Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1860-02-14 / nr. 66

Sghimona Momina. ea 3- proceda după ordinulu ideilor espuse în a­­cea programă. I. Finoapțele. „Discultarea dar a prosperităței publice este țălul, ministeriulu se însărcinează de a o realiza prin mijloculu împrumutului. Da­­că, în adevăru, guvernul va lua asupră­ și de a îndeplini toate aceste făgăduinți, atuncea ar rămăne foarte puținu lucru pentru activita­­tea privată; și găsimu, la capitul Industrie, comerțu și agricultură, espusă o teorie con­­trarie; căci, acolo cetimu: „În ochii noștri, „industriea are să gioace unu rolu temeinicu în „consolidarea naționalităței noastre; dacă „centralizarea guvernămentală arată mari „avantaje, cuprinde totu­ odată și mari de­­„fecte: cetățenii, deprinși de a vede pe „guvernu că"mi­tea dreptul de inițiativă în­­„tru toate, se obicinuescu, prin urmare, a da „toate pe socoteala Statului, și a aștepta „toate de la el”. „Această mai din pe urmă teorie ne pare mai nimerită, și ne dispensează de a refu­­za pe acea de­ntăi. „Dară să venimu la cercetarea mijloacelor finanțiale, de la sine se înțălege, că unu țelu așa de generalu, ca prosperitatea pu­­blică, nu se poate îndeplini decătu prin mi­­jloace colosale. Detimu în Mesagiu la pa­­gina 4-a: „Vomu proceda la înființarea i­nstitutelor de creditu, precum: bancă cir­­­culară, și bancă fonciară.” Întrebămu, în care Statu alu Europei Statul s'au constituatu ca bancă fonciară sau bancă comercială? „Rezonul cel mai simplu ne zice­ că un a­­semine sistemu este vițiosu; atribuțiile unei bance nu potu fi altele, de­căt acele a tutu­­roru stabilimentelor comerciale; ele sunt expuse la toate șansele evenimentelor, prin urmare, la căștiguri dar și la pagubă. „Întrebămu dar, cu ce s'ar putea acoperi la întămplare paguba? Negreșit, cu averea și venitulu­ngatului, ce ar sluji de garanție la capitalulu împrumutatu; cine va acoperi însă atunce deficitul budgetului? De la si­­ne se înțălege: averea privată și sporirea contribuțiilor. Eană, dar, că tot proiectul finanțelor se întemeiază pe unu fundamentu surpatu, fiind că asemine măsură ar fi cu desăvărșit nedreaptă și nelegiuită; nime­nu poate fi, în interesul de împrumuturi per­­sonale, solidariu răspunzător pentru trebuin­­țele și nevoile private unei a treia față, greșelniciei după care ar putu cineva că:­­­­„Ear că o bancă poate face și trebi rele, slujește de dovadă pilda foastei Bance Na­­ționale. O bancă, înființată suptu asemine Impregiurări, departe de a produce unu fo­­losit obșteste simțit, ar fi lipsită chiar de condiția de prosperitate cea mai neapărată, adică de încrederea publică. Înființarea institutelor de credit sunt, ne­­greșit, de cea mai întăia importanță la noi n țeară; însă Guvernul n'au ales mijloace­­le cele mai priincioase pentru crearea uno­­ru asemine instigute; atragerea capitaluri­­lor presupune, consolidarea creditului, ela­­borarea unui proiectu de creditu, și publica­­ția unor asemene institute de creditu. P. Restiția. Capitul justiției vine în mesagiu în urma acelui al finanțelor, și zice: Or cumu să fie, eu preferu zece greșeli, făcute cu pună cre­­dință decăt o singură prevaricație. eAcesta este principiul pusu Inainte de mi­­nisteriul justiției: unu lucru vise au uitatu de a ne spune, adecă, care este semnul ne­­tiga în opinia ministeriului încrederea de ono­­rabilitate și provitate? Măsura meritelor unui giudecătoriu neatărnatu nu se poate, după părerea noastră, nici cumu lăsa în buna viitoare apreciație, și în discuția părerilor unui ministru, ci trebuie a se căuta în dis­­pozițiile precise a unei legi speciale și ne­­strămutate. Teoria ministeriului justiției confundă sfe­­ra moralului și a dreptului: cine nu știe că în sfera conștiinței, unu giudecătoriu ce comite o greșeală prin neștiință este, mo­­ralicește, mai puținu vinovatu decătu acela ce o comite cu deplină cunoștință a cauzei, și împinsu numai de patimile sale? Dar, în sfera dreptului, interesul social cere, pe de o parte, aspra înfrânare a giudecătoriului prevaricatoriu și tot­odată garanții pozitive de științe și de experiență; căci, nu este trebuință ”de zece greșeli făcute cu bună credință' ca să se poată compromita onorul, vieața și averea cetățenilor, ci o singură greșală repetată de majoritatea a trei in­­stanții va izbuti la același resultatu. IP. Cultul. „Ministeriul Cultului ne anunță unu proiect de lege în prim­irea căsătoriilor; motivul ăl găsește în scandalele prilejite prin ușurin­­ța despărțeniilor. Nu cunoaștemu­mai de aproape acestu proiectu, noi știmu numai a­­tăta, că după legile canonice a religiei noa­­tre ortodocșă numai biserica este în­drep­­tate de a lega și deslega cununia; apoi nu puteamu admighe cumu o lege civilă, într'o che­­stie atingătoare de competența bisericei, ar pute­­a printr' unu farmecu pune capătu unor abuzuri isvorite de'ntr'o rană socială? rană, ce numai creșterea, prefacerea ideilor, a o­­biceiurilor, a legiuirei sociale și, într'unu cu­­văntu, întemeierea moravului publicu ar pute-o cu vreme vindeca IV. Administrația. În acestu capitul resare mai multu decăt în toate celelalte spiritul de centralizație de care minsteriul este însuflatu. „Ce se poate conclude din toate aceste? Noi vedemu că în mijlocul sistemului repre­­zentativu și constituționalu, chiemai desvăli mai cu întindere libertățile publice, privighitorii de ocoale, eșiți chiar după Re­­glementu din scrutinul alegerilor comunale, reprezentănd prin urmare înttr'unu fel cu inte­­resele obștiei de care facu parte, acești func­­ționari ai poporului ăi vedeau de-odată în­­locuiți prin ofițeri militari, supuși disci­­plinei și regime­lui ostășescu, singur mijlocul spre a nu av­e nici militari Acesta ar fi buni, nici amploiați civili capabili: deosebi­­tele ștințe, deosebitele indeletniciri prac­­ tice slujescu la aceasta de dovadă. „La asemine măsură nu ar lipsi decăzu de a înlocui și pre prefecți în noua întindere a sferei lor active prin gubernatori militari spre a înființa în toată țeara regimul sol­­dățescu. O asemine administrație ar fi cu totul contrarie obicieiurilor și simțirilor Moldo-Romănilor, carii sunt deprinși a vi­­de în șeful Statului pe părintele obște­­scu al nației. Dar neatărnarea în care sinisteriul proi­­ește a pune isprava măsurilor ce se vor h­otări în chestia proprietăței, de bună orga­­pinisare a comunelor, o asemine solidari­­tate, nu o Ințelegemu, și vomu aștepta în­­tru aceasta explicația ministeriului. "Armia. „Principiul­ ca armia să fie constituită a­­sta­fel cu incătu ținerea ei să nu aducă pa­­­gubă nici finanțelor noastre, nici brațelor­­ u agricole­ nu putemu destul a'l aproba. In ceea ce se atinge însă de organizarea ei, noi nu ne socotimu competenți de a ne rosti. VI. Cerririle Publice. „Ministeriul lucrărilor publice ne anunță unu nou sistemu de esecutare a lucrărilor publice, prin companii de întreprinzători. „Avantajul unui asemine sistemu este ve­­derat, însă nu știmu care sunt garanțiile ce ele potu înfățoșa? care sunt condițiile cu care vroiescu a se alcătui? și care e­­ste mijlocul celu mai nimeritu spre a dobăndi cele mai folositoare rezultate? Toate a­­ceste observații se aplică și la esploata­­rea băilor de fier și cărbuni; toate aceste obiecte sunt mai multu niște chestii de stu­­diu, la care trebuie mai întăiu a se chiema oameni speciali esperți, cu științe și cu experiență, spre a le desbate și otări în urmă. III. M­inisteriul Instrucției Publice. „El dă o mai mare preferență sistemului „de învățături ce ar fi mai apropiat tre­­­buinților și naturei Romănilor, decătu­imi­­„tot fără nici o chipzuire de cutare sau cu­­„tare instituție streină. „O asemenea preferență nu o puteamu ad­­mite; toate desvălescu facultațile intelec­­tuale a omului, și'l pregătescu pentru vieața practică; atăta se poate zice numai că dis­­voltarea lor trebuie să fie treptată; deo­­sebirea între ele se poate zice: că unele sunt generale, și altele sunt sociale; și trebuie de o potrivă cultivate, ca și la toa­­te intitutele europene, spre a pute fie­care găsi o îndeletnicire și facultăților sale individuale! „a capitula acesta, în sfărșit, se rele­­vează însămnătatea ce ministeriul vroește potrivită dispozițiilor a da științelor agronomice, asămăluind pe „unu doctor de agronomie, în considerație „și avantaje materiale, cu unu doctor de „litere.” „Doctorul de Agronomie va fi în adevăr o creație nulă, căci o asemine dignitatea încă nu este cunoscută în celelalte părți a Eu­­ropei științifice. VGIP, Industrie, Comerțu,­­Agricultură. „Acestu capitul resumă niște principii de economie politică, mai cu samă asupra li­­bertăței comerțului și a industriei, precum și alte doctrini adoptate din sistemele nnoă de economie politică; într'un cuvănt, acestu capitul se poate capitul de te­­orii. numi una „Chestiea cea mai însămnată In el este a­­cea atingătoare de țerani și proprietari; prin­­cipiulu nu este nici cum lămurit: soluțiea cuestiei se­amănă pănă ce va fi studiată atundu. M­. Sgrăianui. „Amu ai doritu, ca ministeriul trebilor stre­­ine să fi țintitu luarea sa aminte, între alte, pe unu obiectu demnu de a sa iscusință. El știe prea bine că bogăția unei țeri con­­sistă, mai cu samă, în înlesnirea puterii lu­­crului, în îmmulțirea brațelor. Țerile noastre înzestrate cu pămăntul cel mai roditoriu, situate sunt clima cea mai priincioasă în cen­­trul Europei, traversate de unul din riurile cele mai vii și mai lesnicioase comerțului, sunt sarace de brațe lucrătoare. „Nu sunt făcute aceste țeri de a atrage, prin unu sistemu de colonizație națională, brațe streine, care se găsescu cu profuzi d­ar prin Staturile megieșe? Pămănturile pustie, ce alcătuiescu unu fondu național în partea Besarabiei anecsată, se vor pune în spre a

Next