Tribuna, ianuarie 1905 (Anul 9, nr. 1-20)

1905-01-15 / nr. 9

Nr. 9 Ş­i­r­i­a. Surprinderea dela Boroşineu, afară din cale îmbucurătoare, a fost echilibrată prin ştirile neliniştitoare, ce primisem dela Şiria. Aici nimeni nu credea, ca contrarul să aibă mai mult de vreo 350 de voturi. Am fost deci foarte neplăcut surprinşi, când pe la orele 10 dimineaţa primim dela Pân­­cota (locul alegerii) ştirea pe telefon, că Dr. Bogdanffy are deja vr’o 260 voturi, iar Dr. Ştefan C. Popp vr’o 160. Şi tot mereu ve­­niau veşti rele. Ce e mai mult, scriitorul acestor şire a telefonat seara la 6 ore la cancelaria notarială din Pâncota, de unde i­ s'a răspuns, că Dr. Bogdanffy are 800, Dr. Pop 700 voturi şi că e probabilă învingerea guvernamentalului. Eram desperaţi şi com­binam tot felul de trădări neprevăzute. Faptul era însă, că notariul a simţit, cine întreabă şi ne-a tras pe sfoară. Mai târziu am primit ştirea pozi­tivă, că învingerea candidatului naţionalist Dr. Ştefan C. Pope asigurată şi astfel ne-am liniştit. Numai noaptea târziu am aflat, că şi în acest cerc partidul naţional român a învins strălucit cu aproape 600 voturi majo­ritate. C h­ i ş i n e u. La Chişineu lupta a decurs mai normal. Candidatul nostru Ioan Russu Şirianu con­ducea dela început. Pela orele 10 kossu­­thistul nu avea încă nici un vot şi noi prin­sesem nădejdea, că se va retrage şi astfel şi acolo va birui iubitul nostru luptător na­ţional Russu Şirianu. Speranţa noastră a fost însă deşartă, căci pela orele 2 d. a. deja kossuthistul avea vr’o 200 de voturi. Dar pân’ la sfirşit Ioan Russu Şirianu a rămas în majoritate relativă faţă cu amândoi contracandidaţii. Seara târziu s’a terminat alegerea fără re­zultat definitiv. La Chişineu va fi deci balotagiu între candidatul nostru naţional şi cel liberal, în­vingerea cu ajutorul lui Dumnezeu va fi a noastră, de­oare­ce din cauza muncei prea mari, care ne vine legaţi de capitală, noi nu putem călătorii de­cât din când în când. Pentru noi aceasta nu mai e o călătorie, ci un adevărat triumf. Alu­necăm lin şi încet pe Dunăre la vale şi vedem oamenii, cari de altfel nu pot să se apropie de noi. Iată falnicii ţărani şi ţărancele în sursele lor de sărbătoare, învăluite în maramele lor mari fâlfâitoare, până la călcâe, cu fuste roşii groase, cari pe aici sunt scurte şi ajung numai până la genunchi, aşa încât de sub ele curg până la pi­cioare cămăşile albe şi cusute frumos. Şi băr­baţii poartă cămăşi lungi aproape până la glezne ; cămăşile, albe ca florile, cad peste pantalonii asemenea albi; brâele late sunt roşii sau negre; pe cap au căciuli de oaie, ce se deosebesc după districtul din care se trag eî. Căci nu s’au ară­tat numai locuitorii din T.­Severin, ci şi ţăranii veniţi din depărtări de mai multe poştiî; şi iată-î pe toţi stând­aci, splendizi, falnici, mari, cu ochii înflăcăraţi şi negri, cu trupuri de uriaşi. Ace­ştia sunt cu totul alt soiu de oameni, nu ca cel de pe lângă Bucureşti, unde cei mai mulţi sunt piperniciţi. Ei nu au nimic din energia celor cari trăesc în aerul curat de aici şi care îl face mult mai tari şi mai frumoşi. Dunărea străluceşte în vâlvătaia fadlelor, munţii răsună de urale, oraşul se înalţă pe co­line, tabloul e splendid. Aici am călcat eu ân­­tâia dată pe pământ românesc, ca nevastă tânără ; aici mi-a răsunat ca şi azi aceleaşi clopote de la aceeaşi biserică, în care am pus ântâia oară pi­ciorul şi în care mă aştepta ântâia dezamăgire. Eu mă bucurasem gândindu-mă la serviciul divin, de­oare­ce eram deprinsă din Rusia cu coruri La Sf.­Ana a învins kossuthistul Rauch­­bauer (ţăran şvab) în contra liberalului ba­ronul Bănhidy Antal (care n’a cutezat să­ primească lupta la Chişineu contra lui Russu). La Pecica a eşit biruitor guvernamen­talul Herczeg Ferency faţă de disidentul grof Dessewffy Aurel. La Iosăşel a învins guvernamentalul Dr. Szombathy György faţă de kossuthistul Parthay (un om fără nici o însemnătate), admirabile şi nu-mi puteam închipui un serviciu ortodox fără coruri minunate şi într'adevăr înge­­reşti. Dar’ aci auzit un cântec unison, pe nas, după moda veche grecească, tărăgănit pe acelaşi ton ca un ison groaznic. Acum lucrurile s’au schimbat. In toate bisericile cântă coruri, unele din ele foarte bune. Când am cercetat ântâia oară ştoalele şi am fost primită cu cântec unison, am întrebat de ce nu se cântă în cor şi atunci mi­ s’a răspuns: „dar’ cântăm în cor, suntem doar mulţi“. Astăzi cân­tecul coral se învaţă în fiecare sat şi rezultatele sunt adesea îmbucurătoare, după cum are şi în­văţătorul mai mult sau mai puţin talent şi cuno­ştinţe. Dar’ vechea cântare pe nas, cu isonul eî era foarte ciudată; ea sărea une­ori de la o nota înaltă la alta joasă şi-mi suna foarte nearmonic la ureche. De atunci am văzut că şi acel cântec îşi avea legile sale proprii şi că era pus pe note, adecă pe nişte semne fără lin­k, cari sunt citite de cunoscători ca şi celelalte note. Fiecare preot poate să cânte după ele. Dimineaţa, pe când afară era încă întunerec, şedeam după obiceiul meu la maşina de scris, şi băga­ de seamă că marinarul de strajă privea cu mult interes prin ferestruia cabinei mele şi că strejile de pe ţărm încercau să vază şi ele ce voiu fi făcând eu aci; era evident că ei nu mai văzuseră acest ciudat aparat, care funcţionează acum în toate ministerele şi biurourile publice. Pe la opt ore plecarăm dela T.­Severin, trecurăm iarăşi pe la podul lui Traian, şi suspi­nând, m’am gândit iarăşi că cu greu vom mai vedea noi reclădindu-se acest pod; şi totuşi de cât folos nu ne-ar fi el! Cum gâsiau Romanii aceştia pentru toate şi peste tot punctele cele mai bune şi cum puneau mâna mai ales astfel pe ţări străine! Ce strategi erau ei! Câte fapte n’au săvârşit! Ei n’aveau fire poetică, toată poezia lor o împrumutaseră dela fereci împreună cu zeii, cu fabulele, cu legendele, cu tot ce era atrăgător; ei înşişi erau oameni practici, politi­ciani şi cuceritori, şi se întindeau ca apele peste tărâmuri potopite. De-a lungul ţărmurilor ieşiseră toate satele de aproape şi de departe, preoţii ne binecuvântau de pe ţărm . .. Era un tablou admirabil! Pre­tutindeni unde se arăta un arc de triumf ori se auziau strigăte de bucurie, vaporul mergea mai încet şi cât se putea mai aproape de ţărm, ca să putem vedea pe acei buni oameni care-şi daseră atâta osteneală să vie şi să-şi arate bucu­ria lor, înălţând arcuri de triumf. In multe locuri lipsind casele, şi deci şi ferestrele, el atârnaseră de funii velinţele cele mai frumoase, numai ca sărbătoarea să fie înfrumseţată, precum se şi cuvenea, cu velinţele cele mai alese. In arcu­rile de triumf se vedeau chipurile noastre ale tuturora şi flori; printre ele fluturau pălăriile şi steagurile şi copii cântau, une­ori câte o coră­­bioară atârnată ca podoabă. In multe locuri trozneau treascurile, spre marea disperare a­ ne­poatei mele Elisaveta, căreia nu-i plac detunătu­rile. Foarte interesanţi erau amândoi copii: Carol micul şi ambiţiosul băiat, soldatul pasionat, care vrea să ştie tot şi întreabă despre toate ; Elisa­veta, natură liniştită, visătoare, care, în mijlocul celui mai mare tumult de pe ţărm şi de pe va­poarele ce ne însoţeau, dorea să i­ se spună o poveste, sau aducea câte o floare ale cărei foi şi stamine trebuia să te admir. Mulţimea de TRIBUN­A“ h­ a­­l n a. Dimineaţa la orele 9­2 de aici avem cele mai bune veşti. Că trenul lui Z­lad de cătră Zam a adus 700 de alegători, că din Cuvin au venit în tabăra noastră go, din Şoimoş 80 de alegători şi aşa mai de­parte. Eram veseli afară din cale, începu­sem a ne perde sângele rece şi prinsesem nădejdea, că vom birui în toate­­ cercu­rile din comitatul Aradului, ceea­ ce ar fi fost o colosală senzaţie pentru ţeara întreagă. De altfel ziua întreagă Dr. Vlad era tot în majoritate şi pe la orele 5 d. a. eram siguri de izbânda lui. A apus însă soarele, s’a ivit negura, a venit noaptea, turma era fără păstori şi pe la orele 6 am primit deja ştire pe telefon dela însăşi d-na protopopeasă Givulescu, că duşmanii au cumpărat un sat întreg din partizanii noştri. Atunci am ştiut, că Radna e perdută. Dacă s’a putut întîmpla una ca asta, eram în curat, că oastea nu e bine condusă, nici păzită. Cumpărarea, aşa suntem informaţi, se întîmplă pe faţă, în chipul cel mai obraz­nic, votul cu 60—80—10O cor. Seara la orele 10 am primit ştirea sigură, că contrariul (Vencse Gyula, libe­ral) a învins cu vre-o sută de voturi. Căderea aceasta ne-o ştim foarte uşor esplica, dar’ ea totuş ne doare. Au recu­noscut însă şi Ungurii fruntaşi din Radna, că acum pentru ultima oară s’a ales de­putat ungur în Radna. Aşa credem şi noi. Celelalte cercuri în comit. Aradului. Pag­e In orașul Arad kossuthistul Barabás Béla a reportat învingere strălucita asupra liberalului Vörös László. R e s u m a t. In ciclul parlamentar trecut comitatul Aradului dimpreună cu oraşul Arad a dat 8 deputaţi guvernamentali (va să zică toți), alegerile de acum au schimbat lucrurile cu desăvârşire. Acum în comitatul Aradului, sunt 2 kossuthişti, 2 naţionalişti, 3 guver­namentali şi o alegere sub balotagiu. Acesta este resultatul alegerilor în co­mitatul Aradului.* VOTURILE. Pecica , Herczeg Ferencz.........................................857 Gr. Dessewffy Aurel..................................594 Radna: Vancsó Gyula............................................1010 Dr. Aurel Vlad........................................871 Chişineu: Joan Russu Şirianu..................................786 Csukay Gyula..............................................714 Jankovits Gyula........................................343 Máté (socialist)................................................20 Ponta (socialist)......................................... 3 deci va fi balotagiu între loan Russu Sirianu și Csukay Gyula. Siria: Dr. Stefan C. Pop................................1207 Bogdânffy.........................................................640 Boroşineu. Dr. loan Suciu.........................................1199 baronul Solymosy Lajos .... 526 St.-Anna Rauhbauer (Koss.)...................................1403 bar. Bánhidy Antal.....................................844 Iosăşel. dr. George Szombathy....................... 2302 Parthay........................................ 397 ^ Oraşul Arad. Barabás Béla..............................................1351 Vörös László..............................................1132

Next