Tribuna, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 248-272)

1888-11-26 / nr. 269

Pag. 1074 Negociările între Vatican și Ru­sia au înaintat, se dice, întru atâta, că secretarul-cardinal Rampolla ar fi fă­cut guvernului rusesc propunerea, ca să acrediteze la sfântul Scaun un am­basador pentru stabilirea unor relațiuni diplomatice durabile. Nu se scie însă, dacă Rusia a acceptat ori nu acest pro­iect. La toată întâmplarea e fnse sem­nificativ, că aceeaşi Rusie, care îşi dă atât de multă silinţă, de a întră în re­laţiuni diplomatice cu Vaticanul, a în­­trelăsat a aduce într’un mers regulat relaţiunile sale cu re­gatul Italiei prin numirea unui ambasador. E cam de mult, de când comunicaţiunea diplomatică dintre Rusia şi Italia se efectuesce prin un simplu ministru plenipotenţiar, în Cub­­­inal se ia aceasta în nume de râu şi se privesce de un semn de lipsă de bunăvoinţă faţă cu Italia, de când aceasta s’a alăturat alianţei triple. Vorbind despre cele mai noue pre­gătiri militare rusesci „Kölnische Zeitung“ scrie: „Accentuăm, că momen­tan în Rusia nici chiar partidul de râs­­boiu panslavist nu doresce râsboiul, de­sigur numai din cauză, că oamenii vor să câştige încă timp pentru pregătirile necesare şi deocamdată nu pot să în­cheie nici alianţa cu Francia din cauza expoziţiei franceze iminente“. Acelaşi organ atinge apoi înrîurirea afacerilor bulgare asupra situaţiei europene şi termină astfel: „Noi nutrim cea mai mare speranţă de pace, la care şi ţinem cu toată hotărîrea, tocmai în urma faptului, că diplomaţia fără pă­­reche a unui Bismarck se întrepune cu toată puterea pentru menţinerea păcii şi observă chiar de aceea o reservă oare­care faţă cu cestiunea orientală, fără de a uita de datorinţele, care resultă din alianţa germană—austro-ungară“. Bulgaria îşi sporeşce şi ea pu­terea ei armată. „Politische Korrespon­denz“ primesce din Sofia împărtăşirea, că Sobra­ni­a a acceptat proiectul de lege cu privire la reorganisarea a­r­mate­i, conform căreia în locul ce­lor 12 regimente cu câte 4 drujine au sâ se înfiinţeze 24 regimente cu câte 3 drujine. O drujină are sâ consiste în timp de pace din 400, care în timp de râsboiu din 800 de combatanţi. Circulă faima, că artileria şi în parte şi cava­leria au sâ fie sporite în mâsură cores­­punctâtoare. Administraţia noastră. Cetim în „Neues Pester Journal“ următorul prim-articol: Abia trece o­r fi­fară­ ca în presa din pa­trie să fie vorba de tot felul de malversaţiuni în oficiu şi manopere frauduloase. Astăzi care aduc diferite scrisori din provincia ale foilor schiea de caşuri eclatante, în care defraudarea averii străine prin per­soane oficiale joacă rolul principal. De astă­­dată sunt la rând Baia şi Caşovia, după­ ce nu de mult cassierul sediiei orfanale din Raab pentru defraudarea sumei de 20.000 fi. bani pupilari a fost condamnat la şese ani de tem­niţă şi ceva mai înainte Agria şi Pojonul au înavuţit rubrica noutăţilor din foile capitalei cu schri analoage sau înrudite. Și în crdere, împregiurul meu era nisce boz: am în­ceput să-’l scot din rădăcini și să-­l arunc în toate părțile. Emil râdea. M’am trântit de pământ și am început să-’m­i smulg părul și să mă bat cu pumnii în cap și cu palmele preste obraz, tfecend mereu : Na, prostule! Na, dobitocule! Na, mişelule! Aşa îţi trebue! în sfîrşit, după­ ce m’am frământat bine eu însumi pe mine, m’am ridicat şi m’am în­tors acasă: nu-’mi mai păsa de Emil şi timp îndelungat nu ’mi-a mai păsat de dînsul. Lucrul acesta nu-’l mai făcusem pănă atunci şi nici în urmă nu­­l-am mai făcut decât tot numai faţă cu el. Te rog să-­ţi dai tu însuţi seamă, dacă poate ori nu să fie vorba de resonare la acel copil înfuriat, şi dacă fapta lui nu era cu toate acestea foarte resonabilă. (Va urma.) Fericire casnică. — Novelă. — De contele Leo Tolstoy. Traducere de Gil. (Urmare.) Era anume o verișoară a bărbatului meu, principesa D., o damă nu tinără a lu­mii mari, care se îndrăgostise îndată în mine, mă îngrămădia cu complimente și umbla să-­mi scoată capul din țâțini. Când mă rugase ve­­rișoara aceasta pentru întâia­ dată să cercetez un bal şi-­l rugă şi pe bărbatul meu pentru odată. Eu nu răspunsei. • „Societăţile în sine nu sânt nici un rău mare“, — continuă dînsul, — „rele şi urîte sânt poftele şi inştinţele sociale, care nu sânt de săturat. De­sigur trebue să le cerceteze omul, şi noi le vom cerceta“, — încheiă el cu hotărîre, „într’adevăr“, — grăii, — „nu cred să fie ceva ce aş cerceta mai bucuroasă decât balul acesta“. Ear’ noi ne-am dus, şi bucuria ce ’mi-a făcut balul între cu toate aşteptările mele. îmi părea, că la bal eram încă mai mult ca îna­inte centrul, în giurul căruia se învîrtiau toate, — ca-şi-când sala cea mare ar fi fost luminată numai pentru mine, ca-şi-când nu­mai întru a mea bucurie ar fi fost musica aci, ca-şi-când mulţimea aceasta mare ce mă în­cânta s’ar fi adunat numai pentru mine. Toţi, începând dela frisoriţe şi cameriere pănă la în noul abator din Sibiiu s’au tăiat ieri 30 de vite mari şi o mulţime de viţei. Deşi lucrătorii acum se iniţiază în lucru, totul a mers în ordine şi repede, îm­părţirea şalelor de tăiare şi arangiamentul lor corespund întru toate.* Vânătoare cu gonaci. Reuniunea vâ­nătorilor din Sibiiu va face Duminecă în 9 Decemvrie o vânătoare pe hotarul de la Daia, — atât era de bine în lumea aceasta, în care nu mă simţiam numai egală cu dînsul, ci şi stând deasupra lui, şi pentru aceea îl iubiam acum şi mai mult şi mai consolu ca mai îna­inte, încât nu puteam înţelege, de ce la el o pasă nemulţumită, când vede cum gust această viaţă de lume. Simţiam un sentiment nou de fală şi satisfacţie, dacă — la o înfăţişare a mea la bal, când­ se aţintiau ochii tuturora asupra mea, — el, ca­ şi­ când s’ar ruşina de a se afirma în dreptul seu de posesiune asupra mea înaintea acestei mulţimi, — se grăbia a mă părăsi şi a se perde în massa cea nea­gră a fracurilor. „Stăi“, gândiam adese­ori, când căutam cu ochii în capătul salei după faţa lui neob­servată de nimenea şi câte­odată aninată, „stăi să ajungem numai acasă, vei înţelege tu pentru a cui plăcere am umblat să mă presint eu atât de frumoasă şi splendidă, vei înţelege pe cine-’l iubesc mai mult din­tre toţi aceia, care mă încungiură în seara asta“. Eu credeam cu adevărat în serios, că numai de aceea mă bucuram de succesele mele, pentru­ ca să­ m i­ le pot jertfi lui. Numai un lucru, socotit, ’mi-ar pute face primejdie în viaţa aceasta de lume, dacă ar excita vre-unul din mulţimea, cu care conveniam, gelosia bărbatului meu; dar’ el avea deplină încredere în mine, el părea atât de calm şi nepăsător şi toţi aceşti tineri ’mi­ se păreau atât de neînsemnaţi în comparaţie cu el, în­cât această primejdie, e singura, pe care o Arestăm­ în Triest. „N. Fr. P.“ pri­mesce scriea, că în Triest s’au făcut mai multe arestări pentru lăţirea descrieri revoluţionare. Astfel a fost arestat un fecior, care afişa pla­cate revoluţionare în colţurile stradelor, pre­cum şi un paraclisier, care împărţia imprimate revoluţionare oamenilor, care cercetau biserica St. Just. Cest din urmă s’a dovedit, că nu a sciut ce conţin tipăriturile, pe care le-a îm­părţit. S’au mai făcut şi alte arestări şi per­­chisiţii domiciliare, dar’ poliţia păstrează se­cret asupra detailurilor şi nu dă publicităţii nici un fel de desluşire.* Răspunsul la mesagiu! tronului din România. Senatul, în secţiuni unite, a ascul­tat cetirea proiectului de răspuns la discursul putea ave după părerea mea viaţa de lume mare, — nu mă înfrica deloc, însă cu toate acestea îmi facea atenţia atâtor persoane plăcere, ea îmi măgulia amo­rul propriu şi mă făcea să aflu în iubirea că­­tră bărbatul meu ceva de merit şi îmi dădu în purtarea cu el mai multă încredere de sine şi chiar şi o neglijenţă oare­care. „Oh! Am văzut prea bine, că ai con­versat foarte intim cu doamna N. N.“, Z'sei odată când ne întorceam dela un bal, ame­ninţând cu degetul şi numind o damă cunos­cută în Petersburg, cu care se întreţinuse în­tr’adevăr în seara asta. Eu am Z'S asta pentru­ ca să-mi fac pu­ţină disposiţie; căci el era în seara aceasta foarte tăcut şi părea că-’i e tare urît. „De ce vorbesci aşa?... Şi asta o Zici tu, Maşa?“—bolborosi el şi-’şi încreţi fruntea ca­ şi­ când ar fi simţit vre-o durere trupească, „îţi şede şi ţie şi mie foarte rău! Lasă să vorbească alţii aşa; asta ar pute să schimbe buna noastră relaţie de acum, să o schimbe cu totul, şi eu sper, că această relaţie bună totuşi se va mai reîntoarce“. Eu mă ruşinai şi tăcui. „Se va mai reîntoarce, Maşa, ce crezi?“ întrebă el. „încă nu s’a schimbat deloc şi nici nu are să se schimbe“. — Z­ei î — şi pe atunci eram într’adevăr deplin convinsă de asta. „Se dee Dumnezeu!“ — replică dînsul, „de altfel este timpul ca să ne întoarcem la ţeară“. (Va urma.) când nu ai­jim despre jefuirea unei casse pu­­pilare sau nu cetim rapoarte lungi despre spoliarea epistolelor cu bani, vorbesce cronica despre dispariţiunea cassierului sau directoru­lui unei casse de păstrare din provinciă, de malversaţiuni la pinacoteca ţerei, pentru a produce mai apoi detailuri edificătoare despre administraţia oficiilor districtuale din capitală. Solrile lui Iov, care sosesc «jihh» din Pr­o­vinciă, dovedesc, că deşi capitala în punctul corupţiunii stă cu desăvîrşire la înălţimea timpului, totuşi conducerea o au de astăda­tă comitatele, în general municipiile n’au să se ruşi­neze de oficiile de stat şi acestea nu de or­ganele institutelor publice. Se defraudează mai departe din toate puterile la diferitele oficii din centrul şi din periferia ţerei. Lumea ceresce scriea respec­tivă, se chiar indignează poate puţin, dar­ trece cu iuţeală şi linişte preste singuraticele întâmplări la ordinea zilei. Aceasta este disposiţia şi conduita pu­blicului nostru cam întărit faţă cu anumite întâmplări. Ce afic­ensc factorii vieţei noastre publice, ce­­fice legislativa şi guvernul la aceste lucruri ? Ce se ţine de cea dintâiu, trebue să constatăm, că în ea nu se arată prea mare sensibilitate faţă cu anumite simptoame nefa­vorabile ale eticei poporului. Poate­ că lumea are sentimentul, că lu­crarea de epuraţiune trebue începută într’un loc, care stă în legătură cu genesa represen­­tanţei ţerei. Pentru speciile înflorite ale co­rupţiunii electorale d. e. legislativa este aşa­­jicând oarbă. Bătrânul Irányi şi tinerul conte A n­­d­r­á­s­sy — cel dintâiu de bună seamă pen­­tru­ că este prea bătrân, celalalt pentru-că este tinerel — se întrec în vorbiri emfatice contra corupţiunii. Mulţi aproabă păşirea pe teren a acestor bărbaţi, ba în fond nu există nimenea, care să li se opună. Şi cu toate acestea lovi­turile de ciomag în­dreptate în parlament con­tra diferitelor forme de corupţiune sunt lovi­turi date în apă. Ori­cât de virtuoşi sunt domnii, ei tot votează desdaunare acelor pro­prietari de regalii, care au fasionat fals con­tribuţia şi au acum curagiul să recunoască paguba, ce au făcut orarului. Se vede, că răul zace deja foarte afund. Stă lucrul ca cu anumite boale; nici extirparea formaţiunilor noue nu duce la însânătoşare, căci boala zace în sânge. Legenda cea veche despre bălaurul cu şepte capete reînvie în fiecare­­ji. Un cap ’i­ se taie monstrului, dar’ altul cresce în locul lui. Toate semnele arată, că spre ex­tirparea corupţiunii trebue făcută o cură ra­dicală, la care însă nu ne putem resolva. A­­numite raporturi economice, în legătură cu răul ereditar al administraţiei noastre, cu nepotis­mul şi coteriile poartă sigur vina principală la stările, care atât de des ne aduc aminte, că suntem în vecinătatea Rusiei şi a Turciei. Fiind însă, că transformarea raporturilor ge­nerale economice şi sociale este un lucru mai mult ca erculic, avânturile contra corupţiunii, care le-am observat în casa deputaţilor, sânt inspirate de motive ideale, dar­ român fără re­­sultat practic. Mai mult ar pute face pentru inaugu­rarea altor stări mai bune fără îndoeală gu­vernul. în mânile lui este concentrată nu numai cea mai mare parte a administraţiei, ci şi controla supremă a funcţionării organe­lor municipale. O controlă mai strictă, nu numai formală, ci exerciată în meritul causei, concesie, el se întoarse spre mine şi întrebă cu un zimbet răutăcios abia de observat, dacă voesc să mă duc. Eu am întărit din cap şi simţiam cum am roşit. „Ca o criminală, care îşi depune pasiu­­nea!“ — —zise el zimbind cu bunătate. „Doar’ ’mi-ai spus, că nu vom pute cerceta societăţi şi că ţie nu-’ţi plac“, — răspunsei eu zimbind şi privindu-’l cu dul­ceaţă. „Dacă poftesci, le cercetăm“, — zise el. „într’adevăr, este mai bine să n’o facem“. „Ai vrea bucuroasă?“ — mai zise el ar pute face mult pentru împuţinarea caşuri­lor de malversaţiuni şi abusuri. Nimic nu favorisează mai mult nerespectarea legilor ca prospectul, că ea nu va fi pedepsită. Şi mai acelaşi efect moral îl are împregiurarea, când în caşul cel mai rău pedeapsa aşteptată nu se aplică decât foarte târdiu. Nu numai ascunderea, ci şi trăgănarea afacerilor de această natură, atât de virtuos practisată la noi, are influenţă demoralizătoare asupra or­ganelor publice. La tot caşul ar fi nedrept să­f licenb ca aversiunea instanţelor superioare contra manoperelor nereale nu este destul de hotărîtâ, însă poate există temerea, că o cură radicală ar trebui să se extindă preste cercuri foarte largi şi de aceea nu se păşesce în mod sistematic şi energic. Mai curând sau mai târziu însă va trebui să se întâmple şi aceasta. Se va arăta pănă la evidenţă, că nu se poate economisi mai departe dela un abus la altul, dela o malversaţiune la alta. îi iii t U VI A CRONICĂ. Maiestatea Sa Monarchal s’a îndurat Preagraţios a dărui din casseta Sa privată 150 fi pentru bisericile gr.-cat. din Şoimuş şi Bocşa, apoi câte 100 fi. pentru bisericile şi şcoalele gr.-cat. din Săliştea-de-jos şi Ghirişul-românesc. * Numiri. Ministerul reg. ung. de culte a numit şi întărit definitiv în postul ei de învăţătoare la şcoala de stat elementară de fete în Caransebeş pe Iulia Vintor. — Di­recţiunea financiară din Cluj a numit pe practicanţii fără diurnă Iosif Stark şi Richard Hübner de practicanţi cu diurnă la aceeaşi direcţiune.* Camera advocaţială din Arad aduce la cunoscinţă, că advocatul Mircea Vasile S­t­ă­ne­scu, în urma morţii sale, a fost şters din lista acelei camere, care de curator al cancelariei sale s’a numit Nicolae On­cu, advocat în Arad. Tot această cameră advocaţială mai aduce la cunoscință, că advocatul Dr. Elemér Nagy ’şi-?, mutat locuința din Tótkomlós la Oroszháza.* Maghbmsări de nume. „ Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: Stefan Gottgeisel în „Galgoczi“. * Şcoala de căpitani. „ Vedette“ anunţă, că în anul 1888—1889 se vor deschide nu­mai două cursuri de câte patru luni pentru căpitanii ce se pregătesc la gradul de majori în armata austriacă, această împuţinare provine din numărul mic de căpitani, care au urmat pănă acum acest curs, previsiunile normale nu se vor împlini, căci au fost anul acesta trei promoţiuni.* Societatea de lectură „Andreiu Şu­gu­lia“ învită la şedinţa publică ce se va ţine Marţi în 29 Noemvrie st. v., în memoria Marelui Archipăstor Andreiu în sala cea mare a „seminarului Andre­an“ din Si­­biiu, începutul la 7 oara seara. Oferte mari­­nimoase se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe cale publică. Program: 1. „Ru­găciune“, cor de C. M. von Weber, exe­cutat de corul societăţii. 2. „Cuvânt o­ca­sio­nal“, rostit de Demetriu Goi­a, cl. curs. III. 3. „Con­cer­tul în luncă“, poesie de V. Alexandri, declamată de Cornelia Per­­şinariu, cl. curs. I. 4. „Zor­ir­ea“, cor de C. Attenhofer, executat de corul societăţii. 5. „Cum e considerată rugăciunea, cum e de a se săvîrşi şi binefacerile ei“, disertaţiune de Georgiu Enescu, cl. curs. III. 6. „Friguri de Autor“, dialog de N. Gane, predat de Nicolau Cărpinişian şi Aleman Ga­n­ea, clerici curs. III. 7. „Intre peatra Detunata“, cor de G. Dima, exe­cutat de corul societăţii. * Ziua de 2 Decemvrie în Paris, în dimineaţa acestei­­jde s’a lipit pe zi­durile din Paris un manifest al comitetului boulang­ ist, care declară, că se abţine de la ori­ce manifestaţie în onoarea lui Baudin, a cărui amintire cu toate acestea o măreşte, şi învită pe cetăţeni să se păzească de ori­ce provocare la adresa guvernului, dar i­earăşi să se împotrivească la ori­ce provocare din partea acestuia, căci se pare, că conducătorii de az fi vor să decembriseze Parisul. Deşi guvernul a declarat manifestaţia de oficială, au luat parte la ea numai deputaţii stângei extreme. Fostul ministru Brisson a apărut şi el înaintea statuei lui Baudin. Opt­­­zeci-şi-şepte de municipalităţi ale Franciei, 600 de societăţi de muncitori erau representate în cortegiu. S’au purtat pe stradă numai coroane de frunte şi fiori, dar­ nici un steag. Afară de cortegiu o mulţime imensă de lume stătea grămădită deoparte şi de alta a stradelor. Defilarea cortegiului a ţinut­­41 /2 oare, de la 11/2 pănă la 5. Trecerea pe dinaintea statuei încununate a lui Baudin a fost ilustrată cu câteva inci­dente. Studenţii au început să cânte marsi­­liesa şi să strige: „Jos Boulanger.“ Unele grupe de lucrători au strigat: „Trăească revoluţia!“ în faţa cimiterului este o casă, ai cărei locuitori au expus afară un transparent, pe care erau scrise aceste cuvinte în caractere foarte mari: „Trăească Boulanger“. Lucrătorii erau gata să se repeadă să facă casa praf şi cenuşe, însă au intervenit poliţiştii de s-a luat mai înainte transpa­rentul. Nu numai atât, dar­ poliţia încuragia ţipetele, urletele şi gălăgia cea mai nepome­nită şi se silia să ridice din calea manifestan­ţilor ori­ce pedeci şi neplăceri. Darlot, preşedintele municipalităţii, a ţi­nut în faţa mormântului o cuvântare, în care a­cici : „Glasul lui Baudin vă strigă din fun­dul acestui mormânt: „Păziţi republica de cesarism! „Noi nu am venit aici numai ca să ono­răm amintirea acestui mare om, dar ca să luăm şi un exemplu de la dînsul. „El a murit cu steagul republicei în mână, luptându-se contra unui ambiţios, care mai pe urmă a adus toate nenorocirile pe capul dansatorii şi moşnegii, care se mişcau prin sală, păreau că îmi­­rb­eau ori îmi dădeau să înţeleg, că mă iubesc. Impresia generală, pe care o făcui la balul acesta şi despre care îmi raportă veri­­şoara, culmina într’aceea, că nu sămănam întru nimic celorlalte femei, că aveam în mine ceva deosebit, ceva proaspăt, simplu, încân­tător, ceva de la seară. Acest succes mă măguli astfel, încât îi spusei sincer bărbatului meu, că aş mai cer­ceta bucuroasă în anul acesta încă două ori trei baluri. „Și anume“, adausei în oare­care contra­zicere cu convingerea mea internă, „pentru­ ca să ’mi­ se facă u­rît de ele odată pentru tot­deauna“. Bărbatul meu se învoi cu plăcere şi mă petrecea la început cu o mulţumire vădită, se bucura de succesele mele şi părea a fi uitat ori cel puţin perdut din vedere ceea­ ce a fost Zis mai înainte. Dar’ mai târziu începu să ’i­ se urască evident şi să-’i displacă de viaţa ce purtam. Dar’ lucrul acesta nu-’mi era încă destul de limpezit, deşi vedeam adese­ori cum îşi aţîntesce privirea, serios, atent şi întrebă­tor asupra mea, — totuşi nu înţelegeam încă însemnătatea acestei priviri. Eram atât de tălbăcită de iubirea generală, pe care — cum îmi părea, — o excitasem dintr’odată în atâtea inimi, de acest parfum fin de lume, de această atmosferă de plăceri şi bucurii noue, pe care le inspiram aci pentru prima­ dată, influenţa morală a bărbatului meu dispăru aci atât de iute, influenţă, care mă covîrşise aproape de tot, Franciei, imitaţi-­l, apăraţi pănă la moarte forma de guvernament, care singură poate să ne scape“. Discursul lui Carlot a fost întimpinat de un muget de urale, care se potrivia foarte bine cu mugetul Oceanului înfuriat. După urale, lucrătorii, deputaţii, consi­lierii municipali şi delegaţiile departamentelor s’au împrăşciat şi s’au întors cântând în oraş. Este vorba, ca oasele lui Baudin să fie transportate la Panteon, unde se află rămăşi­ţele pământesti ale tuturor oamenilor mari ai Franciei. Nr. 269 Locul de întâlnire va fi puntea văii dela Daia la 8 oare dimineaţa. * Defraudaţiuni. Defraudaţiunile şi mal­­versaţiunile sunt în Ungaria atât de dese încât ar trebui să le deschidem o rubrică permanentă. Din Baia se împărtăşeşte, că conducătorul oficiului dării de consum ce se administrează în regia proprie a oraşului Francisc Gurtis, a primit şi a defraudat mai multe sume de dare de consum dela negustori şi birtaşi mai mari; până acum s’a constatat, că lipsesc 1500 fi., dar’ se crede, că cerce­tarea mai departe va scoate la iveală şi de­fraudaţiuni mai mari. în legătură cu această afacere s’a introdus cercetare şi în contra senatorului orăşenesc Tóth, care a fost şi suspendat. Acest onorabil domn ’şi-a fost arangeat în biroul lui o formală cancelarie ad­vocaţială în afaceri de date, în care el avea influenţă directă ori indirectă. Din Caşovia se depeşează despre ur­mătorul cas: Eroul Zilei e de astă-dată un anumit Carol Balog, cassarul central de la di­recţiunea financiară. Locuitorul din Barcsa Ioan Tricsovssky a avut cu cassarul o afacere oficială, în decursul conversării el a scăpat­ o acţie de la banca poporală ce suna pe numele lui. Numai după ce a eşit afară, a observat, că îi lipsesce o acţie. Dar, întrând la cassarul şi spunându-­i, că numai acolo a putut-o perde, acesta a devenit formal dur. Proprietarul acţiei a insinuat perderea la banca respectivă. Afacerea era aproape uitată. Deo­dată se presentează băncii cuponul acției per­­dute. Individul ce a adus cuponul, când a văzut, că are se fie arestat, a spus, că cupo­nul ’i­’l-a predat cassarul central Carol Balog. Astfel Balog a fost suspendat din oficiu și predat judecătoriei criminale, Ul Nou­­Bar maghiar în Cluj. Cu în­cepere de la anul nou va apare în Cluj un nou Z­ ar maghiar, redactat de preotul evang. de acolo Mauriţiu Gratz. Numele Z'aruhii va fi „ Az Apostol“ şi, — aşa se zice, — va apăra cestiunile teologice, „care încep a se clătina“. Ce cestiuni teologice sânt, care se clătină, noi nu stim, ceea ce seim­e, că Maghiarii aşa din senin se poreclesc pe ei „apostolii cul­­turei în Orient“ şi „Az Apostol“ va fi fiica tot a aceleia mame, a căreia fiică e toată presa şovinistică maghiară. * Din Bucovina ni se împărtăşeste, că ministrul cultelor­ a numit pe profesorul de la universitatea din Cernăuţi șl Isidor cavaler de On­ciul de consilier şcolar al ţerii în locul decedatului profesor Dr. Vasiliu Mitrofanovici. — Judele districtual dl Teodor Stefa­ne Iu­ din Seletiu e transferat în aceeaşi calitate la judecătoria districtuală din Câmpulung, învăţăm­ântul românesc în Bucovina. în anul 1876 erau în Bucovina 13 şcoale cu limba de propunere, română, 16 cu limba ger­mană, 59 cu limba ruteană, 3 cu cea ma­ghiară şi 83 cu limba de instrucţiune mixtă. După raportul din 1885 numără Bucovina 60 şcoale cu limba de instrucţiune română, 17 cu limba germană, 85 ruteană, 4 maghiară şi 68 cu limba de instrucţiune mixtă. în limba română, germană, ruteană şi polonă s’au predat obiectele în 15 şcoale în anul 1884 până 1885. * *

Next