Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)
1898-11-26 / nr. 223
26 Noemvrie (8 Decembre) 1898. TRIBUNA POPORULUI Pag. 1087 — Nr. 223 vieaţa aceasta când este plină de putere, înfloritoare; când licăreşte, tremură şi stă aproape şi se stingă; fluctuaţiile acesteia o depinde de doi factori, în primul rând de factorii esterni, medişti; când unul din aceşti factori lipseşte societatea sufere, e bolnavă; când ambii lipsesc,, moare. Iară când ambii stau la locul ce le compere pentru binele societăţii, ea este în floarea vieţii, prosperează, e puternică. „România Jună, care eri ’şi-a serbat a 28 a adunare generală, ceea ce va să zică există de 28 de ani, trebue să simtă în sufletul ei decepţia aceea pe care o simte o societate părăsită de un factor dătător de vieaţa. Analizând chestia internă a „României June“ nu observăm decât numai progres faţă de cei 2, 3 ani precedenţi, chestia mult discutată a jubileului.La sfârşit destul de satisfăcător, convenirile sociale şi-au produs atât efectul moral cât şi material cu mult mai pe sus decât se aştepta, şedinţele literare. Înainte corbi albi, în anul acesta au fost mai abundente şi afară de aceea agendele societăţi au fost conduse cu tot cuvântul esemplar. Şi cu toate aceste ori a trebuit să ne convingem că nu suntem sprijiniţi după cum o merităm în urma datelor sus menţionate. Colonia română din Viena, afară de unele escepţii, a primit aceasta a 28 a adunare cu un fel de răceală, presentată prin forma cea mai bătătoare la ochi, prin neparticipare. Nu voesc să scormonesc după antecedentele a căror resultat a fost fapta aceste, ci mă mulţumesc a constata, pe basa celor de mai sus, „când unul din aceşti factori lipseşte, societatea sufere, e bolnavă, sau deşi sănătoasă, inşişi factori o Îmbolnăvesc, fapt nefolositor atât nouă, doritori de a fi îmbrăţişaţi cu căldură, cât îasaşi colonii. Şedinţa a deschis-o dl preşedinte Alexandru Crăciunescu, mulţumind oaspeţilor presenţi pentru participare şi criticând indiferentismul acelei considerabile părţi a coloniei, care na grăbit a ne da concursul necesar. Drn d. Alexandru Vaida, ca referent al comisiei revăzătoare ceteşte raportul acesteia, constatând frumoasele progrese desvoltate pe toate terenele, indicând activitatea specială a fiecărui resort şi îndemnând cu cuvinte bine alese ca comitetele viitoare să continue cu regenerarea începută; în sfârşit propune comitetului absolut oriul „cum laude“ ceea ce să primeşte prin aplausele de consimţire. Dl secretar I. O. Păscuţiu citeşte cuvîntul introductiv din „Raportul general". In sfârşit se citesc vreo 10 telegrame de aderenţă, sosite de la mai multe societăţi surori şi de la mai mulţi binevoitori ai societăţii. Cu aceste se închide partea oficioasă! * Şi acum sfârşind ca partea reală a şedinţei să trecem la partea ideală a ei, fac deosebirea aceasta nu pentru că partea oficioasă nu va fi având şi partea ideală, sau pentru că partea socială nu’şi va fi avut partea reală, ci numai pentru că sub real s’ar pute înţelege şi muncă obositoare, eară sub ideal şi plăcere, plâcere de care nu te-ai despărţi nici odată, fără împărţirea aceasta, basat mai mult pe direcţiile moderne, naturaliste şi cu deosebire pe direcţia cea nouă din punctură, secessionismul prin care cu drept cuvânt se pune în lanţuri idealismul şi se înjugă în rîndul realismului muncitor, fără fumuri şi fără ilusii după un ce, care nu esistă; trecem deci la partea ideală, la plăcerea ce a existat. Primul lucru, care ne-a ridicat a fost Imnul nostru naţional cu sdrobitoarele lui cuvinte: „Murim mai bine ’n luptă cu gloriedeplină, „Decât să fim sclavi iarăşi în vechiulnost pământ. Ne-am cutremurat cu toţii şi fiecare a înţeles aceste cuvinte aşa după cum datoria lui de Român bun îl face să le înţeleagă şi simtă. Şi apoi a urmat hora, eare hora, acest simbol al unirei mai înveselite, gândind că totuşi, unul pentru toţi şi toţi pentru unul suntem, atât de fermecător demonstrat prin accidentul fraţilor din Oradea-Mare şi aderenţele trimise de la toate universităţile, unde sunt Români; fapt, că tinerimea una este. Cât priveşte sentimentele cele gingaşe ale fiecărui individ, nu-mi dau părerea despre ele, ci numai aduc pe calea aceasta mulţumitele sincere acelor doamne şi domnişoare care şi-au dat concursul cu deosebire în această a doua parte a şedinţei, partea ideală. Iară după un an de muncă, cel care merită să-şi ia răsplata, cel care nu, pedeapsa. Secessio. Sale din partea membrilor congresului amânat cu rugare ca congresul să fie cât mai curând redeschis, a fost înapoiată zilele aceste din cancelaria împărătească,fără orice observare baronului Jivkovici, care fusese însărcinat, ca vice-president şi cel mai în vîrstă membru al congresului, a trimite petiţia Monarchului. Am mai amintit, că într’aceea comunele bisericeşti sârbe, în frunte şi din iniţiativa faptică a celei de căpetenie din Novi-Sad, au început a trimite şi ele petiţiuni la Monarch în aceeaşi causă. Pânăacum 14 comune bisericeşti şi-au făcut datorinţa. * Şcoala lui Krivány. Ca hoţiile să se ţină lanţ, s’a îngrijit de astădată oraşul Gyöngyös, ai cărui slujbaşi au fost osândiţi unii pentru neglijenţă alţii pentru jefuiri. Primarul oraşului Gyöngyös a fost pedepsit cu 500 fl. pentru neîndeplinirea datorinţei, senatorul Remény a fost aruncat din slujbă. Ambii au fost pedepsiţi de ministrul de interne, care vicişpanul a suspendat din post pe căpitanul suprem Nékam, medicul Dr Schönfeld, subcăpitanul Téts, comisarul poliţenesc Ray şi poliţaii Malinka, Szersö şi Dredor. Toţi aceştia au săvârşit hoţii şi au primit mite şi au jefuit pe toţi care le deschideau uşa cancelariei, au atacat libertatea personală a cetăţenilor, a atacat viaţa oamenilor. Iată în ce mâni sunt depuse interesele oraşelor din Ungaria. Primit o lovitură în piept ca şi când m’ar fi trădat. Când un prieten se căsâtoreşte, s’a isprăvit, s’a isprăvit cu totul. Afecţiunea geloasă a unei femei, nu sufere puternica legătură atât de cinstită, care există între doi oameni prieteni. Vezi d ta, doamnă, oricare ar fi dragostea ce leagă unul de altul, o femeie şi un bărbat sunt todeauna streini de suflet şi de inteligenţe; ei râmân doi râzboitori, sunt de o rasă deosebită, trebue să fie totdeauna un îmblînzitor şi un îmblînzit, un stăpân şi un sclav; când unul, când altul, niciodată nu sunt egali. Ei îşi string manile, însă manile lor nu se string niciodată cu o largă, puternică strînsoare cinstită. Şi înţelepţii în joc de a se căsători ar trebui să-şi caute mai bine un prieten cu care să trăiască totdeauna într’o comunitate de idei care nu poate să existe de cât între doi oameni. In sfirşit, prietenul meu se căsători. Ea era drăguţă, blondă, mică, părea că ’l îndumnezeeşte. La Început, mergeam foarte rar în casa lor, de teamă ca nu cumva să-m i jeneze în dragostea lor. Cu toate astea ei păreau că mă atrag, că mâ cheamă necontenit, că mâ iubeau; încet cu încetul mâ lăsai ademenit de farmecul vieţei lor dulci; mâneam de multe ori la ei; şi de multe ori introducându-mă noaptea acasă mâ gândeam să fac şi eu ca el; să mâ căsătoresc, căci mi se părea atât de tristă casa mea singuratecă. Ei păreau și mai îndrăgostiţi, nici odată nu rămâneau mult singuri. Intr’o seară, prietenu ’mi scrise să viu la ei la masă. M’am dus. „Prietene“, mi-a zis el „o să fiu silit să lipsesc astă seară pentru o afacere. O să mâ întorc pe la unsprezece fix . Şi m’am gândit la tine să ţii de urît nevestei mele.* Tinara surise. „Eu am avut întâia idea de a trimite după c-tră.* I-am strîns mâna: „Sunteţi drăguţă cum nu se mai poate*. Şi am simţit o prietenească strîngere de mâna. Ne-am aşezat la masă; şi după opt, Julien ne părăsi. îndată ce a plecat prietenul meu, am rămas câteva momente într’un fel de jenă, nu știam cum să începem vorba; eu am început să vorbesc de lucruri neînsemnate, pe când dînsa cu piciorul Întins spre cămin, părea adâncită în gânduri. Când am isprăvit șirul de idei banale, am tăcut. Simţeam par’ că în văzduh o greutate, ca atunci când o persoană vrea să-’ţi spue ceva rău. Tăcerea asta ţinu câtva timp, apoi Bertham! zise: „Te rog pune o buturugă pe foc, altminteri se stînge focul“ Pusei o buturugă pe foc, şi liniștea începu oar’. După câteva minute buturuga ardea aşa de tare că ne rumenise obrajii. Ochii Berthei străluceau când îmi zise: „E prea cald,hai să mergem colo pe canapea“. Pe canapea deodată mă privi în faţă zicând: „Ce ai face dacă o femee’ţi-ar spune că te iubeşte?* Eu răspunsei încurcat: „Nu ştiu zău, asta ar depinde de femee“. Atunci ea se porni pe iis zicând: „Oamenii nu sunt niciodată nici îndrăsneţi, nici şireţi“. Şi după o tăcere, urmă: „Ai fost vreodată înamorat, d-le Paul ?“ Eu îi spusăi că da. Şi-i povestii o dragoste a mea. Dînsa mă întrerupse zicând că:„pentru ca o dragoste să fie adevărată, trebue să fie periculoasă, să fie un sacrilegiu, pe când o dragoste fără pericol, nu-i dragste". Eu nu ştiam ce se mai zic, şi ea vorbind se lungise pe canapea cu capul pe umărul meu, şi rochia puţin ridicată lăsând să se vadă ciorapul ei roşu. După câteva clipe îmi zise: „Vă intimidez ?* Eu protestai. Atunci dîsa rezemânduse pe pieptul meu, îmi zise zîmbind: „Dacă v’ași spune, că eu eu vă iubesc, ce ar fi ?* Și până să răspundă mă luă de gît, sărutându-mă. Spun drept că nu-mi venea de loc să rîd. Ce, să înșel pe prietenul meu, pentru mititica asta care nu se mulţumea cu bărbatu-seu? Să face comedianul, numai pentru a-mi înşela prietenul? Dar’ ce puteam să fac ? ! In sfîrşit un minut mai mult şi... înţelegi nu-i aşa? Un minut mai mult şi eram... s’au ar fi fost... când un zgomot grozav ne făcu să tresărim. Buturuga, da, Buturuga, doamnă, sărise din cămin in salon, răsturnînd vătrariul şi rostogolindu-se ca un uragan de flăcări, aprinzînd covorul şi vârîndu-se sub un fotoliu. Mă repezii ca un nebun şi pe când viram la locul lui tăciunele mântuitor, uşa se deschise şi Julien, vesel, întră strigând: „Sunt liber, am isprăvit cu două ceasuri mai devreme!* Da, prietena mea, fără buturuga ceia, a-şi fi fost prins în flagrant delict. Şi poţi să-ţi închipui urmările! Dar am făcut aşa ca să nu mai fiu prins iar într’o situaţie analogă. Şi de la o vreme observai că Julien nu mă cam avea la stomac. De sigur că femeia lui era pricina, şi încetul prietenia noastră se răci, mă depărtă, şi nu ne-am mai văzut. Nu m’am însurat de loc. Şi cred că n’o să vă prindă mirarea. Editor: Aurel Popovici-Barcianu. Redactor responsabil loann Russu Şirianu. NOUTĂŢI Arad, 7 Decemvrie n. 1898. Distincţiune- Dlui capelan militar din Braşov Nic. Fizeşian i s’a dat voie Preasfinţia Sa dl episcop al Aradului ca să poarte brâu roşu. Distingerea e bine nimerită.* Petiţia Şerbilor, de care am pomenit de mai multe ori că a fost înaintată M. I * Păziţi-vâ sănătatea! Tuturor celor ce sufer de boale de piept, de boală de apă, de mistuire neregulată, dureri de stomac, de reumatism, guturai, durere de ochi și alte boale lăuntrice, apoi pentru boale de copii, se recomandă cu multă căldură medicamentele Kneippiane. Se pot căpâta de-a dreptul sau prin poștă de la farmacia dlui Dr. Iulius Schopper în Oraviţa (Krassó-Szörény m.) Catalogul tuturor medicamentelor (leacurilor) cu preţurile lor, se trimite, la cerere, primi gratis şi franco din numita apotecă! * Notabilităţi dane pedepsite. Negustorii de grâne Diosi Albert, Bernhard şi Ede au fost pedepsiţi de către tribunalul din Oradea mare pentru mai multe escrocherii. Bogătanii ovrei au fost pedepsiţi la trei, doi, şi un an şi jumătate temniţă. * Se află de vânzare următoarele colecţiuni de ziare şi scrieri periodice: 1) „Tribuna* de pe anii 1884—1895, legată în 12 tomuri. 2) „Transilvania", organul „Asociațiunii p. lit. rom. etc. de pe anii 1868—1878, legată în 5 tomuri. 3) „Convorbiri Literare*, de pe anii 1878/9—1885/6 legate în 8 tomuri. Unde?^se spune la administraţia ziarului. Aparat contra ciocnirii vapoarelor a inventat inginerul Tvekovici din Osiek (Esseg), s’au şi făcut cu el experimente în Fiume, dând resultat aşa de satisfăcătoare încât se va putea evita pe viitor ciocnirile de vapoare. Şidată ce va fi regulată chestiunea patentului de invenţie, descrierea aparatului se va da publicităţii. Dr. Sterie N. Ciurcu. Pelikangasse — Nr. 10, Viena. Consultaţiuni cu celebrităţile medicale şi cu specialiştii dela facultatea de medicină din Viena. LA ABONAMENT LUNAR pe luna Decemvrie 1898 cu preţurile din capul foii invită Administraţia „TRIBUNA POPORULUI." Din Dieta* 6 Decemvrie. Se continuă desbaterea asupra afacerii Rakovszky cu comisarul poliţenesc Krecsdnyi. Deodată se cere şi se ţine şedinţa „secretă“ din causa demisiunei ministrului croat Iosipovich. Aici s’au întâmplat mai multe încăierări între Banffy şi oposiţie, întrebat fiind despre „neînţelegerile“ ivite între el şi între ministrul croat, Bánffy refuză orice desluşire. Mereu i se strigă din băncile oposiţiei: „Ne-ai înşelat de două ori în mod învederat! înşeală chiar pe regele, pentru ca să-şi calce cuvântul! Dă-ţi dimisia“! Polonyi declară, că Bânffy i-a călcat cuvântul şi lui personal. Bânffy însă zice, că nu îşi aduce aminte de afacere. Revenindu-se la şedinţa publică, Szilágyi o şi închide imediat din cauza timpului înaintat; oposiţia ilterneşte cu sgomot. ULTIME ŞTIRI Situaţia. Budapesta, 6 Decemvrie. Monarchul a chemat per Iosipovich în audienţă. Fostul ministru va expune motivele demisiunei sale. In urma demisiunei lui Szilágyi de la presidenţie, 25—30 deputaţi guvernamentali vor eşi din partidul liberal.