Tribuna Româna, 1860-1861 (Anul 2, nr. 90-112)
1860-05-12 / nr. 90
Sghioana Moșina, fi mersu să ceară pe deputatul lor, putea negreșitu să se facă vărsare de sănge, și atunci a cui oare ar fi fost culpa? Mai'nainte de a sfîrși, uitarămu a însemna că D. Știrbeiu, între aceste acusări ce a făcutu ministeriului, a vorbitu și de misiunea cea ciulată, precumu și de înmurirea ce avea D. Narin Sergiescu, care era universală, căci se amesteca în toate, era revizoru de toate, era unu dictator, căci avea unu act sub-scrisu de toți miniștrii și încă arăta scrisori ce zicea că i ar fi scrisu capul Statului și respunsuri ce ar fi făcutu. D. ministru din lăuntru luăndu cuvintul zise: Au auzitu, domnilor, elocințele cuvîntu al d-lui Știrbeiu și arătările nenorocirilor individuale ce au încercatu; aceste nenorociri însă n'au fost atătu de mari, căci a fostu arestaguloare acasă la d-lui unde, cumu ne spuse singuru, au pututu să se întoarcă pe partea ceealaltă și să adoarmă această întroducere D. ministru zise că călcarea domiciliului este o chestiune gravă; că domiciliul și libertatea individuale trebuiesc respectate, dar că, pentru a fi astfeliu, trebuie să se înceapă prin a se respecta guvernul, căci înainte de toate este securitatea publică; că cei cari au zisu că guvernul voiește a face răscoale să o dovedească, căci guvernul iși iubește țeara, cel puținu ca și D. Stirbeiu, și sunt oameni în guvernu carii în chestiunea Unirei sunt mai veterani de cătu D. Știrbei. D. ministru zice apoi că D. Știrbei a venitu preocupatu de o idee, că unu amicu i-a spusu că guvernul voiește să'l aresteze și, că asta a fostu o nenorocire pentru D. Știrbeiu, căci aceste știri minciunoase l' au preocupatu atătu de mult, încă nu a voitu să se lupte contra unei puteri ce n'o găsia nicăiri, și făcăndu niște eserciții în văntu, dede bănuele administratoriului; că D. Opran i-a trimisu respunsu amicalu că bine ar fi să înceteze acele vorbe, acele respindiri de feliurite scompte. Căndu unu omu, urmă D. sinistru, ori care'i va fi posițiunea socială, bogatu sau săracii - căci numai aceasta este singura osebire de posițiuni - cutează a veni să arunce calomnii asupra guvernului și zice că guvernul voiește să iee moșiele; cănd merge încă și mai susu și voiește să poarte chiar numele Domnitoriului în arena acestor lupte, aduce negreșitu pe administratoru, or cătu de răbdătoru ar fi, a înterveni, căci el trebuie să mănite liniștea. D. Opran, pentru cuvinte ce le veți vede, a găsitu de măsură preventivă a pune sentinelă d-lui Spriceiu; aceasta este unu atacu de libertate, în adevăr. Insă acestu atacu a duratu atătu că tu a trebuitu ca să vie procuratoriul să'și facă lucrarea. D. ministru zice că regretă că D. Opran nu s'a dusu ăntăiu la procuratoru, și cetește o ordine a domnii-sale prin care a zisu că să dea îndată pricina în cercetarea d-lui procuratoru. șie apoi unu raportu al d-lui D. ministru cete Opran prin care zice că, afară de vorbele scandaloase și de calomniele asupra gubernului ce respindea domnul Stierbeiu, intr'o zi acasă la acesta, aflăndu-se impreună cu alții și D. Opran, D. Stirbeiu deodată deschide convorvirea asupra disolvărei Camerei și zice că Domnul a absoluta Camera prin înțelegere cu Turcia, și că se știe acestea prin scrisorile ce priimește de la Constantinopole, și că D. Opran zice că să se intre pe dispar D. Stirbeiu și că, de va nega pe onoarea sa, să mulțumește ca să știe că nu prețuiește dumnealui onoarea sa; că D. Stirbeiu a l zisu, toțuiptunț că deputați au pusu la priune foștii privilegiați și că acumu vor perde și moșiele. D. ministru adăogă că n'a venitu aci ca să facă acusări d-lui Stirbeiu, că acesta este unu raportu ce poate fi dictatu de patimă, dar care poate fi și adevăratu și că prin urmare trebuia arestatu, fiindcă numai judecata poate olări de este După căte-va cuvinte ale d-lui Stirbeiu, prin care arată neadeadevăratu sau nu, vărurile raportului d-lui Opran și zice că de ce nu s'au datu aceste acuzări d-lui procurator, DD. Chirchea și Magheru zicu că D. Marin Serghscu n'a făcutu nimicu din căte s'au zisu de d-lui la Nehedinți și Gorji, iar D. Oteteleșianu spune unu scandal făcutu la Rimnicul-Vălcei, unde a mersu în tribunalu și a făcutu interpelări judecătorilor ce erau în ședință asupra unui procesu al unui săteanu. D. Catargiu cere cuvîntul. D. Catargiu arată că cestiunea este mai delicată decăt cum se pare; că descrierea împregiurărilor a închis'o într'un cerc restrîns; că aici e vorba de un drept, de posițiunea noastră socială; că legile sunt securanța Statului; că securanța individuală este o vorbă mare și aceea a Seatului aseminea, și de aceea ministeriile prin faptele lor pot sau să scape un stat sau să'l pieardă. Uresc despotismul, urmă d-lui, dar uresc aseminea și anarhia și recunosc guvernului dreptul ca la împregiurări înalte să 'ntindă măna chiar afară de lege, însă trebuie să cunoască bine posițiunea. A fost perturbare, complot, atunce bine a făcut d'a luat măsuri spre a-l opri și trebuia să se oprească cu toate mijloacele. Dacă însă n'a fost nici un complot, a'și dori să fi fost, căci m'ar trage din posițiunea d'a zice guvernunului „ai urmat zeu; însă n'a fost nimic, procuratoriul o zice. D. ministru ne arată raportul cărmuirei și ne zice că trebuie să crează pe funcționarii sei. Negreșit că trebuie să le dea crezemînt, însă nu cu ochii închiși și să ne dea și libertățile și onoarea și chiar viața, D. Catargiu arată aci contrazicerile ce sunt între raporturile administratoriului și ale justiției și dovedește că al unuia din duci nu este adevărat. Întreabă apoi pe D. ministru ce a făcut cănd a văzut că s'a dovedit că n'a fost adevărate cele ce au zis cărmuirea; dacă a luat acele măsuri neapărate spre a pildui pe acel funcționar care merită pedeapsa și pilduirea, mai mult chiar decăt ceilalți criminali, căci criminalul de pădure omoară un om, cănd crimele funcționarilor omoară o națiune. Se ia adese, și In sfirșit că dorește se D. ministru luănd din nou cuvintul zice că raportul d-lui prefect nu se poate nici contesta nici a firma, și orice lucrare a trebuit să 'nceteze, fiind că Camera a suspens această acțiune. După aceasta D. A. Florescu, venind la tribună, susține neadevărul acasărei, arată rălele ei, cere darea îniudecată a administratorului și procuratoriului, și sfirșește zicănd că ministeriul nu mai are încrederea sa și cere Camerei să desaproabe purtarea lui. D. Tel întreabă prin care lege D. Florescu cere darea în giudecată a acestor funcționari, căci nu este nici una pentru aceasta, că p'a fost și nu va fi partiesan al arbitrariului; din contra, dar, pentru c'a fost și este partisan al dreptăței, s'a opusu or căndua măsuri și doue cumpene, că'i pare bine c'apărutu pe cineva că are dnece cei cari s'a numitu dreapta apără înviolabilitatea individuale ș'ar dori s'o facă aceas- facă o lege pentru aceasta, dar că, pănă se va face, d-lui este contra propunerei d-lui A. Florescu. D. Dimitru Ghica luănd cuvîntul zice că D. ministru din lăuntru, care în multe cazuri a fost așa de chiar, n'a fost așa și acum, ceea ce dovedește că oamenii cei mai eminenți cănd n'au drept perd elecința lor; că d-lui ar fi suspens îndată pe D. administrator, numai după cetirea acelui raport care dovedește îndată o pasiune; că D. ministru a greșit în aceasta, însă cine nu greșește. După aceasta zice ca cum cestiunea este ce să facem? D. Știrbeiu vine cu dovezi necontestate și înțelege că d-lui ministru să'i pară rea cănd se dau aseminea dovezi contra unui administrator favorit, însă că D. ministru trebuia să înțeleagă că societatea cere o satisfacere și trebuia s'o dea însuși, că nu conchide cu D. Florescu, dar că stăruiește a ruga pe D. ministru a da o sastisfacere; că sau D. Știrbeiu este culpos ș'atunci trebuie să fie pedepsit, sau administratorul ș'atunci trebuie să fie el pedepsit; și căt pentru ceea ce a zis D. Tel că nu lipsește o lege D. Ghica zice c'avem p'aceea despre prepuitori care este d'ajuns. Apoi depune pe biurou o propunere basată pe cele ce a zis, adecă a se da satisfacere societăței, pedepsindu-se cel culios. D. Ioan Brăteanu zice că posițiunea sa și a unora din amicii sei este foare grea și c'aștepta ca unii din domnii deputați carii au vorbit să vie să ne scoată din această posițiune, și că fiind c'aceasta nu s'a făcut, sau nu s'a făcut d'ajuns, după opiniunea sa, acum, cănd încep a se propune amendamentele, este silit a lua cuvîntul spre a explica votul ce va fi dator a'l da. Posițiunea mea este grea, urmă D. Brăteanu, fiindcă onorabilii domni cari au vorbit pănă acum, și dintr'o parte și din alta, n'au voit să puie cestiunea la o înălțime care să intereseze camera întreagă; aici nu e vorba să desbatem fiecare parte pentr'un individ oarecare; nu pentru că vă aduceți aminte, anul trecut, fănd cu mașina infernale, în care se zicea că e implicat D. Cesianu, care făcea parte din nuanța aceea din Cameră, din care eu n'am onoarea de a fi, și știți domnilor, că am fost unul, dacă nu din cei dintăiu și din cei mai cu talent cari au apărat astă causă, dar cel puțin tot cu aceeași ardoare. Am susținut că Adunarea nu trebuie să se puiemn posițiune ca să dea Europei ocasiunea de a zice că națiunea conspiră contra voinței sale, chiar, adecă contra lui 24 ianuarie, și zic că am pledat causa d-lui Cesianu cu tărie, că am stăruit că nu trebuie s ăl dăm pănă nu ni se va dovedi bine culpabilitatea sa. De ce oare azi nu m'am aflat în aceeași posițiune și nu m'am aruncat cu d-voastră în arena luptei? Ea ca de ce! Pentru că cestiunea d-lui Cesianu s'a pus ca o cestiune de drept, fără considerare că e din cutare clase sau din cutare epu cutare partită, ba ăncă, tocmai fiind că era din partita din care eu nu făceam parte am rupt apărarea sa cu mai multă căldură. Dar de atunci D-lor s'au înfățoșat mulțime de acusări, de violări, care nu lorma numai un individ, ce națiunea întreagă. Și fiind că într'acele ocasiuni nu ne am arătat așa de geloși de călcarea legilor de cătră minister, de onorea națiunei întregi, zic că acum cănd s'au pusu cestiunea d-lui Sgirvei nu s'au pus, mi-se pare, într'un mod deplin încăt să dea ocasiunea de a se plevda cestiunea libertăței politice și individuale, și a violărei dominiului. Doriam ca cestiunea să se puie astfel cu „4 După a