Tribuna, octombrie 1907 (Anul 11, nr. 216-240)

1907-10-27 / nr. 238

Pag. 2 Croaţii în luptă. Marea adunare a partidului Starcevici, cum se vesteşte din Zagrab, şi-a înce­put ieri sfătuirile. După semi­oficiosul organ din Zagrab, s’a hotărît în consiliul partidului, să în­fiinţeze o societate pe acţii cu un capital de 100.000 coroane, pentru sprijinirea presei. Con­­ferenţa a ţinut până la miezul nopţii. Cu trenu­rile a sosit multă lume în Zagrab, ca să asiste la adunarea de partid. înainte de prânz s’au adu­nat participanţii adunărei în faţa palatului Starce­vici şi s’au dus în faţa edificiului Socoly, unde dr. Iosif Frank a deschis adunarea. In hotărîrea adusă în chestia venitelor blocului, adunarea ia poziţie hotărîtă contra noilor sarcini de o sută de milioane de coroane ce se impune Croaţiei, fără ca la timpul său să capete vre-un beneficiu. Intr’o altă rezoluţie adunarea ia poziţie contra transacţiei austro-ungare, pe de o parte din cauze principiale, pe de altă parte fiindcă transacţia a­­tacă interesele Croaţiei. Deputatul Blegovici a raportat despre creşte­rea partidului, în care spune că în curând în Croaţia vor fi toţi ,de partidul Starcevici. Atacă vehement pe rezoluţionişti, pe cari îi face respon­sabili pentru faptul că azi în Croaţia limba ofi­cioasă e cea maghiară. Partidul Starcevici va lupta din toate puterile în Croaţia contra stăpânirei ma­ghiare, precum şi contra transacţiunii austro­­ungară care ţine pe croaţi în robie. Culmea neruşinărei! In orice ţară din lume slujbaşul care a comandat foc şi a pricinuit criminală văr­sare de sânge ajunge cel puţin suspendat, până să se facă cercetare, pentru a fi dat în judecată. In fericita noastră ţară nu e aşa. Aici nimeni nu ia grav lucrurile. Jakab de la Pănade este tot căpitan, Wolf dela Cristian tot sergent major, — iar cât despre eroul dela Cernova, solgăbirăul Pereszlényi Zol­tán, nu numai că nu e suspendat, dar are încă nerușinarea să pozeze ca mare patriot, ca unul care a comandat foc pentru a mântui vaza­­ ideii de stat. In »Előre« din Cluj a apărut adecă o declaraţie lungă a numitului erou. Ca să-şi scuze fărădelegea, el brodează minciu­nile cele mai încornorate. Zice că poporul a fost agitat de Hlinka, preotul suspendat chemare­a tăriei dominaţiei romane. Republica se transformă în imperiu, Cezar plămădeşte cu sân­gele lui prima tencuială; Octavian August îl în­cheagă, Tiberiu şi Caligula îl stropeşte cu sângele ce curse cu primele cruzimi ale unei ere noi; Claudiu îşi întrece predecesorii, omoară pe prima soţie, pe Messalina, se căsătoreşte cu Agrippina ca să dea lumei pe Neron, sanguinarul şi fero­cele cezar; Oalba, Oton, Vitelius trec ca nişte fantasme; Vespasian, Titus, Domiţianus aduc epoca de pace; Nerva precede pe cel mai mare dintre împăraţii Romei, pe Traian, care dă urmaş tronului pe nepotul său, savantul Adrian. Eliu Adrian a voiajat mult, a cunoscut Italia, Spania, Africa, Grecia, a cutrierat toată lumea cunoscută, a strâns în mintea lui toate cuno­ştinţele acelei epoci şi ca rezultat de cele ce a văzut, a ridicat lângă Tivoli minu­nata Villa Adriana, iar în Roma mausoleul său. Filozof, învăţat, arhitect, pictor, sculptor, Adrian avea două personalităţi diametral opuse: una de drept iste şi chibzuială, arta de prepotenţă şi abuz de putere. Când a făcut planurile pentru construcţia tem­plului Roma şi Venus ce l-a ridicat pe ruinele unei aripi din palatul lui Neron, a cerut păre­rea lui Apolodor damaschinul, celebrul arhitect din timpul lui Traian.­­Răspunsul artistului st a Sub acest titlu ziarele maghiare dau relaţiuni despre campania, pe care marele poet al Norve­giei o poartă împotriva ungurilor. Se înţelege, îl înjură straşnic, îl numesc imbecil şi ramolit,­­ iar pe­­agitatorii naţionalişti, — cari îl infor­mează« îi numeşte mişei! In felul acesta se argumentează şi se combate în presa maghiară. Iată cea mai nouă scrisoare, ce marele poet a adresat-o advocatului dr. Lăderer din Neuhausen . Ausland, 19 Oct. 1907. Stimate Domnule, Aşadară scrisoarea d tale a apărut în »März«, în »Courier Europáen« şi în »Le Spettatore«. »März« voeşte să deschidă o rubrică pentru barbaria maghiară. încep cu ci­taţia ultimei d tale scrisori şi a unei publicări din »Agramer Tagblatt«. D ta desigur ai cetit ajutorul celebru al lui Tolstoi. I-am scris ime­diat. Articolul meu cel mai apropiat va fi înti­tulat »Cea mai mare industrie maghiară« şi sub aceasta înţeleg fabricaţiunea maghiarilor. Sper că titula va lămuri situaţia, aşa că li­ se deschid ochii tuturor, terminat cu o ironie: »dacă Venera­ta s’ar ridica de pe scaun, ar da cu capul de tavan; dacă ar vrea să iasă din templu, n’ar încăpea pe uşe !« ironie, care a lovit aşa de tare pe împărat, încât a costat vieaţa celui ce a pronunţat o. Intr’o zi trecând prin oraş, împăratul vede un om care se frecă cu spatele de zidul unei băi populare. — De ce faci aşa? îl întrebă Adrian. — Pentrucă eu n’am sclavi cari să mă scarpine, răspunse plebeul. A doua zi, împăratul îi dărui un sclav. Peste câteva zile, trecând prin acelaş loc vede o mulţime de plebei, cari pândeau tre­cerea lui, frecându-se cu spatele de zid. —­­Sunteţi atâţia, le zise împăratul, ajutaţi-vă în­tre voi«. La palat, se discută odată o chestiune agrară. Un curtean, amic al lui Adrian, avea dreptate în susţinerile sale, cari erau cu totul opuse păreri­lor împăratului. Cezarul se irită şi curteanul bate în retragere, şi fineşte prin a da dreptate lui Adrian. »De ce ai cedat, îi observă un demnitar, tu aveai dreptate«. »Ştiu, răspunse curteanul, dar un om care comandă 12 legiuni, are tot­deauna el dreptate.« Marmuri lucitoare ca oglinzile îmbrăcau pereţii galeriilor şi sălilor din mausoleu, statui cari se văd în muzeele Italiei şi străinătăţei, alternând Cine sufere? De astornac, de constipaţie, de lipsă de poftă de mâncare? Acela să facă experienţă cu apa amară naturală HORGONY recomandată de mai multe sute de medici, înainte de dejun dacă se ia o jumătate de pahar din apa amară HORGONY după una până în­­două ore îşi face efectul dorit, şi revine pofta de mâncare şi starea bună generală. — Apa naturală HOR­­COIM , nu are gust rău şi nu provoacă nici un gust neplăcut. Se poate căpăta în toate prăvăliile cu ape mi­nerale,­ în băcănii şi farmacii. La târguială să se ceară lămurit apa amară naturală HORGONY. Proprietar: Loser János, Budapest,­ ­TRIBUNA* şi osândit, care umbla mascat printre po­por, punându-şi mustăţi şi îmbrăcând haine civile. Odată jandarmii l-ar şi fi prins aproape de Fehérpatak. Mai mult chiar: numitul patriot dă şi reţeta cum s’ar putea zdrobi capul hydrei panslaviste, de creşterea căreia face vinovat pe guvernul trecut. El zice: »Mişcarea nu se poate înăbuşi decât cu pu­terea. Alt chip nu e, ci să se trimită miliţie pe capul satelor, şi pe vremuri de acestea când viaţa şi aşa e foarte grea, căci toate sunt scumpe, o să le treacă slovacilor pofta de agitaţie şi re­beliune. »Trebue schimbată şi legea penală. Cel care propagă idei naţionaliste, trebue pedepsit nu cu temniţă de stat, ci cu temniţă grea. Trebue osân­dit la pierderea oficiului«... De ce nu la spânzurătoare ? Iată, astfel de slujbaşi sunt puşi peste naţionalităţi. E mirare dacă ei comandă jandarmilor să puşte ? Björnson lucrează. 10 Nov. a. !§.! Sper că ştiu să scriu aşa, încât ungurii cu inimi bune se vor ruşina. Sperăm că în rându­rile maghiare sunt şi caractere nobile. La tot cazul voiu continuă pănă la infinit. Al d tale Björnson. Poscriptum: Dacă cineva din Ungaria voeşte să-mi scrie epistolă, despre cum mă ocăresc, atunci scrisoarea o trimite întâiu unui prieten de la Zagrab, dar nici acesta nu îndrăzneşte să o trimită direct la adresa mea, ci unui prieten de al lui din Bohemia şi de ad vine la mine. Se­cret epistolar maghiar! Pentru ţărani. (Urmare.) Izlazul comunal şi păşunatul. Art. 10. — In fiecare comună se va constitui unul sau mai multe izlazuri comunale, astfel încât cătunele compuse din minimum 25 de familii şi aşezate la o depărtare mai mare de 5 km., unul de altul, să aibă izlazul lor propriu. Comunele vor cumpăra prin bună înţelegere de la proprietarii vecini, până la o depărtare de 3 km. de vatra comunei sau cătunului, o întindere care, pentru pământurile arabile, nu va trece de 150 hectare. Dacă proprietarul ar voi să vânză o întindere și mai mare pentru izlaz, mai cu seamă la baltă sau la munte, atunci întinderea maximă, ce poate cumpără o comună, se va determină de Comi­­siunea regională și va fi aprobată de Consiliul superior al Agriculturii. Aceste izlazuri vor fi cumpărate cu ajutorul Casei Rurale, conform dispoziţiunilor prevăzute în legea ei de înfiinţare. Preţurile izlazurilor mai mici de 150 hectare vor putea depăşi cu laproc, valoarea obişnuită a moşiilor din localitate. Art. 11. — Consiliul comunal, cu aprobarea Comisiunei regionale, va stabili preţurile izlazu­lui comunal pe cap de vită şi pe hectar. In­po­triva acestor preţuri se va putea face apel la Con­siliul superior al agriculturii. Încasarea preţurilor pentru izlazul comunal se se va face de perceptorii Statului, în condiţiunile prevăzute de legea pentru încasarea ratelor bu­nurilor vândute. Suma încasată se va trece în budgetul comunei și va fi afectată până la completa achitare numai la plata ratelor datorite pentru izlaz. Art. 12. — Partea din izlaz ce se cuvine unui locuitor în raport cu numărul vitelor, de care dispune, se poate utiliza de el și pentru cultiva­cu bronzuri elegante, decorau încăperile, şi în rotondă, cenuşa lui Adrian a fost aşezată într’un sarcofag bogat, în jurul căruia numele său era scris pe pereţi cu litere mari de bronz aurit. Pe deschiderea largă din zidul dinspre miazăzi, soa­rele şi lumina întră din belşug, înflăcărând lite­­rile ce închegau numele lui, iar quadrilia de dea­supra vârfurilor negre ale ciprilor, era carul soarelui, o aluzie directă la numele lui: Eliu — Soare. Unul câte unul, cortegiile funebre au adus ce­nuşile împăraţilor cari s’au urmat, şi ie-au aşezat acî. An­toniu Piui, Marcu Aureliu, Comod, Perti­­nace, Septimiu Sever, Caracala, şi în afară de a­­ceştia, membrii familiilor lor au ocupat sarcofa­­guri scumpe. Unde sunt ? Unde au fost ? In ce anume loc au sat aceste sfinte amintiri ? Epoca medievală şterge şi distruge urmele vieţei celei vechi, papii pun stăpânire pe mausoleu şi-l tran­sformă în fortăreţe, statuile sunt stricate, bronzu­­zurile transformate în tunuri, quadrilia înlocuită, cu îngerul, galeriile se transformă în temni­ţe unde mii de condamnaţi politici şi religioşi victimele inchiziţiei. Castelul resistă goţilor. Co­netabilul de Bourbon moare în urma unui glonţ de archebuză venit din castel, familii de patriţi romani mor de foame, de secure sau de ştreang între ziduri, şi în lupta ce puterea temporală a

Next