Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-11-27 / nr. 226

Anul I Arad, Joi 27 Noemvrie (9 Decemvrie) 1897 Nr. 226 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) , ADMINISTRAŢIA ARAD, STR AULICH (ADAM) . INSERŢIUNILEr acifir garmond: prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sânt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe an fl. 10; pe */, an fl. 5; pe */. de an fl. 2-50 ; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. 1.50. Pentru România fi strâmbate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoia''*. Apelul mare... Terminând articolul nostru de eri, ne exprimasem dorinţa ca în faţa primejdiilor ce ne ameninţă. Românii de pretutindeni sâ-’şi facă datoria. „Să ne coborîm — ziceam — în popor, că o să ne uite, d’atâta vreme nu ne-a mai văzut“. Din parte ne anunţam că ne vom face cu toţii datoria, fiind decişi la acţiune deja din ziua în care publicasem apelul dlui Dr. V. Lucaciu. Ne pare bine deci când putem anunţa că mişcarea se va şi porni pe toată linia. „Tribuna“ anunţă, că Românii din comitatul Sibiiului nu se vor lăsa nici ei mai prejos decât Saşii, ci la 4 Decemvrie alegătorii români din toate cercurile electorale din acel comitat vor fi chemaţi la adunare... „Una să fim şi unisone să resune glasul de protest al poporului românesc“. T Iată, aceasta’i şi dorinţa confraţilor de la Sibiiu, întocmai cum scria şi dl Lucaciu în apel, şi noi de atunci încoaci. Speram, că confraţii de la celelalte ziare româneşti se vor pătrunde şi ei de acelaşi spirit de solidaritate, ca astfel în faţa mişcării ce trebue să se întindă peste întreg poporul român, să nu se mai audă glas disonant, plăcut numai Ungurilor. Rivalităţile dintre noi să nu ne mai facă pe unii a scrie că e rău ceea ce vrea să facă ceialalţi, ci să ne îndemne ca datoria de Român să ne-o facem cu devotament cât se poate mai mare şi cu o dragoste care să covîrşască toate celelalte sentimente din sufletul nostru. Causa naţională, mai presus de toate. Intrigile ungureşti nu cumva să înrîurească asupra unor dintre noi, şi anume asupra celor ce văd în toate „mâni străine“ şi „tradare“. Intr’adevér „Budapesti Hirlap“ într’o corespondenţa cu data de 6 Decemvrie n. din Sibiiu scrie, că seria de adunări ce voim să ţinem — pentru că corespondentul numitului ziar aşa ştie: se vor ţină mai mult ca 21 adunări — este ideia celor din Bucureşti, unde — cităm textual — „atât liberalii cât şi conservatorii cred deopotrivă că în urma atitudinei ce vor să ia indepedentiştii în causa provisoratului, între Austria şi Ungaria se va declara o criză pe care Românii trebue să o exploateze în favorul lor. După cum se vede, în această corespondenţă se face nu numai denunţare contra Românilor, dar şi serviciu guvernului, care, în adevăr, în chestia provisoratului va fi aspru combătut de Kossuthişti. Se mai scrie apoi în această corespondenţă : „Dacă ministrul de interne ingădue meetinguri partidului indepedentist nu poate să-’i oprească nici pe Români“. * Noi zicem însă : ce e scris în lege, guvernul nimănui nu poate confisca. Şi daca s’a conces Saşilor, de ce ni s’ar opri nouă? Dar’ nu scrutăm, că ce se urmăreşte ac: presiune asupra kossuthiştilor, îndemn guvernului ori înfricare Românilor! Ci să presupunem, că în adevăr, ideia acţiunei ar veni din România, cum cu atâta răutate s’a insinuat de unii când cu apelul d-lui Dr. V. Lucaciu, întrebăm: oare acest singur lucru să ne desmânte şi să nu căutăm a ne folosi de o situaţie favorabilă, de a bombarda, cum scriam eri, din toate părţile guvernul. Pentru că nişte fraţi, fie chiar de peste hotare, văzănd amorţeala noastră, ne strigă: „Deschideţi-vă ochii, nu vedeţi, că aveţi prilej d’a folosi causei naţionale“, — noi să facem pe îmbufnaţii şi să strigăm contra celor cari dau şi ascultă sfatul bun ? Dar’ aceasta ar fi cea mai fatală politică! Şi apoi nu e vorba numai ca să ne folosim de un prilej bine venit, ci să ne facem datoria şi mai presus de toate să ne numeram oştenii, căci fruntaşi şi glotaşi nu ne-am mai văzut de mult, şi d’atunci multe rele au trecut peste noi... Să vedem câţi au suferit răni, câţi s’au vindecat ori câţi s’au retras din luptă! Pentru că, nu ne îndoim, cine întreg a remas, nu va lipsi dela apelul cel mare, care se va face curend. P.‘), e deci de înţeles că Românii s’au trezit şi ei şi fără osebire de partid, se apără. * Interesantă a fost şedinţa de ieri a camerei. Deoarece într’o şedinţă precedentă, cu prilegiul alegerii comisiunii care să redigieze răspunsul la mesagiu se dedese un vot ce s’a interpretat în diferite chipuri (se puseră adecă în urnă 57 bilete albe), pentru ca orice echivoc să înceteze, dl B. Iepurescu a propus următoarea moţiune semnată de 75 deputaţi: „In urma cuvântării dlui prim-ministru, camera declară, că are o deplină încredere în guvernul presidat de dl D. Sturdza şi că este hotârîtă a-’i da tot concursul pentru a-l pune în posiţiune să realiseze programul partidului naţional liberal şi trece la ordinea zilei11. Moţiunea s’a votat cu 96 voturi, fiind contra 5, eur’ abţineri 27. ♦ In această şedinţă dl D. Sturdza a depus şi proiectul de lege pentru aprobarea convenţiei cu Turcia precum şi proiectul de lege asupra învâţământului secundar. DEPUTAŢIUNEA CEHILOR LA ÎMPĂRATUL. „Politika cere ca o deputaţiune monstră a Cehilor să meargă la împăratul şi să-şi presinte un memorand, în care să se cuprindă suferinţele Cehilor şi adevăratele cause ale tulburărilor din Praga. * Dieta provincială croată. Comisiunea budgetară a desbătut Marţi In 8 cu proiectul asupra provisoratului. Frank şi Snoichlas au vorbit contra Frank a interpelat în afacerea dimisiunei ministrului croat Iosipovich, la ce Krajdovic răspunde că guvernul n’are cunoştinţă oficioasă. Proiectul a fost primit. Scrisoare din Bucureşti. Mişcarea antisemită. — De la cameră. 6 Noemvrie. Vă alătur aici două articole: din „ Voinţa Naţională“ şi „Epoca“, pentru a Vă convinge de vinovăţia Ovreilor, deci şi de îndreptăţirea agitaţiunei antisemite (Publicăm la alt loc cele două articole. Red. ,Tr. PV) Nicăiri Ovreii nu ’şi-au luat nasul la purtare, ca aici (excepţie Ungaria! Red. Tr. Antisemitismul în România. Ce zic foile. — întrunirea studenţilor. — Tulburări. — Interpelarea în Cameră. Următoarele rânduri, scrise în prim-articolul ziarului oficios „Voinţa Naţionala* va lămuri mult chestia antisemitismului în România, ori mai bine îndrăzneala Ovreilor. In adevăr, pe când la Francezi, Germani şi Slavi, mişcarea antisemită a luat, în anii din urmă, proporţiuni extraordinare — la noi, ovreii trăiau în cea mai perfectă linişte. Toată lumea a putut constata, că ovreii, la noi, se bucură de cea mai largă toleranţă şi că, slavă Domnului, le merge foarte bine, se înmulţesc şi se îmbogăţesc în linişte, pe pământul nostru şi sub protecţia statului Român. A venit însă o zi, când evreii au început să abuseze de această largă şi mănoasă ospitalitate, au început să se agite, să facă întruniri şi să ţină discursuri batjocoritoare pentru naţiunea noastră, în mijlocul Capitalei. Cu toate sfaturile ce li s’au dat în mai multe rânduri, ca să-’şi vadă numai de comerţul lor şi să nu abuseze de o ospitalitate, mai largă şi mai mănoasă decât o pot găsi în orice altă ţară, ei n’au vrut să audă de nimic. Aşa dar’, mişcarea antisemită dela noi, din zilele aceste, în capul căreia s’a pus studenţimea universitară, deşi neînsemnată pe lângă mişcările de acelaş fel din Viena, Paris, etc. nu este decât resultatul atitudinei provocătoare a ovreilor. La întrunirile şi agitaţiile semiţilor studenţii au răspuns prin alte întruniri şi protestări. Mai zilele trecute, nişte ovrei din calea Văcăreşti au ultragiat pe un comisar de poliţie şi au maltratat câţiva sergenţi. Ori, pe calea Văcăreşti şi pe calea Dudeşti, ovreii, adunaţi în grupuri, batjocoriau şi provocau lumea care mergea la întrunirea de la Dacia. Ceva mai mult. In timpul întrunirei, pe la orele 31* după amiazi, un grup de ovrei de pe calea Văcărești, cari batjocoriau pe trecători, au luat la bătaie pe măcelarul Dumitru Popescu, fiindcă acesta a îndrăsnit să le replice. L’au bătut cumplit, ’i-au făcut trei răni grave la cap și nenorocitul, într’o stare de plâns, a fost primit la spitalul Xenocrat la orele 30e. Vine ştirea la întrunire, unde se aflau între 12—15.000 oameni şi care se petrecea în cea mai perfectă linişte, despre cele ce se petrec pe calea Văcăreşti. O parte din asistenţi pleacă în fugă înspre partea locului şi începe a manifesta, spărgând geamurile la câteva prăvălii ale ovreilor. Un ovreiu, anume Isidor Herşcovici, din calea Văcăreşti 56, fiindcă manifestanţii îi spărseseră câteva geamuri, se duce şi el de sparge geamurile de la locuinţa comisarului loanide. Mulţimea a devenit atunci mai furioasă şi manifestaţiile în contra ovreilor ceva mai violente. Un lucru caracteristic. Nici-un ovreiu, pe ziua de eri, n’a fost atins, pe când mulţi români au fost răniţi, unii în mod grav. Mai mulţi agenţi poliţieneşti şi chiar comisari au fost loviţi. In câteva locuri, ovreii au aruncat cu apă fiartă din etajul al douilea sau al treilea. Am constatat cu plăcere, că studenţimea noastră universitară, nu numai că s’a abţinut dela manifestările petrecute după întrunire, dar’ încă le-a desaprobat în modul cel mai categoric.* Din Galaţi ni se comunică următoarele:eri, pe la orele 5 seara, grupe numeroase de ovrei, sub pretext, că caută o sală pentru a ţine o întrunire, au plecat pe strade, ajungând în dreptul , Clubului Muncitorilor‘ s’a provocat, între aceste grupuri şi mulţimea ce se adunase acolo, un scandal care a degenerat în bătaie. Poliţia intervenind, a calmat lucrurile şi a început cercetările. La mai multe cafenele şi prăvălii, tulburătorii au spart geamurile. * * ♦ Iată acum ce scrie „Epoca“ : Faţă de atitudinea provocătoare şi de discursurile sediţioase ale evreilor, am aprobat din prima zi campania întreprinsă de studenţimea universitară; în acelaşi timp am regretat excesele. După informaţiile pe care le avem, studenţii sunt la adăpostul oricărei vine şi ţinem să precizăm aceasta, pentru ca nu cumva o confuziune stabilită în mod intenţionat să tindă a opri în cale mişcarea studenţimei noastre. O parte din public însă a pornit după întrunire prin stradele învecinate şi s’au spart geamurile de la multe prăvălii evreeşti şi la unele româneşti. In descărcarea acestora se zice că mulţimea a fost atrasă prin faptul că s’a spus, la esrea de la întrunire, cum că în calea Văcăreşti un român fusese rănit de evrei. Din cine se compunea publicul acesta, nu știm, dar de mai înainte înlăturăm ipoteza unor ziare cum că partidele noastre ar fi fost amestecate în această afacere. Din parte-ne, lucrul este absolut inexat, iar în ceea ce priveşte partidul liberal, nu ne vine a crede că poate fi acuzat întru cât nu vedem ce interese l-ar fi povăţuit să se conducă astfel. Mai lesne ne vine a crede că manifestanţii erau compuşi din mulţimea celor împilaţi de evrei. * * * Iată acum amânunte despre decursul întrunirii ţinute de studenţi: întrunirea de la Dacia. Dl Gheorghiade spune că se presintă din partea studenţilor ieşeni ca să mulţumească studenţilor bucureşteni pentru atitudinea lor energică, şi îşi exprimă părerea de râu că în Iaşi nu există aceleaşi legături de prietenie între studenţi şi cetăţeni, unire care să pună stavilă cotropitorilor ovrei. Dl Oh. Danielopol se adresează tuturor Românilor spunând, că ei au făcut independenţa şi nu jidanii cari nu fac şi n’au făcut nimic pentru România. Spune că o dovadă splendidă caracteristică pentru spiritul ovreilor este Dreyfuss care a trădat Francia. Oratorul face o statistică prin care arată, că ovreii de opt secole de