Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-09-26 / nr. 185

AnuS IO Arad, Dimmed! 26 Septemvrie (8 Octomvrie) 189­ J REDACTIA A.rad, Str. Aniieh (Adam) abc mentul Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe l/t an fl. 5; pe l/t de an fl. 2.50 pe 1 lună fl N-rii de Duminecă pt an fL_2.— f rntru România fi str/kiniiaU pe an 40 franci. Manuscripte ui. se înapoia?,f _ ^ £85 ai>míkís'lRa riA Arad, 8tr. Aulieh (Adan> SNSERTIUNîl.R as I fit gartmma . prima-oar* 7 er.; a tioi.ua oară 6 er.; a treia-oară 4 cr. și timbre de 30 cr. de fierar« pubfi, cafiune Atât abonamentele ca* șl Inverțiunile sânt a plăti Înainte în Arad. Scrisori­lefranc&tî a» Rostul somaţiuneî. Deoare­ce dl Dr. Raţiu n’a gă­sit de consult şi de necesar a res­­punde somaţiunei noastre, de trei ori publicată, datori suntem publicu­lui a explica rostul ei. In ziua de 10 Ianuarie 1896 majoritatea membrilor comitetului na­ţional, în frunte cu dnl Dr. V. Lucaciu, Dr. D. P. Barcianu şi ceia’alţi, au dat o declaraţie, după care dl Dr. I. Raţiu nu mai avea dreptul să se considere president. Ceva mai târziu, la 1 Februarie, s’a încercat o împăcare. N’a reuşit nici aceasta. Graţie foilor pe care pusese însă deplină stăpânire, dl Raţiu a urmat să se considere şef al partidului şi dis­­cuţiunile lungi şi adese, ori violente ce au urmat, n’au lămurit pe deplin, pentru toţi, echivocul în urma căruia fruntaşii politicei zise memoramliste s’au desbinat tot mai mult între dînşii. Am somat deci pe dl Dr. Raţiu să publice discursul prin care a deschis şedinţa de la 16/28 Noemvrie 1895 a comitetului naţional, precum şi procesul verbal al acestei şedinţe. Eram siguri însă, că dl Raţiu nu va publica nici una nici alta. De ce ? Iată de ce? In vorbirea sa de deschidere, dl Raţiu constată oboseala unora de a mai lupta (făcea alusiune la cel­ ce eşiseră din temniţă) şi de aceea s’a şi hotărît unanim, ca de aci încolo şi membrii comitetului substitut să facă parte din comitetul naţional, ca astfel puterile noul să poată lucra şi pentru cei obosiţi; car’ mai pre­sus de toate dl Raţiu spunea, că pentru a putea duce o luptă cu şanse mai multe de un succes mai practic, pe viitor trebue să lucrăm în în­ţelegere cu prelaţii noştri. Ei bine, întrebăm pe patronul in­transigenţei „autorizate“ de la Sibi­u, şi­­întrebăm pe toţi Românii: ce în­semna această din urmă enunţare ? Însemna ea oare că, în ajunul mil­­leniulu, comitetul naţional, sub pre­­sidenţia dlui Raţiu, va face o poli­tică radicală, care să turbure adânc apele guvernului şi serbările miile­­nare ? E cu putinţă să faci astfel de politică luând avisul metropolidlor Mi­ron Romanul şi Victor Mihályi? Dar’ se ştia, că politica memorandistă pre­­conisată de „Tribuna“ de atunci, avea cel mult aprobarea unui singur epi­scop român. Miron Romanul combă­tuse pe faţă mergerea la Viena, car’ despre actualul metropolit al Blaju­lui se ştia la Sibiiu, că după congre­­sul naţionalităţilor admoniase pe cei mai harnici preoţi ai sei să nu mai ia parte la „demonstraţiuni", cum numia tot ce puneam la cale noi, vechii tribuniştî. D’aceea asigurasem obştea română, că n'are să se ţină la Blaj memorabila adunare propusă, pe ziua de 3/15 Maiu, d’un scriitor dela „Tribuna“, care zicea să mer­gem pe acea zi „sute de mii la B­ay, unde într’un extaz să jurăm pe evan­gelia lui Barnuţiu“ etc. etc. Colabo­ratorul acesta, ca şi ceialalţi, n’avea ideie de cele petrecute şi nici nu cunoaşte politica I. P. S. Sale metro­­politului Mihályi, ceea­ ce s’a dovedit chiar în ajunul zilei de 3/15 Maiu, când însăşi „Tribuna“ contramanda „demonstraţia“ plănuită, „pentru a nu primejdui instituţiunile culturale de la Blaj“. Cum se potriveşte deci atitudi­nea de azi a „Tribunei“, care se nă­pusteşte asupra noastră, pentru­ că accentuăm coarde atinse de dl Raţiu încă la 1­895? Nu este oare clar pentru or­ şi cine, că actuala „Tri­bună“ chiar, nu se conduce conform principiilor intime ale d-lui Raţiu, ci organul pretins „autorizat“ se redac­tează după priceperea unor tineri puşi la adăpost de ori­ce grije a vieţii, fac pe groz­nii, pe radicalii şi intransigenţii şi socot că trebue şi pot ferici naţia nainte chiar de a-­şi asigura în societate un rost. La tot caşul e o ciudată com­panie : dl Raţiu patronând tinerii (minori cei mai mulţi), cari ar crede, judecând de pe scrisele lor, că vor lua cu asalt toate fortăreţele ma­ghiare, şi primind politica d-lui Dr. Mocsonyi, care se resumeazâ: să stăm binişor şi liniştiţi! » * Cât despre a doua chestie: pu­blicarea procesului verbal, dacă l’ar publica, s’ar învedera, că şi în pri­vinţa organisării partidului, dl Raţiu este cel care a nesocotit hotărlrile aduse chiar sub a d-sale presidenţie şi că dacă noi tindem spre o nouă organisare, lucrăm conform hotărîrei aduse de cei 22 membri ai comite­tului naţional întruniţi în şedinţă, la 28 Noemvre 1895. Să publice dl Raţiu acele hotă­­rîri şi să declare că va lucra con­form angajamentului luat, şi poate că echivocul ce d’atâta vreme învrăjbeşte pe atâţia fraţi de arme, s’ar lămuri. Şi fiind­că atât dl Raţiu, cât şi dl Mocsonyi, dar după ei şi dl Pop de Băseşti, accentuează într’una, că în faţa forţei majore să menţinem vechia organisare chiar aşa ştirbită şi insuficientă cum este, noi propunem să convoace dl Raţiu pe membrii comitetului naţional ales la 1892 şi pe cei ai comitetului substitut. Să vedem, aproba-vor ei politica făcută de d nul Raţiu-Coroianu şi vota-i vor încredere şi mulţumire pentru halul în care au adus partitul­?.. Isprăvile unor societari pe acţiuni nu pot fi luate însă ca afaceri politice, după cum nici articolele de ziare şi cearta în seriile nesfîrşite nu pot ţine locul unor acţiuni politice. încă odată: de ce dl Raţiu nu publică vorbirea sa şi procesul verbal al şe­dinţei dela 16/23 Noemvrie 1895 a comitetului naţional? De ce i-e frică de lumină? De ce să se ascundă sub pasa atâtor iresponsabili, luaţi, unii dela „Telegraful“,d­oar alţii dela „Dreptatea“?... E păgubitor şi ne­demn ! Earăşî Secuii. Am pomenit de mai multe ori acţiunea lui László Gyula, secre­tarul camerei de comerciu din Mureş Oşorheiu, desvoltată în favorul Săcuimei, în special insă despre înfiinţarea unui biurou central pentru a procura slujbe la "OScuience, ca să nu emigreze In — Ţară Cu cât resultat a lucrat dl secretar, reiese din următorul com­­unic­at trimis foilor din Budapesta spre publicare : „Rog pe Onor. public, ca să nu se adreseze la mine pentru mijlocire în causa plasării fetelor Secuience, căci nu sunt în stare a răspunde numărului prea mare al într­bărilor. Acţiunea pornite s’a pus capăt în comitatul Treî-scaunelor prin cercetarea pornită contra lui Kis Jenő, pe care a orînduit o contra numitului prof sor comi­tetul comitatens, pentru delictul de pro­pnire a slujitorilor. Pe Kin Jenő­­l-au hărţuit, deoare­ce întreg timpul de vacanţă peste vară l-a consacrat cu jertfire, pentru c­a umblând din sat în sat, să admonieze poporul, să nu meargă în ţeara Valahilor, să-­şi caute muncă cinstită, aci acasă. Pe când conducătorii poporului de la sate, cari se uitau cu nep­isire cum degenerează afa­cerea de a înlesni fei lor fuga şi a le vinde, se primbla nepedepsiţi. D­e Bereczk, Esztel­nek, Kaszon şi în luna trecută s'a înlesnit fetelor să fugă la Galaţi fără p­aş­port. E­i, vor lua fuga şi pe viitor, nu face nimic numai în patria maghiară să nu meargă. La câţiva ani se va arăta, ce era m­ai po­trivit : a diriga Săcuimea, căutătoare de muncă spre Ungaria, până vor sosi vremuri mai bune, sau a le da voie să emigreze și mai departe în România?".... * Serbare-reclama. Articolul nostru de mai la vale întitulat­­ .Cum a fost!“ I am scris,­eri. Vineri, după ameazi, plini de im­presii proaspete ce ni Ie-a deșteptat serba­rea semi-oficială, dar’ cu atât mai semitică Cât de potrivite și corespunzătoare cu rea­litatea sunt impresiile noastre, dovedeşte, nu se poate mai eclatant, şi următorul pa­sagiu scos din ar­ic­olul de fond al fiţuicei evreo-kissuth este de aici, apărut azi, Sâm­bătă dimineaţa, articol, menit anume a da expresie impresiunilor naţiunei: „Acestei împregiurărî, acestei în­gustimi de inimă burocratice COBISI-dianţii, industriaşii şi cea mai mare parte a birtaşilor noştri atribuiesc, că aşa zicând nici n'a fost de loc ceva circulaţie mai măricică de comerciu şi de bani, pe când pe basa speranţelor strălucitoare, ce se legau de venirea oamenilor din provincie, toţi în toate branşele se pregătiau şi luau la sigur, că după ei provincialii“) vor rămână aici mulţi bani.“ Va să zică, curat reclamă ovreiască întreagă sărbarea de dol­u! Asta totuşi e un fel de scandal ! n. a. c., pe mai mulţi fruntaşi ai partidului nostru naţional din diferite ţinuturi ale Tran­silvaniei şi Ungariei. După o apreciare amă­­nunt­­ă a situaţiunei actuale s'a constatat, că cei întruniţi consimt pe deplin cu rol pre­sident şi cu comitetul întru a susţină neştir­bit programul nostru naţional, decisiunite conferenţele noastre naţionale şi îndeosebi a susţine politica de resistenţă pasivă şi orga­­nisaţiunea partidului naţional român". De alta parte sub titlul: „ Un pre­sident pe viaţă1", „P.­Lloyd“-ul dela 5 c. are următoare corespondenţă din Sibiiu: .Comitetul partidului român pasivist a fost întrunit alaltăeri act, pentru a se chibzii asupra chestiunei convocării confe­rinţei româneşti naţionale, oprite de fostul ministru de interne Hieronymi. Spre acest scop veniseră din afară: Coroian şi Dr. Vaida, din Cluj]; Dr. Maniu, din­ Blaj; Dr. Zăhan, din Didio St Martin ; Rubin Fatiţia, din Alba-Iulia; Dr. Mihali, din Dej; Dr. Bediceanu, din Lugoj; advocatul Barim, din­ Reghinul­ săsesc; preotul Palade, din Fe­lds, şi propriei­ Vojda din Alparet. Precum reiese din conspectul numelor de mai sus, cu singura escepţiune a lui Brediceanu din Lugoj, toţi ceialalţi membri ai comitetulu (sc! R. „Tr. P.“) sunt din părţile ardelene ale ţării. Se înţelege, că la consfătuirea au luat parte şi membrii comitetului (sic!) cari locuesc stabil în Sibiiu. (Cari? Am­­ dori să ştim. R. „Tr. P.‘). .Cei de faţă la conferenţă s’au unit în cugetul, că adunarea cea mare ce ar fi să se întrunească, la care cel de pe urmă president ales Dr. loan Raţiu, ar fi să-­şi depună mandatul expirat şi să se supună unei nouă alegeri, cu greu ar fi permisă, s a hotărît deci cu o majoritate de­­ vot, ca D­rul Raţiu are să-şi continueze func­ţiunea de president In nişte asemenea îm­­pregiurări — spun guri rele româneşti — dl Dr. Raţ­u se poate considera ca presi­dent pe­ viaţă. .La cumpănă majorităţii a contribuit greutatea de voci ale celor doi gineri ai Drului Raţiu, anume Coroian şi Tilea. Bate la ochi, ca organul de căpetenie al pasi­­viştilor, ,Triuna', de aci, face molcom despre conferenţă aceasta a comitetului". (Se vede că corespondentul lui „P. Lloyd“ a scris raportul său Marţi, nainte de a fi apărut seara numărul .Tribunei* de Marcuri). O conferenţă la dl Dr. Raţiu. Tribuna“ de Mercur 1, 4 c , publică în fruntea foi, cu litere grase următorul comunicat oficios: „Preşedintele comitetului central electo­ral al partidului naţional român, dl Dr. Ioan Raţiu, ne împărtăşeşte, că d-sa, în înţe­­lepere cu comitetul, a întrunit de nou la o consfătuire intimă, în ziua de 1 Octomvrie Cum a fost! In scurt timp se petrecură în Arad dotă manifestaţiunî, una românească, alta maghiară. In 2 August s’a manifestat poporul nostru din incidentul instalării episcopeşti. Şi s’a desfăşurat înaintea lumei un tablou pitoresc, cum numai fantasia şi o poate închipui. Un popor ca rupt din soare, în haine albe ca zăpada, împodobite de arta lucru­lui de mână a ţărancei române. Flăcăi svelţi cu umori laţi şi cu focul în ochi de­filau înainte pe caii lor spumegătorî, iar în urma lor bătrânii, este de cete cu preoţii in frunte. Era ca o litie Intrarea triumfală din Arad. S’a înfăţişat un tip de popor în splen­doarea portului şi ţinutei sale impunătoare. Şi lumea a rămas fermecată de acest tip de popor. Şi ziceau: aşa ceva nu s’a mai pomenit.

Next