Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)
1898-01-01 / nr. 1
Arad, Joi 118 Ianuarie 1898No. 1 Anul IIP REDACȚIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe */ an fl. 5; pe */* de an fl. 2 50; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru Rumania fi strămutati: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STRAULICH (ADAM) . INSERŢIUNILE: aefir garmond, pritua dett9 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şiaserţiunile sunt a şi plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. LA ANUL NOU! (vg) Nu este tărie împotriva vremii nimic. Zilele curg, lunile trec şi anul se duce; fara de început şi fară sfîrşit rîul nepriceput al vremii pe valurile sale poartă viaţa lumii şi oprire pe loc nu’i. Ce minune e omul pe păment! Ca într’un pic de rouă universul se oglindeşte în sufletul lui şi chipul acesta este viaţa. Că valurile vremii trec înainte, ce este azi, mâne a fost, ce nu-i, va fi, deşertăciune sunt toate pe pământ, numai durerea şi bucuria sufletului omenesc au fiinţă. Trăim, înţelesul fiinţei noastre este ascuns în gândul Celui negândit de om, numai durerile le simte sufletul nostru şi bucuria îl încălzeşte. Bucuria şi durerea sunt viaţa noastră. La tata şi la mama e gândul meu acum şi iubirea lor este bucuria inimei mele. Şi bucuria ascunsă în gândul celor din depărtare îmi este mai scumpă şi îmi este mai dulce mie, decât desfătările trupului şi sărutul făţarnicilor amici. Ce este asta şi cum ? Gândul pribeag şi visarea peste dealuri şi văi să-mi fie mai dulce decât aievea şi desfătarea simţită de nervi ? Nu este omul lui şi tină numai, ci schinteia Celui negândit de minte este sufletul lui. Şi iată că gândurile sufletului sunt mai presus, decât poftele urîte trupeşti şi viaţa inimei e mai scumpă, decât mulţumirea bucatelor bogate şi a vinului scăldat în razele soarelui la resărit. Om e, ce e schinteie cerească în om, încolo e tină şi lut. Douâ lumi e lumea aceasta, a sufletului una, şi alta a lutului trupesc. Oare mai este îndoios, care să fie mai sus? Strămoşii noştrişi-au iubit mai mult limba, decât viaţa, — zic scrisele vechi. Că din neam suntem, ce a fost resărit din zei, şi ce e dumnezeesc în noi iubim mai mult, decât viaţa pe pământ. Nu mâncare voim şi desfătări, ci bucuriile inimii ceremşi drepturile sufletului ceresc. Pentru astea luptatu-s’au strămoşii noştri veacuri şi veacuri. O lume întreagă de duşmani s’au versat asupra lor cu mari tării, dar’ părinţii noştri cu braţele goale şi capul senin au primit loviturile, ca cele de ciocan fertil, şi mai vîrtoşi s’au făcut, că ce este din cer spre cer se înalţă şi făpturile ţârînei în ţârînă se prăbuşesc. In timpuri de restrişte la un loc ne-am adunat şi zid tare zidit-am din voinţele noastre fiinţei noastre româneşti, şi iată că după atâtea lovituri şi după atâtea horde barbare ce să ne ciripească au voit, ridicatuneam mai tari şi mai veseli în sus şi fraţii noştri au Craiu puternic şi fălos şi ţeară au bogată şi tare, car’ noi lupta o purtăm cu bărbăţie şi viteji. Dar’ nu-i de-ajuns. Am fost râsleţi. Tari în iubirea noastră de neam şi robindu-ne făloşiei de înţelepciune, apucat-am mulţi pe multe căi şi se sălăşluise ura între fraţi, trista moştenire a neamului roman. Vuietul urei a asurzit urechile noastre şi n’am auzit, praful deşertăciunilor pământeşti orbit-a vederile noastre şi nu am văzut. Iată că vâzând aşa duşmanul, a năvălit oara vesel între noi şi ne-a isbit. Aducemu-ne aminte însă iarăşi de strămoşii Romani şi dacă ne ştim urî între noi, cum ei ştiau, vom şti a ne şi iubi neamul cum ei ştiau. Vedeţi. Era duşmanul african în Italia caldă şi plebea stradelor din Roma ridicatau în fruntea neamului pe lăudărosul Varró cel de nimic, deşi sfatul bătrânilor altfel voia. La Cannae a căzut în praf floarea romană, 70 de mii de ficiori romani s’au culcat la pământ, dar’ Varró a scăpat. Şi sfatul bătrânilor ştiţi ce a făcut? A dat mulţumită lui Varró, că s’a întors la Roma şi nu a desnădăjduit, pe babe le-a oprit să plângă şi hainele cernite le-au ars, să nu fie jale nimic, ci averile toate cu toţii neamului le-au dat, din tesaurul bisericilor făcură bani, bătrâni şi copii luară armele în mâni, pe trimişii de pace ai duşmanului nici nu-’i lăsă să între la ei, ci cu toţii de luptă s’au ridicat. Şi în 6 ani de zile puterea Carthaginei era praf şi nimic, car’ Corneliu Scipione întră triumfând în Roma aducând cu sine porecla — renume de „African*. Aducemu-ne aminte deci de strămoşii Romani şi dela ei vom învăţa. Am fost răsleţi; vuietul urei şi praful deşertăciunilor pământeşti şi făloşia înţelepciunii ne-au zăpăcit şi ne-au făcut duşmani între noi. Aşa duşmanul ne-a izbit. Dar’ suntem veseli acum, că izbirea lor ne-a trezit şi de prin cărările răsleţe glas de învoire se aude sunând, şi văd puterile neamului meu adunându-se oar’ într’un puternic şi mare puhoiu şi frica o văd răsărind în ochii barbarilor tirani. Unii au zis: cu blândeţă să o pornim şi fără mânie, şi cu legea numai în mâni. Dar’ duşmanii au făcut batjocură cu ei şi neamul i-a urît. De gândul lor deci şi aceştia s’au lăsat, şi căpetenia, ce în calea noastră de-a curmezişul stătea, s’a dus acasă mâhnit de soartea neamului şi a ţării. Alţii, fraţi buni odinioară, se învrăjbiseră ca din senin şi rândurile luptacilor le-au spart. Năvala duşmanilor i-a împăcat însă pe ei şi rândurile luptacilor car’ s’au închegat. Şi ca şi alţii ziceau, să lăsăm din ale noastre, să cerem mai puţin, că se dă şi aceştia credeau, că mulţimea cererilor noastre e causa nefericirii. S’au înşelat. Duşmanii şi-au desvălit răutatea inimii lor şi acolo le-am văzut scrisă nestrămutata lor voinţă : „Viaţă nouă şi vouă moarte.“ Şi văzând aşa, la vorbele iubitului unit de la Şişesci vlădica nostru din Arad a răspuns: „Gândurile voastre le înţeleg. Gândurile voastre sunt ale mele, sunt ale noastre. Nu desperaţi, că ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu.“ Pentru vorbele acestea binecuvântat să fie numele acestui vlădică la Români. Că acum toţi împreună ne-am adunat. Opriţi deci babele a plânge, hainele cernite le ardeţi, ca să nu fie jale nimic, ci averile noastre visterie de luptă neamului să facem, tînări şi bătrîni la luptă săriţi, toate le vom ierta tuturor, că nu e vreme de ceartă, ci e vreme acum de crâncen răsboiu. Vremea este cu noi şi nu este tărie împotriva vremeii nimic. Zilele curg, lunile trec şi anul se duce, fără de început şi fără sfârşit rîul nepriceput al vremii pe valurile sale poartă viaţa lumii şi oprire pe loc nu-i înainte Români! •»LIOTEIU Biblioteca Judeţeană ASTRA *P24926* Suspendarea representanţei oraşului Fiume. Ziua de eri ni-a adus o nouă surprindere : representamţa oraşului Fiume, de curend aleasă, a fost suspendată chiar în ziua când ea s'a întrunit ca să aleagă pe podesta oraşului. Mailänder, nou alesul primar al oraşului Fiume, provocat fiind de locţiitorul guvernorului să se declare dacă primeşte acest post onorific, a declarat, că îl primeşte cu bucurie, dar’la nici un casei nu poate jura supunere unor legi care au fost impuse oraşului, fără consimţământul representanţei, în mod volnic şi antilegal. In urma acestui respuns al primarului, locţiitorul guvernorului a declarat că el nu este autorizat să primească o astfel de declaraţie condiţionată şi până la disposiţiuni mai înalte suspinde representanţa. Va să zică chestia frumană se încurcă din nou. întrebăm pe Dnii delaPesti Napló*, cum rămâne cu schimbarea interesantă şi ca de minune a fruntaşilor din partidul autonom despre care scria pe la începutul lui Decemvrie ? + Budgetul statului. Comisiunea financiară a camerei sub presidiul lui Tisza Kálmán a ţinut ori o şedinţă în care a desbătut proiectul de budget al statului pe anul viitor. Comisiunea după desluşirile miniştrilor şi după unele amplificări propuse de Tisza, a primit proiectul. Deschiderea dietei provinciale a Bohemiei Luni la 10 Ianuarie ce s’a deschis în Praga dieta provincială a Bohemiei. Deşi fisonomia ceea presintă e departe de a inspira orice încredere, că pacea şi buna înţelegere s’a sălăşluit între naţionalităţile din Bohemia, totuşi un spirit mai conciliant se observă, şi parcă atât Nemţii cât şi Bohemii simt necesitatea unei împreună vieţuiri mai pacinice. Deschiderii dietei i-a premers conferenţa deputaţilor germani ţinută Duminecă după ameazi în Leitmeritz, şi manifestul clubului Cehilor. Germanii în conferenţa lor au hotărît că încetează cu obstrucţia, şi vor lua cu toţii parte la desbaterile dietei, iar Cehii în manifestul lansat apelează la poporul ceh, ca să păstreze pacea şi liniştea, deoarece prin repeţirea tulburărilor numai se mână apa pe moara acelora, cari prin agitări vreau numai să-l împingă la fapte neprecugetate. Deschiderea s’a făcut cu ceremoniile obicinuite. Presentându-se propunerile Intrate, contele Bouquot, presidentul curiei proprietarilor mari a cerut, ca dieta să aleagă o comisie de 24, care să chibzuiască un proiect, arătând cum s’ar pute regula prin o comună înțelegere a ambelor popoare chestia limbelor. Schlesinger a propus revocarea ordinaţiunilor de limbă. Werinsky a Interpelat în afacerea atentatelor îndreptate contra Cehilor din Brüx, Blazsek în privinţa tulburărilor din Praga, iar Pinkasz în afacerea şcolilor cehe. Baxa cere să se delege o comisiune pentru anchetarea exceselor din Praga, mareşalul ţării însă a refuzat a da curs acestei propuneri, deoarece ea nu întră în cadrul activităţii dietei. Incheiându-se aceste incidente, dieta trece la ordinea zilei. Dezastrul kossuthiştilor. Sâmbăta trecută Ugron Gábor a adresat lui Bartha Miklós o epistolă în care anunţă că se retrage nu numai din şefia partidului indepedentist dar şi din viaţa politică. Motivele retragerii sale sunt convingerea adâncă, la care a ajuns în ceşti din urmă doi ani, că „majoritatea poporului maghiar este moraliceşte atât de decăzut încât e peste putinţă să ajungi cu el a realiza o politică sănătoasă“... Aceasta o spune Ugron Gábor, idolul maghiarilor neaoşi, şeful acelei fracţiuni kossuthiste, care a fost şi este mai intransigent şi care a acuzat de deserţiune chiar pe fiul „sfântului bâtrân“ pe Kossuth Ferencz. Zecimaţi în alegeri şi fracţionaţi In Dietă, cată-i acum pe kossuthişti mărturisind neputinţa lor absolută şi dând asupra poporului maghiar o sentenţă pe care dacă ar fi formulat-o un nemaghiar, desigur ajungea la Vat ori Seghedin. De sine se înţelege, judecata aspră a lui Ugran e din causa că poporul maghiar nu s’a dovedit destul de tare în lupta pentru întruparea idealului kossuthiştilor. Aşa, că pe când şefii indepedentiştilor sperau să dea chiar acum o lovitură transacţiunei