Tribuna, decembrie 1909 (Anul 13, nr. 261-285)

1909-12-08 / nr. 267

Anu! XIII. Arad, Marţi, 8/21 Decemvre 1909 Nr. 267 ABONAMENTUL Pe un an . ?4 Cor. Pe un jUm. . il « Pe o lună . 2 « Nrul de Duminecă Pe un an . 4 Cor. Pentru România şi America . . 10 Cor. Nrul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 20. INSERŢIUNH­E se primesc la adminis­trare. Mulţumite publice şi Loc de­schis costă fiecare şir 20 fii Manuscripte nu se­­­a­­poiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502 Sindicatul presei româneşti. Viaţa noastră naţională, a românilor din Ungaria, se îmbogăţeşte azi cu un nou şi de mare importanţă factor, indispeniabil în organizaţia modernă a unei naţiuni: presa. Se va părea poate paradoxală afirmaţia aceasta, vorbind la noi de presă ca de un factor nou, care ni-ar fi lipsit până acum şi totuşi, de o adevărată presă românească nu se va putea vorbi, decât din ziua de azi, din care datăm înfiinţarea sindicatului presei româneşti. Până acum am avut numai ziare, dar de o presă în accepţiunea întreagă a cuvântu­lui, nu prea puteam vorbi. Un ziar, două, trei, zece, ori o sută, fără nici o legătură organică între ele, fără nici o conlucrare unitară, spre aceleaşi năzuinţi, nu se poate numi presă. De câte ori nu s’a prezentat în publicistica noastră ciudatul fenomen, când ziare, cari urmăresc acelaş ideal, stau pe baza aceloraş principii, se anihilau unele pe altele şi se combăteau într’o totală şi regre­tabilă confuzie asupra adevăratelor interese ce urmăriau, deopotrivă. Iar un procedeu unitar în vre­o chestie de tactică politică în presa noastră, din pricina lipsei de orice contact între ziare, era aproape imposibil. Nu se gândește desigur nimeni la o uni­formizare a gândirii şi chiar a atitudin­lor în luptă, dar nu este mai puţin adevărat, că din lipsa aceasta de conlucrare comună a ziarelor partidului, au rezultat multe ne­ajunsuri. Şi dacă sindicatul presei noastre n’ar în­semna decât aceasta corectură ce s’ar aduce organizării noastre politice, încă s’a făcut un mare lucru. Organizarea presei noastre ne va aduce însă şi alte mari foloase. Mai întâi îşi va ocupa şi presa noastră locul ce i­ se cuvine, în concertul presei in­ternaţionale, unde fără organizaţie nu putea ajunge. Gazetarii noştri, din pricina, că nu făceau parte din nici un sindicat nu puteau face parte din aceasta organizaţie interna­ţională a presei tuturor popoarelor culte. Ce rol mare şi însemnat nu se va des­chide aici pentru gazetarii noştrii? Dolean­ţele lor vor putea fi aduse în faţa acestui areopag şi câte legături şi alianţe preţioase nu vor putea ei câştiga la aceste prilejuri? Organizaţia noastră politică, o ştim, su­feră de nenumărate lipsuri. Una dintre cele mai mari însă credem că este lipsa unui organ care să fie asupra şi misiunea de in­formare a străinătăţii asupra luptelor noa­stre. Adversarii noştrii ţin emisari plătiţi în străinătate, cu misiunea de a înăbuşi o propagandă a cauzei noastre drepte în presa străină, unde ea dacă şi străbate, este ime­diat, desavuată şi infirmată. Gazetarii noştri sânt mai mult în poziţie de a urmări acea­sta propagandă de minciuni şi denaturare a stărilor adevărate de lucruri în presa străină şi tot dânşii îşi dau seamă, că o contrapropagandă cinstită şi dreaptă, se poate aştepta numai de la dânşii. Ne aducem aminte de efectul admirabil al memoriului no­stru adresat astăvară, drept răspuns la me­moriul ungurilor, în presa străină. Ne aducem aminte de efe­tul »Calvaru­lui»­ nostru distribuit la Berlin între mem­brii conferenţei interparlamentare, de in­or­­marea marelui Björnson, Scotus Viat­a etc. Toate acestea au venit de la presă, care pe lângă năcazurile şi mizeriile ei multe, a mai găsit vreme şi jertfe materiale şi pen­­tru propaganda a easta. Dar, natural, luând asupră-şi sindicatul nostru rolul acesta, de aci în ele va urma într’un chip mai siste­matic şi mai extins propaganda cauzei noastre în presa străină. Marea şi adevărata importanţă a sindicatu­lui residă î­nsâ în a­intarea şi regularea situaţiei gazetarului român. Aceasta este de două fe­luri situaţia materială şi situaţia morală a gazetarului. Nu mai iera de demnit­­ea po­porului nostru, să răsplătească cu un toal in­diferentism, şi cu o lipsă chiar de conside­raţie, pe cei c în lupta naţională sânt mai expuşi şî fără îndoială, aduc cele mai în­semnate servicii. S’au făcut în trecut multe abusuri de oamenii noştrii din presă, cari n’aveau pe nimenea de apărător faţă de atotputernicii editori şi proprietari, au fost lăsaţi în mi­zerii prin temniţi, uitaţi şi părăsiţi de toţi, drept răsplată a devotamentului şi idealis­mului lor fără seamăn în lupta naţională. Nu mai putea fi tolerată aceasta imoralitate în luptele noastre şi sindicatul va şi îngriji ca să i­ se pună capăt. In interesul situaţiei morale a gazetaru­lui, sindicatul a crezut să-şi înceapă ac­ţiunea cu o măsură îndreptată mai ales faţă de sine, făcând o selecţie rigu­­ l-'oile­ton ştiih­rfrific. întoarcerea anei rătăcite. Cometa lui Halley. Superstiţiile la care a dat naştere. — Căderea Constantinopolu- lui. — In ultimul timp. — Reîntoarcerea. In curând, prin Februarie sau Martie o să în­ceapă să se vadă un astru, care azi numai cu ochianul se poate vedea de către astronomi. Maximul visibilităţei acestui astru — care este o cometă — va fi ajuns în luna Mai, şi anume cam pe la jumătatea acestei luni, când cometa va ajunge în punctul cel mai apropiat de pământ, şi care este la 11 milioane 960 de mii de chi­­lometri. Astăzi, cometa îşi urmează drumul său prin spaţiurile interplanetare, cu un mers regulat care se urmează de mai multe sute de ani, fără multe schimbări iar ajungerea ei pe cerul nostru fusese prevăzută de la ultima sa apariţie în aceste regiuni (1835) şi această prevedere a fost confirmată de placa sensibilă fotografică, ce a văzut-o în pro­­funditatea cerului. Cometa aceasta, acest astru rătăcitor, este nu­mită Cometa lui Hailey — şi o să vedem mai la vale pentru ce se numeşte astfel. In ziua de 11 Septembre trecut, astronomul Max Wolf de la observatorul din Königsthal, fă­când o fotografie a cerului, a găsit o aproape de constelaţia Gemenilor, la o depărtare de 500 de milioane de chilometri de pământ. La observa­torul astronomic din Roma, s-au făcut asemenea cercetări asupra acestei comete. * Foarte probabil — zic astronomii, —­ pământul nostru trece prin coada cometei. In anul 1682 astronomul englez Eduard Hal­ley, învățând de la marele Newton cum trebuie calculată orbita unei comete, a făcut cercetări a­­supra unei comete ce se vedea în acel an, şi care semăna cu o cometă văzută în anul 1607 şi cu una şi mai veche din anul 1531, şi din a­­semănarea ce era între orbitele parcurse de aceste trei comete, Halley deduse că nu este vorba decât de una şi aceia cometă, periodică. Lu­crul se confirmă de alţi astronomi, şi de-atunci, această cometă periodică poartă numele lui Halley. In urma studiilor făcute, Halley prezise că pe la sfîrșitul anului 1758 și la începutul lui 1759 cometa se va vedea iar pe cerul nostru, ba chiar a rugat pe observatori să-şi aducă­ aminte de a­­ceastă a lui prezicere. Și cometa a reapărut exact în anul prezis, în ziua fixată de calculele astro­nomului Clairant în colaborare cu doamna Le­­pante, dar n’a fost un astronom care a văzut-o în noaptea senină a Crăciunului din 1758, ci un țăran Palitsch, din vecinătatea Drezdei, care odihnindu-se de munca zilnică, se uită pe cerul înstelat. Cometa a rămas vizibilă în Europa din Aprilie pân’n Mai 1759. * Periodicitatea acestei comete este de 76 de ani aproape, şi din timpurile cele mai vechi, apa­riţia acestei stele cu coadă pe cer, a produs în lume o mare teamă, socotind o ca un semn de mânie cerească, în stare de a influenţa în mod evident asupra destinelor lumeşti, şi capabilă de a aduce evenimente grave şi schimbări mari pe pământ. Aşa, în 1456, populaţia înspăimântată de in­vazia Turcilor în Europa, i­ se părea că vede în coada cometei un paloş, pe când turcii speriaţi şi ei de această stea ciudată, vedeau in coada ei o cruce. Aceiaş cometă, când a apărut în 1066, a co­respuns cu invazia în Anglia a lui Wilhelm Con­chistatorul în fruntea armatelor normande. Apa­riţia cometei atunci, a fost socotită ca un semn de victorie şi se zicea: »Nova stell«, novus rex«. Cronicile din acele vremuri sânt pline de amă­nunte, şi într’o broderie lucrată — poate — de ne­vasta lui Vichelm, se vede cusută cometa cu in­scripţia: Chil­mirant Stella«. Urcându ne mereu în sus în cronologie a apa­riţiei cometei lui Halley, se găsesc date sigure de 28 de apariţii ale ei, până în anul 240 înainte de Christos, iar in analele chineze se vorbeşte de apariţia ei încă din anul 012 înaintea erei noastre. Cum zisei mai sus, cometa lui Halley din anul 1456 coincide cu căderea Constantinopolului şi cu invazia în Europa a ordelor mahomedane con­duse de Mahomet al II-lea. Creştinătatea întreagă s’a emoţionat de invazia Turcă, întovărăşită de apariţia unei comete cu o coadă foarte lungă, şi papa Cauist al IlI-lea a dat poruncă să se facă ru­găciuni, invocând protecţia divină. Ba ceva mai mult, se zice că papa, în afară de rugăciuni, a mai dat şi o Bulă, prin care excomunica cometa

Next