Tribuna, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 3-24)

1888-01-15 / nr. 10

Pag. 38 REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 14 Ianuarie st. v. în ședința dietei ungare dela 24 i. c. s’a acceptat proiectul de budget drept basă pentru desbaterea specială. La cererea stângei extreme, Totisarea a fost nominală. Ea a dat la toată întâmplarea deslușiri interesante cu privire la raporturile de partid un­gare. Dintre 450 deputaţi verificaţi 121 au fost absenţi şi 215 au votat cu da, 113 cu nu; astfel budgetul a fost acceptat în general cu o majoritate de 102 voturi. Caracteristic este, că nu­mărul celor absenţi din majoritate a fost aproape atât de mare, cât numărul voturilor din opoziţie, prin urmare mai mult de o sută aderenţi de ai guvernu­lui s’au obţinut dela votare. în aceeaşi zni s’a desbătut şi ac­ceptat în general şi special proiectul de lege despre convocarea reservişt­i­­lor la o deprindere de arme de şepte zile. Cu acest prilegiu s’a întâmplat un incident, care ocupă cu vrednicie locul între celelalte incidente, de care e vestită dieta ungară. Deputatul ce stă afară de partiduri, contele Carol Pongrácz, a vorbit cu multă căldură pentru proiect şi a zis între altele, că armata comună şi convenimea de astăzi nu mai trebue măsurată cu măsura de acum sunt 22 ani, armata e re­formată din temelie și în fruntea ei stă un hel­duce învingător. Atunci Co­­loman T h a­­ i din stânga extremă strigă: „Cine e acela?“ —Contele Pongrácz răspunse: „Archiducele Albrecht, învingătorul din lupta de la Custozza“. — T h a­­­j îl înitrerupse din nou : „Acolo îi era uşor“. — Contele Pon­grácz replica apoi, că şi în viitor va fi uşor, căci după observările ce le-a fă­cut el în serviciul activ — el a fost adecă colonel la honvezi — noi putem să privim la viitor cu cea mai deplină linişte.­­ Menţinerea păcii e asigu­rată, — principele de Bismarck a zis cel puţin, că doi trei ani nu va fi răsboiu; dar’ tot el a adaos apoi: C­e e drept, ac­elaşi lucru ’l-am spus şi la 1870, şi cu toate aceste s’a întâmplat altcum“. Şi întru ade­văr situaţia e încă şi acum nesigură şi ameninţătoare. Pretutindenea greutatea se caută în Bulgaria, pentru­ că pu­terile nu mai sciu ce să înceapă cu privire la mijloacele, cu care ar avă să se resolveze cestiunea bulgară. într’a­­ceste prințul Ferdinand de Coburg, care a sosit alaltăieri cu mamă-sa în Filipopol, lasă să ’i­ se aducă omagii din partea Rumelioţilor, car’ Montenegrul cere dela Turcia extrudarea Montene­­grinilor ce au luat parte la puciul din Burgas. Astfel provedinţa se îngrijesce, ca tabloului ce representă situaţia ge­nerală se nu-’i lipsească emoţiunea. Afară de, aceste cifra împrumutului ce are să-­l contragă Germania pentru executarea nou­ei legi militare, pro­gresează pe 4i ce merge. La început se zicea, că se tractează de 100 milioane, din suta aceea se făcură după­olaltă 200, apoi 230 și acum „Die Post“ spune, c­ă o să fie chiar 265 milioane. După­ cum stau astăzi lucrurile, nu mai încape îndo­­eală, că şi „Reichstag“-ul va acorda această pretenţiune, cu toate­ că numa-2) asupra călătoriei însăşi, care după unii era imposibil de a se şi încerca, car’ după alţii se va întreprinde; 3) asupra castiunii, dacă va ave resul­­tat ori ba; 4) asupra şanselor, dacă doctorul se va mai întoarce cândva, ori ba. Sume mari de bani se puseră pe astă cale, ca­ şi­ când ar fi fost vorba de alergările din Epsom. Credincioşi şi îndoelnici, proşti şi sa­vanţi, toţi îşi îndreptau ochii spre Fergusson; el era leul 4­lii, fără de a sei nici pe departe că poartă coamă. El da bucuros inform­aţiuni sumare asupra expediţiunii sale. Era accesi­bil pentru cei­ ce-­l întrebau şi cel mai natural om din lume. Mulţi aventurieri curagioşi se insinuară la dînsul, care voiau să împartă gloria şi pri­mejdiile încercării lui, dar’ el îi refuza, fără de a le spune motivele. Numeroși inventatori de aparate, care aveau să servească pentru dirigerea balonului îi recomandau sistemele lor. Dar’ el nu voia se primească nici unul. Dacă îl întreba cineva, dacă nu cumva a inventat dînsul în privința asta ceva, — nu-’i răspundea nimic, car’ el se ocupa mai cu interes ca vre-odată cu pregătirile de că­lătorie. (Va urma.) astă-primăvară, s’au mai fost votat 176 milioane pentru scopuri militare extra­ordinare, pentru fortificaţiuni, căi ferate strategice etc. „Die Post“ din Berlin a publicat mai cdele trecute un articol întitulat „ Capabilitatea de prestare militară a Au­striei“, exprimându-se într’un mod nu tocmai măgulitor relativ la convenimea noastră. Astăzi tot „Die Post“ declară, că autorul acelui articol susţine afirma­­ţiunile sale, „în Austro-Ungaria“, 4i°e foaia din cestiune, „nimeni nu va tăgădui, că paragrafii restrictivi şi periculoşi pri­vitori la h­o n v e­d­i­m­e se întemeiază pe principii întoarse şi învechite. Nici o altă constituţie nu impune capului sta­tului în întrebuinţarea puterilor militare astfel de restrîngeri, cum se cuprind în paragrafii. honvechnii din Austro-Ungaria. Foile rusesci 4i°i ca împărtă­şirile 4iaruhii „Kölnische Zeitung“ cu privire la pretinsele planuri ale Rusiei în Asia-mică sunt o nouă faşă a asmuţărilor în contra Rusiei. Scrisoarea unui Rus din Paris, adre­sată foii „Novoie Vremia“, admite po­sibilitatea unei înţelegeri austro­­rusesci. Unica țintă a Rusiei ar trebui să fie posesiunea Mării-negre. înaintării Austriei spre Salonic n’ar avea să se opună la nici o întâm­plare. în apusul Europei Rusia n’are interese. La aceste adaogă „Novoie Vremia“: Noue ne trebue Marea-neagră, dar’ şi simpa­tiile slave. După o împărtăşire ce o primesce din Constantinopol „Pol. Korr.“, dela zădărnicirea puciului dela Burgas încoace, despărţeminte mai mici s’au încercat din nou a întră în Rumelia­ orientală. Mai mulţi in­­divizi, pe care ’i-au putut prinde auto­rităţile turcesci, au fost arestaţi în Adria­­nopol. Unora le-au succes a trece gra­niţa, dar’ autorităţile bulgare ’i-au des­­armat şi arestat. Numărul prinsonierilor ce au căzut în mânile Bulgarilor şi ale Turcilor se preţuesce la cincizeci. Din partea bulgară ei au fost aduşi la Tîrnova. Afară de aceasta în Constantinopol se afirmă, că se mai fac şi alte pregătiri din partea emigranţilor bulgari, şi anume se spune, că agitaţiunea respectivă îşi are de astădată residenţa în mănă­stirea rusească din muntele A­t­h­o­s. Relativ la incidentul de la graniţa germană-franceză îm­­părtăşesce „Lothringer Zeitung“, că acela se mărginesce la o desar­­mare a vânătorului francez Barbe­rot pe teritor german, în localitatea Trieux, cam dotted de chilometri înspre apus de la Diedenhofen, prin păzitorul german Hahnemann din Lommeringen. La 21 ianuarie, 10­12 oare înainte de ameazi, Hahne­mann se afla pe o rondă între Lomme­ringen şi staţiunea grăniţerească Fentsch şi observă, că Barberot vânează pe teritor german. De­oare­ce în acele ţinuturi se ivesc mereu braconagii, Hahnemann se decisă a aresta pe Bar­­berot. Câțiva pași dela graniță se în­tâlniră amândoi. Barberot încinsă un discurs cu păzitorul, cel din urmă însă îl provocă a-’l urma la Fentsch. După­­ce Barberot resistă cu energie, se escă o luptă, ce s’a terminat cu desarma­­rea lui Barberot. Acestui incident nu dau nici o importanță nici cercurile po­litice nici cele financiare din Germania, ziarului „Die Post“ i se depeşează din Paris, că guvernul francez a primit de la prefect un raport, care nu prea ţine m­uit de caracterul lui B a r­b­e r o­t. Afacerea alegerii de deputat dietat în cercul Baia-de-Criş. Zarand, în Ianuarie 1888. (Urmare.) Comuna June, 20 alegători au fost respinși de cătră gendarmi dela intrarea în curte; de câte­ ori au cercat să străbată când li-a venit rendul; de atâtea­ ori au fost în­trebați parte de gendarmi parte de unii d­ni — cum ’i-au numit ei — în deosebi de unul în vestmânt lung alb, carele pe temeiul fasiunii martorilor, la care s’au provocat, s’a 4i® a fi un anumit Csillag, venit ca cortes în aceea 4' din locuri străine depărtate, — că pentru cine voesc se voteze, şi respungend unii că vor spune la masă, când vor fi întrebaţi, alţii de­clarând că pentru dl Truţa, au fost respinşi cu înjurături şi împinseturi. Nici seara, aştep­tând oara de închidere, n’au fost lăsaţi la vot, ci respinşi într’un mod încât toţi s’au dat deavalma. Toţi au fasionat în acelaşi înţeles, că au fost împedecaţi cu forţa dela vot. Aproape toţi aceştia, la eşirea din odaia de in­ TRIBUNA vestigaţiune, au fost îmboldiţi de patul puşcii unui gendarm. Făcând rnse advocatul peten­­ţilor despre aceasta arătare, comisarul la moment a interzis strict ori­ce abatere de soiul acesteia. Cred de necesar a aminti, cum­ că partea contrară pe ori­ce cale a voit să înegrească înaintea comisarului şi a acelor cercuri mari, care au să hotărască în afacere, pe oamenii mai de valoare ai partidului lui T., — şi ast­fel a ne compromite ţinuta doamnă a partidului şi întreaga noastră cauză în ale alegerii. Aşa afară de caşul amintit cu preotul din Lunca, au denunţat pe învăţătorul Ger­man şi pe parochul Bolboca, cel dintâiu a trebuit să aştepte pănă fasionează şi marto­rele cu care a venit, şi apoi a fost indrumat, ca împreună la moment să plece din Baia de Criş; al doilea, — la carele s’au provocat, ca la martore, alegătorii din June, a fost chemat în sală, și el a fost cel din urmă, carele s’a ascultat, din motiv ca să nu comunice cu ale­gătorii. Mai strașnice au fost denunțările în contra parochului Rusu, din comuna June. Mai nainte s’a zis, că el a venit de odată cu ceialalți alegători (martori, căci cu aceasta ocasiune alegătorii au fost priviţi de martori) şi după sosire în Baia-de-Criş adunându-se la un loc, parochul li-a dat instrucţiune, că cum se fasioneze. în urma acestei arătări de loc a fost citat şi ascultat, apoi ’i­ s’a impus ca la moment să părăsească Baia-de-Criş, şi pentru depunerea fasiunii să se presenteze în altă zi. După aceasta a urmat a doua denun­ţare mai gravă, adecă preotul, odată cu 2 z’le mai nainte — de altădată în preseara di­­rii pe când erau citaţi alegătorii, şi-a adunat noaptea în localul şcoalei şi al locuinţii pa­­rochiale, unde ’şi-au petrecut, şi aci ’i-a ca­­pacitat, că cum să fasioneze. Nici una din acuse nu s’a documentat, şi cu toate aceste amar s’au mai fript denun­­cianţii şi s’au dat de gol, pentru­ că nu numai s’au dovedit de neadevărate invinuirile ridicate, ci din contră, s’a constatat prin un martore ţeran — dar’ sciutor de carte — cum­ că ser­vitorul notarului Sida ’i-a 413, ca să se ducă, să îndemne şi pe ceialalţi alegători, ca în di­mineaţa Jilii, când vor merge la Baia-de-Criş, să între pe la notarul din Ribiţa, şi înaintea comisiunii să spună, că nu au fost respinși dela vot, ci ei de bunăvoe n’au votat, căci cricend aceste osteneala nu le va fi în­­zadar. Resplata cea mai potrivită pentru cei­ ce vreau să sape groapa altuia, căci cată au picat în ea. Comuna Brotuna, 15 alegători. Din fasiunea martorilor, care au fost ascultați, mai ântâiu s’a adeverit, că la alegere, prima­rul Oncu din Temesei, a îmbiat alegătorii din aceasta comună cu 2 fl. de vot, și sub aceasta condițiune dacă­’l vor da pentru Hollaky, li s’a asigurat admiterea la votare. Fiindcă faptul corumperii cu bani, nu este obiectul investigațiunii, în aceasta direc­ţiune nu s’a mai extins cercetarea. Şi aceştia au fasionat, că şi în 2—3 rânduri au încercat să voteze, ba au străbătut chiar în odae, însă au fost respinşi totdeuna, dupâ­ ce s’a scitit, că ei sânt partidul lui Truţa. Comuna Risculiţa, 15 alegători. Aproape toţi au lipsit fiind duşi în România cu spete. Comuna Rişca, 12 alegători. Toţi au fasionat, că au fost împedecaţi cu forţa dela votare. S’a mai adeverit şi aceea, cum­­că preşedintele de alegere în mod volnic, — fiindcă s’a constatat din partea competentă, adecă a primăriei comunale identitatea alegă­torilor, — a nimicit voturi date pentru T., sub pretext, că sau anii sau numele nu este gemin cu cel inclus în listă. Cuget că şi la punctul acesta al şeselea s’au adus atâtea dovezi şi s’a arătat că peste 120 alegători, pronunţaţi pentru T., au fost împedecaţi cu forţa şi sub astfel de pretext pentru de a-­şi pute da votul, ceea­ ce dacă nu se întâmpla, abstrâgând de la celelalte vo­turi nelegale, care au fost socotite de bine pe partea lui H., hotărît da alt resultat şi atunci majoritatea forţată de 85 voturi a lui H. ră­mânea în dosul celor 120. (Va urma.) CRONICĂ. Transferări. Ministrul de justi­ţie a transferat pe vice-notarul Virgil Bâr­fe­o lo­viciu de la judec. cerc. din Şimleul-Sil­­vaniei la jud. cerc. din Tiszalök. * Preţuri scăriţe de călătorie. Biroul cetăţenesc din Cluj pentru procurarea de bilete de călătorie aduce la cunoscinţă, că începând de la 1 Februarie se vor da bilete de călăto­rie pe liniile Cluj—Braşov, Copşa­ mică—Sibiiu, Cucerdea—M.­Oşorhei şi Ghiriş—Turda cu preţuri scădute pe jumătate. Aceasta scădere de 50°/0 se face numai pentru călătorii la Budapesta şi are valoare de 14 mu­e. * Trenurile accelerate dintre Cluj şi Budapesta, conform unei decisiuni a direc­ţiunii căilor ferate de stat, cu începere de la 25 Ianuarie se vor opri o minută la staţiunea Ber­etty­o-Uj­falu, pentru scoborîrea şi sui­rea călătorilor. Trenul accelerat Nr. 301 por­­nesce de la B.-Újfalu la 9 oare 56 la. înainte de amea4i, ear’ trenul acc. Nr. 302 la 6 oare 23 minute. * Glotaşii. In urma unei ordinaţiuni a ministrului de honvesi, toţi aceia sânt a se considera de glotaşi, care s’au născut în anii dela 1850—1864.* Din camera ungară. In şedinţa de astăzi a camerii deputaţilor maghiare a pre­­sentat guvernul proiectul pentru încheierea con­­venţiunilor comerciale între Austro-Ungaria şi Germania şi între Italia. * „Pericolul cel mare.“ Renumitul popă Petrescu —,ne spune „Aradi Közlöny“ — s’a presentat însoţit de advocatul Avarffy din Arad la redacţiunea acelui ziar şi a de­clarat, că pentru „calomniile“ 4iarului „Temes­­varer Ztg.“ dînsul îi intentă proces. „Popa Petrescu — continuă „Ar. Közi.“ — ne-a asigurat, că procesul de pressă îi va da cu­venita satisfacţiune, fiindcă nevastă-sa vorbesce unguresce şi copiii sei sânt crescuţi în spirit patriotic. Roagă prin urmare pe publicul cel mare ca pănă la resultatul procesului să-­şi reserve părerea asupra persoanei sale, pentru­ că dînsul pe nedrept e foarte aspru atacat în patriotismul seu.“ * „O comună revoluţionară.“ Neliniş­tea spiritelor mai continuă în Cuşteiu. Amă­răciunea locuitorilor e foarte mare. Se stie, că guvernul a trimis două compănii încă pe la sfirşitul lunei Noemvre pentru „restabilirea ordinei“ în Cuşteiu. Acele două compănii sânt şi acum în Cuşteiu şi trăesc pe spi­narea locuitorilor. Comuna e mică şi totuşi trebue să dee 1600, 40­0 miie şese sute de florini pe lună pentru aprovisionarea celor două compănii. Cassa comunală e sleită cu desă­­vîrşire, locuitorii nu mai au nici dînşii cu ce să trăească şi pe deasupra sânt ameninţaţi cu execuţiune, dacă nu vor da cele trebuincioase pentru traiul compăniilor. Bieţii Cuşteieni, săturaţi pănă în gât de nedreptatea „domni­lor“, au mai încercat încă odată să scape de cele două compănii şi au trimis o comisiune la vicespanul comitatului cu rugarea ca să-i mai slăbească de dragostea compăniilor. Viceşpa­­nu li-a răspuns cu un „n­u“. * Exundare. Ministrul nostru de comu­­nicaţiune a adresat o circulară cătră toate au­torităţile municipale din ţeară, făcându-le atente să poarte de grijă şi să dispună ca toate lu­crările de stăvilirea apei în vreme de exun­­dare să se poată face de cu bun timp, ca să nu pătimească ţeara din neglijenţa acestor lu­crări. Ministrul cere să-şi­ se facă raport des­pre starea acestor lucrări de stăvilire. * Convocare. Membrii şi toţi cei­ ce voesc a se înscrie de membrii despărţămân­tului VI al Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, sfint prin aceasta invitaţi­a lua parte la aduna­rea generală a despărţământului, ce se va ţină în Deva la 11 Februarie st. n. înainte de ameaji la 11 oare. Deva 3/15 Ian. 1888 F. Hossu L o n g i n n m. p., actual. loan P a p i u m. p., director. ,­v ■* Maghiarisare. Diregatorul moşiei Lo­­ngaiane din Farcadin, Vincenţiu Pâlhoşi a adus în estan servitori din Hăjdate. Intre aceia se află nume ca Bikfalvi, Imre, Kiss, Pető, Nagy, Benkő, Szász, Rácz etc. „Erdélyi Híradó“ or­ice, că aceştia toţi ar fi să fie Ma­ghiari, dacă ar sei baremi un cuvânt maghiar. Pállósi voesce acum să-­i „remaghiariseze“ şi s’a oferit a instrua el însuşi în limba ma­ghiară pe aceia, care voesc să o înveţe. A promis şi o îmbunătăţire a simbriei cu 5 fl. acelora, care fac progrese în limba maghiară. „Erdélyi Híradó“ îl numesce pe acest Pállósi „soldatul fără nume al lui Emke“. * Magh­iarisări de nume. Ministrul de interne a conces maghiarisarea numelor urmă­torilor indivizi:iZsidor Saller în „Salai“, Andreas Libuska în vIokaia, Mihail Zeisl în Alexandru Ko­un în „Kardos“, Gabriel Kann în „Kán“, și Iacob Gott­fried în torsu.* Calea ferată Bucuresci—Călăraşi. Circulaţiunea pe linia Bucuresci—Călăraşi s’a deschis.* Linia ferată Filiaşi-Târgu-Jiu nu va fi dată în circulaţie decât pe la sfirşitul lunii Martie.* Principele de coroană german, după­­cum ’i­ se telegrafează din Berlin­­iaruhd „Münchener Alig. Ztg.“ cu începutul lunei lui Maiu va părăsi orașul San-Remo ca să asiste la cununia principelui Heinrich. *■ Budgetul Rusiei pe 1888 este astfel stabilit: Venituri ordinare: 851.767.628 ruble; cheltueli ordinare: 851.242.423 ruble. Veni­turi extraordinare: 33.724.895 ruble; cheltu­eli extraordinare 34.250.100 ruble. Ministrul de finance face să reese în raportul seu, că budgetul răsboiului nu s’a mărit, ci mai mult s’a micșorat.* Cum omoară criminalii. Criminalul francez nu omoară decât cu revolverul, acesta e singura lui armă preferită. Ear’ franceza nu se servesce decât de vitriol. Spaniolul se servesce de pumnal. Neamţul de un cuţit de casă. Turcul de iatagan. Italianul de briciu. Ungurul strangulează. Mocanul lo­­vesce cu ciomagu. Grecul dă cu cuţitul. Mus­ Nr. 10 calul cu toporul. Englezul cu boxul de fier totdeauna, care japonezul îți fae burta. * întunecime de lună: în noaptea din 28 spre 29 i. c. va fi o întunecime de lună completă, care se va vedea în Europa și în Africa. întunecarea începe la 10 oare 10 mi­nute seara; întunecimea completă va urma la 12 oare 49 minute. Comassările. De advocatul Anania Moldovan. Iubite Cetitorule! Multe şi despre multe aş ave să vorbesc cu tine şi pentru tine. Aş voi ca să-­mi petrec lungile seri şi furtunoasele ode de iarnă vor­bind cu tine despre ale tale! Nefiind însă noi la­olaltă, şi aşa nepu­tând a vorbi cu tine în graiu viu, mă încerc a pune pe hârtie cele­ ce voesc a ’ţi-le povesti, şi te rog ca în timpul, când ai voi se vor­­besci cu cineva despre unele şi altele, — ia aceste îndrumări, şi dacă ai fi fost norocos de părinţi ce te-au învăţat a ceti, cetesce, — de nu, pune să-’ţi cetească vre-un copil ori nepot ce a umblat la şcoală, ori pe un alt prieten al tău, care scie ceti, — şi aşa eată că noi vom vorbi la­olaltă şi din depărtare. Vei întreba, că cine şi de unde sânt? îţi răspund: un prieten al tău, pe care îl vei cunoasce din cele ce-­ţi va vorbi! Voiu începe cu o datină străbună, despre pământuri, păşunaturi, păduri, cu un cuvânt despre moşie şi altele ce sânt în legătură cu dînsa. Să nu crezi însă, iubite cetitorule, că acum la cea dintâiu convorbire voiu să-­ţi vor­besc despre lucrarea şi chivernisirea moşiei. Nu voiu vorbi acum despre gospodărie, pentru-că este de mai mare interes, ca să-’ţi sou­ ţină şi apăra moşia. Ai o moşie mai mărişoară, ori mai mică, după­ cum ’ţi-a dat-o bunul Dumnezeu şi după­­cum ai putut-o câştiga şi apăra prin timpurile grele în care trăim. Datorinţa ta îţi este să o ţii, baremi de nu o poţi şi îmulţi, ca astfel cum ai că­pătat-o dela străbuni, după moartea ta să o poţi lăsa la copii şi nepoţi. Timpuri îndelungate, mai cu seamă în trecut, moşiile se schimbau dela unii la alţii tot în unul şi acelaşi mod, adecă rămâneau dela tată la fiu ori se vindeau prin unul şi se cumpărau prin altul. Această trecere a moşiei dela unul la altul era firească, şi aşa în timpul trecut era mai uşor să-’şi apere omul moşia. în timpurile mai noue s’a ivit însă un alt mod de a se schimba moşiile, aşa se zice pentru­ ca ea să se reguleze. Această numită regulare se numesce în­deobşte „Comasaţie“, sau cum se face pe unele locuri „Comisarie.“ Dar’ ce văd, iubite prietene, ce schim­bare au făcut în tine cuvintele ce le-am rostit ? Tu, care tocmai te dedai a mă asculta, aşteaptă să vezi ce am să-’ţi spun, văd că clătini din cap cu desperare, peste faţa ta, de mai nainte senină, par’ că văd că trece un nor de întristare; buzele tale se mişcă, ’mi­ se pare pentru un murmur de neînde­­stulire ? Dar’ înţeleg! Tu eşti „Stau păţitul“, tu ai gustat această poamă, tu ai comasat, ori mai bine dus, pe tine te-au comasat. Dar’ tu, prietene! pare-’mi-se nişce creţe de îngrijire se ivesc pe fruntea ta şi scărpi­natul în ceafă încă arată că eşti îngrijat? Da, tu acum eşti în joc cu aşa numita co­masaţie, tu acuma treci prin aceea prin ce a trecut „Stau păţitul“ — la voi acuma se comasează. Eară tu, prietene de la stânga! ’mi­ se pare că tu aprobezi înainte cele­ ce vreau să ’ţi­ le povestesc, ca­ şi­ cum ai zice : despre comasaţia asta am auzit, că se văierau oameni ori pe unde umblam,­­ pe la târguri, pe la moară, pe la judecăţi şi peste tot locul, mulţumim Sfântului că noi numai din nume o cunoascem. Vezi, iubite prietene, eu văd că despre ce am început a-’ţi vorbi, nu e ceva îmbu­curător pentru tine şi totuşi în folosul tău, eu tocmai despre aceste voiu să­’ţi vorbesc mai ântâiu. Fii cu răbdare, ascultă-mă căci bine îţi va prinde. Nu cred că mulţi vor fi de aceia, că­rora ar trebui să le spun ce este comasaţia, de­oare­ce cred, că aceia ce nu o cunosc din păţania lor o cunosc din audite! „Comasaţia“ este schimbarea moşiilor, aşa că toate locurile câte le are cineva pe hotarul unei comune, le capătă la un loc la­olaltă, ori dacă voesce în două trei patru lo­curi în aşa numita „Iordulaşie“. Moşia, pe care o capeţi din comasaţie, dacă ’ţi­ se dă într’o bucată, adecă, arătură, fânaţ şi păşune la un loc, — o folosesci cum vrei tu, nimeni nu te împedecă, o poţi ara, cosi, păşuna după plac şi nu eşti silit să laşi o parte ogor, după datina de pănă acum.

Next