Tribuna Poporului, ianuarie-martie 1912 (Anul 2, nr. 1-10)
1912-01-15 / nr. 3
Pag. 2 creşterea populaţiei de la oraşe nu e mai mare decât sporul firesc ce ni-l înfăţişează deosebirea dintre numărul naşterilor şi numărul cazurilor de moarte. Ungaria are azi un singur oraş cu mai multe sute de mii de locuitori (Budapesta) şi un singur oraş cu ceva peste100 mii de locuitori (Seghedinul). La noi partea cea mai mare a populaţiei trăieşte după pământ şi nare ce căuta în oraşe, cari nu-i îmbie destulă chezăşie pentru câştigarea pânei de toate zilele. Pământul, însă, este mai mare parte în manile a câtorva puţini. Sunt ţinuturi, cum e spre pildă Bihorul, unde aproape întreg pământul e în manile a câtorva familii nobile, câtă vreme sute de mii de oameni n'au nici atâta pământ ca să poată trăi pe tirana lui şi ei şi ai lor. Aceşti mari proprietari stăpânesc şi puterea politică. Inrurinţa lor se învederează şi în legile ce se aduc privitoare la păşunat. Se ţine seamă numai de interesele celor puţini dar bogaţi, şi nu şi de interesele celor mulţi dar săraci. Vama este închisă pentru importul de vite, ca să nu scază preţul vitelor stăpânite de marii proprietari. Prin legile lui Darányi, aduse pe vremea coaliţiei, mărginenii noştri spre pildă au fost lipsiţi de singurul lor izvor de câştig: creşterea oilor. Şi multe altele. Prin urmare nu agenţii sunt pricina numeroaselor emigrări. Nu îndemnul de vorbe, căci nimeni nu se ia după vorbe când acasă este mulţumit şi are din ce trăi. Adevăraţii agenţi cari îndeamnă atâtea sute de mii de oameni să ia în mână toiagul pribegiei sunt fărădelegile şi sistemul nostru nenorocit de guvernare, care ţine seamă de nevoile celor mici şi prea apăsaţi. Rănile trebuie rinderate şi nu ascunsă, aristocratică. Unul citea o poesie, ceilalţi se gândeau la altceva, ori vorbeau între sine, cu glas căzut, foarte cuviincioşi, începeau apoi, după sfârşitul versurilor, teorii fine despre artă; convorbirea se însufleţea când treceau cu toţi într’o sufragerie scânteietoare, cu mese pline de gustări alese şi vinuri chilimbarii şi rubinii. Glume bine făcute îşi luau zborul; eraupuţini aceia cari-şi îngăduiau ,cuvinte înfrînate, fulgerări spontanee, — şi aceştia erau oameni cu superioară cultură, cu situaţii sociale foarte înalte, şi le şedea bine să descreţească frunţile şi să deştepte in juru-le trilurile râsului. . .Şi era între toţi aceştia ş'un om umilit, îmbrăcat în straie rău croite. Era primit acolo, nu pentru averea lui, nu pentru spiritul lui, nu pentrusituaţia lui socială, ci din pricină că se apucase să aştearnă pe hârtie lucruri curioase... Şi deşi toţi făceau haz de scrisele lui, el se simţea străin, stânjenit, —sta într’un colţ ca un om sărman care n’are loc la masa bogaţilor, şi se gândea la nevoile lui şi la amărăomnile-i ne- Numărate. — Acesta era Creangă, în mijlocul Junimii... îmi zise profesorul meu, privindu-mă peste ochelari. Intr’un rînd umblam pe drumul Pipirigului, și era spre scară, o seară blândă de vară. M’am întâlnit c'o tabără de cară. Cobora încet drumul spre tîrg și, cu scânduri. Am intrat în vorbă cu unul din cărăuşi, un român oacheş şi sprinten. Am aflat că după poreclă îi zice Creanga, — și îndată ml s’au deşteptat o mie de întrebări în suflet. L’am luat însă cu încetul. — Ascultă, zic, om bun, dta trebuie să fii rudă măcar de departe cu unul Ion Creangă, care a trăit în tîrgul Eşilor... #. Cine a priceput oare suferinţa omului care a locuit intr’o mahala a laşului ? Cine a înţeles-o sub masca veseliei lui ? Intre două lumi îşi ducea crucea: una în care nu se simţea la locul lui, alta care-i era dragă, era a lui, şi-l respingea. Răspopit, hulit, — trebuia să trăiască departe de Ozana lui şi de toţi acei ce nu-l înţelegeau,într’o mahala oarecare, o viaţă oare oare, fără lumină, fără mulţumire. Şi blestemul pe care i-l zvârleau cei mulţi a stăruit parcă şi după moarte, fără flori, la Eternitate. Mormânt fără noroc -Şi fără prieteni... Sunt astăzi multe suflete cari tresar de un nor dumnezeesc, când primesc ca o muzică sfântă cântarea povestirilor lui. Creangă însă nu mai este ca să se bucure de această supremă mângâiere. Noi, tinerii, îi vom ridica un monument în inimile noastre. Generaţia lui insă l-a lăsat uitării şi pe el, a lăsat uitării şi tot ce se lega de el. Casa din Humuleşti s’a prefăcut. Cea din Ţicău mâni nu va mai fi. — Cele trei case din Fălticeni, din strada Radaşenilor, au suferit şi ele prefaceri. Una, aceia în care scriu aceste rânduri, a fost a lui Vasile Fieraru; altele, care se văd de aici, mai la vale, au fost a lui Pavel Ciobotaru şi a lui Moş Bodringă. Amintirile sunt pline de ele. Mini nici acestea nu vor mai fi. Dar mâni nici mormântul lui Creangă nu va mai fi, — căci o soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie spulberată în vînturi! Mihail Sadoveanu. „TRIBUNA POPORULUI*Nr. 8 — 1912 Săptămâna politică. Cu câteva zile înainte s’au împlinit doi ani de, zile de când contele Khuen-Héderváry a fost numit ministru-preşedinte al Ungariei şi a had în marile sale ocârmuirea ţării. Ne sunt încă tuturor în vie amintire împrejurările intre cari s’a făcut schimbarea de guvern. Certaţi intre ei, după ce prin legile nenorocite aduse pe capul cetăţenilor şi, în deosebi, asupra capului popoarelor nemaghiare, şi-au pierdut orice trecere în ţară, miniştri aşa zisei coaliţii au fost nevoiţi să-şi dea demisia şi să facă loc altora. Şi a venit în locul lui Wekerle contele Khuen- Héderváry; în locul contelui Apponyi a venit, contele Zichy; în locul lui Kossuth a venit altul... 8’au schimbat oamenii din fruntea ministerelor, dar încolo toate au rămas cum au fost în trecut. Asemenea guvernului coaliţionist, şi guvernul contelui Khuen-Héderváry a pornit în lupta electorală cu fel şi fel de făgăduinţe frumoase, în frunte cu votul, universal. Şi tot asemenea guvernului coaliţionist a amânat împlinirea făgăduinţelor de pe o zi pe alta. Azi, după doi ani împliniţi, stăm tot acolo unde am stat cu 11 ani înainte, când a venit la ocîrmuire coaliţia. Împrejurările intre cari şi-a început contele Khuen-Héderváry ocîrmuirea ne sunt tuturor în vin amintire. A făgăduit alegeri libere; a spus că a dat poruncă aspră tuturor organelor administrative din părţile locuite de popoare nemaghiare să nu împiedece pe nici un cetăţean să voteze după cum îl îndeamnă convingerea.. Şi în acelaş timp, a însărcinat cu conducerea alegerilor pe vestitul Jeszenszky, procurorul care a susţinut acuza în procesul memorandului, omul, care a fost şi este cel mai mare duşman al nostru al Românilor. Şi alegerile libere s’au dovedit ca cele mai volnice alegeri din câte sau ţinut în ţara aceasta a volniciilor de tot felul. Cercurile noastre româneşti cele mai naţionaliste ni au fost luate cu puterea. Unde alegătorii nu puteau fi nici cumpăraţi, nici înfricaţi, erau opriţi să meargă la vot sau dacă, se şi duceau, voturile lor erau trecute în cărţi medote pentru alţii. Aşa am ajuns ca dintre 15 deputaţi să nu mai avem azi decât... De doi ani de zile stă guvernul contelui Khuen- Héderváry la cârma ţării şi, în aceşti doi ani na făcut nimic pentru a grăbi introducerea votului universal, care singur poate să aducă schimbare înspre bine. In loc să aducă înaintea Camerei deputaţilor proiectul despre votul universal cerut de ţara întreagă, a adus proiectele despre reformele militare, atât de nedrepte pentru noi. Ori în ce parte privim, nu vedem prieteni, sinceri. Noi nu, ne putem încrede în vorbele — Ion Creangă? se poate. — Apoi după mamă se trăgea din Pipirig; pe bunicul l’a chemat David Creangă... — Aha... A fi fiind uncheșu’ David. — L’am apucat eu... — Ș’acel Ion Creangă a trăit în Iași... — N o fi vorba de Zacheu ?... Pe-acesta l’am cunoscut: Negustor în Iaşi, om la locul lui... — Nu... nu-i Zacheu. Dar dacă-l cunoşti pe Zacheu, trebuie să-l cunoşti şi pe celalalt, care îi frate... Omul pare a sta puţin pe gânduri. — Na fi cel care a fost popă şi s’a răspopit... — Acela... zic eu. A fost un mare scriitor. Omul mă priveşte pieziş, fără prietenie. — Dacă-i acela, zice el cu îndoială, apoi îl ştim noi, am aflat noi de urmările lui. Nu ştiu ce zici dumneata c’a fost, dar neamului nostru se chiamă că i-a făcut mare ruşine: şi-a lăpădat potcapul, şi-a făcut şi alte ticăloşii, frumoase nici ale guvernului, nici ale opoziţiei. Noi nu putem să aşteptăm sprijin dela nimeni străin, decât numai dela noi înşine şi organizarea noastră serioasă în sînul partidului naţional ■ român. Nu vom putea să ne vedem visele implinite, decât luptând alături unii de alţii, umăr la umăr, în frăţească unire, căci pentru noi o singură lozincă este: Prin noi înşine! *. # Din Camera deputaţilor. Mulţumită înţelegerii încheiate intre guvern şi opoziţionişti Camera deputaţilor a putut să sfârşească discuţia bugetului pe anul 1912. Cu votarea bugetului s’a sfârşit însă şi învoiala paşnică dintre guvern şi opoziţie şi, brânduse din nou în discuţie legile militare, din nou va începe şi obstrucţia. Guvernul face şi acum tot ce poate ca să ajungă la o nouă înţelegere cu opoziţionişti, fără să fi reuşit până acum. Săptămâna viitoare, când se va începe discuţia legilor militare, se va învedera ce întindere va lua noua luptă.* Căderea banului Croaţiei. Deodată cu ministrul -preşedinte contele Khuen, a fost numit Ban (locţiitor) al Croaţiei şi Slavoniei Dr. Tomasiei. Cu numirea aceasta n’au fost însă mulţumiţi nici Croaţii, nici Sîrbii şi au pornit împotriva lui lupta cea mai îndârjită. Toate încercările de a-şi câştiga, la alegeri, majoritatea au rămas zdarnice. A publicat două alegeri pentru dieta din Agram, dar nici la una au reuşit numai câte 10—12 deputaţi guvernamentali. Infringerile aceste ruşinoase l-au silit să-şi dea demisia, care a şi fost primită. Maj. Sa a numit în locul lui pe secretarul de stat Curaj. Înlocuirea aceasta a Banului este o învingere grăitoare a opoziţiei sîrbo-croate. * Clubul naţional-român din Bucovina. Din Cernăuţi se anunţă: Joi în 1818 c. clubul naţionalist şi cel conservator au ţinut o conferenţă im care s'a hotarît contopirea ambelor cluburi într’o singură grupare cu numele „Clubul Naţional Român". Au participat la această întrunire deputaţii: 6. AVIZ! Abonaţii cari sunt datori cu plata abonamentului sunt rugaţi să-şi achite datoriile, ca si nu fim siliţi a sista expedarea ziarului Administraţia foii „Tribuna Poporului”