Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)

1865-04-08 / nr. 253

7uuu­­ u­ z împroprietărire. Și eacă pentru ce, în și­­de totu feliul, priindu­zlocul preocupărilor politice ne întoarcemu ochii totu spre Adunare, că cu dănsa și printr'insa se poatei agiunțe, pe calea păcei și a împătiuirei spiritelor, la obiectul în care se concentrează toate dorin­­țile publice: adică, o adm­nistrare onestă și probă, o justiție luminată și necoruptibilă; aceste lucruri prețioase care nu se­ potu do­­băndi decăzu prin controlul seriosu și neter­­mirilu al unei Adunări vigilante. Trhibunima Pomdni.­ ­7 t­if- adversarii mijloace­­ L.17A677577 Corespondința particulară a ziarului Trompeta Carpaților, înflăndu mă în Cămpu­lungu în ziua de 18 curentu, pentru afaceri private, amu statu mar­ la alegerea turu deputatului acestui orașu pentru adunarea Electivă, esclusu din cameră la 29 ia­­n. Aricescu, muarie trecutu. In­religința alegătorilor din acestu colegiu, tactul cu care au dejucatu toate intrigele, concursul tuturora de a face să triumfe ale­­gerea candidatului orașului, ordinea ce au domnitu la alegeri, în fine bucuria generală după realegerea d-lui Aricescu, merită a fi cunoscute publicului pentru onoarea orașului Cămpu­lungu. d-lui Aricescu din Adunare, că prin critica regulamentului din Depărtarea sub protecsia camerei, publicată în ziarul Concordia Pesta, s'ar fi atinsu demnitatea Adunărei, in­­dignase Romănii progresiști, cară mai cu seamă pe concetățe­­nii d-lui Aricescu carii luaseră parte, directu sau indirectu, cu dreptu cuvăntu pe toți la alegerea sa de la 25 noem­­vrie anul încetatu. O De­și din desbaterile adunărei, publicate în Monitorul No. 16, 21, 41, 45, 46, cole­­giul orașului Cămpu­lungu se încredințase, că representantul seu apărase cu bărbăție și punga contribuabililor și libertatea presei și a tribunei, și eligibilitatea capilor bisericei romăne, alegătorii înse nu'și putuseră pro­­curi No. din Concordia în care figurează cri­­tica regulamentului și desvoltarea amenda­­mentului pentru presă, nici discursul pronun­­ciatu în ședința de la 20 ianuarie, din care a suta parte s'au publicatu în No. 41 din Mo- Numni posedăndu aceste acte, ar fi in deplină cunoștință de nu­oru, pututu judeca ei, lucru, cestiunea pentru care avea să se pro­­be de altă par­­de presă, num­e în ziua de 18 martie. te, d. Ar­ciscu în lipsa libertăței nu putu să și dea seama cătră alegătorii sei de aenențiunile cu care îlu înculpau inamicii săi politici, cum și de conduita sa în cameră ca deputatu­­otul senatului din ședința de la 12 fe­­pb­arie (Nonitorul No. 41), relativu la es­­cludgerea d-lui Aricescu, eru singuru, fu actul m­utu­ientinu al d-lui Aricescu înaintea cole­­pășii electoralu chiematu a se pronuncia la 1u martie între d. Aricescu, susținutu de 40 deputați în ziua de 29 ianuarie, și între cei 75 de punți carii, ca majoritate, îl d escluse­­ră din adunare, pentru motivele știute (Mo­­nitorul No. 46). Toacă d. Aricescu era lipsitu le toate mij­­loacele de apărare în fața alegătorilor sei, duritatea alegătorilor săteni prin interpreta­­și a raportului ministeru­lui­rea perfidă a desbaterilor din Monitorul No. 46 și 41­ de interne prbl­­ati în capul Monitorului No. 44 d-lui Aricescu) (unde se zice că escladerea au fostu provocată de injultele aduse Came­­rei de numitul prin articulul publicatu in Con­­cordia de la Pesta) și a ordinilor­ prefec­­turei de Muscelu basate pe telegrama minis­­terială No. 4820 și afișate pretutindeni, și'n cari se anuncia colegiului electoralu al ora­­șului alegerea pentru 18 martie a unui altu deputatu în locul d-lui Aricescu depărtatu din adunare. Măcaru că prin totu feliul de insinuări, de intimidări a alegătorilor, se siliau mulți dintre alegători) să arăte alegătorilor simpli de pe la țeară, că prin realegerea d-lui Aricescu își vor atrage diferite perse­­cuțiuni f§­i, totuși, nu s au găsitu inimă atătu de slabă care să părăsească voacea secretă ce însupra tutorora să facă o reparațiune nedreptăței ce s'au făcutu d-lui Aricescu. Unu amicu al d-lui Aricescu, care pose­­da No. 5 din Concordia, unde s'au publicatu regulamentul camerei, explică alegătorilor ce nu cunoșteau bine lucrul, adevărata causă a depărtărei din cameră a d-lui Aricescu. Dom­­nia sa au zisu în acea gazetă că regulamen­­tul adunărei, făcutu de d. Cogălniceanu con­­tra Statutului, este nedreptu, căci apasă cu­­getul deputatului. Astfel cu, după articulul 120 din acel regulamentu, cuvintele deputatului se trecu atătu de pe scurtu în gazetă, în cătu alegătorii nu mai înțelegu nimica­ dovadă că din cuvăntul d-lui Aricescu, în privința nu­­mirei de cătră guvernu a mitropoliților și a episcopilor, s'au publicatu în Monitorul No. 41 numai căteva cuvinte fără șiru în cătu ni­mene n'au pututu înțelege nimicu dintr'însul. Prin articulul 97 din regulamentul adunărei, votarea legilor fiindu pe față, deputații, fiind mulți din ei funcționari, se temu poate a vota cum se spune cugetul, de exemplu la votarea anul 1865, din 13 deputați ca­­de 30 de jumătate din acei deputați au vo­­budgetului pe zii au cerutu înscrisu scă temăntu milioane, iar, în ziua desbaterei bugetului, contra propu­­nerei subscrisă de dănșii. (Monitorul No. 16). Nu putemu zice că acei deputați au votatu contra propunerei, sub cuvăntu că ar fi re­­masu căci, deosebitu că acea reducere s'au cutu de la poduri, șosele, pavagiuri, și doctoriele soldaților bolnavi cheltuele s'ar fi pututu scădea multe alte prisosu­ri de lucru, precum lefile de la o sumă de funcționari, adaosul făcutu de comi­­siune la lefile prefecților, subprefecților și polițiilor,­ și mai cu seamă cheltueala rui­­nătoare și de lucru a podurilor de fieru, care se puteau amăna pentru alți ani, căndu azi se simte atăta de multu trebuință de po­­duri și șosele, din a cărora lipită trei părți ale anului, în cele mai multe locuri, comu­­nicațiunea este intreruptă, din causa poroie­­lor și înnecurilor, că adevarata vină a d-lui adevărul pe față; Ghie care vede Aricescu este că au spusu și nu ca diplomatu, ci ca poetu”. Anostresiu colegiul electoralu al orașului Cămpu­lungu, compusu cea mai mare parte de săteni și de preoți (1), au înțelesu, cu bu­­nul seu simțu, că alegerea de la 18 martie nu era o simplă alegere de deputatu, ci o manifestare energică în favoarea principielor susținute in cameră de alesul seu de la 25 (1) Din o sută doispre­zece alegători Nindu pre­­senți 94, din aceș tip 3 au fostu din partea a­­de 81 prenți și slteni din combunele ru­rale din doue­rașălui și proprietari, cpră restul praviri și o plasă vecină cu orașulu. noemvrie trecutu, și tot­ de­ odată o protes­­tare contra votului celor 75 deputați, din ședința de la 29 ianuarie, de aceea, în ziua de 18 martie d. Aricescu fu realesu deputatu al orașului Cămpu­lungu cu o majoritate e­­crasantă de 83 voturi din 93 alegători pre­­căci trei voturi s'au contestatu, fiindu­senți, că conțineau numele de Dumitru Aricescu în locu de Constantin Aricescu, cel de­ plăiu fiind părintele celui de al d­oilea, și mortu 'de la 1860, și a căruia moarte e cunoscută tu­­turoru locuitorilor din districtul Muscelu, un­­de reposatul au trăitu 40 de ani aproape, cele trei voturi sunt perdute numai fiindu că trei alegători tezu al deputatului Aricescu. Testul de zece voturi s'au împărțitu între unu preutu care au avutu patru voturi și unu săteanu care au avutu dru Lupașcu au avutu unu singuru votu. După sevărșirea alegerei, colegiul electo­­ralu au presentatu alesului seu unu actu sub­­cinci;­eară d. Alecsan­­cunoaște și mai lămuritu nedreptatea ce crederea locuitorilor din acestu județu; și că ale­­gerea d-tale ca deputatu la dinanul ad-hoc, precum și cea de la 25 noemvrie trecutu, au fostu unu faptu vruarie, calificăndu fapta celor 75 deputați și vătămătoare și țerei și tronului. Tesplătitu dară teresele județului. Trăească apărătorii credincioși ai Romăniei"! Prin acestu actu, la 18 martie, colegiul electoralu­lui Cămpu­lungu s­au țerei, care confirmă votul al orașu­­rădicatu multu Ghelicizămu, cu toți Romănii independinți, demnitatea acestui colegiu, care tronului de acela care au opere orașul seu natalu titluri la recunoștința și tătenilor sei. Taie votul de la 18 martie 1865 o lecți­­cari nu credu une pentru diplomații noștri, în deșteptarea poporului romăni­­au știutu a aprețui serviciele adu­se țerei m ilustratu prin multe și care are atătea încrederea conce­­­­­ uea.­­ „ (Estrogem ce crmepăn din ședința publică a Adunarei Electiioe de la 23 ippoprie 1805.) Președința Dlui Alecsandru Em. Elorescu. Inainte de deschiderea ședinței conform ar din Regulamentu, se dă cetire în sala Adunărei procesului-verbal al ședinței din 20 Ianuarie. În cursul citirei, D. M. Cogălniceanu, președinte al consiliu­­lui miniștrilor, face obserbațiune asupra re­­producțiunei cuvintelor D-sale din acea șe­­dință. D. Cr. Tell cere cuvăntul toti asupra pro­­cesului-verbalu. în locul d-lui C. sei politici dispuneau de sute de puternice; ei esploatară chiar d­e­­­­­­­­­­­ nu patru ră­ țul mulțemiți numai milioane, făcutu pe scăzămăntul de de de comisiunea budgeta­­ră­­nu tre­­i, dară scrisu ne care mătoare: 1. deputatu, făcutu 2. de sevărșitu în gară . n'au cunoscutu numele de loc­­în orașul și județul seu. pe deplinu prin această realegare ce ți s'au făcutu, nu înceta, domnule toți alegătorii ce știeau îlu dămu publicităței spre d-lui Aricescu, care se bucură Chiemați azi la adunare, subscrișii d-tale de la 1848 18 martie 1865 te­amu realesu totu pe Ca săți dovedimu că Ca sătu­ dopedimu Ca să dovedimu în fine indignarea cu zisele senatului din și cum Eată acel actu: Domnului Constantin D. Aricescu: Domnule deputatu, depărtarea dumnevoastră din cameră, în locul remasu vacantu partea orașului Cămpu­lungu­­reanu, 73. țimu­nim­ea și în te cucuri și plină cunoștință, fine ca deputatu de nedreptatea ceași credință a apăra și pănă în viitoru ca și rărbăție, drepturile de a carte și se pute d­ta din azi de în­­re­­de­ire­­în opi­­pentru cuvintele al­sesiunei acestui 12 s­au anu. și opiniunea de a alege deputatu prin depărtarea d'sale din ur­­de că încuviințămu purtarea aozi, ca Romănu, ca cetă­­ședința noastră la și că consim­­țerei și vi­­la în trecutu, cu a­­N

Next