Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-09-26 / nr. 179

Anul IV Mp. 179 ARAD. Marţi 26 septEMVRTF (11 OCTOMVRIE) 1900 REDACŢIA Arad, strada Aulich Nr. 1 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Va au 10 cor.; pe Vt de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nul de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România şi străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapolază ADMINISTRAŢIA: Arad, strada Autioh Nr. 1 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Stejarul şi... buruiana. Marele patriot Bartha, şi toţi cei d’o seamă cu el, este supărat foc, că Saşii nu se învoiesc la maghiarisarea numelor oraşelor pe cari dânşii li-au întemeiat şi ridicat la înflorire. Şi scriind trei coloane (In „Magyarország“ del­a 5 c.), Bartha zice că Ungurii sunt stejari iar Saşii nişte buruieni. E o nespusă obrăznicie deci, din par­tea Saşilor, să încerce a face pe gro­zavul. Doar a­şa e rînduiala lumii, aşa e legea firei: stejarul nu se va opri el în desvoltarea sa, de dragul vre­unei buruieni, ci va creşte nainte, fără să ţină socoteală că umbra ce face pricinueşte perirea buruiene!, setoasă de aier, lumină şi căldură. Ungurii, cari n’au ştiut să înte­meieze oraşe, nici industrie şi comer­­ciu, ci au rămas în starea In care i-a adus aici Árpád, sunt stejari, d­ear Saşii, chemaţi deja prin secolul al XII în Ungaria, să­­ dea ţerii o înfă­ţişare de stat, sunt buruieni. Şi noi, naţionalităţile toate, cari veacuri de-a­­rândul am dat patriei bărbaţi iluştri, şi am apărat-o de Turci chiar şi atunci, când primaţi maghiari luptau alăturea cu Turcii, noi toate suntem buruieni, ursite să ne veştejim la umbra gigan­ticilor stejari. Şi ori­ce străduinţă a noastră de a creşte şi noi spre lu­mină, la fel cu Ungurii, că doar avem aceleaşi drepturi cetăţeneşti, este o te­meritate, împotriva căreia Bartha cere a se lua măsuri straşnice, căci pri­­mejduim unitatea statului. Se întreabă adecă, plin de îngri­­jare, nobilul Secuiu: „Dacă neamul unguresc ar renunţa la heghemonie, cine ar lua rolul de con­ducere? Sub guvernare slovacă, valahă, germană ori sârbească s’ar mai putea oare păstra unitatea istorică a ţării*. Unitatea aceasta istorică cere, după părerea heghemonilor, ca locurilor unde nu-i picior de Ungur, ori unde nu sunt decât Unguri importaţi, venetici cum le zice ţăranul român, aduşi să trăiască din salariul plătit de naţio­nalităţi, zicem: unitatea aceasta ar pretinde să se dea nume unguresc tuturor satelor şi oraşelor. Dar ten­­denţa noastră de a păstra numele istorice, cel puţin pe acestea, este curată „tradare de patrie“. Este o provocare din partea noastră, provo­care neiertată. De aceea Bartha povăţueşte pe Saşi să se astâmpere, şi mai ales să nu se tot plângă prin „Hamburger Nachrichten“ şi alte ziare mari euro­pene. Pentru că protestând în con­gregaţiuni şi prin presa germană, Saşii şi ori­care altă naţionalitate: „Provoacă în contra lor tot amarul neamului unguresc calomniat. Va înceta astfel răbdarea încercată şi nobilă a Un­gurilor, caracteristica noastră în chestii de luptă de rasă. O să se deştepte astfel patimi necunoscute încă până acum. Şi cine o să se ardă la flacără, dacă vom ataca şi noi ca el, dacă în patima noastră oarbă ne vom da mâna şi-l vom ataca cu forţe unite, cu porniri sălbatice şi crude­ cu pana muiată în venin şi prin cuvinte omorîtoare, cu toată puterea de guvernare şi cu tot ar­senalul nostru naţional ?“ ... Până acum deci am avut a face numai cu „răbdarea încercată şi no­bilă“ a Ungurilor. La Turda, la Cluj, Oradea, Arad şi alte părţi, pretutin­deni conpatrioţii noştri m­-au tratat cu manieri „nobile“. Dacă Saşii fac însă gură şi scot sabia pentru Kron­stadt şi dacă şi celelalte neamuri ÎI secundează val nou­! Căci se vor deştepta atunci în Unguri „patimi ne­cunoscute“ şi ne vor ataca „uniţi, cu porniri sălbatice şi crude“ ... Aşa ne ameninţă Bartha. Pace rău că nu precizează. Ce Înţelege adecă sub ,,patimi necuno­scute?“ Noi ştim anume de vanda­lism, căror li-a mers vestea în lumea întreagă. Noi ştim de procese cu gră­mada şi întemniţări cu anii. Noi ştim că nu ne mai putem întruni, parcă n’am mai fi cetăţenii acestei ţări. Ce ar mai putèa urma? Să ne tragă în ţeapă, cum scria odată „Magyar Hírlap” ? Dar chiar patriotul Bartha, nu de mult, ci mai zilele trecute, scria pentru molcomirea naţionalităţilor, cu cari — zicea — Ungurii împreună au să susţină statul. Ei bine! Pentru că au şi Saşii gustul sa ’i­ se zică Sibiiului Her­­manstadt, Braşovului Kronstadt, în loc de a ’i­ se zice ungureşte, acum să ne ameninţe pe toţi cu foc şi sabie ? Dar’ în felul acesta cine, şi pe care Ungur îl mai poţi lua în serios ? Dacă pentru că ţinem şi noi la neamul şi trecutul nostru istoric şoviniştii sunt în stare a decreta stîrpirea noastră, ca a unor buruieni netrebnice, negreşit că cu atât mai ales trebue să luptăm şi să le do­vedim, că nu suntem buruieni cari trăiesc din milă sub umbra stejarilor, ci stejari suntem, ca ori şi cine în această ţeară Căci răbdăt-am şi noi, alăturea cu Ungurii, şi pe Tatari şi pe Turci, fără să ni­ se rărească rândurile, din contră, am sporit tot mai mult şi ne-am întărit, încât, fie sigur Bartha, vom şti să suportăm şi tirănia şovinistă. De aceea să nu ameninţe ci mai bine să se gândească la un lucru: D-zeu s’a îngrijit el, caTfi­eLater­arului să nu ’i crească crengile până în cer. Russu ,Şirianu. La temniţă. In ziua de 24 Sep­­temvre Slovacii, cari au fost osândiţi pentru­ că primiseră cu alaiu pe redac­torul Pietor, şi-au început osânda. Unii dintre ei, ca dl Dula, au să stea 6 luni. Damele distinse slovace însă, două­zeci la număr, au sosit alaltăeri la Buda- Pesta, unde solicitând audienţei la Szél­ îl vor ruga să intervie pentru­ ca frun­taşii slovaci să fie recomandaţi M. Sale spre graţiare. Mărturisiri preţioase, înregistrând faptul, că în vorbirea sa de la Papa, rostită în adunarea din urmă a reformaţilor în calitate-l de primcurator, Tisza Kálmán a acusat grav pe catelici, numindu-l ultra-mon­­tani capabili a trada ţeara. „Alkot­mány“ (de la 7 Octomvre) scrie : „Trista epocă a luptelor confe­sionale a adus multe primejdii asupra naţiunei noastre, şi judecată asupra pricinuitorilor primejdiilor face istoria. Dacă însă judecata aceasta nu într’un caz, ci în multe, este gravă şi nemi­loasă, atât pentru unii cât şi pentru alţii dintre beligeranţi, un lucru fără îndoială dovedeşte istoria. Dovedeşte că acei catolici, cari au luptat în Diete împotriva protestanţilor, s-au condus de credinţa cătră dinastie şi de îngri­jirile ce bunul patriot trebuia să simtă cu privire la viitorul patriei. „Şi nici­odată aceşti catolici nu au căutat peste hotare aliaţi pentru ţeară şi monarchie. Până ce din contră , ace­iaşi istorie dovedeşte, că tocmai pro­testanţii au fost cei cari au cău­tat şi au găsit peste hotarele ţerii şi ale monarch­iei cuvântul de or­dine, comanda pentru forţa înar­mată duşmană creştinismului cu ajutorul căreia a încins patria în flăcări. „Şi dacă Zsilinszky Mihály încă înaintea vorbirii de la Papa a socotit consult şi combatibil cu poziţia sa de secretar de stat să se provoace la influenţa mare a literaturei vechie teologică engleză, şi din acest punct de vedere se poate stabili un lucru. Iată care, această literatură teolo­gică engleză protestantă chiar de la începutul luptelor confesionale a pro­pagat şi împrăştiat cuvântul de ordin dat de Cronwell şi formulat apoi în cărţile sale de legi de Milton, că adecă toţi protestanţii trebue să se alieze într­u a nimici Dinastia de Habsburg.“ Când Ungurii fac aceste con­statări, din parte-ne ce am mai avè de adăogat?­ Spicuiri din presa maghiară. Desmint ei înşişi. De câte­ ori e vorba de Secui, aproape totd’auna ziarele ungu­reşti Insinua că ei se prăpădesc din causă că — „ Albina‘-l omoară cu creditul. Minciuna aceasta s’a repetat şi mai alaltăeri. O desminte insă acum chiar Ugron Gábor, Secuiul cel mai veritabil, care iată ce scrie în foile maghiare: ,Nu este ade­vărat că „Albina“ prin ofert de bani pe cre­dit ar strica Secuilor. In situaţia actuală grea şi când banii sunt scumpi, nici o bancă nu fuge după oameni să le ofere bani şi cu atât mai puţin face aceasta prin mijlocirea agenților*.* Bánffy și Majláth. Pe ziua de 13 No­­emvre, Bănffy a convocat la Cluj adunarea generală a reformaților. Intre altele a pus la ordinele zilei și : .hotărâre asupra răspunsului dat de ministru adresei nastre în afacerea titlului de episcop al Ardealului“... Cu un cuvânt: Banffy nu lasă să se stângă cearta confesională, ci-i adună la luptă pe calvini ! Brav bărbat! Din România* Misiunea italiană, care a venit să no­tifice Suveranului nostru suirea pe tronul Italiei a M. Sale Regelui Victor Emanuel III, a fost însoţită la Sinaia de dl Florescu, se­cretar general al ministerului de externe şi de dl Dl Colonel Averescu. Duminecă, a avut loc în Castelul Pe­­leş un dejun de gală, dat de Suveranul nostru în onoarea misiunei italiene. La acest dejun au luat parte dl Titu Maiorescu, ministru de externe, marchizul Becaria d’Inciza, ministru plenipotenţiar al Italiei în Capitală, cu d-na marchiză d’In­­ciza, membrii corpului diplomatic aflaţi la Sinaia, dl A. E. Florescu, secretar general la ministerul de externe, dl colonel Ave­rescu etc. * Comitetul congresului de arte şi me­serii, ce s’a ţinut zilele trecute în Capitală aderesând telegrame M. Sale Regelui, d-lul ministru al domeniilor şi mai multor per­soane marcante a primit răspunsuri tele­grafice şi scrisori. Din partea M. Sale Regelui a primit următoarea telegramă: „Maiestatea Sa, foarte măgulită de­­sentimentele de devotament ce-l exprimaţi „In numele congresului de arte şi meserii, „mă însărcinează a arăta Înaltele sale mul­ţumiri Domniei Voastre şi întreg congre­sului. Adjutant general : Variiadi. Adresă de omaj. Cu ocazia sărbării bicentenarului uni­­rel, din Blaj, Majestăţii sale s’au telegrafat următoarele: Nr. 4881—1900. Preaînaltei Cancelarie de Cabinet a Majestăţii Sale ces. şi reg. apostolice Viena. Mitropolitul, Episcopii şi membrii le­­galminte convocaţi al provinciei bisericeşti greco-catolice de Alba-Iulia şi Făgăraş, adu­naţi In Blaş la sărbătorirea aniversării de două sute ani de la unirea noastră cu bise­rica catolică, reamintesc cu inima plină de

Next