Tribuna, noiembrie 1908 (Anul 12, nr. 244-267)
1908-11-26 / nr. 263
Anul XII. Arad, Mercuri, 26 Noemvrie (9 Decemvrie) 1908 Nr. 263. ABONAMENTUL hau .84 Cot. ¥• jun. IB . 12 1 2*» ■ inS . 8 * Nml de DrbiM hun . 4 Cot. I Centra Bomfinlaji * America . . 10 Cor. Nml da al pentru Roratata |l (trUnitate pe aa 40 fraud, REDACTIA 'I ADMINISTRAŢIA Deak Ferenc-utcza 2C, INSERTIUNILE se primesc la administraţie. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Lupte naţionale în Austria şi în Ungaria. I. In sfârşit în Praga s’a proclamat statariul. După şase săptămâni de turburări şi necontenite excese, liniştea s’a sălăşluit In Zlata Praha, Praga de aur, cea frământată de lupte naţionale seculare. Oricine va îndrăzni să turbure liniştea publică, să violeze libertatea personală, dreptul de proprietate va fi tradus înaintea unei judecăţi care va hotărî în mod sumar asupra vieţii turburătorului. Ca o fioroasă ameninţare călăul din Viena a sosit la Praga, pentru a învedera şi mai bine gravitatea acestei posibilităţi. Se poate spune într’adevăr că azi pacea naţională dintre cehi şi germani este păzită de călăul din Praga. Dar să nu se uite că acesta nu este singurul conflict naţional din Austria. Dounâzi o ceată de îndrăsneţi studenţi italieni au provocat mari manifestaţii în Viena. Intr’un centru de două milioane de germani, două sute de studenţi au îndrăsnit să facă manifestaţii, să cânte italieneşte în aula universităţii din Viena, la una din cele mai vechi vetre de cultură germană, să lovească cu ciomege şi să tragă focuri de revolver asupra agresorilor germani. La Bergreichluslein şi Schultenhofen, la Laibach, sloveneşte Lubliana, şi la Pettau lupta naţională dintre germani şi cehi şi germani şi sloveni a bântuit cu furie oarbă, cu număroase victime omeneşti. Asta-primăvară un tînăr cu sufletul de foc, învăpăiat de iubirea de neam în gradul ei cel din urmă, a tras patru focuri de revolver ucizând pe guvernatorul Potocki în camera lui de audienţe şi cerând cu ultima energie ca fapta lui să fie socotită nu ca fapta unui exaltat, ci ca hotărîrea conştientă a sentimentului naţional jignit al poporului său rutean. Iată numai manifestările cele mai răsunătoare ale luptelor naţionale din Austria, strânse în cuprinsul îngust al unui singur an neajuns încă la capătul său. Gare-i rostul acestor lupte? Fiecare popor din Austria năzuieşte să cucerească măsura aceea de libertăţi şi drepturi naţionale care-i garantează existenţa naţională în sânul statului austriac. Această lungă şi sbuciumată epopee a luptelor naţionale din Austria nu a găsit, ce-i dreptul, încă un capăt, dar din ele a ieşit totuşi un rezultat de mare preţ. Popoarele vrăşmaşe s’au încredinţat că nici un popor nu poate asimila sau stăpâni pe celalalt dacă acesta se împotriveşte, mulţămită conştiinţei sale naţionale trezite. Din luptele naţionale lungi de zecimi şi de sutimi de ani (ca între cehi şi germani) s’a cristalizat acest mare principiu : în lupta dintre naţiuni, majorităţile n’au dreptul de-a asupri minorităţile, şi o naţiune ori cât de mică trebuie să se bucure de aceeaş măsură de drepturi naţionale ca şi o naţiune mare. Iată pentru ce un popor de 600.000 de suflete ca italienii din Austria revendică o universitate naţională ca şi cele 10 milioane de germani (cari, fieşte, în proporţie cu numărul lor au cinci). Camera austriacă însăşi, în actuala ei compoziţie, e un rezultat al tratativelor îndelungate dintre diferitele popoare şi se razemă pe principiul reprezintării naţionale, având fiecare popor un număr stabil şi invariabil de reprezentanţi naţionali. Mai mult chiar. Popoarele din Austria au înţeles că un element de căpetenie pentru existenţa lor naţională e teritorul. Fiecare popor se sileşte să stăpânească singur tot teritorul său naţional, proclamându-l teritor naţional şi în Austria se vorbeşte de pământ german, de pământ cehesc, pământ italian etc. ca de o noţiune de drept constituţional intrată în conştiinţa publică. Luptele naţionale din Laibach, din Praga, devastarea facultăţii de drept italiene din Wilten de lângă Innsbruck prin germani au slujit toate acelaş mare scop: curăţirea teritorului naţional de enclavele străine. Iată deci cele două mari principii cari au rezultat din luptele naţionale din Austria. Toate popoarele de orice mărime au acelaş drept la existenţă şi viaţă naţională autonomă, neavând nici un popor căderea de-a ştirbi acest drept, asuprindu-le: Fiecare popor e stăpân pe teritorul său naţional istoric şi tinde să contopească sau să stârpească orice enclavă de intruşi străini, năruind spre o viaţă naţională cât mai complectă pe pământul său. Cine urmăreşte mersul luptelor naţionale din Austria, va găsi că evoluţia naţiunilor merge neîncetat spre aceeaş ţânră: înfăptuirea acestor două principii. Popoare ca cehii sau polonii s’au apropiat mai mult, altele ca slovenii, rutenii sau românii (cari aici alcătuiesc un crimpei naţional prea mic dar şi prea puţin conştient, decât să urmărească acelaş scop) mai puţin de ea, dar toate merg neîncetat spre aceeaş ţintă finală arătată mai sus. Când toate vor fi atins-o atunci luptele naţionale vor găsi un sfirşit firesc: cursul al IV lea. Acum s’au solidarizat cu ei elevii din toate cursurile, alegând o deputaţiune cu menirea să intervină pe lângă deputaţii kossuthişti la Budapesta, ca aceştia să obţină dela guvern un ordin de casare a sentinţei de eliminare. Le va reuşi deputaţilor, fără îndoială, să salveze pe aceste victime ale fregolismului lor politic, căci în sufletul elevilor ei au infiltrat avântul rebel împotriva »împăratului« şi elevii în naivitatea lor n’au văzut ploconirile de ziua jubilară şi n’au priceput că »idolii lor naţionali« sunt cameleoni politici, cari nu mărturisesc, ci jonglează numai cu lozincele patriotice. Camera. Desbaterea budgetară înaintează repede spre sfârşit. După terminarea discuţiei budgetare comisiunea financiară va pregăti proiectul reformei dărilor, a cărui desbatere se va începe numai după vacanţele de Crăciun. * Victimele fregolismului politic. Mai mulţi elevi ai şcoalei normale rom. cath. din Grau au fost eliminaţi pentru că au absentat ostentativ de la Te-Deum-ul celebrat de ziuă jubilară a Maiestăţii Sale. Sentinţa de eliminare spune, că elevii renitenţi au violat disciplina şi s-au făcut vinovaţi de înaltă tradare. Cazul a stârnit multă Indignare în lumea ungurească. Tinerii au protestat în contra Învinuirii de înaltă tradare şi au manifestat pe stradele oraşului unisonul aprobărilor publicului. Elevii eliminaţi sunt toţi de Politica de energie. De Ioan Russu Şirianu. In presă şi în numeroase întruniri poporale s’a accentuat că abandonaţi fiind de împăratul, ne rămâne să facem o politică de energie, cum s’ar zice. Foarte nimerit, noua politică s’a cuprins în formula: Prin noi înşine! Adevărul este, că de un şir lung de ani tot politica asta o facem. Nici o lovitură ce ne-a dat vre-un guvern şovinist n’a grăbit nimeni să o pareze, ci noi am răbdat şi ne-am apărat cum am ştiut şi mai ales cum am putut. Cât a contribuit »Tribuna« la susţinerea acestei politici şi câtă jertfă a trebuit să aducem, nu e nevoie s’o spunem. Iar eu dela întemeiare şi până azi am stat şi stau neclintit cu toate puterile în serviciul »Tribunei«. Totuşi dl Iorga scrie în numărul din urmă al »Neamului Românesc« următoarele : »Un z iar de dincolo scrie: »Cei primejdioşi şi obraznici au totdeauna şanse mai mari în Austria, decât loialii * * paşnici, inofensivi. »Foarte adevărat. Numai dl Russu- Şirianu pare a fi de altă părere.Şi dl Bianu de la Bucureşti, căruia i-a spus-o dl Sturdza. (Iar dlui Sturdza i-a spus-o Regele, — asta n’a scris-o, dar o crede dl Iorga). In ce priveşte aserţiunea despre înaltele personagii din România, dl Iorga e deputat, poate să se răfuiască în parlament, căci n’are decât să interpeleze dacă are nedumeriri. In ce mă priveşte am dreptul să întreb: pe ce se bazează dl Iorga afirmând despre mine, că aş preconiza o politică contrară spiritului public de la noi ? Unde am scris, am spus eu cu graiul, că la Viena au trecere — inofensivii, paşnicii reali ? Oar tocmai dimpotrivă: am publicat în »Tribuna« nu unul, ci mulţi articoli în cari arătam cum coaliţia a ieşit deasupra numai prin îndrăzneala sa şi cum noi, cari până acum tot credincioşi am fost Tronului, suntem abandonaţi, daţi pe mâna oligarhilor! Am scris însă un articol »Dinastici ori iredentişti ?« care a nedumerit şi pe câţiva