Tribuna, octombrie 1908 (Anul 12, nr. 218-243)

1908-10-14 / nr. 229

27 Oct. n. 1908 »TRIBUNA« mici să vorbească tare, ne îngrădesc glasul. Indiferentismul de astăzi a celor stăpâni în casa lor, ne inspiră credinţa, că mai uşor am putea să ne plângem amarul cu fraţii noştri de subt stăpânirea turcească ori rusească, decât cu dânşii, fala şi bucuria noastră a tuturor. Nu le cerem nimic, decât doar să ne urmărească cu sufletul în luptele ce purtăm. Mai curând ne adresăm acelora dintre fraţii noştri, cari goniţi de împrejurări, fie de năcazuri, fie de persecuţiuni politice, au trecut graniţa, căutând un adăpost. Unii dintre ei şi-au creat situaţii frumoase făcând cinste neamului întreg. Tot astfel alţii, cea mai mare parte, în situaţii mai modeste, deşi trataţi adeseori ca »străini« de cătră urmaşi de greci, bulgari şi... tătari săvârşesc totuş o operă folositoare ţării şi neamului. Căci orice s’ar zice această categorie de »străini« cărora — de nu cumva lumea oficială — atâtea lifte înpământenite le discută calitatea de »român« de bună seamă sunt mai gata de jertfă pentru această scumpă ţară, decât atâtea porediţe de adunături de neamuri, cărora e de ajuns să le sgării pielea, pentru ca să ţâşnească pestriţul sânge de străin. Tot aceşti fraţi români pot fi de mare folos pentru luptele românilor din statul ungar — organizându-se. Şi nu înţelegem decât organizare pacinică — procurorii noştri deci pot fi liniştiţi — cu un program restrâns, prin care să se cultive o legătură vie cu cei de acasă. Că din acesta trebuie să rezulte un sprijin efectiv faţă de nevoile taţilor lor, aceasta se impun ca o datorie din partea acestor români în primul rând. Drept aceea înregistrăm cu plăcere, că în afară de mişcarea de regenerare pornită din partea »Ligei« în sensul unităţii culturale a tuturor »românilor, se agită înfiinţarea unui institut financiar din partea »ardelenilor«, a cărui venit să fie nu numai în vederea dividendelor, ci mai ales a nevoilor fraţilor de acasă. Această ideie — un început, dorim să vedem şi altele, se mai aibă, că sunt tineri şi el, şi soră-mea. Ţi-ai făcut socoteala, unde aşează paturile şi dulapurile şi spălătoarele, unde o să stea copiii acum, cund sânt mici, peste zi, unde o să-şi facă meditaţiunile când vor umbla la şcoală, cum o să se aranjeze când fetele vor fi mari. Ce va să zică mulţimea aceasta de ferestre, care-ţi stau pretutindeni în cale de nu poţi să aşezi un lucru la părete ? — Casa trebuie să fi potrivită cu nevoile familei ce are să stee într’însa. — Toate trebuiesc shimbate şi refăcute!“ Spiru se scarpina’n dosul urechii. Ar fi voit să-şi iee pălăria şi să plece, dar nu putea. Păcat de aşa plan frumos! — zicea în gândul lui. — Păcat de munca făcută şi de timpul pierdut ! Păcat de atâta cheltuială !“ „Uite! urmă ea cu dulceag, uitându-i-se stăruitor în ochi şi zîmbind cu gura ei curată. — Să fac eu o schiţă — nu după ideile mele, ci după cum vin lucrurile şi după aceea să se facă planul“. „Nu mai bateţi ţăruşii, — le zise Spiru zidarilor, apoi se întoarse spre antreprenor şi adăugă încet „Intreabă-o şi pe ea cfund e să faci ceva ce nu e bine lămurit în plan“. Eu însă eram viu îngrijat, căci o ştiam pe Veta, şi, dacă era vorbă de o casă după gusturile ei, mă urca de n’o mai puteam plăti toată viaţa. „Fi liniştit, — îmi zise Spiru. — Italianul lucrează cu banii mei la două zidiri mari, pentru care i-am depus eu cauţiunea. Dacă merg bine lucrurile, cftştigăm cel puţin 20 la sută, iar casa ta iese mai ieftin decâtt în regie“, nutrită şi gata de a fi pusă în practică din partea unui grup de valoroşi comersanţi români, în frunte cu inimosul domn N. Lupan şi alţi vrednici tovarăşi, a căror nume ne oferă destulă garanţie, că vor şti să ducă lucrul la capăt. Constatăm cu plăcere spiritul de jertfă al acestor buni români — cărora Dumnezeu le-a dat şi bună stare — grupaţi în jurul societăţii »Carpaţi«, îndemnăm cu toată inima pe fraţii noştri să sprijinească această frumoasă iniţiativă românească — asupra căreia vom reveni — menită să sară în ajutorul fraţilor, ce stau să sucombe în lupta pentru neam» M. din Sinaia. — Relaţie specială. — Sinaia, Octomvrie 1908. Săptămâna din urmă s’a putut înregistra cea mai îmbucurătoare ştire. Starea sănătăţii Regelui Carol încă înainte cu câteva zile, de ultima vizită a Drului Noorden se îmbunătăţise simţitor Ilustrul medic în urma examenului minuţios a putut constata o schimbare desăvârşită, ceea ce l-a determinat a preschimba regimul întru totul. I s’a îngăduit M. Sale a reveni la traiul obişnuit de înainte, obţinându-se , bine înţeles, numai de la alimentele prea grele. Odată durerile dispărute şi cu ele insomnia şi neliniştea dispoziţia Maiestăţii Sale a devenit vioaie şi însufleţită ca odinioară şi se afirmă că schimbarea severului regim la care fusese supus atâta vreme, a produs o vie satisfacţie M. Sale, bucurându-se din toată inima că a putut scăpă de dieta copiiilor mici. Actualmente M. Sa, nu-şi mai impune nici o restricţie, face plimbări pe terasele şi parcul Castelelor, împreună cu micii Principi, fără să simtă cea mai mică oboseală. Lucrează cu domnii miniştrii şi primeşte audienţe. Toată lumea se bucură, veselă că Augustul Suveran a putut trece peste zilele grele ale boalei Sale. Se pare însă că orice trecere bruscă din rău spre bine cere drept înlocuire a jertfi. De abia se înseninase frunţile celor de la Castel, când pe negândite, un accident ce ar fi putut avea urmări nenorocite, așează la pat pe dl general Theodori medicul de curte al M. Saie Regelui. Dumineca trecută pe la orele 11 a. m. dl Dr. Theodori voind să se urce cu ascensoriul în al doilea etaj al Castelului, — din nebăgare de seamă a uitat să lxeze cuiul arătătorului, pentru etagiul al doilea și îl prinde pentru al treilea etagiu. Se urcă în ascensoriu şi când ajunge în dreptul celui de al doilea etagiu, sare din ascensoriu, — dar perzându-şi echilibrul rămâne cu piciorul stâng prins în marginea ascensorului, acesta fiind, în mers cătră etagiul al treilea către care fusese arătătorul fixat din greşală, i-a tras în sus în posiţie viceversală, astfel că sărmanul medic, atârnă aşa spânzurat până sus unde piciorul înţepenit servind de resistenţă opri ascensoriul. La strigătele dlui Theodori, alergară oamenii de serviciu cari abia după o muncă de 40 minute, tăind o margine a ascensorului şi stricând peretele, putură să scape pe bietul doctor din posiţia aceea dureroasă. S’a chemat imediat medicul batalionului şi acel al spitalului local, cari dădură primele îngrijiri. Noaptea sosî din Bucureşti dl Dr. Leonte vestitul chirurg care constată cazul, de foarte grav, dar nu putu precisă nimic din pricina colosalelor dureri şi inflamări a piciorului. In cursul săptămânei sosi şi dna şi dşoarele Theodori, familia dlui general, împreună cu dnii Dri Glück şi Chiriac şi cu două surori de caritate de a dă îngrijirile necesare. Ambii DKi nu au putut încă observă vreo fractură, pacientul suferind în continuu dureri grozave cari îi puneau în imposibilitatea vreunui examen mai amănunţit. Până ieri, când chirurgul Dr. Leonte i-a vizitat din nou. Pacientul nu a putut resistă durerilor decât cu infecţii de morfină. In urma examenului de ieri, dl Dr. Leonte a constatat că nu există nici o fractură, dar întreagă carnea piciorului stâng este ca măcelărită. Acum starea dlui Theodori este relativ suportabilă şi se nădăjduieşte într’o complectă vindecare, supusând că nu s’ar mai ivi vre-o compli Fag, 3 caţie. Accidentul acesta regretabil a impresionat adânc pe toată lumea, dar cu deosebire pe cei dela palat. Maiestatea Sa Regina împreună cu A. S. R. Principesa Maria vizitează în fiecare zi pe pacient. Familia sa locuieşte în imediata apropiere a camerei bolnavului, iar Drul batalionului stă în permanenţă lângă D-sa. Zilele acestea se aşteaptă la castel vizita Principelui Heinrich Schoenburg Waldemburg, fratele Prinţesei de Wied nepoata, M. Sale Regina. A. S. R. Prinţul Ferdinand a luat parte la o mare vânătoare, organizată, inspre Rucăr. Curtea regală nu-şi va luă reşedinţa de iarnă, în capitală, decât în apropierea deschiderei camerei adică după 10 Noemvrie st. v. După cele două zile iernatice, in care zăpada acoperit pământul de o palmă, vremea rea continuă. Vizitătorii pasageri au părăsit Sinaia. Liniştea domneşte neturburată şi ploaia ţine isonul cernându-se îndărătnic de trei zile încoace. M. Germania şi Ungaria. Intr’un articol de seamă întitulat »Germania şi Ungaria«, ziarul »Frankfurter Zeitung«, organul cel mai important al presei germane, blamează intr’un mod aspru atitudinea guvernului unguresc faţă de naţionalităţile nemaghiare ce locuesc în Ungaria. „Suntem amicii ungurilor, zice marele ziar din Frankfurt, şi avem tot interesul să-i cruţăm pentru a da mai multă ocaziune Triplei Alianţe. Cu toate acestea, acest interes nu ne ar putea decide să încuviinţăm politica guvernului unguresc faţă de naţionalităţile nemaghiare. Recentul proiect de lege asupra reformei electorale, care are drept autor pe Andrássy, nu este decâtt o deriziune a extensiunei dreptului de vot. Nu sistemul plural jigneşte dreptatea noastră politică. La rigoare un asemenea sistem s’ar putea tolera. Dar caracterul public al scrutinului şi instituţiunea comisiunilor ambulante a reculege buletinurile de voturi la ţară, vor fi izvorul unei corupţiuni electorale ce va trece peste toate falsificările şi toate brutalităţile săvârşite pâână în ziua de azi de toate partidele. Contele Tisza s-a grăbit chiar să iasă din exilul său politic, pentru a da mână de ajutor vechiului său rival, contele Andrássy, care a imaginat mijloacele cele mai imorale pentru a asigura supremaţia elementului maghiar.“ Aci marele ziar german face o analiză a reformei electorale ungare şi trăgând un paralel cu aceea acordată Austriei, face să reiasă nedreptăţile făptuite în detrimentul naţionalităţilor nemaghiare. „Nu eră de loc nevoie să se brutalizeze astfel elementele nemaghiare. S’ar fi putut imita Austria acolo unde, cu învoiala tuturor naţionalităţilor, s’a dat reformei electorale o bază cenzitară care permite claselor mijlocii a tuturor naţionalităţilor să se bucure de o forţă electorală proporţională numărului lor. Dar în Ungaria au preferat să se servească de toate relele mijloace pentru a elabora un proiect de reformă care nu este în sine decât o strangulare a dreptului de vot“. Astfel vorbeşte marele ziar care este organul conştiinţei germane independente, nefiind nevoit să ţie cu cercurile oficioase când e vorba de a ofili un atentat asupra dreptului naţiilor. din România. Deschiderea sesiunei Sf. Sinod. Duminecă s’a deschis sesiunea ordinară a Sf. Sinod. La orele 10 dimineaţa s’a oficiat un serviciu religios la Mitropolie, după care membrii Sf. Sinod s’au dus în localul din strada Sapienţei. D. V. G. Morţun, ministru ad interim al cultelor şi instrucţiunei publice, a dat cetire Mesajului regal de deschiderea sesiunii. La solemnitate a asistat înalţii Prelaţi şi dl P. Gârboviceanu, administratorul Casei biserice,. In urmă Sf. Sinod va începe lucrările subt prezidenţia I. P. S. S. Mitropolitul Primat.