Tribuna, ianuarie 1912 (Anul 16, nr. 1-24)
1912-01-28 / nr. 23
Pag. 2 calităţilor, iar nu numirile româneşti cum s'a făcut în trecut. Suntem în adevăr curioşi dacă se va găsi cineva să apere pe faţă drepturile fireşti ale limbei noastre şi drepturile legale ale bisericei noastre unite! In Budapesti Hírlap, citim de altă parte, el, la intervenţia ministrului de externe, — a panmaghiaronului conte Aehrenthal, fireşte — şi cu învoirea .,arhipăstorilor diecezelor interesate", scaunul papal a încuviinţat înfiinţarea episcopiei ungureşti gr.-catolice. Am arătat intr’un recent articol care este primejdia naţională ce se ridică în faţa noastră în chipul acestei episcopii şi promitem a ne mai ocupa cu ea într'un număr apropiat. Credem însă, că organele publicistice ale bisericei noastre unite nu vor întârzia să lămurească deplin această chestiune de însemnătate istorică pentru noi, cu atât mai mult, cu cât între ..arhipăstorii diecezelor interesate" trebuie să fie înţeleşi şi arhipăstorii noştri de la Oradea-mare, Blaj şi Gherla, după ce numita episcopie — după cum am arătat în menţionatul nostru articol — va încorpora un mare număr de parohii de sub păstorirea acestor capi bisericeşti ai noştri. Moştenitorul de tron la marele duce Andrei. Din Viena se armaţii: Arhiducele Francisc Ferdinanda. a lua Miercuri dimineaţa, în uniforma regimentului său rusesc la ambasada Rusiei spre a face o vizită marelui duce Andrei. La amiazi a avut loc la arhiducele Francisc Ferdinand un dejun în onoarea marelui duce Andrei la care au luat parte arhiducesa Maria Teresa, amabiasadorul Husiei cu personalul ambasadei, marele duce cu suita și fostul ambasador herestold. « * Tricolorul la balul de ieri din Arad. ,,Românul" de azi spune minciuna, că la splendidul bai de aseară, organizat de „Reuniunea femeilor”, ofiţerul de poliţie ar fi intervenit cetind „depunerea” brînelor tricolore şi „nu s'a opus rezistenţa cuvenită din partea celor în drept". Adevărul e, ca ofiţerul de poliţie l-a imitat în mod amical pe d. Vasilie Arjoca, unul din organizatorii balului, să intervie pe lângă două domnişoare rugându-le să-şi descingă brânele trei colore. D. Arjoca i-a dat însă ofiţerului neorientat lămurirea căi briiole fac parte întregitoare din costume, după care lămurire ofiţerul a renunţat la intenţia sa. Incidentul a rămas neobservat şi na tulburat întru nimic frumoasa armonie românească a balului. Dulăul clânţănitor al lui Goldiş facă şi însă datoria înainte. Publicul mare ştie că: na tur fim er pelin* fuma, tamen usque redirrel. Cronica teatrală* — „Maica cea tânără” de d. Emil Isac. — D. Alexandrescu-Dorna în cronicele sale teatrale (pe cari Ie publică în ziarul „Universul" cu drept cuvânt a constatat odată, că publicul nostru a învățat să meargă la teatru cu două scopuri: sau să vfată, sau să plângă. Eu, drept să spun, când am mers la piesa dlui Emil Isac, n’aveam nici unul din scopurile acestea, afară de unul aparte de cele arătate de d. Alexandrescu-Dorna, anume de a-mi depărta ideia pe care mi-o făcusem de d. Emil Isac, cetindiu’l prin diferite reviste, ideie care se rezuma la aceea, că dsa e cel mai decadent dintre decadenţi, cel mai decadent dintre simbolişti. Din tot scrisul dsale n’ai ce culege, după cum n’ai ce culege din nimic .ce se scrie în această direcţiune de sub conducerea dlui Ovid Densuşianu. Iţi face impresia pleiada aceasta de purtători ai condeiului, cui o poiană de ciulini, cari în zadar înfloresc, în zadar se cred flori, căci cel ce vrea să culeagă o floare va fi înţepat dela distanţă sau intr’alt caz, chiar de-ar suferi şi aceasta, nu va găsi în petalele florii nici o aromă nimic... Acelaş lucru din scrisul dlui Emi Isac: o bălăbanare a frazei, o neîncetată căutare a unui drum, o continuă alergare, dar după ce? — nu întreba căci nare ce-ți răspunde. „Noua Revistă Română” ne-a spus odată că acest domn e poet, prozator, liric, epic dramatic melodramatic etc. etc. Toate genurile acestea literare credem că ln jurul tratativelor contelui Khuen- Héderváry începe să se facă lumină. Pentru a desminți, în mod plauzabil, zvonurile despre o eventuală demisie a guvernului , presa guvernamentală desvelește acum taina tratativelor vieneze. Astfel ..P. Lloyd" spune că în Viena, cei doi șefi de cabinet ai discutat cererile opoziţiei, dintre cari, însă, chiar cele mai însemnate nu vor putea fi admise. De aici nu urmează, însă, că din această cauză contele Kluien-Hedervary ar fi nevoit să-şi dea demisia, (ontele Kluen-Héderváry nu s’a identificat, cu cererile opoziţiei, ci a luat cunoştinţă despre ele numai pentru a Ie comunica Maj. Sale. Contele Khuen încearcă numai o rezolvire mai netedă a reformelor militare, de care e legată soartea guvernului. Din aceste desveliri se explică pe deplin rostul tratativelor şi audienţelor repetite. Contele Khuen-Héderváry este numai un mijlocitor între opoziţie şi Coroană. De aceea s'a, întors contele Khuen la Budapesta pentru a urma consfătuiri cu şefiiopoziţiei şi a le comunica hotărîrile cercuexistă, dar numai la d. Emil Isaconu! Şi iata-l pe d-sa la „Teatrul Naţional" din Bucureşti! Piesa dsale se anunţase încă de acum un an prin o mulţime de reviste. Astfel, cu gândul la reclama ce i se făcuse şi eu încălcare peste voinţa mea, de a-mi face o ideie frumoasă de noul autor. — astfel iu nan dus la teatru în seara, zilei de 23 Ianuarie 1912. •Partinul se ridică... Un colţ al unui schit, cu un pridvor din care dai drept într’o grădină, mai bine zis într’o împrejurime cu „ziduri reci şi triste" deasupra cărora se ridică clopotul cu toaca mânăstirei — înfăţişează scena. La eşirea din curtea mănăstirei se vede în faţa gangului care scoate pe călător înspre sat. Maica Domnului, sub care arde candela, a cărui lumină se reflecteazăpe „zidurile reci şi triste", trist bolnăvicios. Maica cea tânără la ridicarea cortinei se află lângă zidul schitului, cu capul în pământ, gânditoare. Deodată, pe neaşteptate o ţărancă intră prin gangului schitului, cu o donicioara în mână, veselă, pornită pe vorbă. — Maică, maică — întâmpină aceasta — cum îţi vine să stai aici între „zidurile acestea triste şi reci” când în sat e veselie, e nuntă, e frumos maică, frumos?!... Maica nu răspunde. Ţăranca din nou începe s-o aţâţe, îndemnându-o să meargă cu ea, acolo unde este viaţă, acolo unde oamenii trăiesc.” Maica cea tânără se cutremură: O! nu, nu, nu se poate: eu sunt fiica lui Christels! O! nu, nu se poate!— Fi eşti frumoasă, şi eşti frumoasă maică; nu-i păcat să-ţi petreci zilele aici, in chilia aceasta ? în zadar sunt orice insistări. Departe se aude nunta. Țăranca, în veselia în care se află. ... .......................................................................................ani..................................... „„ pomeneşte de iubire. La întrebarea călugăriţei ea explică acest cuvânt prin „suferinţă.” — O! de-i suferinţă, atunci nu ştiu de-i iubire mai mare la altcineva, decât la mine. De aici, ţăranca poate afla multe. Maica cea tânără îi destăinuieşte că pe ea iubirea a adus o în schitul cu „zidurile reci şi triste." Ţăranca insistă şi călugăriţa îi destăinu eşte totul: ea a iubit pe un băiat sărac, câni, părinţii s’au împotivit şi ea a ajuns între „zidurile reci şi triste." In sfârşit află că nunta din sat „unde este viaţă" e a lui Satu la care el mirosii „tot mereu îi zice: turturica mea.’ Acum scena se schimbă : călugăriţa, insistă easă meargă la nuntă şi nu mai vrea ţăranca. In sfârşit eu chin cu vaiu, pleacă amândouă, a căror grea învoială, în zadar încearcă s’o motiveze autorul, prin a pasiona publicul ca om şi cănui om să-i vină a zice: du-te cu ea, du-te! — căci e aşa de firesc! Ce se întâmplă ? Chelăreasa schitului esc să cheme pe maica cea tânără la rugăciune. O caută în sus, o caută în jos, — dar n’o află. Urmează o scenă obositoare, în care şi artista obosită, se aşeză pe o piatră la picioarele Maicei Domnului, cu capul în mani, scoţând câte un cuvânt din când în când. Şi stă chelăreasa şi stă. Dând colo ce să vezi, ţăranca vine disperată, prinde a zgudui pe chelăreasa, aceasta denicia se deşteaptă şi eu,glasul răguşit: — Maică, maică! maică, maicăăă. .. maica cea tânără, a omorât pe mireasa lui Satu... Cortina!... Ori cine se va întreba: cum s'a putut petrece un astfel de fapt așa de repede.? — Să părăsească schitul așa fără a-şi lepăda rasa și să plece nebu- „T ft IB U N A* Prioritatea votului universal. . 1 rad, îl Februarie. rilor’din Viena, și de aceea se va întoarce la Viena pentru a raporta Maj. Sale despre hotărîrile opoziţiei. * Deodată cu aceste lămuriri, iar alt ziar, „Nene Fr. Presse" din Viena, aduce ştirea că în cazul când tratativele de acum nu s’ar sfârşi cu rezultatul dorit, se vor începe tratative nouă pe baza reformei electorale ■şi că nu este exclusă posibilitatea ca guvernul să admită prioritatea reformei electorale — cerută de justicişti. Despre noua situaţie raportăm în cele următoare: Prioritatea reformei electorale. „N. Fr. Presse” este informat că în cursul celor două audienţe pe care le-a avut contele Khuen-Héderváry la Maj. 8a. s’a adus în discuţie şi reforma electorală. Vederile contelui Khuen-Héderváry se apropie, în principiu, de vederile partidului jusihist în chestia reformei electorale. Asupra divergenţelor neînsemnate s’ar putea ajunge uşor la înţelegere. Proiectul despre reforma electorală nu poate fi prezintat Camerei înainte de toamna acestui an, deodată cu bugetul in primăvara anului 1913 reformele ar putea fi votate și mai târziu în primăvara anului 1915 s’ar putea face primele alegeri pe baza nouei legi. Dacă tratativele în chestiile militare ar rămânea zadarnice şi discuţia reformelor militare s’ar întinde prea mult, nu este cu neputinţă ca guvernul să admită cererea justiciştilor de a se lua în discuţie imediat reforma electorală. Guvernul, fireşte, a grăbit să desminţească partea din urmă a informaţiilor ziarului vienez. Desminţirea aceasta însă nu e luată în serios. Consiliu de miniştri. Azi, la orele 10, miniştri ungari s-au întrunit la un consiliu, sub preşedinţia contelui Khuen- Héderváry. Consiliul a avut mai mult caracterul unei consfătuiri intime, despre ale cărei desbateri și hotărîri nu s’a dresat proces-verbal. Contele Khuen-Héderváry a comunicat colegilor săi din cabinet rezultatele tratativelor cu guvernul ostriac. Mâne, contele Khuen-Héderváry se va duce din nou la Viena, 10 Februarie 1912