Tribuna, septembrie 1906 (Anul 10, nr. 164-183)

1906-09-26 / nr. 180

Nr. 180. Anul X. Arad, Marţi 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1906. REDACŢIA Otik Ferencz-utcza nrul 20. 11. ABONAMENTUL Pe un an .............. 20 cor. Pe jumătate an .. 10 « Pe 1 lună.............. 2­0 N­rii de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România şi America 10 coroane. Pentru România şi străinătate­a umerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza nrul 20. INSERŢI­UNTLE de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 bani de fiecare publications. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. Monumentul de la Caransebeş. Ieri, Duminecă, s’a desvălit în piaţa Ca­ransebeşului statua M. Sale împăratului şi Rege Francisc Iosif I. Ea este menită să amintească foştilor grăniceri pe monarchul sub care au trăit o viaţă fericită, să fie un semn al gratitudinei pentru darul ce li-a făcut lăsându-le în proprietate pădurile şi păşunile întinse. Dacă atâta se spunea, de­sigur că su­fletele tuturor grănicerilor erau să simtă împreună şi ridicarea monumentului să fie o serbare asupra cărei între grăniceri să nu fie nici o diversiune. Politica dominantă şi-a ridicat însă pre­­tenţii şi aici. Dl Burdea şi acoliţii săi nu s’a mulţumit să se dee expresie credinţei şi gratitudinei ce grănicerii au pentru M. Sa, ci a ţinut să dee întregului act ca­racter politic, măgulind amorul propriu al stăpânirii, decretând că monumentul se ri­dică îndeosebi ca mulţumire pentrucă gra­niţa a fost desfiinţată şi incorporată la patria mumă. Cu această devisă s’a pornit printre gră­niceri colecta şi în acest semn s’a făcut întreaga serbare de ieri. Nimeni dintre Români n’a făcut guver­nului aşa serviciu, să accentueze aşa de pregnant şi să dee quasi o dovadă că Doamne, ce fericiţi sunt grănicerii sub stă­pânirea domnilor din Budapesta. Guvernul d’acum, întocmai ca cel de pe vremea când s’a iniţiat ridicarea monumen­tului, nici nu o să întârzie a exploata, la Curte, în favorul său acest fapt şi a-l pre­­sinta ca dovadă de resultatele fericite ale politicei sale faţă de­­ naţionalităţi. Iată de ce împotriva d-lui Burdea în fosta graniţă se ridică, cu drept cuvânt, cele mai aspre învinuiri, iată de ce în aceeaşi vreme când oamenii de la putere îl desmeardă, Ro­mânii sunt adânc mâhniţi pentru »politica« d-lui Burdea. Căci nu era permis să ame­stece şi politica acolo unde are loc numai sentimentul cel mai senin, nu era permis ca atunci când se ridică monument monar­hului să caute piedestal şi pentru sine şi pentru guvern. Monumentul din frumoasa piaţă a Caran­sebeşului trebuia să rămână semn neperitor al credinţei nestrămutate a grănicerilor către M. Sa, iar nu să se lege de el tendenţe po­litice. Grănicerii plâng adică după vremurile vechi, după zilele când un Doda şi Seracin trăiau printre ei ca­­oamenii împăratului şi n’au nici un motiv să se bucure de pur­tarea de grijă a cârmuirii din Budapesta. Dl Burdea poate alerga după graţiile guvernu­lui, e liber să facă politica ce-i place, dar’ rămâne bine ştiut că obştea română con­damnă politica d-sale şi serviciile ce pres­tează guvernului n’au a face nici cu senti­mentul dinastic, nici cu gratitudinea grăni­cerilor. Gloria că d-sa a aranjat serbarea poate să-i aducă beneficii, ea n’are să schimbe însă câtuşi de puţin sentimentul de nemul­ţumire pe care nu numai grănicerii, dar’ în­treaga Românime îl are faţă de politica guvernelor ungureşti şoviniste, guverne pe cari noi le vom combate cu aceeaşi hotă­­rîre cu care dl Burdea le susţine: Schönborn şi Bryan. Sub acest titlu »Budapesti Hírlap« (6 Oct.) scrie un prim­­articol împotriva contelui Schönborn, pre­şedintele înaltei curţi administrative din Viena. Năcazul patrioţilor împotriva lui Schönborn istoreşte din următoarele împre­jurări. Când a umblat, mai lunile trecute, prin Ungaria Bryan, fost candidat la presi­­denţa Statel­or­ Unite, şi-a făcut notiţe poli­tice şi sosind acum acasă, a scris o carte despre stările de lucruri din Austro-Unga­­riei. Luând informaţiuni de la bărbaţi poli­tici maghiari, se înţelege: americanul a scris, o mulţime de nărozii supărătoare pen­tru monarchia Austro-Ungară. Contele Schönborn a scris deci în »U v­­garo«, marele ziar parizian, un articol în care arată greşelile comise de Bryan şi re­duce la adevărata valoare cartea lui. »Budapesti Hírlap« este cu atât mai su­părat, cu cât aşa zice: eminentul bărbat de stat Schönborn nu numai rectifică ero­rile lui Bryan (imperialiştii maghiari afirmă că n’a comis erori!), ci scrie despre Unga­ria ca şi când ar fi un fel de provincie aus­triacă. Cum »Figaro« e citit în cercuri largi franceze şi pretutindeni în Europa, articolul lui Schönborn poate să »zăpă­cească« pe mulţi cari nu cunosc »temeinic« relaţiile Austro-Ungare. El e păgubitor deci pentru Ungurii, cari apar astfel în lumina Austriacului, iar nu a lui Bryan pe care îşi poate închipui ori şi cine, cum l’au infor­mat Ungurii. Supărarea presei maghiare e cu atât mai mare, cu cât Schönborn este persoană ofi­cioasă şi nu s’a jenat să subscrie articolul, dându-i şi astfel o importanţă şi trecere mai mare. »Budapesti Hírlap« atacă nu nu­mai pe Schönborn, ci şi pe guvernul, care — zice — desigur — că a aprobat atacu­rile la adresa Ungurilor. Românii la oraşe. Firul conducător în politica tuturor gu­vernelor ungare, ce se părândară de la in­troducerea constituţiei în ţara noastră, l-a format fără îndoială maghiarizarea naţiona­lităţilor. In serviciul acestei cauze şi-au pus toate forţele lor. Şi frământaţi de aceasta luptă au neglijat în mod uimitor interesele faţă de starea economică şi financiară a ţării, şi au lasat popoarele mai mult în grijea sorţii. Tendenţa de maghiarizare este atât de infiltrată în rărunchii şi creerii cârmuitorilor noştri, încât numai prin acest mijloc cred, că vor răsări razele binelui mântuitor pentru toate popoarele concrezute oblăduirii şi scu­tirii lor. Nu e nevoie însă să accentuăm, că în­cercările şi pornirile, toate jertfele avute până acum la îndeplinirea acestor tendenţe, n’au adus nici măcar aproximativ acel re­zultat de maghiarizare, ce cu dor fierbinte îl aşteptau. Cu toate acestea ele formează pentru noi o mare primejdie naţională. Că în ade­văr aşa este, ne vom convinge, dacă vom arunca o privire cât de palidă asupra vieţii culturale a Românilor de la oraşe. Acolo, unde suntem bine organizaţi şi unde se desvoltă activitate intensivă pe toate terenele, noi formăm elementul puternic şi învingător. Acolo cultura noastră birue şi prinde te­ren în toate straiele. Să ne gândim nu­mai la oraşul Sibiiu . Românii din toate clasele au cultură românească, căci atât inteligenţa cât şi clasa de mijloc îşi au societăţile lor de răspândire culturală. E foarte bine aşa, şi numai aşa e bine. In alt mod nu putem pune stavilă curen­telor străine, numai dacă Românii dintr’un oraş trăesc în strânsă legătură unii cu alţii, nu resfiraţi şi răsleţi. Este aceasta o necesitate ce se impune, căci vedem cum şcoala, cum instituţiunile cul­turale maghiare cu toate exigenţele lor, ni­velează deosebirile între oamenii de diferite origine şi străduesc a le da caracterul unitar al statului. Şi acest caracter unitar al statului îl primeşte mai în grabă clasa noastră de mijloc, ce e foarte slab organizată, în cele mai multe oraşe fără nici o organizaţie. Meseriaşii şi industriaşii noştri se înscriu la societăţi culturale ungureşti, i­au parte la şedinţele acelora, şi astfel pe neobservate se văd nutriţi şi încălziţi de un spirit contrar do­rinţelor noastre. Sirolin Promovează apetitul şi greutatea corpului, delatura tusa, flegma, asudata noaptea. Se prescrie zilnic de num­ăroşi medici şi profesori la morburi de plumânî, cataruri, tusa convulsivă, scrofulosă, influenţă. Oferindu-i-se publicului imitaţii fără preţl, să se ceară totdeuna : împachetarea originală f.Roche“. Hoffmann -La Roche & Co, Rasel (Eleţia). „Roche“ Se capeta prescriindu-se de medic­in­e­i farmacii a 4 cor. sticla,

Next