Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)
1901-10-14 / nr. 191
Anul V. Mi? Idl Arad, Duminecă 14127 octomvrie 19Q1 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. nr20 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vn an 10 cor.; pe 10 de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 frânei. Manuscripte nu senapolază ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferenczu. nt20 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Pensionarii paraziţi. (R). Dacă întreg budgetul statului nu l’ar mistui singuri „patrioţii“, şi pe d’asupra nu s’ar mai opera în felul arătat de Krivány şi Schladerer, credem că o însemnata parte a cărturarilor Unguri ar trebui să ia lumea în cap. Ba nu, ar zice cineva, mai este o scăpare: s’ar apuca de sapă şi lopată, s’ar angaja la muncă ţerănească ori ar căra p&ment, căci „kubikus“ ii au şi ajuns un fel de specialitate maghiară. Nici aşa nu mal e de trăit însă. Pentru că nu mal e de făcut dălme ori căi ferate. Ci chiar alaltă-eri am citit In ziarele maghiare, că o deputaţiune de „kubikus“i s’au dus la ministru să-l roage a se îngriji de el, căci ne mai găsind de lucru, sunt peritori de foame... Mii de familii! Iar în Budapesta sunt d’asemeni peste zece mii lucrători fără muncă, cei mai mulţi lucrători de pe la fabrici, şi calfe din deosebite ateliere. E o crisă economică, spun ziarele maghiare. Fabricele toate şi-au redus numărul lucrătorilor. Prin Pesta nu se mai clădeşte nimic, aşa că stradele sunt pline de oameni fără muncă, desperaţi de cari trebue să te temi că Intr’o bună dimineaţă, rupţi de foame, se vor arunca asupra prăvăliilor, dar mai ales asupra brutăriilor şi prăvăliilor cu carne afumată. Poliţia e într’o continuă grire şi primejdia abea se poate tempera cu „porţiile“ de pâne ce se î mpart zilnic din partea unor anume filantropi! Credem de altfel că filantropii?) aceştia dau mai mult de frica. Oamenii îmbogăţiţi adică pe spinarea lucrătorilor râmaşi peritori de foame s’au asociat şi deja şi în iarna trecută au împărţit într’una pâne ... înţelege însă ori-şi-cine, că asta nu este o resolvare a unei atât de grave stări de lucruri. Ingrijat, s’a apucat acum guvernul să încerce a resolva afacerea. In consiliul de miniştri ce s’a ţinut adică noul, s’a hotătrît accelerarea clădirilor ce are de făcut statul, aşa că pe propria răspundere, fără a mai aştepta votul Dietei, se vor şi face comande în preţ de 40 milioane coroane. Vor în felul acesta să ajutore pe lucrătorii ferari, lemnari, cioplitori etc. cari vor fi reangajaţi iarăşi în atelierele de unde au fost concediaţi. Cine nu înţelege însă, că în primul rând vor câştiga patronii, fabricanţii milionari. Mai ales că ministrul face el comandele, la cine-i place şi cum se învoieşte cu patronul. Se poate zice deci, fără a fi o exagerare, că în statul ungar dăinueşte o stare economică atât de deplorabilă, încât o însemnată parte dintre muncitori—ba am putea zice chiar fabricanţii — sunt un fel de pensionari ! Mai ales cel din Budapesta. Aşa se şi esplica faptul, că aproape la fie-care fabrică ori întreprindere sufletul este câte un deputat guvernamental, dacă nu ca proprietar ori mare acţionar, apoi ca „jogtanácsos“. Vorba e să aibă numai legături cu cel de la cărmă. De, obrazul subţire se ţine cu cheltuială, dar patrioţii, în mărirea ce li s’a urcat la cap, au început să-şi facă, aproape cu iuţeala vaporului, capitală pompoasă şi mare. Aşa s’au adunat la Pesta atâţia proletari. P’o vreme se dlădea adică mult, se făcea tren suteran, şi câte toate. Acum s’a sfârşit cu fluxul, şi zecile de mii de cetăţeni, cari sporiseră populaţia capitalei spre mândria şoviniştilor, rabdă din greu foame şi dacă statul nu se îngrijeşte să-i scoată din iarnă, brutarii şi măcelarii nici cu arma în mână nu o să-şi poată apăra marfa de foamea legiunei patriotice. Iată unde duce lipsa de cumpătare. De altminteri asta caracteriza politica ungurească: risipa banului public. Mai ales când e vorba de a se ajutora neputinţa celor din seminţia arpadiană. Să ne gândim numai câţi bani s’au risipit cu colonisârfie. Nu-i destul că dela magnaţi scăpătaţi s’au cumpărat moşii cu preţuri exagerate, cari s’au dat apoi aşa zicend gratis cangăilor şi tutor Ungurilor perdevară, dar după ce ipochimenii aceştia ’şi-au prăpădit tot şi prin munca lor nici din iarnă n’au fost harnici să iasă, comitatele şi statul a trebuit sa i ajutore, ca pe nişte milogi. Chiar zilele trecute am văzut prin Banat o asemenea comună de patriot împământeniţi pentru cari Caraş-Severinul a trebuit să dea vreo 50.000 coroane, că altfel mureau astă iarnă de foame. Măcar că sunt aşezaţi pe o vale roditoare unde se face cel mai bun grâu din ţeara. Se ia deci cu execuţia dela bieţii Români, aşezaţi prin munţi, ca să se hrănească nişte trântori cari nu sunt In stare să trăească în mijlocul Canaanului! Majoritatea cetăţenilor, naţionalităţile oropsite, plătesc din greu, ca să se întreţină nişte pensionişti cari n’au alt merit de cât că s’au născut Unguri. Iată politica „patriotică“. Ar fi însă chip de a pune capăt acestei exploatări. Iată cum. Dacă noi, naţionalităţile am lupta cu vigoarea cu care luptă Ungurii strigănd ca’l exploatează Austracii, între altele şi prin faptul, că pentru miliţie comandele nu se fac în măsură dreaptă şi în Ungaria. Noi răbdăm însă ca nişte tenbeli, ca nouă nimic să nu ni să dea cu măsură dreaptă. Până când? matsassssseststsaum DIN FĂGET. IV. — Seara de cunoştinţă. — Ascultând pe aceşti însufleţiţi cântăreţi, involuntar vini la convingerea, că într’adevăr viaţa asta are rost, că avem o destinaţie noblă şi că zău se plăteşte a trăi pe lumea asta. — Cât de pesimist se fi fost, trebuiai se revii la vederi mai bune. — Era cam târziu şi societatea se cam rărise. De variaţie m’am dus In încăperile laterale se văd şi alte feţe. M'a atras mult lumea dintr’o sabtă. Aci sexul frumos nu era representst, aci se ţineau „sesncele* biblice. Pacea era rar conturbată. Nu se vedeau decât feţe posomorite şi nervoase. M’am apropiat de o grupă şi-o priveam cu indiferenţă de om somnoros, — era timpul cam înaintat. Partnerii erau tăcuţi şi nerăbdători. Era un moment deestremă încordare şi curiositate. Erau la soarte câteva coroane sclipitoare. Cu resuflirea reţinută adânciţi in semnele biblice petrecură câteva minute şi moartea căzu. Unul dete faliment. Cu o expresie de pesimist nemângăiat se apropie de mine şi înceţii a mă cosite în secretul lucrului ce nu mă interesa şi nici că-’l înţelegeam, şi a ml desvolta teoria nesuccesului. Eu II aprobam şi II mângâiam; ear el sireacul mă asigura că lucrul e imposibil: se petreci trei zile încheiate In Făget, când nenorocul te presents. — Cu o resigaaţie de martir ’şi aprinse o sugaretă, umplu un pahar de la masa partnerilor care l-au nenorocit şi rostogoli o înghiţitură pesimistă apoi plecă să colinde pe la celelalte mese cu muritori mai fericiţi decât el. Un adevărat martir al timpului. — Şi câţi alţii vor fi fost ajuns soartea lui In aceeaş noapte, — sara trecuse de mult. — La altă masă — se înţelege. In altă sabetă, musica se Îngrămădi spre nişte copilaşi la care seninătatea a ajuns potenţe neesprimabile. Romii — expresie technică patentă bănăţeană pentru muzicanţ? -trăgeau cu stăruinţă şi’şi dădeau ochiri imbărbătătoare, şi priviau cu jind la bateriile ce umpleau masa. Rupt de neodihnă m’am despărţit de idealişti şi am plecat la cartir. Serviciul divin. Departe dela hotel la vr’o câteva contituri, de stradă peste Beghei la partea românească e situată biserica gr. or. română din Făget. Cam pe la 9 ora se auzi sunetul lin, serbătoresc al clopotelor care chemau pe învăţători şi ceialalţi oaspeţi de serviciul divin. Grupuri—grupuri înaintau încet, aşezat, conversând, şi mai admirând împregiurimea, care pentru puştani ofere oarecare noutate şi variaţie. După întocmirea minunată a ritului nostru oriental se începe serviciul divin, celebrat de dl protopresbiter Seb. Olariu cu asistenţa diaconului dl Dr. P. Ionescu şi a d-lor preoţi Baian şi Iosof. — Ceremonicul a fost mai ales pentru cei din loc ceva străin şi atrăgător căci asistenţa unui diacon nu se prea vede în oraşele noastre provinciale. Farmecul noutăţii ce totdeauna îşî are efect atrăgător aici a fost foarte acomodat la înălţarea pietăţii creştinilor. — Cântările le-a executat corul plugarilor sub destoinica conducere a învăţătorului local Unipan. — In considerarea greutăţilor ce le Intimpină un conducător In învăţarea unei liturgii atât de artistic compusă şi ca technică greu de executat, intr’un timp scurt prestaţiunile au fost mulţumitoare şi merită amintire recunoscătoare. — Am remarcat între corişti un tenor drăguţ foarte flexibil şi desmerdător, dar basul era încă destul de puternic. Stranele s’au ţinut straşnic. Voci puternice de bas voluminos fraţii Liuba şi Costescu au ştiut să interpreteze In mod măestru melodiile frumoase — dar foarte neglijate — ale cântărilor de strană. Apostolul a fost cetit de o învăţătoare : d soara Popoviei. Are o voce foarte frumoasă şi pe lângă o pronunţare mai naturală ar face o admirabilă impresie. Biserica era tixită iar disposiţia creştinilor foarte ridicată, serbătorească. Cuvăntarea din protopresbiter la finea litai, el a fost foarte nimerită şi a aflat echoul adevărat acolo cotra cari a fost adresată. Eu mi am câştigat convingerea că în orice lucru bun e lipsă de o purificare a gândurilor, o încurajare a voinţii şi o lămurire a conştiinţei. Şi aceasta e scopul final al serviciului divin înainte de ţinerea adunării , o prea înţeleaptă întocmire care totdeauna şi a avut efectele mulţumitoare. T. Bandu, Archiducele Leopold Salvator, ne aducem aminte, că nu de mult a fost permutat din Zagreb, unde fusese comandant de divizie, la Viena. Această permutare era în legătură cu faptul că Archiducele adresase episcopului croat Strossmayer o caldă telegramă de felicitare cu ocasiunea congresului catolicilor din Bosnia. Ţipetele presei maghiare şi uralele Croaţilor au acompaniat acest incident. Eare astăzi după „satisfacţia* ce se dăduse opiniei publice maghiare, archiducele Leopold Salvator, se reîntoarce iarăşi între amicii săi Croaap, la Zagreb, în calitate de comandant al corpului 13 de armată. Şoviniştii înghit nodul! * Alegerile îa Croaţia. Banul Croaţieî, intr’o adunare a clubului guvernamental a motivat discuvarea Dietei şi deaduirea de noul alegeri in timpul cel mai apropiat, prin dorinţa, de altfel exprimata şi în mesagiul de închidere, de a cruţa poporul de o îndelungată agitaţiune. Mulţumeşte majorităţii pentru sprijinul ce şi-a dat întotdeauna şi îşi exprimă speranţa ca partidul se va întoarce în Dietă întărit prin nouile alegeri. Alegerile vor fi: in 50 cercuri la 6, în 29 cercuri la 7, la 5 la 8, şi în 4 la 9 Noemvrie. * Iarăşi obstruţie? Din Viena soreşte ştirea că proiectele urgente se sporesc din zi în zi în mare nunter, întârziind prima cetire a proiectului de budget. Șefii de partide privesc cu îngrijorare această desvoirn a