Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)

1898-11-26 / nr. 223

26 Noemvrie (8 Decembre) 1898. TRIBUNA POPORULUI Pag. 1087 — Nr. 223 vieaţa aceasta când este plină de putere,­­ înfloritoare; când licăreşte, tremură şi stă­­ aproape şi se stingă; fluctuaţiile acestei­a o depinde de doi factori, în primul rând de factorii esterni, medişti; când unul din aceşti factori lipseşte societatea sufere, e bolnavă; când ambii lipsesc,, moare. Iară când ambii stau la locul ce le compere pen­tru binele societăţii, ea este în floarea vie­ţii, prosperează, e puternică. „România Jună, care eri ’şi-a serbat a 28 a adunare generală, ceea­ ce va să zică există de 28 de ani, trebue să simtă în su­fletul ei decepţia aceea pe care o simte o societate părăsită de un factor dătător de vieaţa. Analizând chestia internă a „României June“ nu observăm decât numai progres faţă de cei 2, 3 ani precedenţi, chestia mult discutată a jubileului­­.La sfârşit destul de satisfăcător, convenirile sociale şi-au pro­dus atât efectul moral cât şi material cu mult mai pe sus decât se aştepta, şedinţele literare. Înainte corbi albi, în anul acesta au fost mai abundente şi afară de aceea agendele societăţi au fost conduse cu tot cuvântul esemplar. Şi cu toate aceste ori a trebuit să ne convingem că nu suntem sprijiniţi după cum o merităm în urma datelor sus men­ţionate. Colonia română din Viena, afară de unele escepţii, a primit aceasta a 28 a adunare cu un fel de răceală, presentată prin forma cea mai bătătoare la ochi, prin nepar­tici­­pare. Nu voesc să scormonesc după ante­cedentele a căror resultat a fost fapta aceste, ci mă mulţumesc a constata, pe basa celor de mai sus, „când unul din aceşti factori lipseşte, societatea sufere, e bol­navă, sau deşi sănătoasă, inşişi factori o Îmbolnăvesc, fapt nefolositor atât nouă, doritori de a fi îmbrăţişaţi cu căldură, cât îasaşi colonii­­. Şedinţa a deschis-o dl preşedinte Alexan­dru Crăciunescu, mulţumind oaspeţilor pre­­senţi pentru participare şi criticând indife­rentismul acelei considerabile părţi a coloniei, care na grăbit a ne da concursul necesar. Drn d. Alexandru Vaida, ca referent al co­misiei revăzătoare ceteşte raportul acesteia, constatând frumoasele progrese desvoltate pe toate terenele, indicând activitatea spe­cială a fie­cărui resort şi îndemnând cu cuvinte bine alese ca comitetele viitoare să continue cu regenerarea începută; în sfâr­şit propune comitetului absolut oriul „cum laude“ ceea ce să primeşte prin aplausele de consimţire. Dl secretar I. O. Păscuţiu citeşte cuvîn­­tul introductiv din „Raportul general". In sfârşit se citesc vre­o 10 telegrame de aderenţă, sosite de la mai multe societăţi surori şi de la mai mulţi binevoitori ai societăţii. Cu aceste se închide partea oficioasă! * Şi acum sfârşind ca partea reală a şe­dinţei să trecem la partea ideală a ei, fac deosebirea aceasta nu pentru­ că partea ofici­oasă nu va fi având şi partea ideală, sau pentru că partea socială nu’şi va fi avut partea reală, ci numai pentru­ că sub real s’ar pute înţelege şi muncă obositoare, eară sub ideal şi plăcere, p­­­lâcere de care nu te-ai des­­părţi nici odată, fără împărţirea aceasta, basat mai mult pe direcţiile moderne, na­turaliste şi cu deosebire pe direcţia cea nouă din punctură, secessionismul prin care cu drept cuvânt se pune în lanţuri idea­lismul şi se înjugă în rîndul realismului muncitor, fără fumuri şi fără ilusii după un ce, care nu esistă; trecem deci la partea ideală, la plăcerea ce a existat. Primul lucru, care ne-a ridicat a fost Imnul nostru naţional cu sdrobitoarele lui cuvinte: „Murim mai bine ’n luptă cu glorie­­deplină, „De­cât să fim sclavi iarăşi în vechiul­­nost pământ. Ne-am cutremurat cu toţii şi fiecare a în­ţeles aceste cuvinte aşa după cum datoria lui de Român bun îl face să le înţeleagă şi simtă. Şi apoi a urmat hora, eare hora, acest simbol al unirei mai înveselite, gândind că totuşi, unul pentru toţi şi toţi pentru unul suntem, atât de fermecător demonstrat prin accidentul fraţilor din Oradea-Mare şi ade­renţele trimise de la toate universităţile, unde sunt Români; fapt, că tinerimea una este. Cât priveşte sentimentele cele gingaşe ale fiecărui individ, nu-mi dau părerea despre ele, ci numai aduc pe calea acea­sta mulţumitele sincere acelor doamne şi domnişoare care şi-au dat concursul cu deosebire în această a doua parte a şe­dinţei, partea ideală. Iară după un an de muncă, cel care merită să-şi ia răsplata, cel care nu, pe­deapsa. Secessio. Sale din partea membrilor congresului amânat cu rugare ca congresul să fie cât mai curând redeschis, a fost înapoiată zilele aceste din cancelaria împărătească­­,fără ori­ce observare baronului Jivkovici, care fusese însărcinat, ca vice-president şi cel mai în vîrstă membru al congresului, a trimite petiţia Monarchului. Am mai amintit, că într’aceea comunele bisericeşti sârbe, în frunte şi din iniţiativa faptică a celei de căpetenie din Novi-Sad, au început a trimite şi ele petiţiuni la Mo­narch în aceeaşi causă. Până­­acum 14 comune bisericeşti şi-au făcut da­­torinţa. * Şcoala lui Krivány. Ca hoţiile să se ţină lanţ, s’a îngrijit de astădată oraşul Gyöngyös, ai cărui slujbaşi au fost osândiţi unii pentru neglijenţă alţii pentru jefuiri. Primarul oraşului Gyöngyös a fost pedepsit cu 500 fl. pentru neîndeplinirea datorinţei, se­natorul Remény a fost aruncat din slujbă. Ambii au fost pedepsiţi de mi­nistrul de interne, care vicişpanul a suspendat din post pe căpitanul su­prem Nékam, medicul Dr Schönfeld, subcăpitanul Téts, comisarul poliţe­­nesc Ray şi poliţaii Malinka, Szersö şi Dredor. Toţi aceş­tia au săvârşit hoţii şi au primit mite şi au jefuit pe toţi care le deschideau uşa can­celariei, au atacat libertatea perso­nală a cetăţenilor, a atacat viaţa oame­nilor. Iată în ce mâni sunt depuse interesele oraşelor din Ungaria.­ ­ Primit o lovitură în piept ca şi când m’ar fi trădat. Când un prieten se căsâtoreşte, s’a isprăvit, s’a isprăvit cu totul. Afecţiu­nea geloasă a unei femei, nu sufere puter­nica legătură atât de cinstită, care există între doi oameni prieteni. Vezi d ta, doamnă, ori­care ar fi dragos­tea ce leagă unul de altul, o femeie şi un bărbat sunt todeauna streini de suflet şi de inteligenţe; ei râmân doi râzboitori, sunt de o rasă deosebită, trebue să fie totdea­una un îmblînzitor şi un îmblînzit, un stă­pân şi un sclav; când unul, când altul, nici­odată nu sunt egali. Ei îşi string ma­nile, însă manile lor nu se string nici­o­­dată cu o largă, puternică strînsoare cinstită. Şi înţelepţii în joc de a se căsători ar tre­bui să-­şi caute mai bine un prieten cu care să trăiască totdeauna într’o comunitate de idei care nu poate să existe de cât între doi oameni. In sfirşit, prietenul meu se căsători. Ea era drăguţă, blondă, mică, părea că ’l în­­dumnezeeşte. La Început, mergeam foarte rar în casa lor, de teamă ca nu cumva să-m i jeneze în dragostea lor. Cu toate astea ei păreau că mă atrag, că mâ cheamă necontenit, că mâ iubeau; încet cu încetul mâ lăsai ademenit de farmecul vieţei lor dulci; mâneam de multe ori la ei; şi de multe ori introducându-mă noaptea acasă mâ gândeam să fac şi eu ca el; să mâ căsătoresc, căci mi­ se părea atât de tristă casa mea singuratecă. Ei păreau și mai îndrăgostiţi, nici odată nu rămâneau mult singuri. Intr’o seară, prie­­tenu ’mi scrise să viu la ei la masă. M’am dus. „Prietene“, mi-a zis el „o să fiu silit să lipsesc astă seară pentru o afa­cere. O să mâ întorc pe la unsprezece fix . Şi m’am gândit la tine să ţii de urît ne­vestei mele.* Tinara surise. „Eu am avut întâia idea de a trimite după c-tră.* I-am­ strîns mâna: „Sunteţi drăguţă cum nu se mai poate*. Şi am simţit o priete­nească strîngere de mâna. Ne-am aşezat la masă; şi după opt, Julien ne părăsi. îndată ce a plecat prietenul meu, am ră­mas câteva momente într’un fel de jenă, nu știam cum să începem vorba; eu am înce­put să vorbesc de lucruri neînsemnate, pe când dînsa cu piciorul Întins spre cămin, părea adâncită în gânduri. Când am ispră­vit șirul de idei banale, am tăcut. Simţeam par’ că în văzduh o greutate, ca atunci când o persoană vrea să-’ţi spue ceva rău. Tăcerea asta ţinu câtva timp, apoi Bertha­­m! zise: „Te rog pune o buturugă pe foc, altminteri se stînge focul“ Pusei o butu­rugă pe foc, şi liniștea începu oar’. După câteva minute buturuga ardea aşa de tare că ne rumenise obrajii. Ochii Berthei străluceau când îmi zise: „E prea cald,hai să mergem colo pe canapea“. Pe canapea de­odată mă privi în faţă zi­când: „Ce ai face dacă o femee’ţi-ar spune că te iubeşte?* Eu răspunsei încurcat: „Nu ştiu zău, asta ar depinde de femee“. Atunci ea se porni pe iis zicând: „Oa­menii nu sunt nici­odată nici îndrăsneţi, nici şireţi“. Şi după o tăcere, urmă: „Ai fost vre­odată înamorat, d-le Paul ?“ Eu îi spusăi că da. Şi-i povestii o dragoste a mea. Dînsa mă întrerupse zicând că:„pen­­tru­ ca o dragoste să fie adevărată, trebue să fie periculoasă, să fie un sacrilegiu, pe când o dragoste fără pericol, nu-i dragste". Eu nu ştiam ce se mai zic, şi ea vorbind se lungise pe canapea cu capul pe umărul meu, şi rochia puţin ridicată lăsând s­ă se vadă ciorapul ei roşu. După câte­va clipe îmi zise: „Vă intimi­dez ?* Eu protestai. Atunci dîsa rezemându­­se pe pieptul meu, îmi zise zîmbind: „Dacă v’ași spune, că eu eu vă iubesc, ce ar fi ?* Și până să răspundă mă luă de gît, săru­­tându-mă. Spun drept că nu-mi venea de loc să rîd. Ce, să înșel pe prietenul meu, pentru miti­tica asta care nu se mulţumea cu bărba­tu-seu? Să fac­­e comedianul, numai pen­tru a-mi înşela prietenul? Dar’ ce puteam să fac ? ! In sfîrşit un minut mai mult şi... înţelegi nu-i aşa? Un minut mai mult şi eram... s’au ar fi fost... când un zgomot grozav ne făcu să tresărim. Buturuga, da, Buturuga, doamnă, sărise din cămin in salon, răsturnînd vătrariul şi rostogolindu-se ca un uragan de flăcări, aprinzînd covorul şi vârîndu-se sub un fo­toliu. Mă repezii ca un nebun şi pe când vi­ram la locul lui tăciunele mântuitor, uşa se deschise şi Julien, vesel, întră strigând: „Sunt liber, am isprăvit cu două ceasuri mai de­vreme!* Da, prietena mea, fără buturuga ceia, a-şi fi fost prins în flagrant delict. Şi poţi să-ţi închipui urmările! Dar am făcut aşa ca să nu mai fiu­ prins iar într’o situaţie analogă. Şi de la o vreme observai că Julien nu mă cam avea la stomac. De sigur că femeia lui era pricina, şi în­cetul prietenia noastră se răci, mă depărtă, şi nu ne-am mai văzut. Nu m’am însurat de loc. Şi cred că n’o să vă prindă mirarea. Editor: Aurel Popovici-Barcianu. Redactor responsabil loann Russu Şirianu. NOUTĂŢI Arad, 7 Decemvrie n. 1898. Distincţiune- Dlui capelan militar din Braşov Nic. Fizeşian i­ s’a dat voie Prea­sfinţia Sa dl episcop al Aradului ca să poarte brâu roşu. Distingerea e bine nimerită.* Petiţia Şerbilor, de care am pomenit de mai multe ori că a fost înaintată M. I * Păziţi-vâ sănătatea! Tuturor celor­ ce su­­fer de boale de piept, de boală de apă, de mistuire neregulată, dureri de stomac, de reumatism, guturai, durere de ochi și alte boale lăuntrice, apoi pentru boale de copii, se recomandă cu multă căldură medica­mentele Kneippiane. Se pot căpâta de-a dreptul sau prin poștă de la farmacia dlui Dr. Iulius Schopper în Oraviţa (Krassó-Szörény m.) Catalogul tuturor medicamentelor (leacurilor) cu preţurile lor, se trimite, la cerere, pri­mi gratis şi franco din numita apotecă! * Notabilităţ­­i dane pedepsite. Negustorii de grâne Diosi Albert, Bernhard şi Ede au fost pedepsiţi de către tribunalul din Oradea mare pentru mai multe escrocherii. Bogătanii ovrei au fost pedepsiţi la trei, doi, şi un an şi jumătate temniţă. * Se află de vânzare următoarele colecţiuni de ziare şi scrieri­ periodice: 1) „Tribuna* de pe anii 1884—1895, le­gată în 12 tomuri. 2) „Transilvania", organul „Asociațiunii p. lit. rom. etc. de pe anii 1868—1878, le­gată în 5 tomuri. 3) „Convorbiri Literare*, de pe anii 1878/9—1885/6 legate în 8 tomuri. Unde?^se spune la administraţia ziaru­lui. Aparat contra ciocnirii vapoarelor a in­ventat inginerul Tvekovici din Osiek (Esseg), s’au şi făcut cu el experimente în Fiume, dând resultat aşa de satisfăcătoare încât se va putea evita pe viitor ciocnirile de va­poare. Şidată ce va fi regulată chestiunea patentului de invenţie, descrierea aparatu­lui se va da publicităţii. Dr. Sterie N. Ciurcu.­­ Pelikangasse — Nr. 10, Viena. Consultaţiuni cu cele­brităţile medicale şi cu specialiştii dela facultatea de medicină din Viena. LA ABONAMENT LUNAR pe luna Decemvrie 1898 cu preţurile din capul foii invită Administraţia „TRIBUNA POPORULUI." Din Dieta* 6 Decemvrie. Se continuă desbaterea asupra afacerii Rakovszky cu comisarul po­­liţenesc Krecsdnyi. Deodată se cere şi se ţine şedinţa „secretă“ din causa demisiunei ministrului croat Iosipovich. Aici s’au întâmplat mai multe în­căierări între Banffy şi oposiţie, în­trebat fiind despre „neînţelegerile“ ivite între el şi între ministrul croat, Bánffy refuză ori­ce desluşire. Mereu i­ se strigă din băncile opo­­siţiei: „Ne-ai înşelat de două ori în mod învederat! înşeală chiar pe regele, pentru ca să-şi calce cuvântul! Dă-ţi dimisia“! Polonyi declară, că Bânffy i-a călcat cuvântul şi lui personal. Bânffy însă zice, că nu îşi aduce aminte de afacere. Revenindu-se la şedinţa publică, Szilágyi o şi închide imediat din cauza timpului înaintat; oposiţia ilterneşte cu sgomot. ULTIME ŞTIRI Situaţia. Budapesta, 6 Decemvrie. Monarchul a chemat per Iosipovich în­ au­dienţă. Fostul ministru va expune motivele demisiunei sale. In urma demisiunei lui Szilágyi de la presidenţie, 25—30 deputaţi guvernamentali vor eşi din partidul liberal.

Next