Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)
1884-10-14 / nr. 147
L Foiţa „Tribunei“. Soacra. Doine adunate din „Valea Buii“ de Valeriu Branisce. Frundă verde, iarbă rea, Maică, măiculiţa mea, Tinără m’ai măritat, Rea soacră ’mi-ai căpătat, Soacra-’i rea, bărbatu-’i rău, Vai de sufleţelul meu, Când dă’n câne dă şi’n mine, Cătră câne dice mneaUă Cătră mine „ciumă rea“. Dac’am văd’t lucrul de-așa, Eu la holdă mă duceam, Să ceram, cât să ceram, Pag. 586 compune un minister interimar dintre membrii centrului drept și stâng, care va disolva camerele și va apela la țeară. Ministrul de résboiu al Franciei va cere dela comisiunea exmisă în cestituirea Tonkingului împuternicirea să formeze din anumit număr de batailioane pre basa proiectului nou de lege relativ la formarea unei armate coloniale. Ministrul-president Ferry ’și-a dat învoirea ca comisiunea de mai nainte în afacerea T o n k i n gului să poată comunica comisiunei nouă protocoalele, dar sub condiţiunea, ca cuprinsul acestora să se ţină secret. în acelaşi timp se semnalează, că s’a dat ordinul dif partea ministrului de răsboiu, ca un batalion de venători din garnisoana din Versailles să plece spre Tonking. Din dieta Ungariei. Şedinţa de la 23 i. e. n.) Presidentul anunde că la ordinea zilei e desbaterea asupra proiectului de adresă. Géza Ónodi: Se ocupă cu atacurile îndreptate de deosebiţii vorbitori în contra proiectului de răspuns al antisemiţilor. „Dl ministrupresident“, zice Ónodi, „ne-a ameninţat cu cuvinte înfricoşate dicend, că acuşi ne va pune el stavilă ca fructele antisemitismului să nu se coacă mai departe“. Nu antisemitismul e acela, care dă suc pomului periculos al influenţei ovreesci, după cum s’a exprimat pn. dn ministru-president, ci din contră chiar domnia lui ministerială de 9 ani, e care a produs fructele amare ale miseriei și ale pauperismului“. Asemănând mesagiul de tron cu proiectul de răspuns al comisiunei dice, că acesta e o copie fidelă al aceluia abstragend dela cuprinsul, prin care se exprimă loialitatea cătră tron. „Nu se face politică cu curtenirile îndatinate şi cu complimentele obligate“ .... Onodi respinge proiectul de răspuns al majorităţii; declară că libertatea politică trebuie să rămână neatacată, corupţiunea trebuie vindecată. Carol S z a l a y: Se provoacă la vorbirea lui Antonie Zichy, dicend că de s’ar fi îndoit vreodată, că oare există cestiunea ovreească, vorbirea lui Zichy ’l-ar fi convins, că aceea există; din modul cum a demonstrat Zichy necesitatea existenţei ovreilor, apare, că cestiunea ovreească e atât de primejdioasă pentru ţară, încât trebuie să se cugete serios la restabilirea ecuilibrului. Adresându-se cătră deputatul Jânossy, care a luat în apărare pre evrei faţă de Komlossy dice, că nu se miră de loc preste această purtare a lui Jânossy deoarece e fapt, că în un timp un episcop catolic din Oradea-mare ţinea arenda vămilor în comun cu Ovreii. Otto Herman: Declară serbătoresce, că cine cumpănesce bine împregiurările actuale, trebuie să înceapă la lucrul pentru mântuirea patriei, pentru că a sosit oara a două-spre-decea, cea din urmă. Vorbitorul e de părere, că antisemitismul poate fi o mască pentru a motiva luarea de măsuri extraordinare, dar în faptă acesta nu e motiv suficient. Vorbitorul aprobă măsurile luate în contra inmigrărei Ovreilor din Galiţia, îndreptându-se spre Istóczy dice, că acesta vorbeste de corupţiuni cu bani, dar spune totodată, că alegătorii acestuia au luat parte la ospeţe şi au beut beutura partisanilor contrari, şi apoi tot au vetisat pentru Istóczy. (Istóczy, bar. Andreánszky şi Iván Simonyi: Bine au făcut!) Vorbitorul declară însă, că aceasta e o imoralitate tot aşa de mare ca şi a acelora ce corump cu bani. Relativ la corupţiunile şi abusurile comise cu ocasiunea alegerilor Herman declară, că fără a aduce caşuri concrete e silit să constate, că organele administrative pe timpul alegerilorşi-au sistat lucrările oficiului lor, ca să fee parte la agitaţiunileelectorale, au negles interesele cetăţenilor neîmplinindu-şi datorinţa. Deja forţa exerciată de guvern asupra alegătorilor trebuie să-şi întoarcă sufletul cu greaţă, spune cum mai mulţi alegători din un cerc electoral au mers la ministrul-president ca să ceară protecţiune în contra abusurilor, dar ministrul le-a răspuns, că nu poate da ascultare informaţiunilor unilaterale. Mesagiul de tron e, compus în spiritul ministrului-president. Herman întreabă, că oare regularea Dunării şi a Porţilorde fer să fie reformele acele mari, de care are ţeara mai mare lipsă. ? Asupra stărei sanitare consiliarii ministeriali presentează niste rapoarte, pre care vorbitorul nu le-ar primi nici de la Zulu-Caferi. Tinerimea maghiară ar trebui învăţată, ca să nu îmbrăţişeze numai cariera juridică; trebuie, dice vorbitorul, să i se arete, că sânt şi alte căi pre care se poate ferici. Există numai palat pompos dar cultura naţională lipsesce. Guvernul crice, că progresăm în cultură, dar ar trebui să afle, că sciinţa nu e burete, care să crească astfel. Dacă guvernul va cerea cum stăm în privinţa culturală, va păţi ca împărăteasa Ecaterina cu Potemchin, care arăta tot aceeaşi icoană regentei sale. Causa principală a boalelor noastre sociale e corupţiunea administraţiunei, în administraţiune domnesce sistemul protecţionist. Oficiile, cele mai înalte se dau băieţilor nematuri, aceste mai nainte se dedeau numai bărbaţilor încărunţiţi în urma unei vieţi pline de merite. Starea financiară a ţerei nu se poate îndrepta, şi vorbitorul e de părere, că aceasta nu-i va fi cu putinţă nici opoziţiei moderate. Herman se declară contra proiectului de răspuns al majorităţii. Vorbesce apoi Istoczy în cestiune personală respingând atacurile făcute de Herman contra antisemitismului. Urmează la tribună : Iosif Vereş: Declară că dînsul ca preot ajutat pre iubirea de-aproapelui, privesce cu dragoste şi plăcere la lucrătorul diligent deopotrivă ca şi la rîzarul ovreu, dacă acesta îşi câştigă pânea de toatefilele prin lucru onest, dar antisemiţii tocmai aceasta voiesc să o ducă în săvîrşire. Amintesce că ovreii au ajuns a tipări deja în a 22-a ediţiune acea carte, care nu cruţă legea creştină şi persoana domnitorilor. Crede că partidele din parlament ar trebui să se unească toate în contra pericolului comun, a ovreimei. Vorbitorulzice că ar pute dovedi cu date statistice, că ovreimea e mai tare representată în deosebitele procese de delicte şi crime, decât alte confesiuni singuratice, şi în sfîrşit se declară pentru proiectul lui Andreánszky. Alexandru Csanády: „Mesagiul de tron pus pe tapet e expresia (S’audim! S’audim!) politicei de două înţelesuri a lui Coloman Tisza, a isteţimei lui iesuitice, a amăgirilor lui politice. Tocmai de aceea rup bâta preste el şi-l desaprob.“ Arată că e deosebire între bărbaţii, sau mai bine de individu, deoarece nu merită numele de bărbaţi, cari trec dela oposiţiune la guvern şi între cei ce trec dela guvern în oposiţie; — aceia se acaţă de partidul guvernamental pentru distincţiuni, precând ceştialalţi, cari, vin dela guvern în oposiţie nu se pot aştepta la aşa ceva. Vorbitorul spune că odată s’a întâlnit cu Maiestatea Sa şi ’i-a descris, la dorinţa acestuia, starea ţerei. Maiestatea Sa ’i-ar fi dis să-’i spună oare-ce mod, ca să se poată ajuta năcazurilor. (Ilaritate mare). Vorbitorul continuă: „Nu e comedie aceasta! “ Spune că dacă Maiestatea Sa ar cunoasce starea ţerei, s’ar insui ca să o îndrepteze spre mai bine, dar’ Coloman Tisza o tăinuiesce aceasta dinaintea monarchului. Sprijinesce proiectul de adresă al lui Irányi. Şedinţa se închide la oarele 31/4 p. m. Să ceram păn’ cătră prând, Tot cu lacrămi şi cu plâns, Şi cu dor şi cu urît, Şi cu suflet amărît. Prândul mi s’apropia, Toate soacrele venia, Cu prândul pe la nurori, Ce lucrează cu sudori; Numai soacra mea nu vine, Că nu-’i e milă de mine. Dac’am văd’t lucrul de-aşa, Luai eară săcerea, Săceram păn’ cătră ameadi, Tot cu lacrămi pe obraz, Ameada s’apropia, Toate soacrele venia, Cu amiada la nurori, Cu bucate la feciori, Numai soacra mea nu vine, Că nu-’i e milă de mine. Dac’am văd’t lucru de-aşa, Pus-am săcerea pe snop, M’am dus la umbră de plop, M’am făcut o păserea, Şi sburam din creangă ’n creangă, Şi strigam — „măicuţă dragă“ ! Şi-am sburat la maica mea, Şi-am bătut cu aripa, De ’i-am deschis fereasta. Maica mea din graiu grăia: — Hîşa, hîşa, păsărea, Că tu nu eşti fiica mea; C’am avut o fică ’n lume, Şi nu-’i mai aud de nume. Şi-am sburat la nănaşa Şi-am bătut cu aripa, De ’i-am deschis fereasta. Nănaşa din graiu grăia: Hîşa, hîşa, păsărea, Că tu nu eşti fina mea C’am avut o fină ’n lume Şi nu-’i mai aud de nume. Eu din graiu aşa grăiam Şi amar mă tânguiam: — „Nănaşă, nănaşa mea, Fi’ţi-ar fi uscat mâna, Când ’mi-ai ţinut lumina“. — Fino, finişoara mea, Mânile au fost la mine, Dar ochii au fost la tine. Plângeţi ochi şi lăcrămaţi, Dacă seamă nu luaţi, Cu cine vă ’mpreunaţi; Că v’am dat lumea ’nainte, Să v’alegeţi om cu minte; Dacă voi ce v’aţi ales: Spicuţ verde de ovăs, Şi-un bădiţ să nu-’l mai vedi. ’Ţi-ai ales simbur de nucă, Şi-un bădiţ ca se mi-’l ducă. TRIBUNA Tricolorul român. O mare nenorocire s’a întâmplat la Făgăraş în timpul alegerilor. Un duşman al statului maghiar a scos tricolorul român şi ’l-a purtat în vederea tuturora. Poliţia, paza statului, a intervenit, urgisitul stegar a fost dat în judecată şi spre marea mulţumire a tuturor bunilor patrioţi, a fost osândit la 5 zile închisoare şi 100 fl. amendă. Cu atât numai o afacere de stat atât de importantă, nu s’a putut însă termina. Cestiunea a fost pusă în discuţiunea dietei ungare, şi deputatul Horánszky a fost amarnic mustrat, pentru că a vedut acel steag purtat de alegătorii unui candidat al partidei sale şi nu la sfîşiat în bucăţi. Nobilul părinte al patriei protestează contra acestei grave insinuări şi aruncă vina asupra guvernului, susţinând, că steagul a stat sub protecţia solgăbirăului. Se trece la ordinea zilei. Nici cu atât însă o asemenea importantă afacere de stat nu se poate termina. „Nemzet“ mai publică şi o corespondenţă din Făgăraş, prin care se dovedesc, pănă la evidenţă, că crima cade în sarcina oposiţiunii. Domnul Horánszky, — ne spune corespondentul, — a sosit la Făgăraş. „Sosind în urmă“, — continuă el, — „şi d-l Iuliu Benedek, candidatul oposiţiunii pentru cercul superior,l-a primit cu un scurt discurs, în care drept simbol al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi a arătat asupra steagului naţional (maghiar) şi a celui român, pe care le adusese cu dînsul. D-l Horánszki dar, dacă a audit aceste vorbe şi a vădut steagurile, a avut imediat ocasiune să protesteze...“ Care va să dă tricolorul român a fost pus alăturea cu cel maghiar drept un semn al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi. Pentru aceasta a fost stegarul osândit la 5 din închisoare şi 100 fl. amendă. Aşa-m i trebue s — se înveţe minte, ca să nu mai facă pe viitor paradă cu „buna înţelegere dintre naţionalităţi“. Acesta e un lucru,, care în actualul stat ungar nu se poate, „nem lehet“, nu se primesce, nu se tolerează, se pedepsesce, pentru care oamenii sânt mustraţi în dietă. Să se scie clar pe viitor, că oamenii, scoţând la iveală tricolorul român, nu-l mai socotesc drept un simbol al bunei înţelegeri dintre naţionalităţi, ci drept un semn de distincţiune onorifică al celor, ce luptă pentru causa culturii noastre naţionale. Taxa pentru purtarea acestui semn de distincţiune e stabilită: cinci dik închisoare, 100 fl. amendă şi o mustrare în parlament. Cronică. Numărul ascultătorilor dela academiile de drept s’a constatat a fi următorul: La academia de drept din Pojon 85 faţă de 102 din anul trecut; la academia de drept din Oradeamare 66 faţă de 60 din anul trecut; la cea din Raab 43 (în anul trecut 46); la cea din Caşovia 75 (în anul trecut 87); la academia din Sibiiu 47 (în anul trecut 60); la liceul de drepturi din Erlau 51 (în anul trecut 52); la liceul de drepturi din Cinci-biserici 40 (în anul trecut 40). Numărul total al ascultătorilor de drepturi de la academiile din Ungaria e așadară 407 față de 447 din anul expirat.* Comitetul central electoral din Arad a fixat terminul pentru săvîrșirea alegerii noue din Boroșineu pe dina de 11 Noemvrie. Partidul guvernamental candidează pe Sigismund Bohus. Se dice, că pănă acuma nu s’a ivit nici un contra-candidat. * Reuniunea română de cântări și musică din Caransebeș aranjează cu concursul d-lui Ioan Pospischill, director de musică şi a musicei militare din loc. Sâmbătă în 13/25 Octomvrie 1884 în sala „pomului verde“ producţiune constătătoare din: 1. Offenbach, Ouverture din operetta „Orpheus“; 2. Popovici, „Un regret“; 3. Hiller, „Rămas bun patriei“; 4. Florescu, „Steluţa“; 5. Beethoven, „Imnul nopţii“; 6. Nichi, „Eram pe un vârf de munte“ ; 7. Jeschko, „Potpourris“; 8. Giroud, „Libertatea“. După producţiune joc, începutul la 8 oare seara. * în Caransebeş se întemeiază o societate pe acţii pentru înfiinţarea unei mari fabrici de furnir şi a unui he restrău. * Ambasadorul austro-ung. din Paris, contele Hoyos, a fost primit în audiență de ministrul-president Ferry. * Nunta de aur din Sigmaringen a fost sărbătorită în un mod strălucit. O mare mulţime de oameni a luat parte la această sărbătoare a principelui şi a principesei de Hohenzollern. Principelui Anton de Hohenzollern ’i-a fost interzisă ostenirea mai îndelungată; el nu mai poate umbla, ci îl poartă. Părechia princiară a asistat joi la o liturgie în capela castelului şi s’a împărtăşit cu Istaine, apoi a primit felicitările celor mai de aproape din familie. La 11 oare s’a ţinut servit d deesc în biserica parochială, după care au urmat primirile persoanelor din familiile domnitoare şi a trimişilor acestora şi apoi s’a servit dejunul. După dejun au urmat primirile funcţionarilor, a deputaţiunilor armatei şi ale ţerei. La oarele 51/a s’a săvîrşit ceremonia cununiei în sala strămoşească a castelului şi imediat după aceea o masă splendidă în sala spre acest scop zidită. La masă au luat parte 150 persoane. Castelul a fost iluminat cu lumină electrică. Seara oaspeţii au făcut o preumblare prin oraş, care a fost splendid iluminat. Părechia jubilantă a primit sute de telegrame şi daruri preţioase din toate părţile. * O mulţime de doamne din elita societăţei bucurescene, în cap cu dnele Pia Brătianu şi Sturdza, au adresat, cu ocasiunea nunţei de aur a părinţilor regelui României următoarea telegramă de felicitare principesei de Hohenzollern-Sigmaringen, muma regelui: Doamnă! Inimele şi gândirile noastre sânt în doua de azi la Sigmaringen. Cu bucuria cea mai profundă şi cea mai mişcată, cu sentimentul celei mai recunoscătoare veneraţiuni salutăm frumoasa şi fericita aniversare, încongiurată de atâta amor strălucit şi de atâtea înalte şi nobile virtuţi. Facă Cerul să se îndeplinească ardentele noastre dorinţe acordând Alteţei Voastre Regale şi Augustului seu soţ încă mulţi ani fericiţi şi senini. Şi Nr. 147