Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)
1864-01-09 / nr. 164
assinm 2 rase, sago bene mio, Dou, guvesta vaegga non rpu ri dugage, la tanoi fag șș, la îagu io: te non ei a ppegga mogtale... ete, etc. să închiemu revista noastră această retrospectivo comparativă, spuindu cetitorilor noștri că și după cinci ani de organisare a serviciului poștelor Romăniei Poile din București tot nu ne sosescu aici, în Iași, cu multu mai curăndu decătu cele din Paris. Așa, ieri, mercuri 8-20 ianuarie, avurămu Romanul din 3-15 ianuarie și Conespununep din 4-16 ianuarie, și tot ieri cetirășu aici foiele din Paris, p. e. Dratu., ș'alt. rie. Cu toate aceste eperămu că corespundințile noastre particulare din capitală vor fi pe viitoriu așa de fericite macar ca foile publice. din 14 și din 15 ianua- Din străinătate avemu multe de desfășuratu înainea publicului nostru, și nu vomu lipui a'i da o revistă esterioară regulată îndată ce vomu începe a priimi foile străine la care ne-amu abonat pentru acestu sfirșitu. Terminămu anunțăndu cetitorilor noștri că zilele în care foaia aceasta va eși sunt: joi seara și luni dimineața; că împărțirea ei și aici în Iași se va face tot prin împletiții poștei ca prin toată seara, că cererile de abonamentu cu prețul cuvenitu să se adreseze franco în Iași la oficiul lojei cătră administatoriul ei, Ulița Talpalorilor, și în București la D. Ioan Ionescu. Ear scrisorile și comunicările concernăndu sau redacțiunea sau gerantul responsabilu să se adreseze anume la aceste persoane deosebite: pentru Redacțiune, la D. Nicolai Ionescu, și pentru geranță la D. Constantin Luchi, tot însă la oficiul foiei în Iași, Udița Talpalarilor. C Primirea de anul nou la Palatu. Convențiunea de la D4 ianuarie ne aduce știrea că primirea de anul nou la Palatu au fostu de astă dată cu totul constituțională. M. S. Domnul, zice, au primitu pe răndu deputați unele deosebitelor corpuri ale Statului, p. e. a clerului, a Adunărei Elective, Curței de Casațiune, a Municipalităței, a armatei, cum se presenta vzma M. 5. sa scula de pe tronu, asculta în picioare cuvintele rostite, și respundea prin unu discursu luatu din măna ministrului primariu. Eacă, dupre citata foaie, cuvintele ce M. 5. au respunsu deputațiunei Adunărei: Vă mulțemescu, Preasănte Părinte și D. deputați, pentru felicitările ce'mi adresați în 'înumele Camerei legiuitoare. Aceste felicitări îmi suptu scumpe; ele suntu de bunu auguru, că anulu în care îndrămu, România îi va datori organisațiunea sa. Dacă această organisațiune, dupe espresiunea 'dv. va contribui a'mi face șie o pagină înistoria țerei,, că nu mai puținu va contribui prrn a atrage asupra Adunărei binecuvăn- Tările Națiunei. Doamna se asocieze la mulțămiresele mele, Adunărei, dorimu d-v., Domnilor deputați, unu anu bunu și fericitu, și inpreună dorimu -al anu bogatu în lucrări patriotice care i se înlătureau că Romănia să străească Camera Legiuitoare” "apu „ „Ami zisu mai sus că secularizarea averilor mănăstirești zise închinate, așa precumu votștu la 13 dechemvrie trecutu de Adunarea legiuitoare, este o măsură neințeleasă încă bine de grosul publicu, drept dovată reproducemu, dupre foaea ebdomadară Preofl, următoriul articlu prea însemnatu în mai multe puncturi, dar mai cu seamă unde u'au atinge cu el Tribuna Pomiăni. su stiuea delicată a testamentelor etc., în favoarea căreia acumu în urmă și foaia autorevole Romănulu'au pronunțatu categoricu. Eaca ce zice Preotul: Duminica trecută, în 15 dechemvrie, s'au sevărșit, în catedrala Mitropoliei din Iași, un ceremonial visericescu destul de pomposu, motivat din încunoștiințarea oficială, ce au avut chiriarhia, că adunarea, dupre propunerea guvernului, au potat, șai nn unanimiate, a se da în disposițiunea națiunei romăne, averile monastirilor disporate pănă cu puțin mai inainte de Greci. Dacă cuvîntul de seculorispre în ideea oamenilor postri de Stat inseamnă numai atăta, că adecă națiunea Romănă să devină în drepturile sale naturale, ce le-au avut și le va ave totdeauna asupra acestor averi; dacă prin acestu actu s'au inlăturatu numai pretențiunile de proprietate ale grecilor asupra acestor averi, pretenții cu totul ne întemeete; dacă prin cuvăntul de secularizare se înțelege, și la noi, numai aceea ce și prin alte Sfaturi s'au înțelesu la regularea averilor monastirești, că adecă aceste averi se punu numai sub privighierea și controlul guvernului, fără vise a se înstrăina de la destinațiunea esprimată de cătră donatorii lor, prin testamentele ce ei au lăsatu după dănșii, ca din aceste să se susțină clerul și biserica, să se intemeeze școli, tipografii, case de binefaceri, ... dacă, zicu, prin cuvăntul de secularispre se ințelege numai aceasta, atunci participămu și poi din toată inima și cu cea mai mare bucurie la actul cel mare și național, ce avu locu la noi în ziua de 13 dechemvrie, cănd s'au disbătutu această chestiune și s'au datu votul pentru luarea averilor în dispozițiunea națiunei romăne, și numai așa am putea explica bucuria cea mare și veselia repărsată pe fețele tuturoru Romănilor la auzul de asemenea națională decisiune în Camera Romăniei. Dacă înse cuvăntul de secularisare inseamnă aceea ce s'au observatu pănă acum la noi, la întrebuințarea averilor mitropoliilor, episcopiilor și a monastrilor neinchinate, după care nu am văzutu făcănduse mai nici unu bine pentru biserica și clerul Romăniei, dupre care espresiunile de înflorire a bisericei și îmbunătățirea forței materiale a clerului” au rămasu numai niște protecste frumoase, fără de pre-o realitate privitoare la scopul acestor averi; dacă prin cuvăntul de secularizare, zicu, se înțelege simplu și curaja numai dispunerea acestor averi de cătră Guvernu și vărsarea veniturilor lor în cassa Sintului, fără a se considera legaturile binefăcătoare, cu care sunt hărăzite aceste averi, fără ca macara acum să se îmbunătățească soarta materială a clerului de miru, fără a se considera dupre datorie necesitățile morale și materiale ale stabilimentelor pioase, în numele cărora sunt date aceste averi, într'unu cupăntu, dacă prin zicerea seculariuare se înțelege destinarea acestoru averi la ori-ce altu secularu sau lumescu, afară de biserică și cleru, atunci departe de la noi sentimentul de a ne bucura, ca Romănu adevăratu și Preutu vomu suspina totdeauna în conștiința noastră, și la privirea acestui actu ca și în privirea altora de asemenea calitate; și ales suspinu al nostru credemu că lu voru impărtăși toți aceia carii știu cu cerezoane s'au servitu Guvernul altă dată la luarea unor asemenea averi bisericești și cum au fost implinite. Pretutindenea prin alte țeri, unde Guvernele au secularisatu averile bisericești, s'au formatu din vănzarea ori din veniturile unor asemenea proprietăți un capital, din ale căruia procente se salariază clerul și se susținu în cea mai bună stare stabilimentele pioarse, și se întreținu mai multe scoli cu preferință bisericești; eară dacă întru asemenea celtuele nu agiungu acele procente, Guvernele ambiționează in asemenea cazu a contribui din alte resurse (isvoaiă), așa s'au lucratu în Austria, în Evanția, in Palia și cea în Rusia, cea de o religie cu noi, unde biserica are al seu capital propriu, din al căruia procente se susține cuviinciosu îin toate privirile. La noi înse, vorbindu de Moldova, Guvernul au luat în 1835 și 1844 averile Mitropoliei, ale Episcopiilor și ale monastirilor nechinoviale, sub cupăni de a le întrebuința mai bine în interesul bisericei și al clerului (n). Totu sub acest rezonu s'au luptu in 1860 averile monastirilor chinoviale. Dară care este resultatul tn) Epta peme săs pescui uu l1a și le lin pegiviren de apnel 1835, pentre întreprințarea apnerilor monastuirești:. ACopiiiiii acestei cosene pa momeniri și pcele pomăntene și pcepe în pinpie peo în întrepavinți pumai în aginiorel posevor foputoare de pine, și pi cu penpineul în Foposa în părgăriei și nici por pin seșinaria Soponei. Întreprințarea semelor posei cepiile a monastireșnuior tensiuri, Ciind potarăte poemue se prain mai spep, pi se vor pete perici în pei preprinți, șopici o întimpinare, prinp piin o pinere pale, și seelini pe p Cleși pe șăpinețe”, practica al unor asemenea acte pentru biserică? Preoțimea nu este salariată nici pănă astăzi, și D-zeu știe cănd va mai fi salariată; monastirile și bisericile, ce se guberna altădată de sine, au început în mai multe locuri a cădea în ruină. Spre exemplu aducemu înainte Episcopia de Romanu, ale cărei case zac și pănă acum in ruină timpu aproape de 14 ani, ce să mai vorbimu despre salatele și banii pentru menașul călugărilor și a serpitorilor bisericești, penru care trebue să se facă căte zece și mai multe raporturi la Ministeriu, și abia după căte patru pasese luni să-și capete sumele însemnate chiar de cătră Guvernu prin pudgetele respective. Servitorii bisericești și împlovițți de prin Mitropolie și Episcopii sunt reduși în condiția arestanților în privirea monașjului, acordănduli se abie căte patruzeci parale de fiecare pentru masă. Episcopii Eparhioți, sunt reduși la pecenitatea de a închide ușele la vederea musafirilor și a săracilor cerători de milă, pentru că saplarele lor alese sunt de o potrivă dacă nu cumva și mai puținu decătu ale directorilor de prin Ministere. Cătți pentru școale, facultatea teologică de la pol esistă numai cu numele; seminariul central își priimește banii pentru menaju mai totdeauna tot după timpul cuviintiosu, iar în seminariile eparhiale, după toate stăruințele ce s'au depusu, nu s'au putut forma încă pănă acum cele două clase superioare, reclamate de spiritul timpului prezentu și de trebuințele bisericei noastre. Iată cum s'au realisatu la noi cuvintele frumoase, de care s'au sprijinit totdeauna Guvernul la luarea aperilor bisericești și vărsarea veniturilor lor in coun Statului. Dacă totu cu asemenea sinceritate este să se poarte guvernul și in privirea averilor monastirești, întrate de curănd în disposiția Romănilor, apoi de viitorii nostrii nu pot pute vede mai buni și mai cinstiți administratori ai acestor averi în oamenii noaștrii de Statu, de căt aceia, pe carii națiunea Romănă iau desprețuit astăzi, pentru impietatea cătră stabilimentele pioase ale strămoșilor noștri, și pentru răua întrebuințare a averilor considerabile, cu care ei au înzestrat aceste stabilimente. Spiritele evlevioșilor dăruitori se vor rescula contra disprețuitorilor de așezemintele lor, și vor trage inaintea judecății Dzeești pe disbrăcătorii bisericei de averea destinată a se intrebuința înainte de toate pentru susținerea și înflorirea ei; și atunci nou-veniții epitropi ai averilor acestora, nu vor fi mai îndreptați înaintea lui D-zeu și a lumei decătr acei, a cărora epitropie dupre meritu au trebuit să înceteze. D-zeu nu se batjocorește, lucrul lui nu se perde. Dacă averile strămoșilor noștrii, destinate de dănșii pentru biserică și bine-faceri, vor fi înstreinate de la destinațiunea lor, D-zeu va veni și în viitoriu tot cu aceeași dreaptă giudăcată, pentru a da această pie altor lucrători, carii vor da rodurile la vremea lor.” va institui (așeza) la timpul cuviinciosu alți economi, carii vor da speranța de a intrebuința mai conștiinciosu, în interesul bisericei noastre, averile a Gherosite si in numele Lui!... Fie ca averile bisericei noastre, întoprse de curănd pnțiunei, să aibă o soartă mai conformă destinului lor! Fie ca oamenii nostri de Sintu să'și ințeleagă mai bine adevărata lor posițiune de buni și sinceri economi! Fie bine cupăntat votul național de la 13 decemnrie, dacă acesta conține unu viitoriu mai bunu pentru biserica și preoțimea noastră! Și noi suntem cu toată inima pentru acest potu, numai să nu depună și astă-dată ilustrii pentru biserică și oleru cuvinele frumoase și pline de patriotism ce lau motivat. (Preotul din 21 dechemrie). --LMARIIZAUT Arvorta- Ce e aceea constituționalitate? Constituționala, Constituțiune: sunt cuvinte de mare înțelesu, și rostite astăzi foarte adese și la noi, dar care nu știmu de sunt precepute deplinu macar de majoritatea claselor noastre politice. Adevăratu că, este acum un aniu, însași representanța această restrinsă a țerei noastre incepu a vorbi fără pregetu de practica sistemului constituționalu, ba încă de practica sinceră. Sincera aplicare a regimelui Constituționalu”, ne aducemu aminte bine, era anni, in Adresa Adunărei cătră Domnu, cererea cea șai de căpitenie, și totodată intemeiată pe remustranțe meritorie, mai puținu și în istoriu, în cel dintăiu ștdentu de Adresă, Comisiunea aleasă din sigu e.