Tribuna, mai 1905 (Anul 9, nr. 81-101)

1905-05-01 / nr. 81

Nr. 81, recunosc, că sunt mulţi, cari profesează alte principii, d. e. contele Zichy Vladimir­, pre­zentă aşa lucrul, ca şi cum pretenziunile naţionale maghiare, s’ar pretinde oare cumva ca condiţie prealabilă a putinţei de maghiari­zare a naţionalităţilor. (Zgomot.) Faţă de aceasta stare de lucruri, sunt dator a declara, că noi naţionalităţile ne sim­ţim necondiţionat grav infestate de acest chip de formulare a tezei. Pentru­ că după părerea mea în calea întărirei statului ungar şi cultivărei intereselor dovedite eventual de vitale pentru ţară, nime din interes specif­ic vrajmaş, nu se va opune. Drept’acea şi pro­testăm cu energie împotriva bănuelii ori pre­supunere!, că naţionalităţile ar opune inte­rese de rassă exagerate In contrast cu inte­rese vitale de stat. (Aşa-i! Aşa-i! la mijloc.) Dar după modesta-mi părere şi acea e o fatală greşală, dacă sub titlul de interes de stat se cultivă o astfel de direcţie, care în consecinţele-i finale, vatămă adânc şi fără nici un folos interesele culturale şi de rassă ale naţionalităţilor şi pretinde dela dânsele astfel de sacrificii, cari pot fi formulate cu tendenţe şoviniste, de pretenţiuni de stat, dar despre acea că în adevăr interese de stat ar fi ele, despre aceasta naţionalităţile în chip logic absolut nu pot fi convinse. Asta este convingerea noastră, onorată Dietă şi imediat ce garanţa viitorului acestui stat, se va căuta în unitatea de sentimente a tuturor naţionalităţilor nemaghiare cu na­ţionalitatea maghiară, chemată a duce rol de frunte în patrie şi se vor abandona do­rinţele după a mea părere în veci irealisa­­tile, a unităţii de rassă şi limbă; — nu va mai exista nici o pedeca, ca toate interesele juste ale statului ungar, atât pe teren de drept public, cât şi economic să ne gă­sească luptând într’o taberă şi nu va mai fi atunci nevoe, să ne constituim ca gru­pare absolut separisată în aceasta Cameră. (Aşa-i­ în mijloc.) In privinţa aceasta să-mi fie permis a reflecta în scurte cuvinte asupra observării făcute de provisoricul, ministru preşedinte, care a riscat afirmaţiunea, că naţionalităţile numai în sînul vre­unui partid maghiar îşi pot servi interesele, până­ ce rămânând în grupare separată, sâvîrşesc tradare faţă de propriul lor neam. (Aşa-i în dreapta). In prima linie sunt dat­or a declara, că la întrebarea, sâvîrşim oare noi tradare ori ba faţă de neamul nostru, e chemat a răspunde numai neamul nostru, acela poate să-şi spună ver­dictul asupră-ne, dar înainte de toate am avea rugarea, să-l lase d-sa, ca nu la acuza ori presiunea venită din partea domnului ministru preşedinte să aibă a se esprima. In partidul liberal de pân’aci absolut nu ni-a fost ertat să întrăm. Dar să presu­punem că am fi întrat, atunci aşa cred, doar ne-ar fi acordat şi nouă favorul de dublu preţ, care, este ştiut, le-a acordat şi altora, că adecă dacă vine la vot proectul recla­mat afirmativ de un aşa înalt interes de stat, cel al lui Berzeviczy, atunci dînşii nu tre­­bue să-l voteze, ba pot chiar vota contra, însă de aceea totuşi pot sta în partid. (Mi­şcare). Ori e necesar acel proiect şi în ade­văr e chestie de existenţă pentru stat, cum a afirmat domnul ministru preşedinte, fă­când mari reproşuri opoziţiei aliate, atunci n’ar fi permis, ca vre­unul din partidu-i să rămână nesimţitor faţă de acest «interes vi­tal de stat», ba chiar să ia atitudine contrară, ori nu e interes vital, şi eu afirm că de fel nici nu e, — ci e numai o apucătură, cu care voiau să cârpească oare cumva co­rabia partidului ajunsă în primejdia scufun­dării — atunci întreb : cum am putea întră noi în un partid, care loveşte în naţionali­tăţi, fără necesitate, chiar ÎI1 COIltra inte­reselor vitale ale statului ? Dar n’am putut întră, şi poate am făcut servicii partidului liberal când n’am Intrat (Aşa-i! în dreapta), nici pentru aceea, pen­­tru­ că recunoaştem In mod loial, că atunci când i­ s’a aruncat grave acuze din partea opoziţiei aliate, c’ar fi aservit interesele na­ţionale Austriei, ar fi fost acuzat şi cu aceea —­ deşi ’n cazul acesta cu totului nefondat — că în privinţa drepturilor ţării s’ar îm­părţi şi cu noi. Onoratul domn ministru preşedinte nici nu şi-a închipuit-o aşa Intrarea noastră In alt partid. Pentru­ că dacă luăm doar actua­lele formaţiuni de partid, nota situaţiunei este că în afară de noi sunt două mari par­tide : partidul guvernamental şi opoziţia aliată. Dacă la opoziţia aliată a voit să ne trimită, respective acesteia ne-a destinat, (Sgomot. Preşedintele sună.) atunci îmi permit a-i adresa întrebarea, oare atunci, când a zis, că vom deveni trădătorii neamului nost, dacă nu întrăm în vre-un partid maghiar, n’a în­ţeles cumva partidul­ nou din coaliţie , a cărui program o spune hotărît, că interesul vital al Ungariei este stăpânirea celorlalte naţio­nalităţi, maghiarizarea lor. Noi aşa credem dacă avem în vedere interesele neamului nost şi nu întrăm în acest partid, nu comi­tem tradare faţă de neamul nost. Onorată Dietă, încă câte­va cuvinte. (S’auzim! S’auzim !) La tot cazul interesul patriei trebue să fiie interesul capital al tutu­ror cetăţenilor ţării. Acestui interes capital, tre­bue să i­ se subordineze ori­ce alt interes de rassă, şi ori­ce alt interes specific are numai până atunci loc şi îndreptăţire, până ce se poate împăca cu interesul capital şi până ce nu împedecă susţinerea statului şi asigurarea viitorului lui. Nouă, ca naţionalităţi din cel mai general punct de vedere luând, ne zace în interes cultivarea şi ridicarea limbei şi naţionalităţii noastre în mod cât mai eficace. Pe de altă parte trebue să recunoaştem că suntem în Ungaria, în statul alcătuit şi susţinut în prima linie de Maghiari, de aci ur­mează că avem datorinţă patriotică a face oare­care concesiuni în detrimentul iubirii noastre de neam (Ş­omot în stânga). Să mă scuzaţi pentru expresiune, eu numai din punctul de vedere al iubirii de neam zic că «anumite concesiuni», mai corect, trebue să primim anumite stavilare, prin ce recu­noaştem suveranitatea statului ungar, inte­resele sale netăgăduite. Fisionomia ideală a statului ungar, — din punct de vedere de rassă maghiară — ar fi ca fiecare cetăţean să fie maghiar. Dar nu e, şi lege a dat Dumnezeu, că nu e şi nu e anume pen-, tru­ că de o mie de ani au trăit deja aici naţionalităţile, au luptat pentru patrie, văr­­sându-şi în multe lupte sângele pentru apă­rarea hotarelor ei. De aceea ţin, că nu numai noi trebue să ne fixăm oare-carl stavile faţă de iubirea-ne de neam, ci trebuesc aplicate oare-carl sta­vile şi faţă de acele nizuinţi şoviniste cari ar voi să transforme statul potrivit numelui ce-l poartă. Aşa cred, în privinţa aceasta, pot fi opi­­niuni contrare, dar dacă fiecare partid este pă­truns de destul patriotism, cu toată osebirea de opiniuni, vom ajunge tot mai aproape unul lângă altul şi în sfârşit ne vom înţelege. (Aprobări.) Atunci nu va mai fi nevoe, să ne prezinte pe noi, naţionalităţi de mumus, spre zădăr­nicirea intereselor adevărat juste ale ţării. Tocmai pentru asta, aprob cuvintele conte­lui Apponyi Albert rostite era: «numai pe adevăr se poate răzima puterea, numai pe adevăr se poate răzima pacea, numai pe adevăr se poate răzima munca fructiferă» — şi declar că faţă de proiectul de adresă pre­zentat, primesc contraproiectul de adresă a prietenului meu Mihali. TRIBUNAL Pag. 3. Burian — ministru preşedinte — Criţă. — Toate combinaţiunile conglăsuesc, că ministrul comun de finanţe Burian, va fi numit cât mai curînd de ministru preşe­dinte provisor, care — se duc mai departe combinaţiunile, — va ajurna Dieta până ’n Septembre şi dacă coaliţia nici atunci nu va transiga, va dizolva Dieta.­ Sinodul Aradan. Arad, 10 Maia. Şedinţa V. S’a deschis la 16 ore a. m. Prezident: Episcopul dieceţan. Notar: Ioan Costa. La ordinea zilei vine comisia petiţio­nară. Raportor: Dr. Aurel Cozma. Toate petiţiunile prezentate se avizează spre com­petentă rezolvire conzistoarelor concernente din Arad şi Oradea-mare. După comisia petiţionară urmează ra­portul continuativ al comisiei epitropeşti. Ra­portorul Nicolae Roxin prezentă raportul epitropiei orădane, care este primit în ge­neral şi special de către sinod. In legătură cu acest raport propune în numele comi­siei, ca sinodul să treacă la ordinea zilei peste propunerea lui Dr. Aurel Halic refe­ritor la încassările restanţelor, căci aceasta s’a resolvat în partea întâi a pertractării a acestuiaşî rezort. Sinodul primeşte. Urmează acum un moment înălţător. De­­­putatul Dr. Gavril Cozma în cuvinte adînc pă­trunzătoare arată starea de criză a interna­tului diecezan din Beiuş, desvoltă apoi cu inimă caldă şi în termeni convingători sco­pul înalt visat de întemeiatorii lui, menirea sublimă în serviciile bisericei, şcoalei şi a neamului românesc în general a acestui in­stitut şi propune, ca pentru eventuale re­parări şi adoptări de lipsă sinodul să vo­teze o anumită sumă ca ajutor acestui in­stitut. Sinodul primeşte propunerea depu­tatului Copna şi spre rezolvare o transpune conzistorului Arădan. In sfirşit se primeşte budgetul conzis­torului arădan, prezentat de raportorul Sava Raicu. Şedinţa se încheie la orele 1. Şedinţa VI. S-a ţinut la orele 4 dup’ameazi. Pre­zident : Episcopul diecezan, notar: Vasile Goldiş. Obiectul acestei ultime şedinţe a fost raportul comisiei organizatoare. Raporto­rul Dr. Nicolae Cucu expune starea gene­rală a diecezei, insistă mai mult asupra ches­tiei înfiinţării celor două ep­scopii şi enunţă în sfîrşit ca şi concluz­ii propunere pentru sinod al comisiei, că în urma resurselor in­­dispensabil necesare pentru cele două e­­piscopii nouă, sinodul — deşi în principiu

Next