Tribuna, septembrie 1906 (Anul 10, nr. 164-183)
1906-09-26 / nr. 180
Nr. 180. Anul X. Arad, Marţi 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1906. REDACŢIA Otik Ferencz-utcza nrul 20. 11. ABONAMENTUL Pe un an .............. 20 cor. Pe jumătate an .. 10 « Pe 1 lună.............. 20 Nrii de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România şi America 10 coroane. Pentru România şi străinătatea umerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza nrul 20. INSERŢIUNTLE de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 bani de fiecare publications. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. Monumentul de la Caransebeş. Ieri, Duminecă, s’a desvălit în piaţa Caransebeşului statua M. Sale împăratului şi Rege Francisc Iosif I. Ea este menită să amintească foştilor grăniceri pe monarchul sub care au trăit o viaţă fericită, să fie un semn al gratitudinei pentru darul ce li-a făcut lăsându-le în proprietate pădurile şi păşunile întinse. Dacă atâta se spunea, desigur că sufletele tuturor grănicerilor erau să simtă împreună şi ridicarea monumentului să fie o serbare asupra cărei între grăniceri să nu fie nici o diversiune. Politica dominantă şi-a ridicat însă pretenţii şi aici. Dl Burdea şi acoliţii săi nu s’a mulţumit să se dee expresie credinţei şi gratitudinei ce grănicerii au pentru M. Sa, ci a ţinut să dee întregului act caracter politic, măgulind amorul propriu al stăpânirii, decretând că monumentul se ridică îndeosebi ca mulţumire pentrucă graniţa a fost desfiinţată şi incorporată la patria mumă. Cu această devisă s’a pornit printre grăniceri colecta şi în acest semn s’a făcut întreaga serbare de ieri. Nimeni dintre Români n’a făcut guvernului aşa serviciu, să accentueze aşa de pregnant şi să dee quasi o dovadă că Doamne, ce fericiţi sunt grănicerii sub stăpânirea domnilor din Budapesta. Guvernul d’acum, întocmai ca cel de pe vremea când s’a iniţiat ridicarea monumentului, nici nu o să întârzie a exploata, la Curte, în favorul său acest fapt şi a-l presinta ca dovadă de resultatele fericite ale politicei sale faţă de naţionalităţi. Iată de ce împotriva d-lui Burdea în fosta graniţă se ridică, cu drept cuvânt, cele mai aspre învinuiri, iată de ce în aceeaşi vreme când oamenii de la putere îl desmeardă, Românii sunt adânc mâhniţi pentru »politica« d-lui Burdea. Căci nu era permis să amestece şi politica acolo unde are loc numai sentimentul cel mai senin, nu era permis ca atunci când se ridică monument monarhului să caute piedestal şi pentru sine şi pentru guvern. Monumentul din frumoasa piaţă a Caransebeşului trebuia să rămână semn neperitor al credinţei nestrămutate a grănicerilor către M. Sa, iar nu să se lege de el tendenţe politice. Grănicerii plâng adică după vremurile vechi, după zilele când un Doda şi Seracin trăiau printre ei caoamenii împăratului şi n’au nici un motiv să se bucure de purtarea de grijă a cârmuirii din Budapesta. Dl Burdea poate alerga după graţiile guvernului, e liber să facă politica ce-i place, dar’ rămâne bine ştiut că obştea română condamnă politica d-sale şi serviciile ce prestează guvernului n’au a face nici cu sentimentul dinastic, nici cu gratitudinea grănicerilor. Gloria că d-sa a aranjat serbarea poate să-i aducă beneficii, ea n’are să schimbe însă câtuşi de puţin sentimentul de nemulţumire pe care nu numai grănicerii, dar’ întreaga Românime îl are faţă de politica guvernelor ungureşti şoviniste, guverne pe cari noi le vom combate cu aceeaşi hotărîre cu care dl Burdea le susţine: Schönborn şi Bryan. Sub acest titlu »Budapesti Hírlap« (6 Oct.) scrie un primarticol împotriva contelui Schönborn, preşedintele înaltei curţi administrative din Viena. Năcazul patrioţilor împotriva lui Schönborn istoreşte din următoarele împrejurări. Când a umblat, mai lunile trecute, prin Ungaria Bryan, fost candidat la presidenţa Statelor Unite, şi-a făcut notiţe politice şi sosind acum acasă, a scris o carte despre stările de lucruri din Austro-Ungariei. Luând informaţiuni de la bărbaţi politici maghiari, se înţelege: americanul a scris, o mulţime de nărozii supărătoare pentru monarchia Austro-Ungară. Contele Schönborn a scris deci în »U vgaro«, marele ziar parizian, un articol în care arată greşelile comise de Bryan şi reduce la adevărata valoare cartea lui. »Budapesti Hírlap« este cu atât mai supărat, cu cât aşa zice: eminentul bărbat de stat Schönborn nu numai rectifică erorile lui Bryan (imperialiştii maghiari afirmă că n’a comis erori!), ci scrie despre Ungaria ca şi când ar fi un fel de provincie austriacă. Cum »Figaro« e citit în cercuri largi franceze şi pretutindeni în Europa, articolul lui Schönborn poate să »zăpăcească« pe mulţi cari nu cunosc »temeinic« relaţiile Austro-Ungare. El e păgubitor deci pentru Ungurii, cari apar astfel în lumina Austriacului, iar nu a lui Bryan pe care îşi poate închipui ori şi cine, cum l’au informat Ungurii. Supărarea presei maghiare e cu atât mai mare, cu cât Schönborn este persoană oficioasă şi nu s’a jenat să subscrie articolul, dându-i şi astfel o importanţă şi trecere mai mare. »Budapesti Hírlap« atacă nu numai pe Schönborn, ci şi pe guvernul, care — zice — desigur — că a aprobat atacurile la adresa Ungurilor. Românii la oraşe. Firul conducător în politica tuturor guvernelor ungare, ce se părândară de la introducerea constituţiei în ţara noastră, l-a format fără îndoială maghiarizarea naţionalităţilor. In serviciul acestei cauze şi-au pus toate forţele lor. Şi frământaţi de aceasta luptă au neglijat în mod uimitor interesele faţă de starea economică şi financiară a ţării, şi au lasat popoarele mai mult în grijea sorţii. Tendenţa de maghiarizare este atât de infiltrată în rărunchii şi creerii cârmuitorilor noştri, încât numai prin acest mijloc cred, că vor răsări razele binelui mântuitor pentru toate popoarele concrezute oblăduirii şi scutirii lor. Nu e nevoie însă să accentuăm, că încercările şi pornirile, toate jertfele avute până acum la îndeplinirea acestor tendenţe, n’au adus nici măcar aproximativ acel rezultat de maghiarizare, ce cu dor fierbinte îl aşteptau. Cu toate acestea ele formează pentru noi o mare primejdie naţională. Că în adevăr aşa este, ne vom convinge, dacă vom arunca o privire cât de palidă asupra vieţii culturale a Românilor de la oraşe. Acolo, unde suntem bine organizaţi şi unde se desvoltă activitate intensivă pe toate terenele, noi formăm elementul puternic şi învingător. Acolo cultura noastră birue şi prinde teren în toate straiele. Să ne gândim numai la oraşul Sibiiu . Românii din toate clasele au cultură românească, căci atât inteligenţa cât şi clasa de mijloc îşi au societăţile lor de răspândire culturală. E foarte bine aşa, şi numai aşa e bine. In alt mod nu putem pune stavilă curentelor străine, numai dacă Românii dintr’un oraş trăesc în strânsă legătură unii cu alţii, nu resfiraţi şi răsleţi. Este aceasta o necesitate ce se impune, căci vedem cum şcoala, cum instituţiunile culturale maghiare cu toate exigenţele lor, nivelează deosebirile între oamenii de diferite origine şi străduesc a le da caracterul unitar al statului. Şi acest caracter unitar al statului îl primeşte mai în grabă clasa noastră de mijloc, ce e foarte slab organizată, în cele mai multe oraşe fără nici o organizaţie. Meseriaşii şi industriaşii noştri se înscriu la societăţi culturale ungureşti, iau parte la şedinţele acelora, şi astfel pe neobservate se văd nutriţi şi încălziţi de un spirit contrar dorinţelor noastre. Sirolin Promovează apetitul şi greutatea corpului, delatura tusa, flegma, asudata noaptea. Se prescrie zilnic de număroşi medici şi profesori la morburi de plumânî, cataruri, tusa convulsivă, scrofulosă, influenţă. Oferindu-i-se publicului imitaţii fără preţl, să se ceară totdeuna : împachetarea originală f.Roche“. Hoffmann -La Roche & Co, Rasel (Eleţia). „Roche“ Se capeta prescriindu-se de medicinei farmacii a 4 cor. sticla,