Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)

1884-10-14 / nr. 147

L Foiţa „Tribunei“. Soacra. Doine adunate din „Valea Buii“ de Valeriu Branisce. Frundă verde, iarbă rea, Maică, măiculiţa mea, Tinără m’ai măritat, Rea soacră ’mi-ai căpătat, Soacra-’i rea, bărbatu-’i rău, Vai de sufleţelul meu, Când dă’n câne dă şi’n mine, Cătră câne dice mneaUă Cătră mine „ciumă rea“. Dac’am văd’t lucrul de-așa, Eu la holdă mă duceam, Să ceram, cât să ceram, Pag. 586 compune un minister interimar dintre mem­brii centrului drept și stâng, care va di­­solva camerele și va apela la țeară. Ministrul de résboiu al Franciei va cere dela comisiunea exmisă în cestituirea Tonkingului împuternicirea să formeze din anumit număr de batailioane pre basa proiectului nou de lege relativ la forma­rea unei armate coloniale. Ministrul-presi­­dent Ferry ’și-a dat învoirea ca comisiu­nea de mai nainte în afacerea T o n k i n g­­ului să poată comunica comisiunei nouă protocoalele, dar sub condiţiunea, ca cu­prinsul acestora să se ţină secret. în ace­laşi timp se semnalează, că s’a dat ordi­nul dif­ partea ministrului de răsboiu, ca un batalion de venători din garnisoana din Versailles să plece spre Tonking. Din dieta Ungariei. Şedinţa de la 23 i. e. n.) Presidentul anund­e că la ordinea zilei e desbaterea asupra proiectului de adresă. Géza Ónodi: Se ocupă cu atacurile în­dreptate de deosebiţii vorbitori în contra proiec­tului de răspuns al antisemiţilor. „Dl ministru­­president“, zice Ónodi, „ne-a ameninţat cu cu­vinte înfricoşate dicend, că acuşi ne va pune el stavilă ca fructele antisemitismului să nu se coacă mai departe“. Nu antisemitismul e acela, care dă suc po­mului periculos al influenţei ovreesci, după cum s’a exprimat pn. dn ministru-president, ci din con­­tră chiar domnia lui ministerială de 9 ani, e care a produs fructele amare ale miseriei și ale pau­­perismului“. Asemănând mesagiul de tron cu proiectul de răspuns al comisiunei dice, că acesta e o copie fidelă al aceluia abstragend dela cuprinsul, prin care se exprimă loialitatea cătră tron. „Nu se face politică cu curtenirile îndatinate şi cu com­plimentele obligate“ .... Onodi respinge pro­iectul de răspuns al majorităţii; declară că liber­tatea politică trebuie să rămână neatacată, corup­­ţiunea trebuie vindecată. Carol S z a l a y: Se provoacă la vorbirea lui Antonie Zichy, dicend că de s’ar fi îndoit vre­odată, că oare există cesti­un­ea ovreească, vorbirea lui Zichy ’l-ar fi convins, că aceea există; din modul cum a demonstrat Zichy necesitatea existenţei ovreilor, apare, că cestiunea ovreească e atât de primejdioasă pentru ţară, încât trebuie să se cugete serios la restabilirea ecuilibrului. Adresându-se cătră deputatul Jânossy, care a luat în apărare pre evrei faţă de Komlossy dice, că nu se miră de loc preste această purtare a lui Jânossy deoare­ce e fapt, că în un timp un episcop catolic din Oradea-mare ţinea arenda vă­milor în comun cu Ovreii. Otto Herman: Declară serbătoresce, că cine cumpănesce bine împregiurările actuale, trebuie să înceapă la lucrul pentru mântuirea patriei, pentru­ că a sosit oara a două-spre-decea, cea din urmă. Vorbitorul e de părere, că anti­semitismul poate fi o mască pentru a motiva luarea de măsuri extraordinare, dar în faptă acesta nu e motiv suficient. Vorbitorul aprobă măsurile luate în contra inmigrărei Ovreilor din Galiţia, îndreptându-se spre Istóczy dice, că acesta vorbeste de corupţiuni cu bani, dar spune totodată, că alegătorii acestuia au luat parte la ospeţe şi au beut beutura partisanilor con­trari, şi apoi tot au vetisat pentru Istóczy. (Istóczy, bar. Andreánszky şi Iván Simonyi: Bine au făcut!) Vorbitorul declară însă, că aceasta e o imoralitate tot aşa de mare ca şi a acelora ce corump cu bani. Relativ la corupţiunile şi abusurile comise cu ocasiunea alegerilor Herman declară, că fără a aduce caşuri concrete e silit să constate, că organele administrative pe timpul alegerilor­­şi-au sistat lucrările oficiului lor, ca să fee parte la agitaţiunile­­electorale, au negles interesele cetăţenilor neîmplinindu-­şi da­­torinţa. Deja forţa exerciată de guvern asupra alegătorilor trebuie să-­şi întoarcă sufletul cu greaţă, spune cum mai mulţi alegători din un cerc electoral au mers la ministrul-president ca să ceară protecţiune în contra abusurilor, dar­ ministrul le-a răspuns, că nu poate da ascultare informaţiunilor unilaterale. Mesagiul de tron e, compus în spiritul ministrului-president. Herman întreabă, că oare regularea Dunării şi a Porţilor­­de­ fer să fie reformele acele mari, de care are ţeara mai mare lipsă. ? Asupra stărei sanitare consiliarii ministeriali presentează niste rapoarte, pre care vorbitorul nu le-ar primi nici de la Zulu-Caferi. Tinerimea maghiară ar trebui în­văţată, ca să nu îmbrăţişeze numai cariera juri­dică; trebuie, dice vorbitorul, să i se arete, că sânt şi alte căi pre care se poate ferici. Există numai palat pompos dar cultura naţională lips­esc­e. Guvernul crice, că progresăm în cultură, dar ar trebui să afle, că sciinţa nu e burete, care să crească astfel. Dacă guvernul va cerea cum stăm în privinţa culturală, va păţi ca împărăteasa Ecaterina cu Potemchin, care arăta tot aceeaşi icoană regentei sale. Causa principală a boalelor noastre sociale e corupţiunea administraţiunei, în administraţiune domnesce sistemul protecţionist. Oficiile, cele mai înalte se dau băieţilor nematuri, aceste mai nainte se dedeau numai bărbaţilor încărunţiţi în urma unei vieţi pline de merite. Starea financiară a ţerei nu se poate îndrepta, şi vorbitorul e de părere, că aceasta nu-­i va fi cu putinţă nici opoziţiei moderate. Herman se declară contra proiectului de răspuns al majorităţii. Vorbesce apoi Istoczy în cestiune perso­nală respingând atacurile făcute de Herman contra antisemitismului. Urmează la tribună : Iosif Vereş: Declară că dînsul ca preot ajutat pre iubirea de-aproapelui, privesce cu dra­goste şi plăcere la lucrătorul diligent deopotrivă ca şi la rîzarul ovreu, dacă acesta îşi câştigă pânea de toate­­filele prin lucru onest, dar anti­semiţii tocmai aceasta voiesc să o ducă în săvîr­­şire. Amintesce că ovreii au ajuns a tipări deja în a 22-a ediţiune acea carte, care nu cruţă legea creştină şi persoana domnitorilor. Crede că par­tidele din parlament ar trebui să se unească toate în contra pericolului comun, a ovreimei. Vorbi­torul­­zice că ar pute dovedi cu date statistice, că ovreimea e mai tare representată în deosebi­tele procese de delicte şi crime, decât alte con­fesiuni singuratice, şi în sfîrşit se declară pentru proiectul lui Andreánszky. Alexandru Csanády: „Mesagiul de tron pus pe tapet e expresia (S’audim! S’audim!) po­liticei de două înţelesuri a lui Coloman Tisza, a isteţimei lui iesuitice, a amăgirilor lui politice. Tocmai de aceea rup bâta preste el şi-­l desa­­prob.“ Arată că e deosebire între bărbaţii, sau mai bine de individu­, deoare­ce nu merită nu­mele de bărbaţi, cari trec dela oposiţiune la gu­vern şi între cei ce trec dela guvern în oposiţie; — aceia se acaţă de partidul guvernamental pentru distincţiuni, precând ceştialalţi, cari, vin dela gu­vern în oposiţie nu se pot aştepta la aşa ceva. Vorbitorul spune că odată s’a întâlnit cu Ma­iestatea Sa şi ’i-a descris, la dorinţa acestuia, starea ţerei. Maiestatea Sa ’i-ar fi dis să-’i spună oare-ce mod, ca să se poată ajuta năcazurilor. (Ilaritate mare). Vorbitorul continuă: „Nu e co­medie aceasta! “ Spune că dacă Maiestatea Sa ar cunoasce starea ţerei, s’ar insui ca să o îndrep­­teze spre mai bine, dar’ Coloman Tisza o tăinu­­iesce aceasta dinaintea monarchului. Sprijinesce proiectul de adresă al lui Irányi. Şedinţa se închide la oarele 31/4 p. m. Să ceram păn’ cătră prând, Tot cu lacrămi şi cu plâns, Şi cu dor şi cu urît, Şi cu suflet amărît. Prândul mi s’apropia, Toate soacrele venia, Cu prândul pe la nurori, Ce lucrează cu sudori; Nu­mai soacra mea nu vine, Că nu-’i e milă de mine. Dac’am văd’t lucrul de-aşa, Luai eară săcerea, Săceram păn’ cătră ameadi, Tot cu lacrămi pe obraz, Ameada s’apropia, Toate soacrele venia, Cu amiada la nurori, Cu bucate la feciori, Numai soacra mea nu vine, Că nu-’i e milă de mine. Dac’am văd’t lucru de-aşa, Pus-am săcerea pe snop, M’am dus la umbră de plop, M’am făcut o păserea, Şi sburam din creangă ’n creangă, Şi strigam — „măicuţă dragă“ ! Şi-am sburat la maica mea, Şi-am bătut cu aripa, De ’i-am deschis fereasta. Maica mea din graiu grăia: — Hîşa, hîşa, păsărea, Că tu nu eşti fiica mea; C’am avut o fică ’n lume, Şi nu-’i mai aud de nume. Şi-am sburat la nănaşa Şi-am bătut cu aripa, De ’i-am deschis fereasta. Nănaşa din graiu grăia: Hîşa, hîşa, păsărea, Că tu nu eşti fina mea C’am avut o fină ’n lume Şi nu-’i mai aud de nume. Eu din graiu aşa grăiam Şi amar mă tânguiam: — „Nănaşă, nănaşa mea, Fi­’ţi-ar fi uscat mâna, Când ’mi-ai ţinut lumina“. — Fino, finişoara mea, Mânile au fost la mine, Dar ochii au fost la tine. Plângeţi ochi şi lăcrămaţi, Dacă seamă nu luaţi, Cu cine vă ’mpreunaţi; Că v’am dat lumea ’nainte, Să v’alegeţi om cu minte; Dacă voi ce v’aţi ales: Spicuţ verde de ovăs, Şi-un bădiţ să nu-’l mai vedi. ’Ţi-ai ales simbur de nucă, Şi-un bădiţ ca se mi-’l ducă. TRIBUNA Tricolorul român. O mare nenorocire s’a întâmplat la Făgă­raş în timpul alegerilor. Un duşman al statului maghiar a scos tri­colorul român şi ’l-a purtat în vederea tuturora. Poliţia, paza statului, a intervenit, urgisitul ste­gar a fost dat în judecată şi spre marea mulţu­mire a tuturor bunilor patrioţi, a fost osândit la 5 zile închisoare şi 100 fl. amendă. Cu atât numai o afacere de stat atât de importantă, nu s’a putut însă termina. Cestiunea a fost pusă în discuţiunea dietei ungare, şi deputatul Horánszky a fost amarnic mustrat, pentru­ că a vedut acel steag purtat de alegătorii unui candidat al partidei sale şi nu la sfîşiat în bucăţi. Nobilul părinte al patriei pro­testează contra acestei grave insinuări şi aruncă vina asupra guvernului, susţinând, că steagul a stat sub protecţia solgăbirăului. Se trece la ordinea zilei. Nici cu atât însă o asemenea importantă afacere de stat nu se poate termina. „Nemzet“ mai publică şi o corespondenţă din Făgăraş, prin care se dovedesc, pănă la evi­denţă, că crima cade în sarcina oposiţiunii. Domnul Horánszky, — ne spune cores­pondentul, — a sosit la Făgăraş. „Sosind în urmă“, — continuă el, — „şi d-l Iuliu Benedek, candidatul oposiţiunii pentru cer­cul superior,­­l-a primit cu un scurt discurs, în care drept simbol al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi a arătat asupra steagului naţional (maghiar) şi a celui român, pe care le adusese cu dînsul. D-l Horánszki dar, dacă a audit aceste vorbe şi a vădut steagurile, a avut ime­diat ocasiune să protesteze...“ Care va să d­ă tricolorul român a fost pus alăturea cu cel maghiar drept un semn al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi. Pentru aceasta a fost stegarul osândit la 5 din închisoare şi 100 fl. amendă. Aşa-m i trebue s — se înveţe minte, ca să nu mai facă pe viitor paradă cu „buna înţe­legere dintre naţionalităţi“. Acesta e un lucru,, care în actualul stat ungar nu se poate, „nem lehet“, nu se pri­­mesce, nu se tolerează, se pedepsesce, pentru care oamenii sânt mustraţi în dietă. Să se scie clar pe viitor, că oamenii, sco­ţând la iveală tricolorul român, nu-­l mai soco­tesc drept un simbol al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi, ci drept un semn de distincţiune onorifică al celor, ce luptă pentru causa culturii noastre naţionale. Taxa pentru purtarea acestui semn de distincţiune e stabilită: cinci dik închisoare, 100 fl. amendă şi­ o mustrare în parlament. Cronică. Numărul ascultătorilor dela academiile de drept s’a constatat a fi următorul: La aca­demia de drept din Pojon 85 faţă de 102 din anul trecut; la academia de drept din Oradea­­mare 66 faţă de 60 din anul trecut; la cea din Raab 43 (în anul trecut 46); la cea din Caşovia 75 (în anul trecut 87); la academia din Sibiiu 47 (în anul trecut 60); la liceul de drepturi din Erlau 51 (în anul trecut 52); la liceul de drep­turi din Cinci-biserici 40 (în anul trecut 40). Numărul total al ascultătorilor de drepturi de la academiile din Ungaria e așadară 407 față de 447 din anul expirat.* Comitetul central electoral din Arad a fixat terminul pentru săvîrșirea alegerii noue din Boroșineu pe dina de 11 Noemvrie­­. Partidul guvernamental candidează pe Sigismund Bohus. Se dice, că pănă acuma nu s’a ivit nici un contra-candidat. * Reuniunea română de cântări și musică din Caransebeș aranjează cu concursul d-lui Ioan Pospischill, director de musică şi a mu­­sicei militare din loc. Sâmbătă în 13/25 Octom­­vrie 1884 în sala „pomului verde“ producţiune constătătoare din: 1. Offenbach, Ouverture din operetta „Orpheus“; 2. Pop­o­vi­ci, „Un regret“; 3. Hiller, „Rămas bun patriei“; 4. Florescu, „Steluţa“; 5. Beethoven, „Imnul nopţii“; 6. Nichi, „Eram pe un vârf de munte“ ; 7. Jeschko, „Potpourris“; 8. Giroud, „Li­bertatea“. După producţiune joc, începutul la 8 oare seara. * în Caransebeş se întemeiază o socie­tate pe acţii pentru înfiinţarea unei mari fabrici de furnir şi a unui h­e r­e­s­t­r­ă­u. * Ambasadorul austro-ung. din Paris, contele H­o­y­o­s, a fost primit în audiență de ministrul-president Ferry. * Nunta de aur din Sigmaringen a fost sărbătorită în un mod strălucit. O mare mul­ţime de oameni a luat parte la această sărbă­toare a principelui şi a principesei de Hohen­­zollern. Principelui Anton de Hohenzollern ’i-a fost interzisă ostenirea mai îndelungată; el nu mai poate umbla, ci îl poartă. Părechia prin­ciară a asistat joi la o liturgie în capela caste­lului şi s’a împărtăşit cu Is­­taine, apoi a primit felicitările celor mai de aproape din familie. La 11 oare s’a ţinut servit d deesc în biserica paro­­chială, după care au urmat primirile persoanelor din familiile domnitoare şi a trimişilor acestora şi apoi s’a servit dejunul. După dejun au urmat primirile funcţionarilor, a deputaţiunilor armatei şi ale ţerei. La oarele 51/a s’a săvîrşit cere­monia cununiei în sala strămoşească a castelului şi imediat după aceea o masă splendidă în sala spre acest scop zidită. La m­asă au luat parte 150 persoane. Castelul a fost iluminat cu lu­mină electrică. Seara oaspeţii au făcut o preum­blare prin oraş, care a fost splendid iluminat. Părechia jubilantă a primit sute de telegrame şi daruri preţioase din toate părţile. * O mulţime de doamne din elita socie­­tăţei bucurescene, în cap cu dnele Pia Bră­­tianu şi Sturdza, au adresat, cu ocasiunea nunţei de aur a părinţilor regelui României urmă­toarea telegramă de felicitare principesei de Ho­­henzollern-Sigmaringen, muma regelui: Doamnă! Inimele şi gândirile noastre sânt în doua de azi la Sigmaringen. Cu bucuria cea mai pro­fundă şi cea mai mişcată, cu sentimentul celei mai recunoscătoare veneraţiuni salutăm frumoasa şi fericita aniversare, încongiurată de atâta amor strălucit şi de atâtea înalte şi nobile virtuţi. Facă Cerul să se îndeplinească ardentele noastre do­rinţe acordând Alteţei Voastre Regale şi Augus­tului seu soţ încă mulţi ani fericiţi şi senini. Şi Nr. 147

Next