Tribuna, mai 1905 (Anul 9, nr. 81-101)
1905-05-01 / nr. 81
Nr. 81, recunosc, că sunt mulţi, cari profesează alte principii, d. e. contele Zichy Vladimir, prezentă aşa lucrul, ca şi cum pretenziunile naţionale maghiare, s’ar pretinde oare cumva ca condiţie prealabilă a putinţei de maghiarizare a naţionalităţilor. (Zgomot.) Faţă de aceasta stare de lucruri, sunt dator a declara, că noi naţionalităţile ne simţim necondiţionat grav infestate de acest chip de formulare a tezei. Pentru că după părerea mea în calea întărirei statului ungar şi cultivărei intereselor dovedite eventual de vitale pentru ţară, nime din interes specific vrajmaş, nu se va opune. Drept’acea şi protestăm cu energie împotriva bănuelii ori presupunere!, că naţionalităţile ar opune interese de rassă exagerate In contrast cu interese vitale de stat. (Aşa-i! Aşa-i! la mijloc.) Dar după modesta-mi părere şi acea e o fatală greşală, dacă sub titlul de interes de stat se cultivă o astfel de direcţie, care în consecinţele-i finale, vatămă adânc şi fără nici un folos interesele culturale şi de rassă ale naţionalităţilor şi pretinde dela dânsele astfel de sacrificii, cari pot fi formulate cu tendenţe şoviniste, de pretenţiuni de stat, dar despre acea că în adevăr interese de stat ar fi ele, despre aceasta naţionalităţile în chip logic absolut nu pot fi convinse. Asta este convingerea noastră, onorată Dietă şi imediat ce garanţa viitorului acestui stat, se va căuta în unitatea de sentimente a tuturor naţionalităţilor nemaghiare cu naţionalitatea maghiară, chemată a duce rol de frunte în patrie şi se vor abandona dorinţele după a mea părere în veci irealisatile, a unităţii de rassă şi limbă; — nu va mai exista nici o pedeca, ca toate interesele juste ale statului ungar, atât pe teren de drept public, cât şi economic să ne găsească luptând într’o taberă şi nu va mai fi atunci nevoe, să ne constituim ca grupare absolut separisată în aceasta Cameră. (Aşa-i în mijloc.) In privinţa aceasta să-mi fie permis a reflecta în scurte cuvinte asupra observării făcute de provisoricul, ministru preşedinte, care a riscat afirmaţiunea, că naţionalităţile numai în sînul vreunui partid maghiar îşi pot servi interesele, până ce rămânând în grupare separată, sâvîrşesc tradare faţă de propriul lor neam. (Aşa-i în dreapta). In prima linie sunt dator a declara, că la întrebarea, sâvîrşim oare noi tradare ori ba faţă de neamul nostru, e chemat a răspunde numai neamul nostru, acela poate să-şi spună verdictul asupră-ne, dar înainte de toate am avea rugarea, să-l lase d-sa, ca nu la acuza ori presiunea venită din partea domnului ministru preşedinte să aibă a se esprima. In partidul liberal de pân’aci absolut nu ni-a fost ertat să întrăm. Dar să presupunem că am fi întrat, atunci aşa cred, doar ne-ar fi acordat şi nouă favorul de dublu preţ, care, este ştiut, le-a acordat şi altora, că adecă dacă vine la vot proectul reclamat afirmativ de un aşa înalt interes de stat, cel al lui Berzeviczy, atunci dînşii nu trebue să-l voteze, ba pot chiar vota contra, însă de aceea totuşi pot sta în partid. (Mişcare). Ori e necesar acel proiect şi în adevăr e chestie de existenţă pentru stat, cum a afirmat domnul ministru preşedinte, făcând mari reproşuri opoziţiei aliate, atunci n’ar fi permis, ca vreunul din partidu-i să rămână nesimţitor faţă de acest «interes vital de stat», ba chiar să ia atitudine contrară, ori nu e interes vital, şi eu afirm că de fel nici nu e, — ci e numai o apucătură, cu care voiau să cârpească oare cumva corabia partidului ajunsă în primejdia scufundării — atunci întreb : cum am putea întră noi în un partid, care loveşte în naţionalităţi, fără necesitate, chiar ÎI1 COIltra intereselor vitale ale statului ? Dar n’am putut întră, şi poate am făcut servicii partidului liberal când n’am Intrat (Aşa-i! în dreapta), nici pentru aceea, pentru că recunoaştem In mod loial, că atunci când i s’a aruncat grave acuze din partea opoziţiei aliate, c’ar fi aservit interesele naţionale Austriei, ar fi fost acuzat şi cu aceea — deşi ’n cazul acesta cu totului nefondat — că în privinţa drepturilor ţării s’ar împărţi şi cu noi. Onoratul domn ministru preşedinte nici nu şi-a închipuit-o aşa Intrarea noastră In alt partid. Pentru că dacă luăm doar actualele formaţiuni de partid, nota situaţiunei este că în afară de noi sunt două mari partide : partidul guvernamental şi opoziţia aliată. Dacă la opoziţia aliată a voit să ne trimită, respective acesteia ne-a destinat, (Sgomot. Preşedintele sună.) atunci îmi permit a-i adresa întrebarea, oare atunci, când a zis, că vom deveni trădătorii neamului nost, dacă nu întrăm în vre-un partid maghiar, n’a înţeles cumva partidul nou din coaliţie , a cărui program o spune hotărît, că interesul vital al Ungariei este stăpânirea celorlalte naţionalităţi, maghiarizarea lor. Noi aşa credem dacă avem în vedere interesele neamului nost şi nu întrăm în acest partid, nu comitem tradare faţă de neamul nost. Onorată Dietă, încă câteva cuvinte. (S’auzim! S’auzim !) La tot cazul interesul patriei trebue să fiie interesul capital al tuturor cetăţenilor ţării. Acestui interes capital, trebue să i se subordineze orice alt interes de rassă, şi orice alt interes specific are numai până atunci loc şi îndreptăţire, până ce se poate împăca cu interesul capital şi până ce nu împedecă susţinerea statului şi asigurarea viitorului lui. Nouă, ca naţionalităţi din cel mai general punct de vedere luând, ne zace în interes cultivarea şi ridicarea limbei şi naţionalităţii noastre în mod cât mai eficace. Pe de altă parte trebue să recunoaştem că suntem în Ungaria, în statul alcătuit şi susţinut în prima linie de Maghiari, de aci urmează că avem datorinţă patriotică a face oarecare concesiuni în detrimentul iubirii noastre de neam (Şomot în stânga). Să mă scuzaţi pentru expresiune, eu numai din punctul de vedere al iubirii de neam zic că «anumite concesiuni», mai corect, trebue să primim anumite stavilare, prin ce recunoaştem suveranitatea statului ungar, interesele sale netăgăduite. Fisionomia ideală a statului ungar, — din punct de vedere de rassă maghiară — ar fi ca fiecare cetăţean să fie maghiar. Dar nu e, şi lege a dat Dumnezeu, că nu e şi nu e anume pen-, tru că de o mie de ani au trăit deja aici naţionalităţile, au luptat pentru patrie, vărsându-şi în multe lupte sângele pentru apărarea hotarelor ei. De aceea ţin, că nu numai noi trebue să ne fixăm oare-carl stavile faţă de iubirea-ne de neam, ci trebuesc aplicate oare-carl stavile şi faţă de acele nizuinţi şoviniste cari ar voi să transforme statul potrivit numelui ce-l poartă. Aşa cred, în privinţa aceasta, pot fi opiniuni contrare, dar dacă fiecare partid este pătruns de destul patriotism, cu toată osebirea de opiniuni, vom ajunge tot mai aproape unul lângă altul şi în sfârşit ne vom înţelege. (Aprobări.) Atunci nu va mai fi nevoe, să ne prezinte pe noi, naţionalităţi de mumus, spre zădărnicirea intereselor adevărat juste ale ţării. Tocmai pentru asta, aprob cuvintele contelui Apponyi Albert rostite era: «numai pe adevăr se poate răzima puterea, numai pe adevăr se poate răzima pacea, numai pe adevăr se poate răzima munca fructiferă» — şi declar că faţă de proiectul de adresă prezentat, primesc contraproiectul de adresă a prietenului meu Mihali. TRIBUNAL Pag. 3. Burian — ministru preşedinte — Criţă. — Toate combinaţiunile conglăsuesc, că ministrul comun de finanţe Burian, va fi numit cât mai curînd de ministru preşedinte provisor, care — se duc mai departe combinaţiunile, — va ajurna Dieta până ’n Septembre şi dacă coaliţia nici atunci nu va transiga, va dizolva Dieta. Sinodul Aradan. Arad, 10 Maia. Şedinţa V. S’a deschis la 16 ore a. m. Prezident: Episcopul dieceţan. Notar: Ioan Costa. La ordinea zilei vine comisia petiţionară. Raportor: Dr. Aurel Cozma. Toate petiţiunile prezentate se avizează spre competentă rezolvire conzistoarelor concernente din Arad şi Oradea-mare. După comisia petiţionară urmează raportul continuativ al comisiei epitropeşti. Raportorul Nicolae Roxin prezentă raportul epitropiei orădane, care este primit în general şi special de către sinod. In legătură cu acest raport propune în numele comisiei, ca sinodul să treacă la ordinea zilei peste propunerea lui Dr. Aurel Halic referitor la încassările restanţelor, căci aceasta s’a resolvat în partea întâi a pertractării a acestuiaşî rezort. Sinodul primeşte. Urmează acum un moment înălţător. Deputatul Dr. Gavril Cozma în cuvinte adînc pătrunzătoare arată starea de criză a internatului diecezan din Beiuş, desvoltă apoi cu inimă caldă şi în termeni convingători scopul înalt visat de întemeiatorii lui, menirea sublimă în serviciile bisericei, şcoalei şi a neamului românesc în general a acestui institut şi propune, ca pentru eventuale reparări şi adoptări de lipsă sinodul să voteze o anumită sumă ca ajutor acestui institut. Sinodul primeşte propunerea deputatului Copna şi spre rezolvare o transpune conzistorului Arădan. In sfirşit se primeşte budgetul conzistorului arădan, prezentat de raportorul Sava Raicu. Şedinţa se încheie la orele 1. Şedinţa VI. S-a ţinut la orele 4 dup’ameazi. Prezident : Episcopul diecezan, notar: Vasile Goldiş. Obiectul acestei ultime şedinţe a fost raportul comisiei organizatoare. Raportorul Dr. Nicolae Cucu expune starea generală a diecezei, insistă mai mult asupra chestiei înfiinţării celor două epscopii şi enunţă în sfîrşit ca şi concluzii propunere pentru sinod al comisiei, că în urma resurselor indispensabil necesare pentru cele două episcopii nouă, sinodul — deşi în principiu