Tribuna, iulie-decembrie 1972 (Anul 16, nr. 27-52)
1972-12-07 / nr. 49
1 i, ÍE _ _ ____I Proletari din toate țările uniți-va! SAPTAMINAL DE CULTURA • DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1884) • ANUL XVI 49 (833) • 7 deceMBRIE 1972 • 16 PAGINI - 1 LEU 25 de ani înseamnă o vîrstă de om. Un teritoriu este desigur suma unor vieți de oameni. Ce înseamnă pentru teritoriul dvs.. pentru județul dvs. acești primi 25 de ani ai Republicii? Știu că vă sînt cunoscuți Botoșanii și cred că veți fi de acord cu mine în aprecierea că pentru aceste meleaguri de pămînt românesc, purtătoare ale unei vechi civilizații (nu uitați că aici, la noi, în adîncurile Ripicenilor de pe malul Prutului s-au descoperit multe din primele dovezi ale existenței omului încă acum aproape 200.000 de ani), acest sfert de secol ce s-a scurs de la instaurarea Republicii a însemnat cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa de pînă acum, în care au avut loc prefaceri calitative pe multiple planuri, în viața economică, politică și social-culturală, în modul în care oamenii trăiesc, gîndesc și acționează. Pentru fiecare om al muncii, au fost douăzeci și cinci de ani care au cerut, fără îndoială, eforturi, au trebuit învinse numeroase greutăți. Ei au constituit însă în același timp anii cei mai frumoși, mai rociși nici, un izvor de profunde satisfacții, de împliniri nebănuite, fiecare bilanț — individual — cum îl numiți dvs., însemnînd o puternică contribuție la ceea ce s-a durat în țara întreagă, în aceste locuri, o cărămidă — la edificiul libertății, fericirii și bunăstării noastre de azi, a generațiilor ce vin. Descrieți-ne, vă rugăm, fața județului dvs. în ultimul an dinainte de proclamarea Republicii, privită din punct de vedere economic și cultural. Trecutul ne lăsase o moștenire deosebit de grea. Aproape nu se putea vorbi de o industrie, erau doar cîteva mori, cîteva ateliere meșteșugărești și niște așa-zise „fabrici“ care produceau, de fapt, doar luminări și săpun. Cît privește agricultura, după secole de oprimare și asuprire — din sînul cărora a izbucnit la Flămînzii Botoșanilor flacăra răscoalei din 1907 — deși se realizase reforma agrară, act de seamă în viața țărănimii, pămîntul era brăzdat de haturi, sărac, stors de vlagă, plugul de lemn tras de vite continua să-l scormonească neputincios, anii războiului distruseseră cea mai mare parte din animale, bătea la ușă cumplita secetă ce a urmat apoi în Nordul Moldovei — într-un cuvînt și aici o puternică rămînere în urmă. Oamenii brazdei — spre deosebire de altădată — nu disperau însă. Se produsese un fapt cu totul nou, în fruntea luptei și muncii se afla acum clasa muncitoare, partidul comuniștilor și ei priveau cu încredere această forță, credeau în capacitatea și priceperea sa de a da și agriculturii un nou făgaș, spre mai bine. Din punct de vedere cultural, desigur, încercam o îndreptățită mîndrie că de pe plaiurile noastre se ridicaseră numeroși titani ai culturii naționale și universale. Dar, tot atît de adevărat era că, aici, la Ipoteștii lui Eminescu, Livenii lui Enescu, Ștefăneștii lui Luchian, acolo unde se născuse Grigore Antipa, dar Brîndză și muie alte nume de prestigiu — marea majoritate a populației, neștiutoare de carte pînă la eliberare, de-abia începuse să tălmăcească slova, că oamenii, privați atîția ani de lumina binefăcătoare a culturii, plăteau un puternic tribut misticismului obscurantismului, ignoranței. Despre nivelul de trai al oamenilor în preajma evenimentului care a schimbat soarta României: Proclamarea Republicii. Vă dați seama, o astfel de situație economică nu putea genera decît un nivel de trai asemănător. Sigur, după instaurarea guvernului dr. Petru Groza, începuse un efort vădit pentru îmbunătățirea nivelului de trai al celor ce muncesc clar posibilitățile, condițiile materiale ale perioadei respective ofereau încă prea puțin. După datele ce le am la îndemînă aș putea spune că ne aflam printre ultimele județe ale țării la acest indicator, dacă nu chiar ultimul. Poate vă amintiți evenimentele din județul dvs. care au precedat proclamarea Republicii? (Continuare în pag. a 12-a) 25 de ani cu Mihail Burlacu, secretar cu probleme de propagandă al Comitetului județean BOTOȘANI al P.C.R. GHEORGHE PETRAȘCU. Peisaj din Tîrgoviște (Lucrările reproduse fac parte din colecția Muzeului de artă din Cluj)