Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-01-15 / nr. 10

Pag. 46 — Nr. 10 TRIBUNA POPORULUI nu da sancţiunea prea înaltă proiectului de lege .Despre numele de comune“. Dumnezeu să binecuvinte şi să ţină la mulţi ani pe Majestatea Voastră! Dumnezeu să binecuvinte şi să susţină patria noastră! Din Budapesta* — 25 Ianuarie. Dri tinerimea maghiară universitară a ţinut o adunare, pentru a protesta în contra celor ce „Narodny Listy“ scrisese cu privire la silinţele de ma­­gh­iarizare ale rectorului universităţii. Evident că nu era vorba de a ri­sipi o calomnie, căci tot ce scrisese ziarul ceh, era adevăr. Tinerii ma­ghiari n’au avut deci alt scop de cât să facă reclamă şi sgomot în jurul rectorului, preşedinte al asociaţiunei de maghiarisare. La adunarea aceasta a fost invitată şi societatea „Petru Maior“ a tineri­lor universitari români. Li­ s’a dat însă Ungurilor un res­­puns demn. Iată-i : „Prea stimate d-le President! Invitării „D-tale de a face ca la adunarea politică de „protestare convocată pe azi să participe câţi „mai mulţi Români, nu pot satisface. Iată „de ce, scopul societăţii „Petru Maior“ este „cidtivarea literaturei, dar nu să facă poli­­­tică Virgil V. Moisü, president. Se înţelege, patrioţilor nu le place acest răspuns, ci ei însinuă că toc­mai prin acest răspuns se face poli­tică. Tinerimea română întreagă este însă de părerea, că n’are ce să caute acolo unde e vorba de a face elogii campionilor şovinismului. Adunarea presidată de Vali Chtmann Albert a votat unanim dragoste şi încredere rectorului Herczeg „calom­niat“ (?) de presa străină. Nici nu se putea altfel. Manifestaţiuni. Sâmbătă seara s-a represintat cu un mare succes la Teatrul Naţional opera „Traviata“ în care a cântat eminenta artistă Darclée. După terminarea representaţiunei, publi­cul a făcut lungi ovaţiuni artistei. Un mare grup de studenţi au aşteptat pe artistă la eşirea din teatru şi i-au făcut ovaţiuni. Mulţimea a deshămat caii de la cupeu şi marea artistă a fost dusă în triumf până la hotelul Continental, unde din nou studenţi­mea i-a făcut ovaţiuni. D­na Darclée a apărut în balcon şi a mulţumit tineretului, aruncându-le branjuri din florile pe care artista le-a primit de la public. Din România. Camera deputaţilor. In şedinţa de la 12/24 a Camerei Dnul D. Sturdza, primul ministru, dă citire decretu­lui de numire dlui G. Paladi, ca ministru al justiţiei, în locul dlui Djuvara. Tot d-sa dă citire proiectului de lege pentru aprobarea convenţiunei cu Serbia, pentru construirea podului peste Dunăre şi I­DEALELE de Schiller. Şi vrei, o infidela­­ să fugi tu dela mine. Cu­ atale visuri blânde, imagine cereşti, Cu-atale chinuri grele şi cu plăceri divine, Cu toate fără milă vrai să mă părăseşti ? Ca să-’ţi oprească sborul ah! nimene nu poate, O tu al vieţei mele timp vesel aurit? Tu curgi fără ’ndurare cu valuri spume­gate In marea vecîniciei, în tristul infinit! S’a stins şi acel soare de naltă fericire, Ce­’n calea vieţei mele lumină revărsa, S’a stins şi idealuri cu dulcea lor zimbire, Ce sufletul meu tinăr adese mângăea. S’a stins de mult în peptu-mi acea dulce Credinţă In chipuri şi fiinţe, ce visul meu crea, Ah! le-am perdut pe toate prin cruda-mi îndoinţă, Aceea ce odată aşa sublim era­ întocmai cum Pygmalion cu dorul cel mai mare In braţele-i ferbinte o marmur­­a cuprins, Şi pe-al seu pept o strinse, cu-atâta înfo­care, Încât în peatra rece el viaţă a aprins: Astfel şi eu natura, cu toată a mea iubire, La sinul meu am strins’o, cu-al tinereţei dor Până începu să­’nvie şi dulce să respire La vo­­cea Masei mele, căntu-i arzător. Şi împărţind cu dânsa al ini­mei foc mare. Natura, ce a fost mută, cu mine a vorbit, Cu dragoste-mi răspunse la dulcea-mi să­rutare, Ş'a inimei şoptite îndată a simţit. Atunci îmi vorbea floarea, pădurea cea mă­reaţă, Şi lin şoptea isvorul prin vale ne’ncetat, Şi tot ce în natură era lipsit de viaţă La voincea mea duioasă voios s’a deşteptat. Şi s’a născut în peptu-mi o viaţă arzătoare, De aspirări sublime şi plină de dorinţi, Şi care vru în lume, puternic să apară, Prin fapte şi imagini, prin tonuri şi flinţi, Ce mare şi gigantă ah! lumea imi păruse Când mugurul pe dânsa în sin o ascundea Dar când am cunoscut’o, aşa puţin produse Ş’acel puţin ce-’mi dase, ce strimt şi mic era. Şi tânărul s’aruncă pe-al vieţei negre valuri De visurile sale nebun şi fericit, El sboară cu’ndrăzneală, că nici a soartei vânturi, Nici grija, nici durerea pe el nu l'au lovit; Şi pân la stele ’nalţă arzenda-i cugetare, Ş’a sale mândre visuri, cu cel mai mare dor, Şi nici o înălţime şi nici o depărtare Nu poate să oprească al seu puternic sbor! Uşor trecu prin lume, cum trece-o nălucire, Şi fericirei sale nimic nu s’opunea, Cu armonii divine de dor şi de iubire Cortegiul cel mai vesel în jurul lui sbura. Amorul plin de visuri şi plin de fericire, Norocul sub cununa de aur surizând, Şi gloria coronată cu-a stelelor lucite, Şi adevărul falnic în soare strălucind! Dar ah! abia ajunse la jumătate cale, Ş’acei perfizi tovarăşi pe dănsul l’au lăsat, Şi unul câte unul din drumul vieţei sale, Trădându-l fără milă, de el s’au depărtat. Norocul trecu iute ca spuma de pe valuri, Aprins remase’n suflet ah! al ştiinţei dor, Dar norul indoinţei cu a sale negre văluri, Pe-a verităţii soare se’ntinde îngrozitori Ş’a gloriei cunune, cunune mândre, sfinte, Pe frunţile pătate, mânjite l’au văzut, Ş’amorul lui cel mare, amorul lui ferbinte Precum o primăvară prea iute a trecut Şi o tăcere-adâncă şi plină de uimire Pe drumul vieţei sale acum se lăsa, Ş’abie o rază tristă c’o palidă lucire In calea-i tenebroasă speranţa arunca. Din tot cortegiul vesel, ce mă încunj­urase, O! cine lângă mine cu dragoste va sta? Va mângâie un suflet, o viaţă dureroasă Şi cine m’a conduce până la groapa mea? O tu? tu care vindici în suflet ori­ce rană A amiciei mână, ce nu m’a părăsit, Ş’a suferit cu mine în viaţa cea sermană, Tu care te cătasem ş’acuma te-am găsit. Şi tu ce eşti cu dânsa aşa de strins unită Şi linişteşti furtuna din peptul desperat Activitate mândră, etern neadormită, Ce n’ai distrus nimică ci numai ai creat, Ce la zidirea care se’nalţă'n vecinicie Câte-un grăunte numai, grăunte mic ai dat Dar din a timpurilor imensă datorie A şters minute, oare şi zile ne’ncetat! joncţiunea reţelei căilor fente române cu cele sârbe.* Tulburările din Al­gir. In numărul nostru de ori am dat ştire, că în Algir sa ţinut o mare adunare anti­semită, la care au participcat peste 6000 de persoane şi care s’a terminat cu vărsare de sânge şi moarte de om. Ştirile mai nouă despre aceasta demon­straţie antisemită le dăm în următoarele: Victima acestui Incident a fost împuns cu un pumnal în spate şi lovit în cap de un glonţ de revolver. Agitaţia în Algir e la culme. Pe străzi circulează poliţia. Despre cursul demonstraţiunilor se scrie că pe când demonstranţii au mers la ca­­sarmă unde au făcut ovaţii miliţiei, au spart mai multe prăvălii şi boite de faină cari erau proprietăţi ale jidanilor, din cari au scos sacii cu faină şi i-au golit, iar marfa din prăvălii au aruncat-o pe stradă. Zuavii au atacat cu suliţe pe demonstranţi, mai mulţi au fost grav răniţi. Demonstranţii înprăştiaţi de aici, s’au adunat la port unde au dat foc depositului de spirt al jidanilor. De aicea s’au dus în partea St.­Eugen a oraşului, unde au dat năvală asupra unor vile, a că­ror proprietari erau de asemenea jidani. In decursul demonstraţiunilor poliţia a a­­restat peste 200 de oameni. * Victimele demonstraţiunilor s'au sporit cu una. Un maur cu numele Cagl a repausat într’o apotecă. Ştirea despre moartea a­­cestuia s’a lăţit în grabă peste întreg oraşul şi a produs agitaţie mare. „Ne ucid“­­ şi „Moarte Jidanilor“­­ era strigătul general ce ieşa din gura poporului. Demonstranţii au început apoi spargerea prăvăliilor jidoveşti. In furia lor nu cunoşteau margini. Urma lor era însemnată cu flăcări. Un escadron­­ de vânători a primit comandă de atac a­­supra tumultului înfuriat şi care nu voia să se supună... Poliţia şi gendarmăria a fost insuficentă pentru restabilirea ordinei. Antisemiţii au jurat râsbunare pentru moartea celor doi morţi creştini.­­ Auto­rităţile au teamă, că scenele se vor repeta. Reforma Calendarului. Ziarele din Iaşi ne aduc ştirile ur­mătoare . Ieri a avut loc în aula Universităţei noui, conferinţa asupra introduc­erei calendarului din occident în România, ţinută de preotul Tondini de Quarenghi, representantul aca­demiei de ştiuţi din Bolonia, pentru unifi­carea măsurei timpului. Primul punct asupra căruia conferinţiarul insistă, este introducerea în România a ca­lendarului practicat de ţările catolice, fără a se schimba sărbătorile religioase orto­doxe. Conferinţiarul expune pe larg un proiect de lege pentru Introducerea noului calen­dar în România, după sistemul ce l-a pre­­sentat deja în Bulgaria, unde a ţinut ase­menea o serie de conferinţe — proiect re­­ditat de preotul Tondini, şi în spiritul ob­­servaţiunilor făcute de Stoiloff, preşedintele consiliului de miniştri din Bulgaria. Acest proiect de lege va veni în desbaterea par­lamentului din Bulgaria, prin luna Maiu 1898 şi e acompaniat de un comentar pu­blicat de revista juridica din Sofia, Jou­­riditchesko Spisanie. Calendarul va fi introdus în toate actele civile şi politice şi nu aduce nici o deran­jare într’o ţară unde sunt diferite naţiuni. Ca exemplu conferenţiarul aduce Transil­vania, care e populata de Români, ce au in­trodus calendarul întregului imperiu, fără a-şi uita sărbătorile religioase, identice cu cele de dincoace de Car­păţi. Conferinţiarul se opreşte, discutând pe larg propaganda şi ideea emisă de prelatul ortodox, episcopul Romanului, Melchesedec, de a se introduce în actele autorităţilor ro­mâne două date: stilul vechiu şi nou. Proiectul preotului Tondini de Q­uaren­­ghi se compune din 6 articole: 1) De a se uza în toate serviciile Statului o dată du­blă : întâiu cifra calendarului din occident şi apoi data calendarului Julian. 2) Toate actele de naştere, mariaj şi deces să fie înscrise şi elaborate cu data dublă. 3) Toate contractele, scrisorile de schimb, cambiile şi obligaţiunile de ori­ce natură, garantate de Stat să poarte numai data calendarului cu stil nou. 4) Poşta şi telegraful să con­tinuă cu stil­ul nou, aşa cum se află şi în present şi 5) Guvernul să-şi trimită repre­­sentanţi la toate conferinţele ce se vor ţinea pentru Introducerea noului calendar. Conferinţa a început la orele 4 şi s’a ter­minat la 5 şi juni. Sala Universităţei şi balcoanele literalmente pline, public ales. La sfîrşitul conferinţei preotul Tondini este viu felicitat de dl Giers consulul rusec — representantul imperiului, care se con­duce după cum ştim tot după calendarul Iulian. Conferenţiarul a mai declarat într’ua cerc intim că înainte de a veni la Iaşi, a avut o întrevedere cu M. S. Regele, Carol I, care a încuragjat ideia şi proiectul noului calen­dar. 15/27 Ianuarie 1398 Adunarea Asociaţiunei meserieşi­­lor români din Braşov. Duminecă după ameazi s’a ţinut în Bra­şov adunarea generală ordinară a „Asocia­ţiunei pentru sprijinirea învăţăceilor şi so­­cialilor români meserieşi din Braşov“. Frun­taşii Români din Braşov au manifestat şi de astă-dată un interes foarte frumos faţă de căuşele acestei vechi şi meritate Aso­­ciaţiuni, presentându-se la adunare în număr aproape complet. Adunarea a fost deschisă şi presidată de dl Vasilie L. Popovici, vice-preşedinte Asociaţiunei. După deschidere, dl secretar Pompiliu Dan a cere raportul lung şi bine redactat al comitetului despre starea şi ac­tivitatea Asociaţiunei în cursul anului 1897. A urmat raportul cassei, din care s’a aflat că asociaţiunea dispune de un fond neata­­cabil în sumă de 4905 fl.; fond disponibil 592 fl. 67 cr. Fondul neatacabil „T­roiescu* lei: 44.700 şi 303 fl. 30cr.; fond disponi­­bil Stroiescu 283 fl. 41 cr. Fondul Stroescu pentru susţinerea unui ziar pentru meseri­e şi lei 15.300. Mai e un nou fond de 55 fl. pentru spălatul albiturilor copiilor mai să­raci de meseriași, întemeiat de dl I. M. Bur­­bea. Apoi, numărat 797 fl. 31 cr., stipendii de la societatea „Transilvania“ 135 fl. 86 cr. Comisia consurătoare raportează prin dl I. Socaciu, că toate socotelile le-a aflat în deplină ordine. In legătură cu raportul acestei comisiuni dl Ioan Socaciu în considerarea motivelor produse, face propunerea că: „Asociaţiunea renunţă la supraveghiarea Reuniunei socia­­lilor, cum şi la luarea în administrarea din partea Comitetului a fondului acelei Reu­niuni. Propunerea se primeşte unanim, împre-

Next