Tribuna, noiembrie 1884 (Anul 1, nr. 161-184)
1884-11-25 / nr. 180
Nr. 180 noscute, precum şi aceea, că activitatea societăţii a fost din partea senatului universitar suspendată, permiţându-i-se numai constituirea biroului pe anul acad. 1884/85. Deocamdată mă voiu mărgini numai la enorarea simplă a modalităţii de executare a faimoasei ordinaţiuni ministeriale. Ori între oarele 9 şi 11 a. m. servitorul rectorului căuta în ruptul capului pe preşedintele şi notarul societăţii „Iulia“. Aflându-i în fine, le spune cu vorba, că pe 11 oare sunt citaţi în sala de consultare a facultăţii juridice. „ Numiţii funcţionari s’au şi presentat la oara defiptă în sala de consultare, de unde însă rectorul îi conduce în cancelaria sa — edificiul vecin — şi acolo numai le spune, că „stante pedeal se meargă amândoi la primarul oraşului, carele ar ave să le comunice ceva de tot important în causa „Iuliei“. Dela Pilat pănă la Ponţiu, dela Ponţiu pănă la Pilat! — La magistrat nu aflară pe primarul oraşului, car’ un funcţionar îi pofti să şeadă şi să aştepte, căci e posibil, ca dl primar să fie la cutare adunare, de unde numai decât se va reîntoarce. — Trecu o jumătate de oară şi funcţionarii societăţii îşi perdură pacienţa şi vrură să se depărteze, când eară îi asigură un funcţionar, că barem 2—3 minute să fie cu indulgenţă, că dl primar sosesce la moment. — Trecură şi cele 3 minute, şi ,ce să vedi, în locul primarului vine un comisar poliţian, şi păşind drept spre preşedintele societăţii, îl întreabă pe unguresce: „De dl Pipoş am onoare?!“ . . . . „Poftesce a-’mi urma!“ — Atât preşedintele, cât şi notarul urmară comisarului, carele numai pe cale de abia şi după unele întrebări, le spuse, că au de a merge la dl primar, în localitatea soc. „Iulia“. Acolo ’i-a şi aşteptat domnul Dr. Carol Haller, primarul Clujului şi v.căpitanul poliţenesc Tussai, care la uşa localităţii era postat un „constabler“ (pandur orăşenesc) şi alţi doi se preumblau pe dinaintea porţii. Le-am descris, pentru că dintr’acestea se vede, că numiţii funcţionari au fost seduşi, ca să nu aibă ocasiune a face sgomot, sau poate a dilapida chiar cărţile afirmative oprite din bibliotecă, de cari altcum nici când nu s’au aflat în biblioteca soc. „Iulia“. Dl primar scoate din buzunar apoi următoarea ordinaţiune ministerială şi o cetesce funcţionarilor presenţi, între carii şi bibliotecarul societăţii, carele fu şi el mai tărcjiu citat. Nr. 5396 pres. din 1884. Ministrul reg. ung. de interne. Ilustre Domnule! „Considerând, ca societatea de lectură „Iulia“ a tinerimii universitare române din Cluj în urma resultatului investigaţiunii ţinute de senatul universitar, nu numai că în activitatea sa s’a abătut cu desăvârşire dela scopul prefipt în statutele sale, ci s’a deprins afară de aceasta şi cu afaceri politice antipatriotice, ba periclitându-se chiar prin o atare activitate convieţuirea pacinică între tinerimea universitară de deosebite naţionalităţi; prin aceasta ordonez disolvarea societăţii din cestiune. Recerc pe Ilustritatea Ta, ca spre executarea ordinaţiunei mele presente, precum şi spre dispunerea cu respect la aplicarea averei societăţii în sensul § 23 din statute, să ai bunătate a încredinţa pe primarul oraşului lib. reg. Cluj şi a-l îndruma, ca să cuprindă cărţile antipatriotice, aflătoare în bibliotecă, şi archivul societăţii, şi să facă la timpul său despre procederea sa prelungă alăturarea catalogului bibliotecii raport detailat. Budapesta, în 25 Noemvrie 1884. Tisza m. p. Ilustrităţii Sale, domnului conte Kálmán Eszterházy, prefectul suprem al Clujului. După aceasta a început a lua în seamă averea societăţii, şi sigilând biblioteca a pretins dela preşedintele cărticica cassei de păstrare. La declararea acestuia, că aceea se află depusă la domnul adv. Dr. Aurel Isac, primarul îl trimite însoţit de numitul comisar la d-1 adv. Isac după cărticică. De vreme ce d-1 adv. Isac a denegat extrădarea cărticelei din motiv, că dacă au lipsă de cărticică, aceea săşi-o câştige în formă dinBucovina. Zilele acestea pleacă deputaţii noştri la şedinţele Reichsrathului din Viena, şi anume pentru ultima oară, căci se dice, că prin luna lui Martie se va încheia sesiunea presentă şi se vor escrie alegeri nouă. Iarăşi şese ani perduţi pentru poporaţiunea românească din Bucovina! Numărul sesiunilor sterpe pentru noi mai cresce cu unul. Şese ani defile se împlinesc, de când votează deputaţii noştri consecvent cu dreapta parlamentului. Mari succese au raportat prin cooperaţiunea lor Polonii, Cehii, Ultramontanii şi Dalmaţenii. Adesori atîrna resultatul votării de la şese sau şepte voturi. Dar’ acele momente au rămas neîtrebuinţate de Bucovineni. Ne temem, că deputaţii noştri se vor înturna şi în anul acesta la încheerea sesiunii cu mânile goale în ţară, după ce prin votul lor vor mai fi sporit birul alegătorilor lor. O dare de seamă despre activitatea lor în Reichsrath nu le va cere în present nimeni, îi va judeca însă viitorul. Alegerile adecă se fac la noi mai mult din porunca guvernului, decât din libera voe a alegătorilor. Deputaţii prin urmare nu se simţesc datori, a le da alegătorilor socoteală despre activitatea lor, care alegătorii nu cutează a cugeta, cum că au dreptul, să o ceară. Acest drept îl are guvernul, care a demandat alegerea lor. Şi guvernul este foarte mulţumit cu deputaţii noştri; poate că-i va decora pre toţi, ca pre Kochanowski. O opiniune publică, care ar fi în stare să pună capăt acestei stări de lucruri, nu este încă destul de desvoltată în Bucovina, mai ales între Români nu. De aceea nici nu posedăm nici cea mai mică gazetă politică în limba română. Sunt chiar oameni de ai noştri, cari cred, că nouă nu ne trebuesc gazete politice, căci ele ar face numai vuet, ar tulbura ţara şi ar strica liniştea publică. Depu- taţii români, se spune, lucră fără vuet, în linişte şi tăcere, şi în scurtă vreme vom vedea resultatul activităţii lor. Dar, noi suntem siguri, că nu vom ave ce vede. Pănă acuma am tot vădut, că în Bucovina totul merge spre dauna elementului românesc. Şi acest curent duşmănos elementului nostru s’a înăsprit din anul 1880, aşa, că oamenii, cari au funcţiuni publice, se tem, să mărturisească, că sunt Români. Care cutează să facă aceasta, acelaşi-a încheat cariera. Calomniile înfloresc, ca de altădată. Toate sunt încuviinţate, spre a-l înegri şi surpa pre Român. Omul care îşi iubesce cu statornicie poporul seu, este acusat de veneticii clevetitori de înaltă trădare. Aceste proceduri mişelesci au sporit numărul speculanţilor şi al renegaţilor. Cine se lapădă de neamul seu, acela îşi face nume bun la duşmanii noştri şi înaintează răpede în cariera sa. Iată ce ne die în faţă veneticii, fiţi bravi ca acela, dacă voiţi să vă meargă bine. Astfel se demoralizează oamenii, căci mic este numărul acelora, cari mai prefer a fi preferaţi, decât a avansa în modul acesta: omului ordinar îi vine greu să renunţe la foloasele personale. Sânt la noi şi Români, de inima ce se luptă cu două simţăminte: dorul de a avansa şi ruşinea de a avansa pe conta intereselor româneşci. Aceştia lamentează dicând: Voi Românilor îmi stricaţi cariera, de răul vostru nu pot avansa. Dar, despre lucruri de acestea vom vorbi altă dată mai pe larg. Pentru astădată să le spunem deputaţilor noştri, care ar fi deocamdată dorinţele noastre naţionale. Cerem institute de cultură. Suntem modeşti şi în cerinţele aceste. Nu cerem, ca Cehii, o universitate naţională, ba nici măcar catedre românesci la universitatea nemţească din Cernăuţi. Nu cerem nici şcoale reale românesci. Nu cerem, ca deputaţii noştri de a fi să pretindă de la guvern înfiinţarea măcar a unui gimnasiu superior românesc pe spesele statului în Bucovina. Seim, că d-lor sunt prea slabi şi nu ne vor putea exopera lucruri de acestea; ba mai seim, că d-lor au stăruit în dieta Bucovinei, ca să se înfiinţeze în Cernăuţi un al doilea gimnasiu nemţesc, care nu românesc; şi mai stim încă, cum că unii fruntaşi de ai lor lucră din răsputeri pentru susţinerea teatrului nemţesc din Cernăuţi. Lucruri deosebite nu cutezăm dar’ să cerem dela deputaţii noştri de adi. Ii rugăm numai, să lucre pentru înfiinţarea de şcoale poporale şi anume mai ântâiu prin oraşe şi târguri. In Cernăuţi s’a stîns poporaţiunea românească, nu mai există. Mai avem încă astăzi poporaţiune românească în celelalte oraşe şi târguri bucovinene. Dar’ pentru această poporaţiune nu există şcoale poporale românesci nici în Siret, nici în Rădăuţi, nici în Suceava, nici în Humor, nici în Câmpulung, nici în Storojineţ, nici în Solca etc., ci Românii acestor oraşe şi târguri sunt siliţi, ori să renunţe la învăţământul primar, ori să-şi trimită copiii ca să se desnaţionalizeze prin şcoalele neromânesti din aceste comune. Această stare de lucruri este nesuferită, şi totuşi representanţii naţiunii nu ’şi-au ridicat glasul lor în contra ei, nici în consiliul şcolar din Cernăuţi, nici în dieta Bucovinei, şi nici în Reichsrath, ei tac în toată umilirea, car’ poporul plătesce bir şi rabdă cugetând: n’avem representanţi. Cum s’ar purta în astfel de împregiurări deputaţii altor naţiuni? O altă cerere urgentă şi de neapărată tre- buinţă este înfiinţarea unui pedagogiu (preparandie) românesc în Rădăuţi sau în Suceava. Lipsa de învăţători români este foarte mare şi’i recunoscută de bun şi rău. La începutul anului scolastic curent nu s’au putut deschide vre-o treizeci de şcoli prin comunele românesci din lipsa de învăţători români. Afară de aceasta nu are încă scoale majoritatea comunelor românesci, car’ pentru comunele cu câte două pănă la patru mii de locuitori trebuesc câte doi sau trei învăţători. Numărul trebuincios de învăţători români nu ni-’l poate crea nici când pedagogiul german din Cernăuţi, precum s’a dovedit pănă acum. Deja limba de învăţământ în acest pedagogiu este o pedecă foarte mare pentru sporirea numărului învăţătorilor români. Se stie, că toamna trecută venită din clasa a treia gimnasială din Suceva mai mulţi şcolari, ca să se înscrie în anul ântâiu la acest pedagogiu, şi n’au fost primiţi, ei au trebuit să între în cursul preparator. Nu voim să presupunem, că aceasta ar fi fost o demonstraţiune în contra gimnasiului românesc din Suceava, ci credem, că acei băieţi n’au sciut destul germanesce. Altă causă întemeiată nu se poate afla, aceasta o stim prea bine, întâmplarea cu aceşti şcolari dovedesce, că acest pedagog, fiind german, nu va fi nici când în stare să creeze contingentul trebuincios de învăţători români. Pentru ca să căpătăm acest contingent, ne trebuesce numaidecât un pedegogiu românesc. Unicul pedagogiu din Cernăuţi este prea puţin pentru Bucovina întreagă. Dalmaţia cu mai pus. TRIBUNA legală, adecă să fie provocat în scris prelungă urmările legale şi amintirea mandatului de secuestrare, care primirea să se testeze în forma sa, comisiunea să presentează în persoană la domnul advocat Isac, şi-i predă următoarea recercare oficioasă: Spectabilului domn Dr. Aurel Isac Loco. Ordinând Excelenţa Sa domnul ministru de interne reg. ing. prin ordinaţiunea sa data 25 Novembrie 1884 Nr. 5396 disolvarea societăţii de lectură „Iulia“ a tinerimii universitare române, aceasta s’a şi executat astăji în presenţa representanţilor societăţii în localitatea sa propriă. In urma declarării preşedintelui societăţii la d-voastră se află depusă o cărticică de păstrare a societăţii. Spre a pute dispune despre aplicarea averei societăţii în sensul §-lui 23 al statutului, recerc pe onoratul domn advocat, ca să aibă bunătate a-mi preda cărticica de păstrare prelungă cuitanţă. Cluj, 4 Decemvrie 1884. Dr. Carol Haller, primarul Clujului“. După aceasta, fiindcă, deşi prietinesce dar, totuşi se facil atent la sigilarea cassei vertheimiane, şi convingându-se, cum că ministrul întru adevăr a disolvat societatea, aşa dară încetându-şi mandatul de păstrare primit din partea societăţii, şi în considerarea legei criminale, domnul Isac a predat cărticica sunătoare despre 2300 fi. pre lângă cutiă oficioasă. Aşa sa înmormântat în 4 Decemvrie, anul domnului 1884 o instituţiune română de cultură. Astădată nu fac nici un comentar, judece toată lumea nepreocupată. Nu pot însă să refac împregiurarea, că societatea „Iulia“ s’a desfiinţat fără nici o cercetare şi fără de nici un motiv documentat, numai la denundiarea simplă a unor făcători de rele şi revoltanţi, cari pretind a representa opiniunea societăţii unguresci. Dacă Tisza în modul acesta cugetă a împăca naţionalităţile, apoi amar se înşală, — deja tot publicul bine simţitor din Cluj s’a indignat în faţa unei astfel de procedere. Iustus. Cronică. Proces de presă. Astădfi la carele trece şi jumătate redactorul respunzător al „Tribunei“ a fost citat de tribunalul de aici tot pentru astăzi, oarele patru după ameneri, spre a i se face interogatoriul în cestiunea unui „delict de presă.“ * Nou comisar al Ciangăilor, în locul secretarului de stat Desider Giromon, după cum scrie „Egyertértés“ va fi numit din partea guvernului deputatul Adam Bornemissza. * Minele de aur de la Buda le-a cumpărat o societate acționară germană pentru prețul de 1.800.000 fi. * Consulat rusesc în Leopol. Consulatul rusesc din Brody se va muta în primăvară la Leopol. Această permutare se întâmplă la dorința guvernului rusesc; hotărîrea s’a luat cu ocasiunea întrevederii dela Schiernievițe. * Remaniare ministerială în România. „Românul“ comunică: In urma alegerii biuroului camerei, o remaniare ministerială pare positivă. D. Carp va lua portofoliul afacerilor străine ; D. Maiorescu pe acel al cultelor; D. Chiţu va trece la interne; D. Ministru-președinte va relua portofoliul ministerului de resbel, iar dl Felcoianu va trece la lucrările publice. * Din Spania. Scriițe despre compunerea unui cabinet din partidul dinastic din stânga şi partidul fusionist se desminţesc. Deosebirile de vederi dintre Serrano şi Sagasta sunt mari. — Demonstraţia studenţilor universitari continuă. Studenţii încă nici acum nu cercetează prelegerile şi mulţi dintre dînşii sunt rechemaţi acasă de către părinţi. Pag. 719 dini locuitori are patru pedagogii. Trei preparandii sunt susţinute de stat, două pentru învăţători şi una pentru învăţătorese. Ele se află în Borgo-Brizzo, Ragusa şi în Zara. în Ragusa se mai află un al doilea pedagogiu pentru fete susţinut de Ursuline, cu drept public. Dacă trebuesc pentru Dalmaţia patru preparandii, pentru Bucovina nu vor fi două prea mult. Acest al doilea pedagogiu trebue să se deschidă în Septemvrie al anului viitor, căci dorim să înceteze cât de curând calamitatea produsă prin lipsa de învăţători români. Suma necesară trebue să se voteze în sesiunea presentă a Reichsrathului. Aşteptăm, că deputaţii noştri vor face paşii cuveniţi pentru înfiinţarea acestui institut de neapărată şi urgentă trebuinţă pentru cultura poporului nostru; sperăm, că Domniile lor nu se vor înturna în ţară fără acest odor nepreţuit pentru noi, carele ne-ar mângâia şi ar face să uităm sterilitatea sesiunilor din anii trecuţi. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“, Budapesta, 6 Decemvrie. Discuţiunea s’a iniţiat astăzi cu constatarea deputatului Csanădy, că numărul de o sută de membri pretins pentru hotărîre nu e de faţă, ceea ce ’l-a îndemnat pe preşedintele de a lega cu tot adinsul de inimile deputaţilor datorinţa lor în privinţa aceasta. La desbaterea specială s’au resolvit budgetele curţii, al dietei, al Fiumei şi celelalte. Desbaterea budgetului intern s’a început. Gazeta oficială publică conferirea demnităţii lui Judex curiae baronului Pavel Sennyey, şi a titlului şi a rangului de consiliar ministerial profesorului Alexandru Lumnitzer. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păcurar.