Tribuna, noiembrie 1908 (Anul 12, nr. 244-267)

1908-11-26 / nr. 263

9 Dec. n. 1908 Astăzi, Sire, când Maiestatea Voastră şi a ex­primat In mesajul regal dorinţa ei pentru vecie constituţia să se Întindă şi asupra judeţelor Tul­­cea şi Constanţa, locuitorii din Tulcea, plini de recunoştinţă, de devotament şi de supunere, şi strânşi să sărbătorească această fericită zi, doresc Maiestăţii Voastre multă sănătate şi viaţă Înde­lungată spre cea mai mare fericire a Iubitei noa­stre ţări. Trăiască Maiestatea Voastră, Trăiască M. Sa Regina Elisabeta, Trăiască Întreaga dinastie, Tră­iască România, una şi nedespărţită. • Meetingul din Argeş. Duminecă după amiazi l’a ţinut In Curtea-de-Argeş, un meeting naţio­nalist. A prezidat dl D. V. Ioanin. Au vorbit d­lu­ M­ovârteeanu, directorul şcoalei de băieţi, D. V. Ioanin, D. Brânză, Deleanu, D. Ştefănescu. S’a votat următoarea moţiune: „Cetăţenii oraşului Curtea de­ Argeş, prima ca­pitală a ţării unde s’a urzit temelia statului mo­dern, protestează contra asupririi fraţilor din Un­garia, protestează contra robiei economice ce ni­ se pregăteşte şi roagă cu toată căldura pe vrednicii cârmuitori ai ţării să nu mai cedeze influenţelor exterioare, căci poporul român e hotărât mai bine să moară decât să i­ se mai ştirbească din drepturile câştigate cu cel mai scump preţ, acela al sângelui şi să stârne ca fraţilor noştri îubja­­gaţi sâ li­ se uşureze sarcina“. Bu­low despre situaţie. In chestiunea anexărei Bosniei şi Herţe­­govinei s’a spus ori un cuvânt autorizat: cancelarul Germaniei a ţinut adică în Reichs­tag o vorbire în care a spus părerile guvernului german asupra chestiei balca­nice. Intre altele el a zis: Nu discut, că în contra părerilor de pe vremea Iul Bismarck, acum avem interese Însemnate în Orient. După cum însă nainte cu o generaţie, când cu ultima conflagraţiune acută balcanică, şi scrn tot aşa de puţine motive avem, ca în nouile aranjări politice să ne lăsăm şi ne condu­cem de Interesele altora. Al doilea punct, în pri­vinţa căruia de asemeni n’am stat o clipă la În­doială, este fidelitatea faţă de aliata noastră Au­stro-Ungaria (viforoase aprobări). Despre intenţia Austro-Ungariei privitor la anexarea Bosniei şi Herţegovinei am primit Înştiinţare cam deodată cu Rusia şi Italia, proiectate. Mai mare nevoie simte Serbia de­ o cale ferată directă spre Marea Adriatică, spre a-şi câştigă independenţa exportului faţă de Austro- Ungaria. Serbia de astăzi este o ţară veche culturală. A fost locuită la inceput de poporul celtic al Skordiskilor, cari au zidit fortăreaţa Sîngi­­durim, Belgradul de astăzi In locul colţilor au venit romanii, cari au înconjurat ţara întoc­mai ca posesiunile lor In Germania printr’un „li­mes“ apărător. Serbia este bogată In reminiscenţe romane; vechiul drum al lui Traian se află pe partea sârbească a Dunării. Sârbii au venit In ţara lor de astăzi prin se­colul al 7-lea şi au primit creştinismul In forma sa bizantină. In evul mediu s’au unit Intr’un re­gat puternic subt stăpânirea Nemanjidilor (1168 până la 1369). Cel mai Însemnat intre ei, Duşan, îşi luase chiar titlu de Împărat. In timpul acesta Serbia se afla pe un nivel Înalt de cultură. Acea­stă cultură fu nimicită de turci, cari dela 1389 Începând ocupară ţara, o robiră şi o supserâ la chip Îngrozitor. Deoarece Europa nu veni In ajutor sârbii se liberară singuri la Începutul secolului al 19 lea sub conducerea lui George Pe­trovici, generalul Karsgeordje, și mai târziu subt Miloş Obrenovici. Dela 1817 Serbia este principat independent, dela 1882 regat şi dela 1903 este condusă de regele Petru. Turcii părăsiră fortăreţele ţarei numai in anul 1867. Dela această dată Începe In Serbia adevărata civilizaţie. Şi Belgradul a Început numai de la 1867 si devină cu totul un oraş european. Capitala Serbiei numără astăzi 85.000 locuitori şi se află în plină desvoltare. Oraşul posede fru­moase edificii, hoteluri bune, lumină electrică, trimisiu electric etc. Conferenţiarul a arătat prin proiecţiuni lumi­noase vederile mai Însemnate precum şi monu­mentele istorice ale oraşului şi a explicat la inte­riorul catedralei serviciul divin creştin oriental. Spre a putea călători In interiorul ţării, e ne­cesară cunoaşterea limbei sârbeşti. Aceasta este o limbă mej­dioasă ca »slavonă italienească­. In afară de limba sârbească se mai poate călători şi cu cea germană, deoarece arta, ştiinţa, comerţul şi industria germană sunt stimate. Se poate călă­tori mai bine prin Serbia cu căruţa şi călare. Drumurile sunt bune, şi siguranţa în ţară nu lasă nimic de dorit. Numai cu mâncarea trebuie să se obişnuiască cei din apusul european. Pretutindeni se găsesc restaurante bunicele, şi oamenii sunt primitori şi politicoşi. Traiul este simplu. Sunt multe obice­iuri vechi, interesante şi curioase d­­e­ obiceiul de a se prinde fraţi şi serbarea »Slavac. Cu deo­sebire mare este dragostea frăţească. Viitorul Serbiei este hotărât asigurat, dacă se va dezvolta în linişte şi va fi condus de guverne unitare. Prejudiţiile, cari se aud adesea asupra ţării, sunt nefundate, şi călătorul, după scurtă şe­dere, se poate convinge despre aceasta. Şi pentru multele şi pentru cunoscutele po­­ziţiuni Încântătoare ale naturei merită să fie vi­zitată Serbia. Cu deosebire de admirat sunt ro­manticele şi impunătoarele mănăstiri ale ţarei, cum este mănăstirea, ca locaş de Încoronare, Schm­itsch, In valea Moravei, mănăstirea Stu­­denitza, sanctuarul cel mai falnic al sârbilor, în apropiere de graniţa turcească, precum şi Rava­nitza şi mănăstirea In formă de fortăreaţă, Ma­­nassia, în spre răsăritul Serbiei. Sfârşitul conferinţei l-a format descrierea unei călătorii pe Dunăre de la Porţile de fier până la Belgrad, care In nimic nu stă mai pe jos unei călătorii pe Rhin. Conferinţa aceasta a avut In vedere cu deose­bire desvoltarea relaţiunilor comerciale dintre Serbia şi Germania. Conferenţiarul a ştiut să puni intr’o lumină simpatică această ţară balca­nică, deşteptând intru câtva curiozitatea germa­nilor asupra Serbiei. „Conservatorul«. »TRIBUNA« Terminul anexiunei, nici a formei ce­l drept, nu l’au cunoscut prealabil, dar departe de mine să fac pentru asta vre-o imputare cabinetului din Viens. Natural, eram în drept, ba chiar datori să ne Întrebăm în ce măsură să ne expunem pen­tru interesele speciale ale aliatului nostru. Nu am ezitat nici o clipă ca interesele austriace şi ungare nu numai să nu le Împiedecăm, ci ca în­tru cât numai putem, să le ajutăm. Drept urmare firească a purtării noastre reale faţă de Austro-Ungaria, ca In tratările cu mini­sterul rusesc n’am lisat o clipă de îndoială că nu chestia conferenţii (europene) nu ne putem separă de Austro-Ungaria. De altminteri au fost una­nime părerile ci politica rusească nu are ascuţiş contra Germaniei şi că vechea prietenie să se păstreze. Ministerul rusesc ne a asigurat din nou că nu există o alianţă ruso engleză nici pe faţă ori secretă, care să fie Îndreptată Incontia intereselor germane. A vorbit apoi de Italia, lăudând politica înţeleaptă a acesteia şi spunând că numai duşmanii ei ar putea s-o considere că face o politică de aventuri. A terminat spu­nând că Germania face o politică de pace şi caută din resputeri să lucreze pentru menţinerea păcii. D-na Agatha Bârsescu în Arad. D na Agatha Bârsescu-Radovici a sosit ieri în Arad venind de la Haţeg Io gară a fost întimpi­­nstie de d-na Lucreţia Rasim-Şirianu, Marilina Boca şi d şoara Fiori­ca Şerban. D-sa vine din Ardeal cu cele mai bune im­presii. Pretutindeni a fost primită cu multă căl­dură. Ne-a vorbit cu adevărată încântare de pri­mirea ce i-au fâcut-o în primul rând blăjenii, unde a găzduit-o familia confrst­ui nostru Aurel C. Dom­şa. Tot aşa, sunt de lăudat fraţii din Oră­­ştie (unde a fost oaspete familiei Valeu) şi din Haţeg (unde a fost oaspete familiei protopopului Dr. Popescu), cari au dovedit o mare interesară faţă de prestaţiunile artistice ale celebrei, celei mai celebre tragediane române. Au participat toţi intelectualii, au aplaudat-o şi i-au oferit buchete de flori, iar la despărţire au petrecut-o la gară. Sperăm cât şi din Arad iubita noastră artistă va pleca cu aceleaşi bune impresii. Aici serata artistică se va aranjă joi seara, în sala Crucea Albe, iar nu şi Miercuri. Ideia ca să se aranjeze la Crucea-Albă a fost o do­rinţă generală a publicului. La Crucea-Albă şi Pag. 3 părinţii şi tineretul doritor de a mai petrece îm­preună şi după serata artistică, are unde să stea, este apoi în centrul oraşului, oferă şi celor din provincie toate înlesnirile. Facem apel călduros la toţi intelectualii din provincie să vină joi în Arad, la festivalul arti­stic ce se va aranjă în onoarea marei tragediane. D-na Agatha Bârseacu este pentru întâia­ oară aici şi nainte de a plecă în turneul la care are angajament în America, a ţinut să ne ofere şi nouă lnemria s’o vedem şi s’o aplaudăm. Puţini au văzut pe această rară arătare în viaţa artistică română şi cine ştie când vom mai avea prilejul acesta fericit! Criza orientală. Declaraţi­­e lul Iswolsky. Ministrul de externe rus, dl­swolsky, a făcut ieri la Petersburg interesantele declaraţii de la vale: — Guvernul rus a fost totdeauna de părerea că chestiunea Bosniei nu se poate resolvi decât cu concursul tuturor semnatarelor tratatului de Berlin. Aceiaşi părerere o au Anglia şi Franţa. Anexiunea nu poate fi deci privită fait accompli şi Rusia va cere compenzaţii pe seama statelor balcanice. Conferinţa internaţională trebuie să se ţină, chiar dacă Viena s’ar împotrivi. In Austria există un partid numit al războiului, care doreşte războiul, crezând să realizeze avantajii şi mai mari. Rusia întreprinde o acţiune pacificătoare în Balcani. Intre Anglia, Franţa şi Rusia se pregă­teşte o alianţă formală, necesitată de împrejurarea că Germania sprijineşte tot mai intensiv politica Austriei In Balcani. O consfătuire secretă a partizanilor lui Sandansky. Câteva ziare turceşti publică vestea că San­­daniştii au avut în ţinutul Drama o consfătuire secretă, în care Sandanski a declărat între al­tele cetăţenilor adunaţi că nu trebuiesc sâ aş­tepte nimica ban din parlamentul turcesc unde la început se vor ivi mari neînţelegeri, căci va izbucni în Turcia o mare anarhie şi că euro­penii sunt Înţeleşi ca să împartă Imperiul şi că Bulgaria va anexa 7 cazare. Pe lângă acestea a mai declarat că populaţia trebuie să se păzească bine şi să se pregătească pentru noua revoluţie. Ziarele turceşti confirmă că aceste ştiri sunt din sorginte sigure şi Poarta trebuia să ia măsuri în urma acestor serioase declaraţii. Cei doi fraţi. Poveste de Leo Tolstoi. Da malt, da malt, trăiau, nu departe de Ieru­salim, doi fraţi. Cel mai bătrân se­­mnea Afa­­nessii, iar cel mai tînăr b­an. Ei trăiau pe un deal in apropierea oraşului şi se hrăneau cu ceea ce ie dădeau oamenii. Zilele se petreceau lucrând, nu pentru ei, ci pentru săraci. Se duceau şi aju­tau celor cari gemeau subt povara lucrului, la bolnavi, la săraci, la văduve şi se despărţeau de ei fără a le luă vre­o plată. Astfel trecea pentru ei săptămâna întreagă şi numai Sâmbăta seara se întâlneau acasă. Dumineca stăteau împreună, se rugau şi-şi petreceau. Şi îngerul Domnului se co­borî la ei şi-i binecuvânta. Lumia iar se despăr­ţeau ; fiecare mergea în calea lui. Aşa trăirâ fraţii mulţi ani şi în fiecare săptămână venea îngerul şi-i binecuvânta. Intr’o Luni, după ce porniseră fiecare pe alt drum, li pă-n rău lui Afonesui, să se departă

Next