Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)

1902-07-02 / nr. 120

Nr. 120 Din România,­ ­ Dimitrie Gianni. Joi a încetat din vieaţă. In urma unor lungi suferinţe cari nu mai lasau de mult nici o speranţă, nu­meroşilor 18i amici, Dimitrie Gianu, fost ministru în mai multe rinduri, fost preşe­dinte al Camerei deputaţilor, unul din frun­taşii partidului naţional liberal. Dimitrie Gianni s-a născut în Bucu­reşti la 15 iulie 1838, moare deci în vârstă de 63 de ani. Studiile secundare şi­ ie-a făcut la Ber­lin, dar pe cele juridice la Paris. Reîntors în ţeară la 1865, a fost numit procuror pe lângă Curtea criminală din ca­pitală, post pe care l-a ocupat cu multă demnitate, însă numai 8 luni pentru a se consacra apoi carierei de advocat pe care a exercitat-o de atunci neîntrerupt, deve­nind in scurt timp una din ilustraţiunile baroului. Doi ani după reîntoarcerea sa în ţeară, Dimitrie Gianni întră în vieaţa politică, în rândurile partidului naţional-liberal. Pose­dând întinse cunoştinţe, înzestrat cu un mare talent de a vorbi, Dimitrie Gianni şi a făcut, încă de la început, loc în primele rânduri, isbutind în acelaşi timp să se aleagă în mai multe legislaturi. In timpul guvernului conservator de la 1871—76, Dimitrie Gianni figurează printre fruntaşii oposiţiei, face parte din coaliţiunea de la Mazar Paşa şi este unul din fondatorii ziarului „Alegătorul Liber“. Dela venirea guvernului liberal în 1876, Dimitrie Gianni face parte necontenit din toate legislaturile până la 1888 Vice-preşedinte al Camerei la 1878, Dimitrie Gianni se remarcă prin activitatea sa parlamentară şi Ioan Brats­anu îi încre­dinţează, la 29 Iulie 1880, ministerul ju­stiţiei. In această calitate ia parte la marele act al proclamării Regatului de la 14 Martie 1881. La începutul lui Martie 1888,­­i se în­credinţeazâ um nou ministerul de justiţie în cabinetul lui Ion Brătianu, însă pentru scurt timp până la 23 Martie acel an, când Ion C. Brâtianu se retrage dela putere. Dela 1888—1895, Dimitrie Gumi luptă în rîndurile pariumui naţional-l­o­cal. La venirea la putere în Octomvrie 1895, a par­tiduluî naţional liberal, el a fost folos depu­tat al col. I. din ju­­rţal Dîmboviţa. In No­­emvrie 1896 a fost ales preşedinte al Ca­merei, mandat care ’i s’a reinoit necontenit in toate sesiunile până la retreg­irea guver­nului liberal al d-luî D­r. Sturdza în Martie 1899. Dela 1899, starea sănătăţei sale l'a ţinut departe de luptele politice. La 1901, a fost reales deputat al judeţului Dlinkovia­, dar, de­şi aside­ la şedinţele Camerei, nu ia de loc parte la discuţiuni, marginindu se a da concurau­ sau preţios partidului naţional liberal, în realizarea programului pentru re­stabilirea finanţelor. De astă primăvară însă, răul care-l mina, se inteţi din ce în ce până când 11 răpi din mijlocul fameiei. De la Liga culturală, Comitetul central executiv al Ligei culturale exprimă viile sale mulţumiri d lul Stroe Belicescu, sena­tor, din Bârlad, pentru frumoasa donaţiune de una mie lei, ce e făcut Ligeî, al cărei puternic şi devotat sprijinitor e dela înce­putul ei, întreaga sumă va fi alăturată la fon­durile inalienabile ale Ligeî. E vorba ca comitetul ligeî să comande o mare tablă de marmoră, cam în felul celei dela Ateneul Român, în care să se sape nu­mele tuturor generoşilor donatori, cari vor sprijini prin sume mai însemnate interesei© acestei româneşti instituţiunî. NOUTATI. ARAD, 11 Iulie n. 1902. Cardinalul Schlauch va fi înmormântat mâne în Timişoara, unde este înmormântat şi tatăl seu. Corpul a fost unbalsamat alaltă erî şi pus, între flori, pe catafalc în resi­denţa din Oradia, unde — după dorinţa de­cedatului n’a fost cernit nimic în negru, deoare­ce lui Schlauch nu i-a plăcut această coloare. Avere n’a prea rămas după deceda­tul, deoare­ce venitul mare ce ’l avea în spi­­s cu întreţinerea şcolilor şi bisericilor din die­­cesa sa Z­arele locale spun că primind pe un ziarist maghiar, înainte de î­n câţiva ani. 8 h’aurh a zis: „Aradul are inimă ungurească, dar n’are spirit creştinesc !“ 2/15 Iulie 1902 onomastică. Ziua de Sf.­Petru şi Pavel a fost un bun prilej ca ve­neratului protopop al B. Comloşului, d-luî Pavel Miulescu, stimatorii şi amicii săi să-i aducă tributul lor de consideraţiune şi iubire. După cum ni­ se împărtăşeşte, între cel dintâi cari au felicitat telegrafic, a fost părintele vicar V. Mangra, nou alesul episcop, apoi d-nui R. Ciorogariu, V. Goldiş, S. Secula, Dr. N. Oprean, Aug. Hamsea şi alţii peste cinci­zeci, preoţi, învă­ţători. Se remarca apoi, că nu numai toţi Românii din B. Comloş, precum şi preoţii şi învăţătorii din tract l-au felicitat, cei mai mulţi în persoană (amintim pe T. Oprean, I. Popovici, S. Bichiceanu, Dr. E. Lucaciu) dar şi străinii din loc toţi au mers să-i facă onorurile. Din Nădlac au venit Aurel Petrovici, director de bancă, deputa­tul sinodal al cercului şi Aurel Şuluţ, comptabilul secretar al „Nâdlăcanei“ ear dela Arad Russu Sirianu. La masa ospitalieră a serbătoritului s’au ridi­cat mai multe toaste în onoarea d-lui protopop, scoţăndu-se în relief şi adu­­cându-i-se elogii bine meritate în deo­sebi pentru ţinuta lui bărbătească la cele două alegeri episcopeşti. S’au ridicat apoi toaste în onoarea nou alesului episcop V. Mangra şi a d lor R. Ciorogariu şi Russu Şirianu, care la rîndul său a vorbit In onoarea ser­bătoritului şi a vrednicei sale soţie. Ne alăturăm şi noi cu tot sufle­tul urărilor aduse! Logodnă Anunţam cu plăcere, că dl Dr. Teodor Burdan, care ’şi a deschis can­celaria de advocat în Biuroş­ineu, s’a logo­dit cu g­ntila d soară Fiorica, fiica d lu Ciorogariu notar în Smitea. Trimitem tine­rilor cele mai sincere urări de fericire. * Greva zidarilor din Arad s’a terminat ca inch«j-»rta un«l Înţelegeri favorabila zi­dărilor. Sâmbătă s’a şi arai­­­it apoi retra­gere l­u torţa, capul greviştilor, Szappancyos Lá­zló a fost încoronat iar dîasul coroana a depus o ia statua­­celor 13 martiri", unde s’au făcut m­nifestaţiunî. A urmat apoi o mare petrecere la „ Aradul nou. Muzica românească în streinătate. Mu­zica U0ftStr.il naţională română e pe cale de a deveni populară In Franţa. Un cafeu din Paris anume „Noimile Gallia” din bulevardul Beaumarchais, dă în fie­care seară concerte franco-române. No­tăm mai jos dintr’unul din ultimele sale programe, următoarele bucăţi muzicale: „Dîmboviţa“ rapsodie română de Stan Go­­leşteanu, „Regretat* vals român, „Dansuri româneşti“, „Valurile Dunărei* de Ivanovici, „Mars român* sect.* Piatra lui Iacov. Legenda pietrei care figurează pe tronul regelui Angliei, pasione­ază în acest moment pe arheologi. După „buletinul academiei regale din Spania, acest monolit zis piatra lui Iacov ar fi faimoasa piatră biblică pe care patri­arhul semit odihnise capul său. Transportată din Egipt în Spania de către o prinţesă, talismanul ar fi trecut în Irlanda, de aci în Scoţia, pe urmă în West­minster, în locul chiar unde au şezut urmaşii lui Wilhelm cuceritor«­. In capitala vechei Irlande s’a găsit piatra lui Iacov pe la sfirşitul veacului al X lea.* Pentru adunarea convocată în Orăştie pe 7 Iulie n. în scop de a constitui Reuniunea de ajutorare a economilor la pagube în vite, s’a arătat un deosebit interes: din 25 de comune din jur au sosit preoţi, Inveţitori, proprietari. Unii au adus şi câte 1­2 eco­nomi cu el. Adunarea s’a ţ­iut în biserică s­ub preşedinţia dlui Dr. Micu, notar I Branga, bărbaţi de încredere Dr. Ai Vlad şi Dr. R. Dobo. Preotul I Moţa a cetit proi­ectul de statuie, la desbaterea cărora însă s’au ivit mai multe nedumeriri la anumite bestii principiale, şi fiind toţi de părere, că lucrul pe cât e de însemnat şi folositor pentru popor, pe atât e de gingaş, că rea’ ales în cas da epidemie poţi da de mari greutăţi, — s’a hotârît în principiu înfiinţa­rea neg­esită a R uniunii, dar’ s’a lăsat încă întreg obi­etul spre studiare. Membrii presenţî din Orăştie au fost însărcinaţi a desbate încă unele părţi gingaşe ale Statute­lor şi apoi a convoca o nouă adunare, la care şi cel din loc şi cel externi, să vie apoi cu observările pregătite asupra p&rţlor grele ala afacerii. (,Libertatea“) * Aventura a doi băieţi români. In ziua de 15/28 iunie c. — scrie „Cro­nica" — un agent al poliţiei din Marsilia a dus la consulatul român din acel oraş, doi băieţi, găsiţi dormind noaptea pe cheu. Ambii au declarat consulatului român, că sunt Români şi se numesc, unul Ioan Sion, in etate de 18 ani, născut şi domiciliat în judeţul Bacău, iar celălalt I. Vasiliu în etate de 15 ani, originar tot din Bacău, întrebaţi cum au ajuns în Marsilia, ei au declarat, că au voit să se ducă la Trans­vaal, însă rămânând fără nici un bun, în urma unui furt, ei se găsesc rătăcitori şi fără nici un mijloc de existenţă. Cât­va timp au stat la un birt de unde, după ce au făcut o datorie de peste 40 de franci, au fost daţi afară, oprindu-li-se însă cufe­rele cu obiecte de prima necesitate, precum şi ciasornecele, doue revolvere, două ochiane şi o mare manta, care se crede, că e de uniformă şcolară. Ioan Sion a mai decla­rat, că are în România doi cumnaţi mili­tari, pe sublocotenentul Chiru de la şcoala de aplicaţie, şi pe locot. Popelian din reg. 12 de artilerie. Ambii sunt prevăzuţi cu paşapoarte în regulă eliberate de prefec­tura judeţului Bacău. Ei au cerut totodată consulului român, ca să-i repatrieze, înce­pând să plângă, şi declarând, că le pare rău de fapta comisă, părăsind casa părin­tească. Tinerii fugari vor fi repatriaţi prin îngrijirea consulului român. « Invitare. Reuniunea de cetire şi cantari din Costei aranjează cu ocasiunea instalării P. O. Domn. David Terfaloga protopresbiterul Verşeţului, în comuna T Straja un concert împreunat cu pretrecere de dans. Duminecă, în 30 Iunie ţ13. Iulie­ 1902 in localitatea ospatariei din loc, pre­ţul de intrare ; locul I col. 2.1; locul I cor. 1.40 şi locul III 80 fileri. Venitu curat este destinat pentru fondul Reuniunei Suprasolvirî şi oferte să primesc cu mul­ţum­iţă şi se vor curta pe cale ziaristică începutul la 8 ore seara. Muşcat de viperă. Ivan Lolici din Giroda, lucra in ziua de 7 Iulie la câmp După prânz se lăsa puţin la umbra unui arbore, să odihnească, şi adormi. De-odată simţi o împunsătură dureroasă la braţu drept. Deşteptându-se văzu cu spaima, că a fost muşcat de o vipera. Lolicî s’a dus la spitalul din Timişoara, unde se află în eană. Probabil, îşi va perde braţul. Din public. O declaraţiune. Onorata redacţiune! După ce un oare­care „Don corfridor“ referând despre resultatul din estan al examenului de ma­turitate de la gimnasiul nostru din Beiuş şi abuzând într’un mod revoltător de ospitali­tatea ziarului d-voastre în nr. 116 a, loveşte cu patimă în dl R. Cupariu, mul­­timatul şi iubitul nostru profesor de limba şi literatura română, şi prin trânsul în prestigiul şcoalei, care ne-a înzestrat cu testimoniu de maturitate , şi după ce opinia publică românească uşor poate fi sedusă crede, că sub pseudonimul de mai sus să ascunde unul dintre abiturienţii gimnasiului din Beiuş şi astfel s’ar pute presupune că la acest gimnasiu să pot creşte caractere atât de miserabile, cari să fie în stare a-’şi ridica mâna sacrilega asupra şcoalei-mame care i-a crescut şi i-a luminat. Subscrişii ne simţim datori a declara şi mărturisi cu toată siguranţa că autorui invert­­elor subscrise de „Don Corfridor nu este abiturient al gimnasiului din Beiuş. In causa acusaţiunilor ridicate de „Corfridor", că la examenul de maturitate „cele mai seci, mai elementare şi mizera numai. POSTA REACŢIEI. Fidelio. Negreşit că aprobă, începe ULTIME Paris, 13 Iulie. Ia şedinţa de eri a Camerii s’au întâmplat scene vio­lente cari au degenerat în bătaie. Aceasta din causa că Aynari, secon­dat de ceilalţi clericali şi naţionalişti, a învinuit grav pe presiden­ţi con­siliului de miniştri pentru chipul pu­nerii in aplicare a legii privitoare la congregaţii, insultând chiar pe şeful guvernului. Guvernului i­ s a votat în­credere cu 328 voturi contra 218. Red. respons. Ioan Russ­a Şirianu. Editor Aurel Popovici Barcianu. 3 bile respunsuri, cari au dovedit o neprintare crasă, au­ fost calea din limba şi literatura română" nu voim noi, cei interesaţi, să ne facem judecători. Noi cu indignare respin­­­gem atacurile nedemne şi critica necompe­tentă asupra examenului nostru de matu­ritate şi asupra foştilor noştri profesori. Un individ, care în câte­va şire cornite erori „exorbitante“ în contra regulelor sti­­istice ale Umbii româneşti cum sunt d.­e. examenul scripsal‘‘... „ne­poşezând imba“,... .manual de propunere a fost o carte care se­­propune la fetiţe, dar nu unor boeţî maturi“ „nu va lua asupra-şi o sarcină atât de grea şi pentru el insupor­tabilă în viitor* etc etc., un astfel de in­divid, care întru adevăr scrie mai necorect mânesc, decât un elev din cl. IV a gim­­nasului din Beiuş, credem că nu este în­dreptăţit a se face censor în materia de ştiinţă a limbei şi literaturei române nici asupra unui profesor, care cu muncă se­rioasă şi-a câştigat cunoştinţe aprofundate şi diplomă academică de profesor al limbei româneşti.... Dar trecem înainte. Obicinuit este liceul din Beiuş cu atacuri şi invective. Ro­­mânimea fie liniştită, că la liceul din Beiuş se cresc tinări cu mult mai maturi, decât „corfrndorii“ certăreţi şi reutăcioşi. De­a Dumnezeu tinerime! române în toate pri­vinţele şi-’n toate locurile aceeaşi îngrijire, care o capătă la gimnasiul din Beiuş. Dea Dumnezeu tinerime! studioase mulţi profe­sori, ca dl R. Cupariu. Beiuş Iulie 1902 Petru E. Papp Justin Buda Iulian Cutean abiturienţi al gimnasiului din Beiuş. Inserţiimî şi reclame. Vieaţa fără sănătate este numai o sarcină şi de aceea fiacare bine să -şi o în­grijească , dar dacă e bolnav să caute mij­loace ca să se vindece. Cât de uşor este aceasta, chiar la boala îndelungate şi Înve­chite, ni-o arată mulţimea scrisorilor de re­cunoştinţă, pe care zilnic le primeşte Albert Müller, Budapesta (V. Vadász uteza 42/b) inventatorul cruce­ electro-magnetică R. B. nr. 86 967, din care publicăm aci una: Domnului Albert Müller, Budapesta. Vă sunt dator cu multă recunoştinţă pentru invenţia d-voastră; aveam dureri grozave în spate şi în cap şi toate mijloacele probate nu mi-au folosit, numai prin crucea magne­­tica R. B. nr. 86.967 mi-am putut redo­bândi perfect sănătatea. Cu toată stima Ştefan Haiducovici, maşinist In Esseg.­ vis I Am onoare a V8 aduse la cunoştinţă, că mi am deschis cancelaria advocaţială la Boroşineu. Boroşineu, Iulie 1902. Cu stimă Dr. Teodor Burdan, 802 4—4 advocat.

Next