Tribuna, octombrie 1911 (Anul 15, nr. 215-238)

1911-10-14 / nr. 226

17 Octoame n. 1911 „URN­ UN A”­ car o umbră de concesie naţională; de altă parte nu putea să aprobe un proiect de re­formă electorală prea în contradicţie cu opinia publică. Opoziţioniştii ar fi pier­dut de o parte ce ar fi câştigat de alta şi, înainte de toate, ar fi ajuns în situaţia caraghioasă de-a sta alături de contele Tisza şi a sprijini politica aceluiaş Tisza, în combaterea căreia, cu ani înainte, pro­­vocaseră un conflict constituţional extrem de grav. încercările contelui Tisza şi ale seme­nilor săi de a-i izola pe justicişti, cari în chestiunea votului universal profesează principii mai radicale decât celelalte par­tide, nu puteau să reuşească nici din mo­tivul că opoziţia trebuia să-şi dea seama de noua situaţie creată prin apropierea guvernului de ea. Opoziţia trebuia să în­ţeleagă şi a şi înţeles că încercările guver­nului de­ a pune capăt obstrucţiei pe cale paşnică — este un succes, şi încă un suc­ces destul de însemnat, al acestei obstruc­ţii. Este înainte de toate recunoaşterea că guvernul n’are putinţa de-a înfrânge — în ciuda declaraţiilor contrare! — obs­trucţia pe altă cale decât calea perseve­­ranţei. Şefii partidelor opoziţioniste cunosc de altă parte mult mai bine tainele culi­selor politice, decât să nu ştie că intriga contelui Tisza nu poate fi îndreptată nu­mai împotriva opoziţiei şi că trebuie să fie îndreptată şi împotriva altor politiciani din chiar partidul guvernamental, sau chiar din cabinetul miniştrilor. Numirea recentă a deputatului Beöthy László, unul dintre cei mai supuşi acoliţi ai contelui Tisza, în postul de ministru de comerţ, ocupat până acum de ministrul de finanţe Lukács László, desveleşte şi acest colţ al intrigilor contelui Tisza. Prin izolarea justiciştilor, contele Tisza căuta să-l izoleze şi pe „omul viitorului”, pe ministrul de finanţe Lukács, fără în­doială cel mai liberal dintre toţi miniştrii ungari. Izolarea aceasta avea să fie urmată apoi, într-un viitor apropiat, de înjghebarea unui nou partid guvernamental, din care să facă parte nu numai contele Tisza şi oamenii săi, ci şi Apponyi, şi Kossuth şi Andrássy, cu toată suita lor. Este doar ştiut că chiar şi la alegeri gu­vernul contelui Khuen-Héderváry, atât de violent în combaterea candidaţilor opozi­­ţionişti justhişti, a fost de-o bănuitoare bunăvoinţă faţă de candidaţii kosuthişti. Câtă vreme candidaţii justhişti aveau con­tracandidaţi guvernamentali chiar şi în cercurile opoziţioniste unde guvernul nu putea să aibă nici cele mai mici sorţi de izbândă,­­ candidaţii kossuthişti rămâ­neau fără contracandidaţi chiar şi în cer­curi în cari luaseră lupta numai pentru cinstea steagului. Izolarea însă n’a reuşit, căci opoziţia a înţeles prea bine că guvernul nu doreşte o împăcare sinceră, ci numai slăbirea opo­ziţiei prin desbinarea ei. * Tratativele se continuă însă şi zilele aceste. Se svoneşte chiar că azi sau mâne va începe tratative cu şefii opoziţiei însuş contele Tisza, care va căuta apropierea de contele Apponyi şi Andrássy. Toate acestea sunt însă numai valu­rile din urmă ale unei acţiuni ce se pierde. Ori­ce promisiuni ar face contele Tisza, sau ori­ce­­ameninţări ar adresa opoziţiei, nu va putea pe nimeni să-l facă să nu vază situa­ţia critică în care a ajuns guvernul, o situa­ţie din care nu este scăpare decât prin adu­cerea în discuţie a reformei electorale. Şi omul viitorului care va depune pe biroul Camerei proiectul de lege despre votul universal este „omul viitorului”, ac­tualul ministru de finanţe Lukács László. i.'JILJB—WJWiiii'J.i1 eu«­, jjaminjiiL nează pădurea. Şi soarele îi sărută ochii şi creş­tetul şi braţele întinse. E latâta iubire. E atâta viaţă, care se trezeşe la un singur zâmbet. De ce tresai, călător străin? Nu e nimica. O ciocârlie îţi tremură, de­asupra pădurei, sub cerul albastru, ruga ei de dimineaţă. O înţelegi? Ca să le pricepi toate, nu-ţi trebuie decât suflet. Şi-ţi trebuie mult. Nu-i­­aşa? Şi uite. Soarele se lasă după măguri. Tremură vârfurile atinse de ultimele raze de foc. Şi pă­durea suspină. E un suspin înnăbuşit, ca al unui suflet, care se zbate să-şi ascundă amarul, care ar striga şi nu poate şi se chinuieşte ca cel înmor­mântat de viu. In tremurarea fie­cărui firicel de iarbă plâng părerile de rău după cel ce se duce. Şi amurgul vine încet, încet, împărţind tu­turor haina de jale. Şi pădurea suspină, îşi lasă pe faţă părul văduvit de podoabe. Brazii se a­­pleacă la pământ. Pialtinii tineri se îndoesc trişti. Şi amurgul cade tot mai des peste pădure. Şi sus­pinul ei îl desluşeşte tot mai plin de înţelesuri. Ce cântec duios!... De ce tresar, călător străin ? E priveghetoarea, care îşi tremură psalmul ei de seară. înţelegi tu rugăiunea ei? înţelegi tu de ce plânge pădurea? Ca să le înţelegi toate, trebuie să ştii să iubeşti. Şi ţi­ se cere mult. Prea mult. Nu e aşa? III. Oaspeţi Răi. In sufletul meu a poposit un oaspe străin. Un oaspe cu ochi urâţi, porniţi spre distrugere. Un oaspe, care zâmbeşte cinic de câte ori gândul se îndreaptă cucernic spre ico­ana, peste care el a aşternut un văl negru. In sufletul meu a poposit un oaspe cu suflet de hienă, cu glas de cucuvae. El răspunde cân­tecului cu hohot sarcastic, el răspunde lacrimilor cu ironii pline de venin omorâtor. Vorbele lui ră­sună ca glasul de demon, şi în figură tare coloa­rea ţărânei proaspete de mormânt. — „Aici a fost grădină. Grădină frumoasă, în care înfloreau crini albi şi trandafiri ca­­au­rora dimineţei. Aici a fost grădina fermecată, în care au căzut lacrimi de înger, cari s’au făcut măr­găritare albe. Şi pasări măiestre au cântat im­nuri cătră lumină. Şi nădejdea a înflorit aici. Şi îndemnuri noui au răsărit, urmând braţele pentru luptă. Pomii cu flori roz aşteptau să dea roadă. Dar nu vor da. Muţenia trebuie să domnească aici şi parfumul trebue să piiară. „Aici voi face un cimitir. Un cimitir mare, în care voi îngropa năzuinţele, voi arunca pământ greu peste avânturi şi visele le voi tăinui sub Pag. 8 Adunare în Banat-Gomloş. CONVOCARE. Aderenţii partidului naţional român din comi­tatul Torontal sunt invitaţi la adunarea poporală, ce se va ţinea Duminecă în 5 Noemvrie st. n. a. c. în Bănat-Comloş (Nagykomlós) pe piaţa comu­nei, cu următorul PROGRAM: 1. Deschiderea adunării. 2. Situaţia politică generală. 3. Votul universal, secret, egal şi cu votare pe comune. 4. Proiectele militare. 5. Proiect de resoluţiune. 6. închiderea adunării. Banat-Comloş, la 11/24 Octomvrie 1911. George Muntean protopop, Mihai Păcăţian protopop, Emil Bogdan dir. de bancă, Dr. Nestor Oprean, Dr. Stefan Pascu, Silviu Bichicean preot, Atan­asie Todan preot, Dr. Stefan Cio­­roian, Teodor Bucurescu, Petru Craioveanu, George Masa, Vaiere Besu, Ludovic Cioban, Dr. Dimitrie Chiroi, Dr. Liviu Ghilezan, Dr. Ioan Damian, Dr. Antonie Ardelean, Aurel Craiovean, Duşan Aivaz, Pelaghie Alessu, Nicolae Păcurar, George Păcurar, Iosif Pascu, Antonie Draguescu, George Ciolac, Ioan Colandă, Iulian Popescu, Ioan Isac, George Bălan-Seneca, Ioan Pascu-Tinăr, George Gropşorean-Ghiuriţa, Pavel Fumor, Ere­m­ie Fumor, Eremie Mezin-senior, Pavel Mezin, Cusman Bogdian-Ulă, Hie­ranu, Ioan Bogdan, Andrei Bogdan, Vichentie Păcurar, Traian Oprea, Ignatie Mioc, Iova Giulvăzan, Iovan Giulvăzan, Pan­a Popi, Rusu Itineanu, Ignatie Mioc, George Boran, Ştefan Horincaş, Ştefan Radu, George Roată, Petru Cristea, George Radu, Pantelie Lă­­pădat, Damian Isac, Ioan Ristea, Andrei Jianu, Teodor Huiu, Nicolae Medrea, Ion Polverejan, Nicolae Pascu, Ion Dogariu-Matei, Ioan Dogariu, George Ilin Bucă, Ioan Pialcu-Toma, Nicolae Ti­­pescu, Tom­a Velici, Tom­a Cumpănaș, Ion Ve­­lici Filip, Nicolae Polverejan, Vichentie Polvere­jan, Teodor Pascu, George Din (30), George Do­gariu, George Ciolac, Ion Olărescu, Bucur Ni­­coară, Ion Ralian Preda, Iacob Pascu, George Bu­­gariu, Ion Pascu, George Tipescu, George Boran, Simeon Bălan, Antonie Topârcean, Vichentie Dragnescu, Aureliu Olărescu, George Toper­gh­e. Eu sunt cioclul fără de milă. Nimenea nu mi­ se poate împotrivi. Ori­ce încercare ar fi za­darnică. Eu sunt fiul Amăgirei. Mama mea e stăpână de veacuri peste omenire. Eu sunt Ade­vărul. Stâncile se pot clătina. Munţii se pot fă­râma. Apele îşi pot schimba mersul ci rostul meu îl pot ascunde, dar nu-l pot­ schimba nici­odată...” Götter daemmerung!.... Şi uite ce pustie rămâne viaţa. Cum se pră­buşesc toate! Cum piere o lume cu lumini, cu raze calde de soare, cu cântece. O lume de miragiu,care se topeşte, se întunecă. Şi eu rămân străin. Aşa de străin, pe o lume pe care n’o cunosc, dela care, ca un vuet de valuri răzvrătite,­­ajunge până la mine numai glasul Răutăţei. Şi n’am lacrimi să plâng lumea care se duce. Se duce, când putea dăinui o viaţă întreagă. Din, plânsetul ei înnăbuşit am prins o notă dureroasă. Cine plânge? Aici nu ajută nimic plânsul. Aici blestemul trebuie să vină. Să vină neîndurat ca uraganul, să cadă ca potopul de trăsnete. Să sfărme corabia, să piară odată cu ea şi nenorocul ce urmăreşte pe călător. In sufletul meu a poposit un oaspe rău care vorbeşte: — Ai umblat după Adevăr. Iată-1. IMOBILE la tu mai modernă execuţie se pot procura la: pentru dormitor sufragerie locuinţe, garton în garnitură de piele şi de aramă precum şi covoare O . W. Kessler fabricant d e m obile Sibiu—Nagyszeben, Str. Saguna nr. 7.

Next