Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)

1902-11-26 / nr. 219

Aiuul VI Arad, Marţi, 36 Noemvrie (9 Decemvrie) 1003 No. 219 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ABONAMENTUL Pentru Anetro-Ungaria: pe un an . . . 20 cpr. pe VIj an ... 10 , pe 1/4 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N­riî ’le Duminecă pe un 4 coroane. Pentru România şi străină­tate pe an 40 franci. Manuscripte nu se inapoiazS. POPORULUI ADMINISTRAŢIA Arad, Deák FerencE­ntoza nr. 20. INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de tiecare publicaţiune. Atât abonimentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 50 2* Scrisori nefrancate nu se primesc Broşura lui Bánfy. Faimoasele articole ale baronui lui Banffy au apărut într’o broșură. Publicate fiind îmi întâia într’o re­vistă septimânalä, apoi în traducere germană In ziarul guvernamental „Pes­ter Lloyd* și acum în broşură, se pare că autorul lor şi presa ungureasca, fără deosebire de partid, atribue ace­lor articole o importanţă deosebită şi caută a respânii in straturile popo­rului ideile conceputa acolo. La timpul său am reprodus şi noi fragmente din aceste perle de teorii politice. Am arătat tonul ţanţoş şi provocător, violenţa cuvintelor ne­socotite, îndrăsneala unică cu care vorbia acest odinioară cârmuitor al ţarei, iar astăzi înalt demnitar al Ma­­jestăţii Sale. Tonul liniştit cu care întreaga presă a naţionalităţilor a luat act de scrisele acestea le era o vie dovadă că noi nu puteam să ne exasperăm de vorbe, cari, cercetate de aproape, păreau a fi scrise de un om pe care afară de şovinişti nimeni nu-l putea lua în serios. Toate escursiile acele nu erau decât nişte manifestaţii ale unui doritor să facă lumea a vorbi de el şi căruia preocuparea nu­­ în­găduie a se mai controla pe sine. Aceasta a fost impresia ce ne-au facut-o din punct de vedere omenesc. Dar la partea lor politică articolele lui Bánffy au fost pentru press şi causa naţionalităţilor un adevărat triumf. Şi anume, mai întâi, pentru că am avut satisfacţia de-a vedea puţina destoinicie politică a unuia care, într’o serie de ani a condus destinele acestei ţări, şi a ne convinge ulterior, că orizontul intelectual al acestuia nu se deosebia întru nimic de al celui din urmă şovinist provincial. In acelaşi timp am avut prilegiul a vede — din partea cea mai autorisată? — date la iveală toate planurile urzite in­po­triva noastră şi a privi, cum un fost prim-ministru şi un actual demnitar al Majestăţii Sale aruncă cu cel nai orb fanatism duhul neînţelegerii şi aţîţă focul urel între popoarele acestei ţeri Ş-am­ mai avut apoi mulţumirea de-a vedea aceste articole devenite obiect de discuţie în presa străină, care a găsit în ele cel mai potrivit material de-a face studii asupra psi­hologiei politicianilor maghiari, cari au proclamat forţa şi volnicia ca prin­cipiu de stat. Şi convingerile exprimate de presa străină — d. p. „Neue Fr. Presse“ în numărul său dela 1 De­cemvre — desigur nu sunt la desa­vantegiul nostru. Cât de uşor ar fi deci pentru noi să facem capital din toată harababura politică a ace tul tip de diplomat. Cât de puţină forţare ne-ar costa, — dacă Intr’adever am fi nişte agitatori de profesie cum suntem acusaţi, — să mişcăm mulţimea şi să exploatăm mai ales faptul că acest sfetnic al Maies­tăţii Sale nu ştie să-­şi pună strajă gurei sale. Şi nimeni nu ne ar putea contesta dreptul de­ a ne revolta în contra unor tendinţe, cari nu ne sunt protivnice numai noue, ci primejduesc în modul cel mai extrem interesele co­mune ale diferitelor popoare din aceasta ţară. Preferăm însă a ne păstra nervii şi emoţiile pentru cause mai bune şi să ne mulţumim cu o simplă înregis­trare a acestui cas, din care iarăş am putut culege destule Învăţăminte. Nu ne om prinde mintea cu cei ce trec prin paroxismul banffyan, căci noi tot mai nădăjduim că există prin­tre bărbaţii de stat ai Ungariei şi oameni, cari judecă în acelaş chip cu noi la privinţa drepturilor politice egale pentru toţi cetăţenii ţerii, există barb­aţi, că nu caută aventuri, nu sunt degeneraţi, ci mai ştiu să-­şi păstreze echilibrul bunului simţ şi al judecăţii lămurite. Ilarie Chendi. S­himari în guvernul României. D. O Faliade, ministrul de interne al Româ­niei a demisionat pentru motive de sănătate. In locul său a fost numit dl V. Lascar, care a mai condus acest departament. Dl C. Stoicescu ministrul de lucrări publice, a fost trecut la departamentul agri­­culturei iar interimatul lucrărilor publice îl ţine dl prim-ministru dl Sturdza. * Emigrările, după datele Statisticei ofi­ciale ne presintă pe luna Octomvrie urmă­torul tablou : au emigrat din Ungaria 8133 persoane, anume, în America 3405, în România 2622. Ceilalţi în diferite părţi ale Europei. Mai mulţi au plecat din comitatul Sibiiu, (1658) va să zică Români, cari desigur s’au dus toţi în România. Din Croaţia şi Slavonia au emigrat 4602. Şi asta aşa merge lună de lună. „Tribuns­“ sosită ieri aici anunţă că serviciul funebru va fi îndeplinit de I. P. S. Sa Mitropolitul Dr. Victor Mihălyi, cu asistenţă numeroasa. Dr. I. Raţiu va fi înmormântat în curtea bisericei gr.-cat. din Sibiiu (Suburbia) alăturea de marii bărbaţi Papiu şi Bariţiu. Comitetul central al partidului naţional român din Transilvania şi Ungaria cu adâncă durere anunţă, că iubitul seu presindent Dr. Ioan Raţiu, fost advocat, vice-comite, deputat dietat etc. etc. după scurte suferinţe adormind în Domnul a trecut în lumea geniilor poporului român în 4 Decemvrie la ore p. m., în etate de 74 ani. Rămăşiţele pământeşti ale răposatului vor fi depuse spre odihna vecinică Dumi­necă, în 7 Decemvrie c. la 2 ore p. m., în grădina bisericei gr.-cat. din loc (Brücken­gasse nr. 7). Sibiiu, în 6 Decemvrie 1902. Memoria lui fie şi spiritul seu pururea planeze asupra poporului nostru! • Clubul comită,tens român din Arad, a trimis Sâmbătă o telegramă de condolenţă familiei Raţiu care pe coşciu­gul decedatului o coroană cu inscrip­ţia: „Clubul naţional român—Drulul I. Raţiu“. Redacţia ziarului nostru a trimis următoarea telegramă Doamnei Emi­lia Dr. Raţiu: „Ne asociem cu d-voastră la jalea adâncă în care v’a adus perderea iubitului soţ, al marelui bărbat al neamului nostru Dr. Ioan Raţiu Redacţia „Tribunei Poporului*, hifrâigerea puterii francmasonei. In M.­Radna, centrul puterii fa­miliei Beleş, s’a ţinut dri alegerea pa­­rochului care să fie totodată şi protopop. De mai multe zile francmasonul Beles János, cu fratele său Vasilie, cu fiul şi toate neamurile sale, căutau să asigure majoritate candidatului lor Dr. D. Barbu. A fost destul să se ştie însă că dl Barbu este protejat de familia Beleş, pentru­ ca poporul să se întoarcă de el­­ şi ales cu 112 voturi pe bravul preot din Curticiuşi referent ajutător Procopie Gi­u­lescU, dar candidatul francmaso­nilor na avut decât 20 voturi. Pe cât de mult ne bucurăm de alegerea dlui Pr. Givulescu, pe atât de tare ne mirăm că dl Barbu a ajuns să fie candidatul francmasonilor. Chiar acum sa pus dl Dr. Barbu sub protecţia lui Beleş când întreg po­porul român detesteazâ pe francmason şi figura hazlie din Sinod? Alegerea de protopop va fi, de altfel M­arţia viitoare şi după toate semnele, şi la aceea alegere voturile le va înmntruni dl Givulescu. Cercul Radnei se va onora pe sine alegând protopop pe harnicul şi simpa­ticul referent ajutător Pr. Givulescu. Alegerii® congresi­ate din Bihor. Am anunţat deja că dintre amicii noştri din Bihor au fost aleşi deputaţi în congres P. C. S. V. Mailgra (unanim), Georgiu Lazar şi Dr. G. Popa. Primim acum ştirea, că sau ales de asemeni, fără contra­candidaţi chiar, în cercul Tincei Dr. Aurel Lazar iar în cercul Văşcăului Dr. Gavriil Coarna. Felicităm şi pe amicii noştri aleşi şi pe alegători. Din Dietă. In şedinţa de Vineri kossuthistul Gál Sándor îndată la Început a luat cuvântul în chestie personală, pole­misând mai ales cu Korodi Lutz, cel mai nou luat la goană din partea haitei şoviniste. Fie-i zis însă spre laudă, Korodi v'a purta barbate şi/o iu duuursul ace­­stei lupte. Dăm în cele următoare replica lui Korodi după note steno­­grafice: Korodi Lutz: După ce s’a făcut us aici, când vorb­ește vre-an orator sas (Stri­găte în stânga extremă: Orator sas: De acesta nu este aici!) să se zică, că sa spală — (Sgomot şi strigăte in stânga extremă: Aici nu este orator saşi) Presidentul (sună) Cer liniştejl Korodi Lutz: Eu am cre­zut şi am tot auzit că In Ur­ginia există şi saşi. Dacă bine am auzit şi dacă bine am învăţat — aşa cred şi domnii au învăţat aceasta in şcoală — există şi saş’, pentru că de altfel n’ar fi ştiut, că despre cine vorbeşte colegul meu deputat. (Sgomot şi mişcare în stânga extremă! Strigăte­. Despre Korodi Lutz!) Despre saşi a vorbit aci. De aceea, dacă sunt saşi la Ungaria, există şi oratori saşi, mai răi ori mai buni. Förster Ottó: D-ta cum eşti ? Korodi Lutz: Nu zic, că eu sunt din­tre cei buni, pentru că nu posed Încă bine limba maghiară, dar pentru aceea umblu aci atât de diligent, ca s’o Învăţ. Endrey Gyula: Ai şi o intenţiune fru­moasă ! Korodi Lutz: După­ ce — ca să mă exprim de tot corect — dacă vre un deputat sas, care voeşte a vorbi, vorbeşte aici in Dietă, sunt obicinuiţi a-1 primi cu obiec­­ţiunea ca voeşte să sa spale, de aceea eu din capul locului o declar, nu voesc să mă spăl. (Mişcare: Strigăte în dreapta: Măcar ai putea să te speli) Resping şi protestez In contra acuselor aduse la contra mea, amise cari nu corăspund adevărului. (S’auzim! S’auzim!) S’a zis despre mine, că eu ori la general Saşii scriu articole antimaghiare. Sebess Daniel: Nu Saşii, ci d voastră scrieţi. (Sgomot mare. Strigăte în stânga extremă.) Presidentul: Cer linişte ! Korodi Lutz: Declar, că aceasta nu corăspunde adevărului, articole antimaghiare nimeni nu scrie dintre noi. (Sgomot). Rónay János: Nu există aici saşi nu­mai s­lai colonisaţi ca cetăţeni maghiari ! Korodi Lutz: Tocmai, pentru­ că şi domnii să se convingă cum veh­em şi care este concepţiunea noastră in chestia na­ţionalităţii maghiare. (Sgomot mare. Strigăte: De aceasta nu există !) László Mihály: Naţionalitate maghiară la Ungaria nu există ! Presidentul: (Sună repeţit) Cer linişte ! Binevoiţi a-­mi încrede mie, îmi voia face ob­­servaţiunea. (Despre naţionalitatea maghiară vorbeşte!) Am auzit. Binevoiţi a fi pe pace, ve­deţi, că voesc să vorbesc. (S’auzim! S’auzim!) Aşa cred, că expresiunea dlui deputat a fost numai un lapsus linguse. In legislaţiunea maghiară nu să poate vorbi despre naţiona­litate maghiară, numai despre naţiunea ma­ghiară să poate vorbi. (Aprobare generală). Korodi Lutz: Despre chestia naţiona­lităţilor scriu toate ziarele. Presidentul: Pardon, dar domnul de­putat a vorbit despre o chestie a naţiona­lităţii maghiare. (Sgomot). Cer linişte! Korodi Lutz: Am scris de pildă un ar­ticol In revista „Preussiche Jahrbücher* pe care­­l-am şi iscălit şi pe care ’l-am şi ară­tat unul domn coleg deputat. Poftim citiţi acest articol, poftim să cetiţi şi alţi articol! de ai mei, pe cari ’l-am subscris. Din aceste, poftim şi trageţi conclusia, dacă suntem anti-maghiari ori nu ? De o sută de or! am scris-o In ziarele noastre, la ziarele din Si­biiu ori Braşov, că Başi şi maghiari suntem avisaţi unii la alţii a trăi Împreună. Rákosi Viktor: Aceasta este adevărat! Nu acea că le-a­ţi scris ci acea că laolaltă trebue să trăim (Ilaritate). Korodi Lutz: Onoratul meu coleg de­putat a susţinut, că eu sunt corespondentul regulat al ziarului .Münchener Neueste Na­chrichten*. Aceasta nu corespunde adevă­ralul. Sebess Dániel: Corespondentul fără subscriere al acelui ziar (Sgomot. Presiden­tul sună). Korodi Lutz: Eu II trimit din când In când câte-o depeșă... ivwwt uvt/u,. mat utuute m »,b­ut» uu eşti corespondent. Aşa minţite cam voeşte ! (Sgomot mare!) Korodi Lutz: Pe domnul deputat Ka­­lik, de mult nu l mal pot lua In serios (Sgomot. Presidentul sună.) Kubik Béla: Nu merită acesta se fie ascultat! Korodi Lutz: Pe de aceştia eu de mult dej­a nu l mal iau In serios ! Gál Sándor: Apoi pe D ta cine te mai ia serios ? (Sgomot necontenit în stânga extremă Presidentul sună repezit. S’auzim ! S’auzim! strigăte în stânga). Korodi Lutz: Asta-i așa numit .Retour Kusche.* Eu am spus, că nu sunt cores­pondentul regulat al acestui ziar ; aceasta am zis-o și aceasta o repet.

Next