Tribuna, iulie-decembrie 1972 (Anul 16, nr. 27-52)

1972-12-07 / nr. 49

1 i, Í­E _ _­ ____I Proletari din toate țările uniți-va! SAPTAMINAL DE CULTURA • DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1884) • ANUL XVI 49 (833) • 7 deceMBRIE 1972 • 16 PAGINI - 1 LEU 25 de ani înseamnă o vîrstă de om. Un teritoriu este desi­gur suma unor vieți de oa­meni. Ce înseamnă pentru te­ritoriul dvs.. pentru județul dvs. acești primi 25 de ani ai Republicii? Știu că vă sînt cunoscuți Bo­toșanii și cred că veți fi de acord cu mine în aprecierea că pentru aceste meleaguri de pămînt românesc, purtătoare ale unei vechi civilizații (nu uitați că aici, la noi, în adîncurile Ripi­­cenilor de pe malul Prutului s-au descoperit multe din pri­mele dovezi ale existenței o­­mului încă acum aproape 200.000 de ani), acest sfert de secol ce s-a scurs de la instau­rarea Republicii a însemnat cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa de pînă acum, în care au avut loc prefaceri calitative pe multiple planuri, în viața economică, politică și social-culturală, în modul în care oamenii trăiesc, gîndesc și acționează. Pentru fiecare om al muncii, au fost douăzeci și cinci de ani care au cerut, fără îndoială, eforturi, au trebuit învinse nu­meroase greutăți. Ei au consti­tuit însă în același timp anii cei mai frumoși, mai roci­și nici, un izvor de profunde sa­tisfacții, de împliniri nebănuite, fiecare bilanț — individual — cum îl numiți dvs., însemnînd o puternică contribuție la ceea ce s-a durat în țara întreagă, în aceste locuri, o cărămidă — la edificiul libertății, fericirii și bunăstării noastre de azi, a generațiilor ce vin. Descrieți-ne, vă rugăm, fața județului dvs. în ultimul an dinainte de proclamarea Republi­cii, privită din punct de vede­re economic și cultural. Trecutul ne lăsase o moște­nire deosebit de grea. Aproape nu se putea vorbi de o indus­trie, erau doar cîteva mori, cîteva ateliere meșteșugărești și niște așa-zise „fabrici“ care produceau, de fapt, doar lumi­nări și săpun. Cît privește a­­gricultura, după secole de opri­mare și asuprire — din sînul cărora a izbucnit la Flămînzii Botoșanilor flacăra răscoalei din 1907 —­ deși se realizase re­forma agrară, act de seamă în viața țărănimii, pămîntul era brăzdat de haturi, sărac, stors de vlagă, plugul de lemn tras de vite continua să-l scormo­nească neputincios, anii războ­iului distruseseră cea mai mare parte din animale, bătea la ușă cumplita secetă ce a urmat apoi în Nordul Moldo­vei — într-un cuvînt și aici o puternică rămînere în urmă. Oamenii brazdei — spre deo­sebire de altădată — nu dis­perau însă. Se produsese un fapt cu totul nou, în fruntea luptei și muncii se afla acum clasa muncitoare, partidul co­muniștilor și ei priveau cu în­credere această forță, credeau în capacitatea și priceperea sa de a da și agriculturii un nou făgaș, spre mai bine. Din punct de vedere cultu­ral, desigur, încercam o îndrep­tățită mîndrie că de pe plaiu­rile noastre se ridicaseră nume­roși titani ai culturii naționa­le și universale. Dar, tot atît de adevărat era că, aici, la Ipoteștii lui Emi­­nescu, Livenii lui Enescu, Ște­­făneștii lui Luchian, acolo unde se născuse Grigore Antipa, dar Brîndză și muie alte nume de prestigiu — marea majoritate a populației, neștiutoare de carte pînă la eliberare, de-abia înce­puse să tălmăcească slova, că oamenii, privați atîția ani de lumina binefăcătoare a cultu­rii, plăteau un puternic tribut misticismului obscurantismului, ignoranței. Despre nivelul de trai al oa­menilor în preajma evenimentu­lui care a schimbat soarta Ro­mâniei: Proclamarea Republicii. Vă dați seama, o astfel de situație economică nu putea ge­nera decît un nivel de trai a­­semănător. Sigur, după instau­rarea guvernului dr. Petru Gro­za, începuse un efort vădit pentru îmbunătățirea nivelului de trai al celor ce muncesc clar posibilitățile, condițiile materia­le ale perioadei respective ofe­reau încă prea puțin. După da­tele ce le am la îndemînă aș putea spune că ne aflam prin­tre ultimele județe ale țării la acest indicator, dacă nu chiar ultimul. Poate vă amintiți evenimen­tele din județul dvs. care au precedat proclamarea Republi­cii? (Continuare în pag. a 12-a) 2­5 d­e a­n­i cu Mihail Burlacu, secretar cu probleme de propagandă al Comitetului județean BOTOȘANI al P.C.R. GHEORGHE PETRAȘCU. Peisaj din Tîrgoviște (Lucrările reproduse fac parte din colecția Muzeului de artă din Cluj)

Next