Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)

1897-11-26 / nr. 225

26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1897 TRIBUNA POPORULUI Nr. 225 - Pag. 1185 Mişcare lăudabilă. Spusesem într’un nu­­măr recent, că cu prilejiul convenirii sociale aranjiate de tinerimea română arad­ană, se vor ţine şi conferinţe instructive. Seria aces­tor conferenţe a şi fost inaugurată Sâmbăta seara, când d. Traian V. T­eran a ţinut o prea frumoasă disertaţie asupra poesiilor lui Eminescu, scoţând în relief îndeosebi ele­mentul naţional din satirele eroice. Felicităm cu căldură pe tinerul conferenţiar şi dorim ca exemplul dat de d-sa să afle cât mai mulţi imitatori. * Confiscare din cauţia „Foii Poporului“. Citim în­­Tribunal : Procurorul din Cluj s’a îndrăgostit de cauţia foilor noastre. La intervenirea lui, corniţele Sibiiului a dat earăşi ordin să se confişte din cau­ţia de astă-dată a Foii Poporului 32 fl. 25 cf., spese de procese, pe cari se zice că, nu le-au putut încassa dela d-nii George Moldovan şi Ioan Şerb din Poiana. Această volnicie tot la §-ul 16 al patentei absolutiste din 1852, care a devenit se vede Nothparagraph pentru a ne putea ataca cau­tia foilor. * Invitare. Societatea de lectură .Andreiu Şaguna“ invită cu toată onoarea la şedinţa publică, ce se va ţinea Sâmbătă la 29 Nov. st. v. în memoria marelui archiereu Andreiu, în sala cea mare a noului edificiu semina­­rial, începutul la 7 oare seara. — Ofertele benevole, incurse în favorul societăţii se vor evita cu mulţămită pe cale publică. — Pro­gram. 1. , Cuvânt de deschidere*, rostit de preş. Dr. Ioan Stroia. 2. , Cântec de seară“, de Nic. Popovici, chor. 3. ,Onoarea şi due­lul din punct de vedere moral­, de­v.­preş. Lazar Tritean, cleric an. III. 4. ,Potpouri­, executat de orchestra societăţii. 5. „Dra­gostea învrăjbită“, de G. Coşbuc, declamată de Iosif Comanescu, cleric an. II. 6. „1. Rüf­­ner IV. Livraison“, duett de flaute, esecutat de George Henţia, cleric an. II, şi Emil Tăchilă, cleric an. 1. 7. „Dor şi jale“, diser­taţie de Terenţie Popovici, cleric an. III. 8. a) „Sună buciumul de alarmă“, marş de de Ioon R. Simionescu, chor. b) ,Zorirea*, de C. Attenhofer, chor. * „O moşie românească e de vânzare şi ar fi bine şi de dorit ca un Român să­ o cum­­pere. E moşia de 62 jugere catastrale din hotarul Hosufalcului (Satulung) lângă Şom­­cuta-mare, dimpreună cu o casă frumoasă din 5 odăi culină cămară etc. şi edificiile econo­mice. p. v. Pusztahidegkut, a dlui Grig. Tă­­maş Miculescu, loc de şes în apropierea So-Dar întorşi la Roma. Ricardo îşi începe ia­răşi viaţa desfrânată, nedespreţuind nici chiar pe servitoarea soţiei sale... De altminteri desfrâul, morfinomania, al­coolismul sub forma elegantă a liqueururi­­lor scumpe, au făcut să se apropie de tot sfîrşitul fatal, care pândeşte pe toţi Rionelli, nebunia. O întâmplare îl grăbeşte. Feruccio se întoarce din călătorie. Nepu­­tându-şi clădi, din scrupule lipsite de te­­meiu, o căsnicie proprie, afecţia naturală a acestei inimi generoase se îndreaptă spre omenire.­ Feruccio se îndeletniceşte cu pla­nuri umanitare, cu înfiinţare de institute filantropice. E vroit de autor şi foarte feri­cit găsit acest contrast între egoismul eve­­nimat al veritabilului Lionello şi umanita­rismul activ al copilului din popor, rătăcit, printr’o întâmplare fatală, într’o familie de detracaţi. Bianca, ştiind acuma secretul naşterei lui Feruccio, vrea să-l mângâe, b­lesnindu-i întâlnirea cu Valeria. Dar Valeria, intro­dusă In casa lui Ricardo, îi redeşteaptă aces­tuia poftele nebune, încă mai întărâtate de gelosia contra lui Feruccio. După o scenă violentă de bestialitate smintită între Ri­cardo şi Valeria — care a descoperit în el asasinul căpitanului Lamberti — Ricardo se otrăveşte şi moare. Ast­fel sfârşeşte Ultimul clironom (moş­tenitor) al Lionellilor. („Drapelul“), meşului, aier bun, apă cristalină, drumuri foarte bune, lemnele şi lucaşi ieftini. Doritori să se adreseze direct.“ * O crimă celebră. Nu de­geaba Buda­pesta este „világváros“, dar, în adevâr, şi în privinţa crimelor ce se petrec Intr’însa poate să stea nainte ori­şi­cărui oraş. Mai zilele trecute osândiră pe Chudy, înalt func­ţionar poliţienesc, care pungăşise ani de­­arîndul până şi pe... morţi. Acum se per­­trnctează procesul a doi tineri. Fuchs Mátyás şi Hegyi Károly, cari asta-vară au înşelat între dealurile din Buda pe un tiner giuvaergiu, unde ’l-au omorît cu pietri, pen­tru a-’i lua obiectele de valoare ce avea la dînsul. Obiectele jefuite apoi le-au pus la muntele de pietate (zălog), ’şi-au cumpârat haine de biciclişti (căci ovreiaşul Fuchs era biciclist medaliat şi membru în societatea atleţilor, cu un cuvânt sportsmann), au fă­cut chef până­ ce poliţia a şi pus mâna pe ei. Unul, creştinul Hegyi (de 20 ani) a măr­turisit crima. Ovreiul însă tăgădueşte şi-­i place mai mult să vorbească judecătorilor despre luptele lui pe la diferite societăţi gimnastice, spune, că şi omorul, ce ’i­ se impută, a fost o simplă bătaie, şi că el a­­ajutat­ numai „puţin“ tovarăşului, care de altfel nu-’i băiat tare şi care a spus, că ovreiul a omorît, dînsul mai mult a stat de pândă. La pertractare biletele se căutau mai tare decât la... Reichsrath. Fuchs era adecă om cunoscut în toate părţile, atlet care a avut şi duel, me rog, şi umbla pe la toate balurile. Ş’acum, îi trebuiau bani pentru haine mai ales şi pentru a-­şi scoate din zălog... bicicleta­­ îndeosebi au fost la per­tractare cucoane multe, privind şi ascultând cum pe „atlet“ ’l-a părăsit curagiul, se face „niznai“, zice că n’a omorît şi că sângele ce s’a găsit pe hainele lui ’i-a curs din nas ! Tribunalul n’a intrat însă în vederile ti­nerilor criminali celebri, nici n’a primit fe­lul lor de apărare, căci pe Fuchs­­l-a osândit la temniţă pe vieaţă, iar lui Hegyi­­i-a dat 12 ani reclusiune. * Schimb de cadavre. La Mentone au ra­­posat deunazile un general rusesc din Moscva şi o domnişoară engleză, deodată şi în ace­laşi hotel. Hotelierul a înştiinţat imediat şi comanda militară din Moscva şi rudeniile d-şoarei engleze; din ambele părţi a pri­mit cererea telegrafică, sâ trimită cadavrul acasă, în urmare a şi predat ambele cada­vre la tren. Şi deja aproape îşi uitase de tristul incident, când într’o zi primeşte din Londra o telegramă, în care rudeniile dom­nişoarei răposatei îl înştiinţează, că în lo­cul cadavrului domnişoarei au primit cada­vrul unei general rusesc. Imediat hotelierul a telegrafat la Moscva, să trimită la Lon­dra cadavrul femeiesc trimis din greşală în locul celui al generalului. I s’a răspuns însă cu regret, că nu se poate, de­oare­ce domni­şoara engleză — a fost deja îngropată cu toată pompa militară. * S’au spânzurat din pură simpatie. Aproape de necrezut şi totuşi fapt. Trei ucenici din Seghedin au mers pe malul Tisei, unde ale­­gându-’şi un loc potrivit, la umbra unei sălci au depus tustrei jurământ, că ei se vor spânzura de acel pom. Dictum fac­tum­­ Ştefan Turucz a fost primul. Poliţia ’l-a aflat mort, dar’ causa a rămas enigmă. Marţi la 30 Noemvrie s’a găsit spânzurat de acelaşi pom Ludovic Palotás, ucenic la un olar. Miercuri dimineaţa s’a spânzurat al treilea Anton Rózsa. Din norocire oamenii ’l-au observat încă la timp şi frânghia a fost tăiată. Nefericitul băiat a declarat plângând înaintea poliţiei, că el s’a spân­zurat fără nici un motiv, singur numai din prietinie ei au depus jurământ, că vor muri tustrei * Fiul adoptiv al Sultanului. Cu ocazia fe­stivităţii numite „Seramlik“ se observă în-­­ tre prinţi şi figura unui băiat drăgălaş blond, pe care sultanul, când trece pe lângă el, îl salută foarte vesel. Băiatul acesta se nu­meşte George Ksidis, de origine grec, elev al şcolii militare din Tofane şi fiul adoptiv al Sultanului. Soartea acestui băiat e foarte interesantă. Acum trei ani s’a întâmplat că în ziua a 15 a a serbătorilor Ramazan, sul­tanul cu suita sa grandioasă mergea la mo­­scheă. Când trăsura lui trecea pe lângă şi­rul băeţilor de şcoală, calul unui aghiotant sări la o parte şi lovi atât de rău pe un biet copil, că îi frânse piciorul. Domnitorul opri numai decât trăsura și când ’i se spuse nefericirea întâmplată, dete ordin ca băia­tul să fie luat în îngrijire într’un spital mi­litar pe spesele sale. De aci nainte cerea fie-care zi raport despre starea băiatului, oar’ când acesta s’a reînsănătoşat îl chemă la sine şi în cuvinte prea graţioase îl în­trebă, dacă vrea să fie soldat. Băiatul nu se cugetă mult, ci primi cu bucurie propu­nerea Înaltului protector de a fi internat în şcoala militară din Tofane. Părinţii de a­­semenea se învoiră şi de atunci micul George este unul dintre cei mai distinşi elev ai şcolii militare, care se bucură de aceeaşi creştere şi consideraţie ca şi prinţii împă­răteşti. Din ordinul sultanului micul soldat merge şi el în fiecare Vinerela „Selamunc” călare, unde cu ochi strălucitori aşteaptă sosirea înaltului seu protector, care nici­odată nu îl­trelasă ca să-­l salute prea graţios şi cu o privire zimbitoare. Cât de mare este vaza lui în institut, arată și următorul cas: Odată un coleg al seu îl batjocori de „graur“. George se plânse directorului, care numai­decât cită la el pe insultător. — Nu ști că George este fiiul Majestăţii Sale a Sultanului? — întrebă el cu o mină severă. Băiatul se rugă de iertare. — Iertare vei primi, dar’ pedeapsa nu va rămânea. Și tinărul cadet primi­sese beţe plus că fu repus In avansament cu 6 luni îndărăt. * Tigrul cu ochiul de sticlă. In menageria regală din Stutgart, în Wü­rtemberg, un doctor a făcut cu succes o operaţie pe cât de primejdioasă pe atât de neobicinuită. Un tigru din menagerie, unul din cei mai fioroşi, fusese greu rănit la ochiu de un alt tigru cu care se bătuse. Veterinarul con­sultat declară, că animalul nu putea trăi dacă nu­­i­ se va scoate îndată ochiul rănit Nimeni nu voia să se însărcineze cu ope­raţia, când un chirurg tînăr din München se presintă şi după­ ce injectă tigrului mai multe grame de cocaină, îi scoase repede ochiul bolnav. Nu e numai atâta. Dibaciul doctor făcu un ochiu de sticlă tocmai la fel cu cel­ l’alt, pe care îl şi puse în locul celui scos, aşa că animalul azi nu sufere. In unele privinţe, microbul acesta se a­mână cu baccilul holerei, mai cu seamă în ceea­ ce priveşte transmiterea prin apă. Wilm a constatat, că microbul ciumei poate trăi timp de 20 zile în apă destilată; în apă de fântână trăeşte 16 zile; în apă de mare moare în timp de 6 zile. Di Abel a reluat aceste experienţe ser­­vindu-se de apă destilată şi sterilisată şi a găsit, că în toate coşurile, baccilul trăia şi peste 20 de zile. Razele solare par a fi cel mai redutabil duşman natural al bacci­­lului ciumei, căci dl Abel a constatat că e de ajuns o oră de insolaţie pentru al dis­truge. De altmintrelea, dl Kitasato în experien­ţele sale la Hong-Kong asupra bubonilor ciumei a constatat că baccilului era distrus după patru ore de expunere la soare. FELURIMI. Un bilet de cununie original. O actriţă foarte populară în Berlin, fiind în ajun de a se mărita, a găsit următorul mijloc ca să facă cunoscut publici­lui lucrul acesta. Zi­arele berlineze, după cererea ei, au pu­­blicat not­a următoare: „Tuturor prietenilor şi cunoştinţelor mele doresc să le fac cunoscut prin anunţul de faţă, că sunt în ajun de a juca într’un rol nou pe care nu­­l-am mai jucat nici­odată până azi. Drama în care voiu juca se chiamă „Căsătorie*. Rolul amorezului este încredinţat dlui Hans E... Dela chipul cum va juca el rolul acesta atârnă soartea pie­sei care va fi, după­ cum îi va plăcea lui, o comedie ori o tragedie. In ori­ce caz piesa nu se va preface în farsă, fiind­că suntem amândoi prea sinceri și prea se­rioși. Ceva mai mult, toți prietenii mei mă încredințează că în piesa „Căsătorie“, nu e nimic de rîs‘. * Baccilul ciumei. „Centralblatt für Bakte­riologie“ publică un memoriu interesant al doctorului Adolf Abel asupra bacilului ciumei. ULTIME ŞTIRI Situaţia în Boemia. Praga, 7 Dec. „Bohemia“ publică un comunicat, după care M. Sa cu ocazia primirii delegaţilor vorbind cu Dr. Herold, s’ar fi exprimat astfel: „ Primarul D-- Voastră poartă vina la toate. Ştiu că D-Voastră deputaţii aveţi situaţie grea, dar’ ce a vorbit primarul Pragei, nu e de apro­bat.* Intre Nemţii d’aici se face pro­pagandă ca Universitatea nem­ţească să fie mutată într’un oraş provincial, de pildă la Eger ori Budweiss. In şcoli prelegerile au reînceput. Oraşul e liniştit. Bri s’au arestat numai 54 persoane. înaintea judecă­toriei statariale a fost dus numai un singur acuzat. In provincie au fost mici tulburări, la Wittingau, Chrudien, Kolin şi Pri­bram , pretutindeni s’au spart ferestre la casele Ovreilor. „Önálló rendelkezés". Budapesta, 6 Decemvrie. Guvernul maghiar a depus proiectul de lege pentru regularea provisorie a afacerilor de vamă, de bancă precum și a altor chestiuni pendente de cele din­­tâiu două. Conform h­anscrcţiunii de la 1867, statul ungar poate dispune adecă independent de afacerile de mai sus îndată ce nu e în stare să în­cheie pactul pe cale constituţională. Proiectul presentat Dietei de Bănffy are trei articole: în primul se prevede că convenţia de bancă austro­­ungară rămâne în vigoare până la 31 Decemvrie 1898; în al doilea mi­nistrul de finance maghiar este autori­­zat să trateze cu direcţia băncii austro-ungare pentru prelungirea con­venţiei scrisă în articolul precedent; în art. 3 se declară că disposiţiunile nouă întră în vigoare la 1 Ianuarie 1898; îşi perde vigoarea această lege şi înainte de 31 Decemvrie 1898, dacă până atunci cele doue state ar putea să încheie transacţia pe cale parla­mentară. Alegeri. Fiume, 2 Dbc. Alegerile pentru reprezentanţă se vor face în a doua jumătate a lunei Decemvrie. Co­muna Fiume va alege 46, iar­ comunele pen­dente 6 consilieri. Autonomiştii au ales o comisie de 15 delegaţi, cari să conducă lupta electorală. Walluschnig lucrează în comunele pendente. Crisă ministerială. Roma, 7 Dec. Eri întreg cabinetul ’şi-a dat demisia. Noul cabinet îl va forma tot di Rudini. Editor: Aurel Popovici-Barcianu. Redactor responsabil: Ioan R­ussu Șirianu.

Next