Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-06-10 / nr. 109

r. 109 Pag. 534 TRIBUNA POPORULUI slav a vorbit câte un orator, rostindu-şi cuvântarea ori întreagă (cea mai mare parte) ori cel puţin o parte a ei în limba cehă. La banchet, ce-’i urma şedinţei, tot aşa, şi ce era încă şi mai surprinzător. Ruşii cu Polonezii se întreceau care de care întru a-şi dovedi simpatia, iubirea; car’rânduiala în care urmează oaspeţii Cehilor în toate distincţiunile de care sunt părtaşi şi în manifestările lor, e consecvent cea următoare :] mai întâia vin întotdeauna Poloneziifiind aliaţi nedespărţiţi ai Cehilor în Reichrath); pe urmă Slovacii (ca cei mai aproape după limbă), apoi Slovenii (Din Styria, Carinthia, Carniolia, Istria), Serbii, Croaţii, Bulgarii şi la urmă Ruşii, după ei Rutenii. Ca importanţă politică de actualitate este în primul rând de remarcat toastul rostit la banchet, de cătră D rul Francisc Riger, ginerele lui Palacky, acum şi el în vârsta de vre-o 76 ani, personagiu cel mai de vază în lumea mare a Cehilor, membru în casa seniorilor austriacă şi peste tot bărbat de stat prea bine cunoscut. Iacă ce a zis Rieger: „Poate că nu este folosie zicând că naţiunea cehă, când chemase dinastia habsburgică la tronul cehie, cărui exemplu urmase apoi Ungaria, a devenit întemeietorea monarhiei austriace (Aşa este !) „Atuncea aceasta era o necesitate politică, înfiinţarea acestei monarhii era de lipsă pentru apărare contra Turcilor. De asemenea este fapt istoric, că naţiunea noastră a adus timp de două veacuri, nespus de multe jertfe în bani şi de sânge pentru eliberare Ungariei din robia turcească (Adevârat! Aşa este! Excelent/ Aplause/. „Dar şi în timpurile noastre monarchia noastră, e o necesitate, căci ea este şi va fi cel mai bun scut al tuturor popoarelor aflătoare în cadrul ei, negreşit dacă vor înţelege ca să-şi respecteze reciproc drepturile şi să-şi apere desvoltarea lor naţională (Excelent Aplause). :Aşadar cred, Dior, că pentru noi toţi este o chemare de onoare, a apăra acest stat şi aceasta întocmire ca cetatea naţionalităţii noastre. Cu toţii vedem ce fel de asalturi se fac în timpurile din urmă asupra acestui stat şi a acestei monarchii; vedem inştinţele Germanilor tinzând acolo, de a sparge această monarchie (Aşa este ! Aprobări) ca se facă din noi o parte a imperiului german (Aşa este. Aplause şi aprobări). .Primejdia aceasta este foarte mare, şi noi toţi trebue să înţelegem, că aici trebue să se pună în mişcare toate forţele Slavilor austriaci, pentru a ţine pept acestui asalt al puterii germane (Aşa este! Aprobări şi aplause generale). „In privinţa aceasta mergem împreună cu dinasti austriacă/Aşa este! Excelent! Aplause sgomotoase, deoarece ea are aceleaşi interese cu noi. (Bravo! Bravo! Aplause). Inimicii ei şi inimicii noştri sunt aceiaşi. (Aprobări şi Aplause). „Nu ne putem închipui monarchia austriacă fără regatul bohem. /Aprobări şi aplauze); tot aşa cu greu nu putem închipui existenţa poporului ceh fără dinastia austriacă, care este legătură puternică, ce u uneşte toate aceste popoare. „De aceea cuget şi sunt încredinţat, că aici trebue să lucrăm uniţi în cugete şi simţiri, precum şi cu mână fermă. Nutresc speranţă tare, că dinastia austriacă şi poporul ceh pecum şi toţi ceialalţi Slavi austriaci trebue să meargă în deplină armonie, mână în mână cu dinastia austriacă, deoarece au reciproc lipsă unul de celalalt şi fiindcă unul fără celalalt nu poate exista. (Bravo! Aplause). „Cred aşadar’, că chemarea noastră de căpetenie este, a tinde întru înţelegerea cu dinastia austriacă, şi dacă în trecut s’au întâmplat unele neînţelegeri între Slavii austriaci şi dinastie, nu ne este iertat a uita că au lipsă unul de altul şi că trebue să se găsească, să se întâlnească într’un loc. Prin urmare cred, că armonia simţemintelor şi inştiinţelor noastre este o trebuinţă atât pentru poporul nostru cât şi pentru dinastia austriacă (Bravo! Aplause prelungite). „Aşadar’ ridic păharul meu întru menţinerea armoniei între dinastia austriacă şi poporul ceh, precum şi celelalte popoare slave (Aprobări şi aplause sgomotoase, prelungite, de multe ori şi repeţite ; orchestra cântă o cântare festivă.) După ce se făcu linişte Drul Rieger luă încă odată cuvântul şi spuse : „Ne aducem aminte de bărbaţii, cari acum 50 de ani la congresul slav din 1848 căutau mai ales, ca să ajungem la o înţelegere între Slavii din Austria şi dinastia austriacă în spiritul lui Palachy, care în timpul acela rostise vorba sa atât de mult despreţuită, că: „dacă n' ar exista Austria, ar trebui să ni-o înfiinţăm“ (Aprobări.) Aşadar, să lucrăm şi mai departe în înţelesul dat de Palacky, şi va da D-zeu, că această lucrare va fi spre folosul nostru al Cehilor şi al celorlalţi Slavi din Austria* * (Aprobări.) Raportul adaogă, că Dr. Rieger a vorbit încet, grav, accentuând aşa zicând fiecare cuvânt: La para 1 p. m, se vor aduna în piaţa şi grădina Sf. Gheorghe nou comitetul de iniţiativă al acestei serbări, diferitele delegaţiuni din Capitală şi provincie, şcolile, societăţile, etc. De aci ele vor pleca în procesiune la câmpul Libertăţei (Filaret). Pe ambele laturi ale procesiunei poliţia se va păstra de către cetăţenii ce se vor delega de comitet şi cari vor purta câte o cocardă. Parcursul va fi: stradele Lipscani, Şelari, Rahovei şi 11 Iunie. Pe câmpul Libertăţei (Filaret), în pavilionul ridicat ad-hoc, se va săvîrşi un serviciu religios după care apoi se vor rosti discursuri. Procesiunea va porni spre Dealu Spirei prin stradele 11 Iunie, Rahovei, Carol, Victoria, Mihaiu-Vodă şi Fântăriei, pentru a pune piatra fundamentală a monumentului ce este a se ridica acolo, la 13 Septembre 1898 şi se vor rosti discursuri în amintirea pompierilor morţi la 1848. Procesiunea se va întoarce apoi în oraş. Seara în oraş, iluminaţiuni şi focuri de artificii în Cişmegiu. La teatrul Naţional şi la Ateneu, la oarele 9 seara, se vor da representaţiuni populare. Ziua la Filaret şi seara pe pieţele publice vor cânta musici şi lăutari. In numele comitetului de organisare a serbărei Primarul Capitalei C. F. Robescu. DOUE MIRESE. Stradele sunt pline de lume, care în biserică nu mai încape mulţimea de curioşi. Îmbulzeală, lovituri, larmă pe tot locul. Fie-care voeşte să ajungă înainte, de unde se vadă tot, — căci azi va fi mare ceremonie — douâ mirese se vor cununa în aceeași biserică. Intâiu vine frumoasa fiică a advocatului S. Pintea, — cu marele proprietar I. Bumbănescu, car’ a doua e drăgălaşă Irina fiea ampleforului G. Negrean, cu profesorul A. Nicolescu. Ici un grup de copii fac larmă şi se ceartă, colo o grămadă de babe vorbesc despre noutăţile din oraş, care mai departe fete, juni şi bâtrâni, cu un cuvânt oameni de tot soiul, toţi curioşi ca la atari ocasiuni. Toţi aşteaptă cu nerăbdare sosirea miresei. — Povestesc, glumesc şi rid, ca să le treacă vremea. Deodată e linişte. Tropotele cailor şi zuruitul trăsurilor se aude tot mai aproape — până ce deodată se opresc. A sosit mireasa. Condusă de braţ, de un bâtrân venerabil ea păşeşte rar şi graţios. „Ce frumoasă el se aude din toate părţile. Şi în adevâr, ea era foarte frumoasă! Haina elegantă de mătasă albă, voalul şi cununa de mort, făcea şi mai mult să apară frumseţa ei recunoscută şi admirată de mulţi. In momentul acela părea o zeiţă. Faţa ei exprima triumf şi mândrie, care surisul ei frumos, părea că spune, cât e ea de veselă, că ’şi-a cucerit un bărbat aşa avut, car’ ochii ei strălucia în acea convingere: „Sunt frumoasă, — ştiu, că mâ admiră mulţi, — ce bisie o să mi petrec toată vieaţal“ Toată făptura ei strălucia ca într’o lumină artificială. Mirele, un june elegant şi înţelept păşi lângă ea înaintea altarului. Faţa lui exprima bunătate şi nobleţă, ear’ ţinuta lui bărbătească e plină de resignaţiune şi satisfacţie că visul ’i s’a împlinit. Din ochii lui puteai ceti: „Soţia mea va fi cea mai frumoasă în ţinutul nostru. Toţi vor fi siliţi să recunoască aceasta, da’ eu am să fiu cel mai fericit om!“ El o iubeşte numai pentru că e frumoasă. Ştie că-i cam cochetă — şi eapriţioasă, dar’ aşa a fost ca fată, măritată va fi mai serioasă. Aşa crede el. Ea se mărită după el numai ca să aibă cui porunci — şi pentru că el fiind avut îi va putea pune la disposiţie părale cât de multe pentru toalete şi mese de gală. Va trăi tot din veselie în veselie din ospâţ în ospâţ, şi astfel nu va avea mult timp ca să se plictisească în societatea bărbatului ei. Aşa cugeta ea, — şi fiecare în gândul seu e fericit. Preotul ţine o vorbire ocasională plină de cuvinte frumoasă, apoi se începe partea solemnă. La întrebarea: „O iubeşti?* — El răspunde tare şi cu fruntea senină. „Da!!“ Ea încă e întrebată. — Râspunde mirosind buchetul şi şoptind: „Da!“ Un oficer se uita la ea pe furiş. Privirile lor se întâlnesc. Ea suride. Ceremonia e la fine. Urmează felicitările. Cuvinte seci pline de forme şi strângeri râci de mână urmează una după alta. Mama miresei o damă elegantă — voeşte să leşine de durerea despărţirei. — Toţi o compătimesc râzându-i durerea ce arată — până când inima ei să leagănă de fericire, că a ajuns soacră. Mireasa rîde, glumeşte aruncând priviri seducătoare în dreapta şi în stânga. Mirele e beat de fericire — şi orb de iubire. — Numai fata lui, un bărbat cărunt, plânge dureros zicând în gândul lui: „Sermanul meu băiat cum ai căzut în cursă!— Tu am cu minte şi cu judecată, cum ai putut să te legi pe viaţă, cu acest demon de femee ? Cum ai putut tu fi orbit de frurmeţa feţei până când inima ei e goală şi urîtă. — Aceasta va creşte copilaşii tăi în frica lui Dumnezeu ? Aceasta te îmbulzeală începe din nou. Nu in măsură aşa mare ca mai nainte, dar’ destul de plin de lume e pe tot locul. Fuga, strigăturile şi sbenguirile mai multor copii anunţă sosirea. Mireasa e ’naltă, sveltă şi drăgălaşă. Nu are trăsurile feţei acelea a unei frumseţe de madonă, dar’ privirea ei exprimă un spirit superior — şi o bunătate cerească Haina albă, simplă, voalul şi cununa de murt, îi dau înfăţişarea unui înger, venit pe pământ cu menirea să fericească. Intrând în biserică, ea se uită cătră cer şi într’un oftat adânc, eşit din inimă, ei cere dela D-zeu putere, ca toată viaţa să facă pe bărbatul ei fericit. Toată făptura ei strălucea ca într’o lumină sfântă. Mirele un om cu minte şi bun. Faţa lui exprima judecată matură şi nobleţă oar’ când privirile lor să întâlnesc, uraiu întreg străluce în ochii lui. El o iubeşte pentru că ea e drăgălaşe, bună, modestă şi cu minte. Ea îl iubeşte pentru că e harnic, înţelep şi bun. — Sunt săraci, dar’ nu le pasă Vor munci împreună oar’ cu minte, hăinicie şi cruţare şi ei vor ajunge la ţinti Din Románi. Aniversarea Revoluţiei. Pentru anivesarea revoluţiunei ce a isbucnit la 11 Iunie 1848, s’a dat următoarea programă: La oarele 10 a. m., comitetul de iniţiativă va depune coroane pe momentele bărbaţilor din 1848, înmormântaţi în cimitirele din Capitală, America şi Europa. Ziarul inspirat de principele Bismark „Hamburger Nachrichten“, de la 10 iunie st. n., publică următorul articol de o importanţă capitală: Acum trei mii de ani sau mai mult au pornit Atlanţii cu râsboiu asupra Europei — după cum istoriseşte Erodot pe temeiul unor vechi isvoare egiptene — şi au plătit această îngâmfare prin totală nimicire. Mult căutata insulă „Atlantis-1, care a dat numele Oceanului Atlantic, nu poate să fi fost alta decât America. Astăzi vechii Atlanţi pare că vor să se ridice eară. Noul şi suprinzatorul eveniment, că Statele Unite din America au pornit râsboiu în contra unuia dintre Statele Europene pentru a cuceri o parte a teritorului acestuia, a scos la iveală rivalităţile fireşti existente intre Statele-Unite şi Europa, rivalităţi cari ascund în sine gemenele unor noue complicaţiuni. Statele-Unite din America, sunt de mult un pericol pentru Europa, atât şi din punctul de vedere economic, cât şi din cel politic. In faţa acestui pericol, Europei nu-i este permis a face politică de struţ. Dacă foile oficioase şi acele cari vor să treacă de oficioase scot dela ordinea zilei această cestiune, pentru că oficiul nostru (german) de externe pune cel mai mare preţ pe împrejurarea ca să se afle în bune relaţiuni cu America, — aceasta înseamnă a nu cu 10/22 iunie 1898 noaşte de loc caracterul american, aşa după cum el se manifestează la yankei. Prin asemenea cochetare şi linguşire nu se poate obţine cu ei nici măcar un succes de stimă. La politicianii americani, cam mai mult pe cât, toţi cealalţi sunt calculatori reci, asemenea măguliri nu prind, şi ele indispun în acelaş timp şi pe propriul nostru popor (german), care condamnă în unanimitate politica americană. Trei sunt factorii principali, cari promit fără îndoeală Statelor Unite o colosală superioritate faţă de Europa desbinată, şi anume: 1. unitatea lor; 2. spaţiul colosal de care dispune sporirea poporaţiunii lor; 3. avantagiul, că deja acuma, şi mai ales după ce se vor întinde şi mai mult spre Sud, se întind prin diferite zone, putând da astfel producţiunii pe propriul lor pământ acea desvoltare multilaterală, care e o condiţiune a marei industrii moderne şi a vieţii moderne a popoarelor. Faţă de un colos atât de unitar, cum ar fi Statele- Unite din America, cuprinzând America Centrală şi părţi din America-de-Sud şi posedând mijloace corespunzătoare de forţă, Europa cultă, dar, de mai multe ori desbinată politiceşte ar semăna vechei Grecii, care din causa desbinării, a trebuit să se prăbuşească sub greutatea puterii macedonene şi a celei romane“. In restul articolului arată progresul enorm făcut de americani pe toate terenele precum şi pericolul mare pentru Europa de a fi cucerită economiceşte de Statele unite. De la Sate, Radna, 15 Iunie. Referitor la notiţa publicată în foaia „Aradi Közlöny“ şi „Vidéke 1, în Nr. de Marţi f. c., în care se aminteşte despre alegerea de preot gr. pr. rom. din comuna Miniş în tractul Marea-Radna, întâmplată la 31 Maiu căi, vecii. 1898, vin cu părere de reu a răspunde că: respectivul domn tare reu este informat despre persoana bravului preot Nicolae Dragancea din Cil, fiindcă respectivul domn nici numele preotului pe bună cale nu-l cunoaşte bine, ci In loc de „Dragancea Miklós“ scrie Dragucsan Miklós“; prin urmare de aci să vede foarte clar, că necunoscându-’i numele bine, simţămintele acestui preot foarte rău te cunoaşte. Dar’ aici alta-’i buba: respectivul domn necunoscut care s’a ocupat cu alegerea de preot în Miniş, îl doare la inimă foarte tare, fiind că chiar nu ’i s’a realisat dorinţa sa, aşa după cum a fost să fie alegerea, despre care s’a şi lăudat într’o foaie străină înainte încă de alegere, că poporul ar fi fost grupat pe lângă o va mângâia în momentele grele ce soartea’ţi va trimite? — Nu! — Nici odată!" şi cugetându-se astfel, șiroaie de lacrămi curgeau din ochii lui.