii în grozăvie fără exemplu în specia humană, în fine cu faptul unei voci ce pare străină mai multor persoane de naţionalităţi, diferite, şi în care nu se găseşte nimic asemănător unei articulaţiuni distincte unor silabe. Ce rezultă din toate acestea ? Ce impresiune am făcut asupra imaginaţiuneî d-tale ? La această întrebare a lui Dupin, simţii în tot corpul un fior de ghiaţă : „Un nebun, respun­­seî, un nebun a comis toată această serie de gro­zăvii ; trebue să fie un nebun furios scăpat din vre-o casă de sănătate din mahala. — „In unele privinţe, răspunse el, hipoteza d-tale nu e lipsită de ori­ce aparenţă de adevăr. Dar’, până şi în accesele cele mai violente, vocea nebunilor se deosebeşte de această voce ciudată, care s’a auzit încă dela etagiul întâiu. Nebunii se ţin de o naţionalitate oare­care, şi deşi cuvin­tele pronunţate de ei nu formează un şir, totuşi fie­care cuvânt are un înţeles, o construcţiune silabică. In fine, părul unui nebun nu seamănă nici o odată cu ceea­ ce ţin eu în mână. Iată a­­cest pumn de perl, pe care l-am smuls din mâna încleştată a doamnei Lespanaye. Ei bine ! Cum vei ieşi de aci ?“ . Termin medical : un corp care zdrobeşte, ca bas­ton, drug de fier etc.

Next