Tribuna Poporului, ianuarie-martie 1912 (Anul 2, nr. 1-10)

1912-01-15 / nr. 3

Pag. 2 creşterea populaţiei de la oraşe nu e mai mare decât sporul firesc ce ni-l înfăţişează deosebirea dintre numărul naşterilor şi nu­mărul cazurilor de moarte. Ungaria are azi un singur oraş cu mai multe sute de mii de locuitori (Budapesta) şi un singur oraş cu ceva peste­­100 mii de locuitori (Se­­ghedinul). La noi partea cea mai mare a populaţiei trăieşte după pământ şi nare ce căuta în oraşe, cari nu-i îmbie destulă chezăşie pentru câştigarea pânei de toate zilele. Pământul, însă, este mai mare parte în manile a câtorva puţini. Sunt ţinuturi, cum e spre pildă Bihorul, unde aproape întreg pământul e în manile a câtorva fa­milii nobile, câtă vreme sute de mii de oa­meni n'au nici atâta pământ ca să poată trăi pe tirana lui şi ei şi ai lor. Aceşti mari proprietari stăpânesc şi puterea politică. Inr­urinţa lor se învede­rează şi în legile ce se aduc privitoare la păşun­at. Se ţine­ seamă numai de intere­sele celor puţini dar bogaţi, şi nu şi de in­teresele celor mulţi dar săraci. Vama este închisă pentru importul de vite, ca să nu scază­ preţul vitelor stăpânite de marii proprietari. Prin legile lui Darányi, aduse pe vremea coaliţiei, mărginenii noştri spre pildă au fost lipsiţi de singurul lor izvor de câştig: creşterea oilor. Şi multe altele. Prin urmare nu agenţii sunt pricina numeroaselor emigrări. Nu îndemnul de vorbe, căci nimeni nu se ia după vorbe când acasă este mulţumit şi are din ce trăi. Adevăraţii agenţi cari îndeamnă atâtea sute de mii de oameni să ia în mână toia­gul pribegiei sunt fărădelegile şi sistemul nostru nenorocit de guvernare, care­­ ţine seamă de nevoile celor mici şi prea apăsaţi. Rănile trebuie rinderate şi nu ascuns­ă, aristocratică. Unul citea o poesie, ceilalţi se gân­deau la altceva, ori vorbeau între sine, cu glas căzut, foarte cuviincioşi, începeau apoi, după sfârşitul versurilor, teorii fine despre artă; con­vorbirea se însufleţea când treceau cu toţi într’o sufragerie scânteietoare, cu mese pline de gustări a­­lese şi vinuri chilimbarii şi rubinii. Glume bine făcute îşi luau zborul; erau­­puţini aceia cari-şi îngăduiau ,cuvinte înfrînate, fulgerări spontanee, — şi aceştia erau oameni cu superioară cultură, cu situaţii sociale foarte înalte, şi le şedea bine să descreţească frunţile şi să deştepte in juru-le trilurile râsului. . .Şi era între toţi aceştia ş'un om umilit, îmbrăcat în straie rău croite. Era pri­mit acolo, nu pentru averea lui, nu pentru spiri­tul lui, nu pentru­­situaţia lui socială, ci din pri­cină că se apucase să aştearnă pe hârtie lucruri curioase... Şi deşi toţi făceau haz de scrisele lui, el se simţea străin, stânjenit, —­sta într’un colţ ca un om sărman care n’are loc la masa bogaţilor, şi se gândea la nevoile lui şi la amărăomnile-i ne- N­­umărate. — Acesta era Creangă, în mijlocul Junimii... îmi zise profesorul meu, privindu-mă peste ochelari. Intr’un rînd umblam pe drumul Pipirigului, și era spre scară, o seară blândă de vară. M’am în­tâlnit c'o tabără de cară. Cobora încet drumul spre tîrg și, cu scânduri. Am intrat în vorbă cu unul din cărăuşi, un român oacheş şi sprinten. Am a­­flat că după poreclă îi zice Creanga, — și îndată ml s’au deşteptat o mie de întrebări în suflet. L’am luat însă cu încetul. — Ascultă, zic, om bun, dta trebuie să fii rudă măcar de departe cu unul Ion Creangă, care a trăit în tîrgul Eşilor... #. Cine a priceput oare suferinţa omului care a locuit intr’o mahala a laşului ? Cine a înţeles-o sub masca veseliei lui ? Intre două lumi îşi ducea crucea: una în care nu se simţea la locul lui, alta care-i era dragă, era a lui, şi-l respingea. Răspo­pit, hulit, — trebuia să trăiască departe de Ozana lui şi de toţi acei ce nu-l înţelegeau,­­într’o mahala oare­care, o viaţă oare oare, fără lumină, fără mulţumire. Şi blestemul pe care i-l zvârleau cei mulţi a stăruit parcă şi după moarte, fără flori, la Eter­nitate. Mormânt fără noroc -Şi fără prieteni... Sunt astăzi multe suflete cari tresar de un nor dumnezeesc, când primesc ca o muzică sfântă cân­tarea povestirilor lui. Creangă însă nu mai este ca să se bucure de această supremă mângâiere. Noi, tin­erii, îi vom ridica un monument în inimile noastre. Generaţia lui insă l-a lăsat uitării şi pe el, a lăsat uitării şi tot ce se lega de el. Casa din Humuleşti s’a prefăcut. Cea din Ţi­­cău mâni nu va mai fi. — Cele trei case din Făl­ticeni, din strada Radaşenilor, au suferit şi ele prefaceri. Una, aceia în care scriu aceste rânduri, a fost­ a lui Vasile Fieraru; altele, care se văd de aici, mai la vale, au fost a lui Pavel Ciobotaru şi a lui Moş­ Bodringă. Amintirile sunt pline de ele. Mini nici acestea nu vor mai fi. Dar mâni nici mormântul lui Creangă nu va mai fi, — căci o soartă vitregă face ca pulberea multor oa­meni mari să fie spulberată în vînturi! Mihail Sadoveanu. „TRIBUNA POPORULUI*­­Nr. 8 — 1912 Săptămâna politică. Cu câteva zile înainte s’au împlinit doi ani de, zile de când contele Khuen-Héderváry a fost numit ministr­u-preşedinte al Ungariei şi a had în marile sale ocârmuirea ţării. Ne sunt încă tu­turor în vie amintire împrejurările intre cari s’a făcut schimbarea de guvern. Certaţi intre ei, după ce prin legile nenorocite aduse pe capul cetăţenilor şi, în deosebi, asupra capului popoarelor nemaghiare, şi-au pierdut ori­ce trecere în ţară, miniştri aşa zisei coaliţii au fost nevoiţi să-şi dea demisia şi să­ facă loc altora. Şi a venit în locul lui Wekerle contele Khuen- Héderváry; în locul contelui Appony­i a venit, con­tele Zichy; în locul lui Kossuth a venit altul... 8’au schimbat oamenii din fruntea ministerelor, dar încolo toate au rămas cum au fost în trecut. Asemenea guvernului coaliţionist, şi guver­nul contelui Khuen-Héderváry a pornit în lupta electorală cu fel şi fel de făgăduinţe frumoase, în frunte cu votul, universal. Şi tot asemenea guver­nului coaliţionist a amânat împlinirea făgăduin­ţelor de pe o zi pe alta. Azi, după doi ani împli­niţi, st­ăm tot acolo unde am stat cu 11 ani înainte, când a venit la ocîrmuire coaliţia. Împrejurările intre cari şi-a început contele Khuen-Héderváry ocîrmuirea ne sunt tuturor în vin amintire. A făgăduit alegeri libere; a spus că a dat poruncă aspră tuturor organelor adminis­trative din părţile locuite de popoare nemaghiare să nu împiedece pe nici un cetăţean să voteze după cum îl îndeamnă convingerea.. Şi î­n acelaş timp, a însărcinat cu conducerea alegerilor pe vestitul Je­szenszky, procurorul care a susţinut acuza în pro­cesul memorandului, omul, care a fost şi este cel mai mare duşman al nostru al Românilor. Şi ale­gerile libere s’au dovedit ca cele mai volnice ale­geri din câte sau ţinut în ţara aceasta a volnicii­­lor de tot felul. Cercurile noastre româneşti cele mai naţiona­liste ni­ au fost luate cu puterea. Unde alegătorii nu puteau fi nici cumpăraţi, nici înfricaţi, erau opriţi să meargă la vot sau dacă, se şi duceau, vo­turile lor erau trecute în cărţi me­dote pentru al­ţii. Aşa am ajuns ca dintre 15 deputaţi să nu mai avem azi decât­­... De doi ani de zile stă guvernul contelui Khuen- Héderváry la cârma ţării şi, în aceşti doi ani na făcut nimic pentru a grăbi introducerea votului universal, care singur poate să aducă schimbare înspre bine. In loc să aducă înaintea Camerei de­putaţilor proiectul despre votul universal cerut de ţara întreagă, a adus proiectele despre refor­mele militare, atât de nedrepte pentru noi. Ori în ce parte privim, nu vedem prie­teni, sinceri. Noi nu, ne putem încrede în vorbele — Ion Creangă? se poate. — Apoi după mamă se trăgea din Pipirig; pe bunicul l’a chemat David Creangă... —­ Aha... A fi fiind uncheșu’ David. — L’am apucat eu... — Ș’acel Ion Creangă a trăit în Iași... — N o fi vorba de Zacheu ?... Pe-acesta l’am cunoscut: Negustor în Iaşi, om la locul lui... — Nu... nu-i Zacheu. Dar dacă-l cunoşti pe Zacheu, trebuie să-l cunoşti şi pe celalalt, care îi frate... Omul pare a sta puţin pe gânduri. — N­a fi cel care a fost popă şi s’a răspopit... — Acela... zic eu. A fost un ma­re scriitor. Omul mă priveşte pieziş, fără prietenie. — Dacă-i acela, zice el cu îndoială, apoi îl ştim noi, am aflat noi de urmările lui. Nu ştiu ce zici dumneata c’a fost, dar neamului nostru se chiamă că i-a făcut mare ruşine: şi-a lăpădat potcapul, şi-a făcut şi alte ticăloşii, frumoase nici ale guvernului, nici ale opoziţiei. Noi nu putem să aşteptăm sprijin dela nimeni străin, decât numai dela noi înşine şi organizarea noastră serioasă în sînul partidului naţional ■­ ro­mân. Nu vom putea să ne vedem visele implinite, decât luptând alături unii de alţii, umăr la umăr, în frăţească unire, căci pentru noi o singură lo­zincă este: Prin noi înşine! *. # Din Camera deputaţilor. Mulţumită înţelegerii încheiate intre guvern şi opoziţionişti Camera de­putaţilor a putut să sfârşească discuţia bugetului pe anul 1912. Cu votarea bugetului s’a sfârşit însă şi învo­iala paşnică dintre guvern şi opoziţie şi, brându­se din nou în discuţie legile militare, din nou va începe şi obstrucţia. Guvernul face şi acum tot ce poate ca să ajun­gă la o nouă înţelegere cu opoziţionişti, fără să fi reuşit până acum.­­ Săptămâna viitoare, când se va începe discuţia legilor militare, se va învedera ce întindere va lua noua luptă.* Căderea banului Croaţiei. Deodată cu ministrul -preşedinte contele Khuen, a fost numit Ban (locţiitor) al Croaţiei şi Slavoniei Dr. Tom­asiei. Cu numirea acea­sta n’au fost însă mulţumiţi nici Croaţii, nici Sîrbii şi au pornit împotriva lui lupta cea mai îndârjită. Toate încercările de a-şi câştiga, la a­­legeri, majoritatea au rămas zdarnice. A publicat două alegeri pentru dieta din A­­gram, dar nici la una au reuşit numai câte 10—12 deputaţi guvernamentali. Infringerile aceste ruşinoase l-au silit să-şi dea demisia, care a şi fost primită. Maj. Sa a numit în locul lui pe secretarul de stat Curaj. Înlocuirea aceasta a Banului este o în­vingere grăitoare a opoziţiei sîrbo-croate. * Clubul naţional-român din Bucovina. Din Cer­năuţi se anunţă: Joi în 18­18 c. clubul naţionalist şi cel conservator au ţinut o conferenţă im care s'a hotarît contopirea ambelor cluburi într’o singură grupare cu numele „Clubul Naţional Român". Au participat la această întrunire deputaţii: 6. AVIZ! Abonaţii cari sunt datori cu plata abonamentului sunt rugaţi să-şi achite datoriile, ca si nu fim siliţi a sista expedarea ziarului Administraţia foii­­ „Tribuna Poporului”

Next