Tribuna, aprilie 1889 (Anul 6, nr. 74-98)

1889-04-08 / nr. 80

Anul VI Sibiiu. Sâmbătă |20 Aprilie 1889 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/i an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 li Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună* mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/i an 3 fl. 50 .cr., Va an 7 fl. 1 an 14 fl. ~ Pentru România și străinătate: Va an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru W^gjggwawwpesaBMBaa^aasaigwi^^aB^atwiswBagsyt^aB^a«^ INSERȚÎUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Ori număr costă 5 crnceri v. a. sau 15 bani rom. Cu l­a Aprilie v. 1889 se începe Abonament nou „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă les­­nire atât în monarchie, cât şi în România prin mandate poştale (Posta-utalvány — Post-Anweisung.) Se recomandă abonarea tim­purie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual prelungă localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postai adresa tipă­rită dela fâşiile, în cari li s’a trimis­­ziarul pănă acuma. Administraţiunea­­Iiarului „T­ribun Sibiiu, 7 Aprilie st. v. Suntem în săptămâna patimilor. Şi de­­ţi, seară de seară, bisericile româneşti se umplu în această săptă­mână de credincioşii evlavioşi, care îşi întăresc inimile întru suportarea mise­­riilor lumesti, ascultând descrierile sfâ­şietoare ale martiriului înfricoşat şi fără părechie, prin care dm­ne­ţeescul Mân­tuitor a croit cale în lume sublimei şi celei mai blânde învăţături despre i­u­­b­i­r­e, credinţă şi nădejde. Şi e bine, mai ales pentru noi Ro­mânii din această ţeară e bine, să ţinem totdeauna în vină memorie patimile fi­­iului omenesc şi întemeietorului dum­ne­­­ţeescii biserici creştine. Ele prelânga mângâierea religioasă, prelânga întărirea sufletelor noastre în credinţa despre adevărurile propoveduite de acela, care­­şi-a săvîrşit vieaţa pe lemnul ruşinos al crucii, ne dau o în­văţătură nepreţuită şi pentru vieaţa aceasta pământească, fie ca indivizi, fie mai ales ca naţiune cu menirea noastră proprie între celelalte naţiuni. Această învăţătură este, că nici un adevăr şi nici o idee dreaptă nu se pot elupta, nu pot ajunge la valoare fără sacrificii, fără su­ferinţe. Patimile lui Isus Christos, a că­ror amintire o sărbăm în săptămâna aceasta, cât de mari, cât de fără pă­rechie au fost! Şi pentru­ ce a trebuit se le îndure blândul suferitor? Pen­­tru­ că a­dţig oamenilor rătăciţi şi plini de păcate: „Iubiţi-vă unul pe altul, iu­biţi pe deaproapele vostru, iubiţi chiar şi pe duşmanii voştri ca pe voi înşivă! învăţătura dumnec­eească a iubirii este basa legii creştinesci, care a stră­­format lumea, care a îmblândit obic­­iurile crudă şi sălbatice ale oamenilor şi a făcut din întreg neamul omenesc o societate, pe ale cărei base largi din di­­n c­i tot mai mult se stabilesce vieaţa cu forme îndulcite şi cu conlucrare co­mună, pe care o înţelegem astăzi sub civilisaţiunea europeană. Şi această învăţătură, cea mai mare binefacere a bunătăţii omeneşei pentru neamul omenesc, numai preste sângele nevinovat al propoveduitorului ei a pu­tut pătrunde în mintea împetrită a oa­menilor ! Dacă un asemenea adevăr, pe care noi astăzi nu putem înţelege, cum nu­­l-au cuprins aceia, care­­l-au slujit ne­mijlocit din gura Mântuitorului, dacă un asemenea adevăr binefăcător pentru toţi şi nepăgubitor pentru nimenea a reclamat o astfel de jertfă şi astfel de suferinţe, cum am pută noi pretinde, ca dreptatea, care o cerem de la contrarii noştri seculari, să ne vină dea gata, fără nici o luptă, fără nici o jertfă ! Noi luptăm pentru drepturile care ni­ se cuvin ca oameni, ca cetăţeni care contribuim la susţinerea statului şi ca naţiune deosebită de celelalte naţiuni conlocuitoare, ca naţiune rîvnitoare la lumină şi înaintare. Nu pretindem mai mult decât ni­ se cuvine, decât este al nostru. Nu rîvnim­ nici la drepturile, nici la avutul altora şi nici nu voim ca să ne facem stăpânitorii altora. Prin urmare lupta noastră dreaptă este, dreaptă înaintea lui Dejeu şi dreaptă trebue să fie şi înaintea oamenilor. Eare lupta dreaptă mai curând sau mai târ­ziu trebue să ducă la isbândă. Cu toate aceste, au fost, sânt, şi vor mai fi încă multe şi grele năcazu­rile ce trebue să îndurăm în această luptă. Căci dreptatea, pe care o cerem noi, nu place şi nu poate să placă pof­tei de stăpânire a contrarilor, care ca oameni încărcaţi cu slăbiciuni ce sânt, ar vră să dispună numai ei şi de drepturile care ni­ se cuvin nouă. Pen­­tru­ ca să câştigăm ce este al nostru, este necesar, ca alţii să lase din ceea­ ce cred că este al lor, care firea egoistă a omului nu concede bucuros ceea­ ce are în mână, fie pe dreptul, fie pe ne­dreptul. Astfel lupta pentru existenţa noas­­­­tră naţională devine un conflict de­m­­plinit, car’ dacă îmi vei împlini şi pe a treia, dacă îmi vei aduce haina cu cerul şi cu ste­lele, atunci ne vom duce la biserică, ne vom cununa şi vom face o nuntă, cum alta pe lume nu s’a mai văt­ut, căci trebue că aşa ne-a fost nouă scris“. Apoi îi săruta mâna şi se întoarse, ca se nu o vadă tată-seu lăcrimând. Ear’ împă­ratul spuse mulţimii şi de astădată cererea fetei şi meşterul cel iscusit se legă şi acuma, că pănă la meciu­l nopţii va gata haina. Şi nici nu fu meciul nopţii, când împă­ratul aduse Lisandrei haina cu cerul şi cu stelele, haină cum nici­­fiaele aa au purtat; dar’ fata il rugă, ca să o lase singură a se ruga lui Dumnezeu şi a-’şi întări sufletul. Dar’ abia ce ieşi împăratul, şi Lisandra îşi băgă toate trei hainele în găoacea de nucă, şi străcurându-se tiptil prin palat, ajunse la largul câmpului, apoi o porni la fugă, de nu ’i­ se mai vedeau picioarele. Iar’ dimineaţa toţi nuntaşii, boerii şi ju­­pânesele şi toţi sfetnicii ţerii aşteptau să vină mireasa, ca nunta să pornească la biserică, dar­ văzând, că nu mai iese şi făcând multă zăbavă, se duseră să o caute; şi căutară tot palatul, toate chiliile, scormoniră prin poduri şi prin pivniţe, prin chioşcurile şi prin tufi­şurile grădinii, dar’ de urma ei nu dădură. Atunci le veni în minte, că Lisandra a fugit, car’ împăratul făgădui o sută de pungi de aur aceluia, care o va aduce înapoi; şi mulţi voinici se aleseră şi în multe părţi apu­cară se­’i dee de urmă, terese între o parte care­­vrea so pri­mească şi între una care nu vrea să dee. Şi precum noi ne apărăm inte­resele noastre adevărate, aşa şi con­trarii noştri îşi apără interesele lor pre­tinse, şi de aceea lupta este atât de cerbi­coasă şi atât­ de înverşunată. Dar, ori­cât de cerbicoasă şi ori­cât de înverşunată­ să fie, nu avem să ne înspăimântăm."* Să ne aducem aminte, că şi ade­vărurile cele mai mari şi mai salutare, numai cu grele sacrificii au ajuns la isbândă. Să ne aducem aminte, că şi Mântuitorul lumii a trebuit să sufere moartea, pentru­ ca să poate face uciga­şilor sei cel mai mare bine, care s’a făcut cândva oamenilor. Să ne adu­cem aminte, că nu este nici o învin­gere fără luptă şi nici o luptă fără jertfă. Să fim gata a jertfi cât de mult, mărimea şi mulţimea jertfelor să nu ne înspăimânte, siguri fiind, că isbândă trebue să vină cândva, şi cu atât mai apropiată este, cu cât mai multe sânt jertfele, care ni­ se cer. Şi la urma urmelor, dacă va în­vinge causa noastră dreaptă, bineface­rile învingerii nu se vor revărsa numai asupra noastră, ci asupra ţerii întregi. Căci numai dacă vom învinge noi va ajunge această frumoasă, dar o nenoro­cită ţeară, la stabilitate prin bună înţe­legere şi mulţumire generală. De aceea vom învinge sigur, căci trebue să învingem, la FOIŢA „TRIBUNEI“, L i s a n d r a. (Urmare.) Ear’ în­­iori de­­ţi, când veni împăratul să o ducă la biserică, Lisandra îi răspunse, după-cum sf. Maica Vineri o învăţase, ca pănă nu-i va face haina cu câmpii şi florile nu se cunună cu el. împăratul se miră de aşa dorinţă, dar’ trebuia să ’i-o împlinească; ieşi în curte şi spuse boerilor şi jupâneselor şi tuturor nuntaşilor cererea fetei. Atunci ieşi din mijlocul mulţimii un meşter croitor iscu­sit şi grăi împăratului, ca toţi să-’l audă, că el pănă la mecţul nopţii va da haina gata, haină cum nu s’a mai vătţat alta. Când tu la meciul nopţii, iscusitul meşter bătîi la uşa împăratului şi-’i aduse haina cu câmpii şi florile, era atât de frumoasă încât îţi perdeai vederea uitându-te la ea. în­sţ°ri de a fi se duse împăratul la Li­sandra, şi dându-’i-o îi­­fise se gătească de nuntă, dar’ ea îi răspunse, că nici acum nu pleacă la biserică, pănă nu-’i va aduce haina cu munţii şi văile. Ear’ vesti împăratul nunta­şilor şi sudiţilor cererea fetei şi ear’ glăsui meşterul cel iscusit, că pănă la meciul nopţii va coase haina şi o va da gata. Şi haina cu munţii şi văile fu şi mai fru­moasă şi mai minunată decât cea cu câmpii şi florile, car’ fata îi zise: „înălţate împărate, bunule şi dulce tată, două cereri tu ’mi-ai îm­Lupta guvernului rusesc în contra limbii germane în provinciile baltice se continuă cu o hotărîre şi asprime, care dovedesc, că Rusia ’şi-a pus în cap să dee lovitura de moarte germanismului în acele provincii. După­ ce reforma administraţiei poliţenesci a fost oblit în­­câtva calea, în timpul din urmă s’a proces la rusificarea justiţiei şi a şcoalelor. Gu­ver­norii celor trei provincii dela Marea­ Ostică au fost de repeţite­ ori convocaţi la consultări în ministerul de interne, şi prelângă coo­perarea lor s’a efectuat noua ordine ju­decătorească din provinciile baltice, care s’a presentat deja consiliului imperial spre aprobare. După acest regulament, judecătorii de pace nu vor mai avă să fie aleşi ca pănă acum, ci numiţi de coroană. Pertractările dela judecătoria de pace au să se ţină ca şi la judecă­toriile dela instanţele mai înalte, în Ca o ceată de viteji merse şi împăratul spre apusul soarelui, dar’ cum fugia, oboseala pe rînd cuprindea, voinicii, şi precând fu soa­rele în cruce, rămăsese singur singurel pe drum în fugă după fată. Şi nu-’şi dădea răgaz nici să mănânce, nici apă se bea, ci fugia şi fugia, pănă când într’o­­fi pe la amurgii o văitu înainte şi îşi grăbi mersul ca să o ajungă. Dar’ Lisandra îl zări şi aruncă pieptenul. Trei zile întregi rătăci împăratul prin pădurea ce se făcuse înaintea lui, bătendu-o în cruciş şi în curmeziş, pănă­ ce abia ieşi la lumină şi ca s’ apucă la fugă, încât se făcu mai tot apă; dar’ când să o ajungă, Lisandra as­­vîrli peria. Atunci se făcu înaintea lui o pădure mai deasă decât perii capului și nouă cjile întregi s’a năcăjit și s’a trudit împăratul pănă putu să vesbeascâ ear’ la lumină, dar’ când era mai să o ajungă, Lisandra aruncă jos oglinda. Ear’ împăratul, sdrobit de năcaz şi de osteneală, cădit la pământ, căci ori­unde îşi întorcea ochii nu vedea decât apă. Se întoarse în dreapta, se întoarse în stânga, se apropiă de ţermurii lacului, dar’ nu zări nici pod, şi nici luntre nu găsi, şi văd­ând că nu e cu pu­tinţă de a trece, se întoarse acasă plin de amărîciune şi desnădăjduire. Kar’ Lisandra odichni cât odichni, apoi tot plângend plecă mai departe în calea ei amărîtă pe drumuri rele, prin păduri în­tunecoase şi prin locuri neumblate, pănă­ ce ţicarul Parisian „Pays“ a afirmat, că c­h­­­e m­­area lui Catargiu în fruntea afacerilor române ar fi cea mai grea lovitură pentru politica lui Bis­marck, deoare­ce cabinetul Catargiu se va întoarce spre Rusia, și pentru Ger­mania ar fi o imposibilitate de a se desface de Peninsula­ Balcanică, precum pretinde cancelarul că ar fi făcut-o. „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ ob­servă, că afirmaţi­unea aceasta e falsă. Germania nu are se represente în Ro­mânia interese mai multe ca în Bul­garia, şi faptul, că în România guver­nează un Hiohenzollern, pentru sine nu poate împinge politica Germaniei pe căi, pe care interesele naţiunii germane nu le reclamă. O scrisoare ce „Pol. Korr.“ pri­meste din Petersburg expune, că chie­­marea cabinetului Catargiu a fost întâm­pinată cu mare mulţumire nu numai în presa rusească, ci şi în cercurile ofi­ciale, pentru­ că de la el se aşteaptă o reapropiere a României de Rit­ajunse în ţeara împăratului Roşu. El avea o împărăţie foarte mare, încât nu-’i cunoscea hotarele, nici numărul sudiţilor nu-’l soia, ci îşi număra popoarele după cirezile, turmele şi hergheliile aduse lui ca dare şi plocon. Ear’ de rău, rău a fost, căci pe mulţi îi răpusese paloşul seu neînfrânt şi mare pustiu făcuse în răsboaie nestrivita lui ghioagă. Acum însă îşi răzim­ă neputinţa bătrâneţelor în mângâierea şi în fala ficiorilor sei. Trei ficiori avea el, şi toţi trei erau harnici la fapte, viteji în răs­boaie şi cuminţi la vorbă, dar’ nu putea să-’şi dee obştescul sfîrşit, pănă nu ’i-ar vede aşe­zaţi pe toţi trei. El trimise soli de peţire la vecina îm­părăţie, şi tocmai precând Lisandra ajunse în oraşul domnesc, ficiorul cel mai mare se cu­nună cu fata împăratului Volbură. Tot oraşul era în chiot de bucurie şi strigăt de veselie, car’ în palatul împărătesc mare fericire, căci fata era frumoasă şi dragă ficiorului, şi tocmai pe placul împăratului. Numai Lisandra era tristă, plângând şi colindând pe la uşile oamenilor, cerând adă­post şi loc de odichnă pentru sdrobitele ei oase. Dar’ dacă văciu, că nimenea nu-­şi face m­ilă de ea, apucă în josul stradei, ca să iese din oraş, să-’şi caute aicea loc de odicană preste noapte. Dar’ pe la capătul stradei dădu piept cu un moşneag mai alb decât piscul muntelui în vreme de iarnă. Şi o privi moş­neagul, căci­­i­ se părea străină după faţă şi după port, apoi o întrebă, că ce drumuri bate. Ear’ după­ ce Lisandra îi spuse toate durerile REVISTĂ POLITICĂ. Sibi­u, 7 Aprilie sî, v. Rusificarea provinciilor baltice, limba rusească. Mai departe s’a sta­bilit drept principiu, că posturile de jude­cători le pot ocupa numai astfel de persoane, care ’și-au terminat studiile la o universitate rusească. Curtea cu juraţi în afacerile criminale se va disolva cu desâvîrşire. Cu o conse­­cvenţă şi mai mare se urmează cu rusi­ficarea tuturor şcoalelor medii. Nici institute private germane nu mai sânt suferite. Intr’o lege dela 10 Apri­lie 1887 s’a pus şcoalelor medii ger­mane un termin de cinci ani pentru introducerea limbii de instrucţiune ru­­sesci. Curatorul inspectoratului de şcoale din Dorpat, printr’o circulară ce a adresat-o (filele aceste directorilor de gimnasti şi reale, se provoacă la acea lege şi îi provoacă pe ceşti din urmă a raporta pănă la 15 Aprilie a. c. v., care obiecte se vor putu preda deja în anul viitor în limba rusească. Un alt ordin inaugurează r­u­s­i­fi­c­area facul­tăţii juridice din Dorpat. Şi toate aceste măsuri sânt cu cea mai mare bucurie întâmpinate de către presa rusească, ba „Novoie Vremia“ îşi exprimă chiar spe­ranţa, că acesta va fi numai primul pas la calea de a transforma universitatea din Dorpat într’un centru de inteligenţă rusească, în curând va veni rîndul şi pe facultatea teologică, care a imprimat universităţii caracterul specific german­­luteran. Nu ştim, dacă Maghiarii au învă­ţat dela Ruşi ori Ruşii dela Maghiari, cum trebue tractate naţionalităţile con­locuitoare ! ? Noul cabinet român şi străinătatea. Nr. 80 s . a. Cu toate aceste însă presa rusească observă o reservă oare­care în ceea­ ce privesce apreciarea cabinetului român şi recomandă să se aştepte, nu cumva Catargiu, spre a ajunge la cârmă, a sa­crificat vederilor personale ale regelui Carol o parte din pretenţiunile naţio­nale ale poporului românesc. Dacă noul cabinet are în faptă simpatii pentru Rusia, ar trebui să ofere garanţe, şi aceste ar fi combaterea construirii de fortificaţiuni şi insistarea pre lângă pre­­tenţiunea, ca moştenitorul tronului, prin­ţul Ferdinand, să treacă la religiu­­nea ortodoxă. Acelaşi lucru îl aşteaptă de­sigur şi cercurile guvernamentale. Deo­camdată şi cabinetul din Petersburg ia faţă cu noul cabinet român o atitudine reservată, şi schimbarea de cabinet nu a făcut altceva, decât că a produs o mic­şorare a încordării de pănă acum faţă cu România. Situaţia în România. (Urmare). N­. Dl L. Catargi, preşedintele con­siliului. D­oi deputaţi, nu voiu urma pe dl Tache Ionescu pe terenul, pe care d-sa voesce a me duce. Cuvintele de realitate, de masca jos, şi o mulţime de alte asemenea cuvinte rostite de d-sa, cred că ar fi vremea să nu se mai audă în discursurile pronunţate în parlament, şi de aceea nici nu le voiu releva (aplause), mai cu seamă când onor. dl Io­nescu ne-a aruncat toate cuvintele, fără­ ca cel puţin se fi aşteptat mai anteiu răspunsul nostru. D-sa a amestecat în această inter­­pelaţiune pe dl Zaneoff; a amestecat pe iconari şi câte alte lucruri cu totul străine de­ o­hestiune, pe care mă aşteptam să­­mi-o facă în două cuvinte, pentru­ ca şi eu să-m i răspund tot astfel, fiindcă lucrul în sine este foarte simplu. Eu, die Ionescu, nu sunt din şcoala acelora, care umblă cu masca. (Aplause). Am fost totdeauna aşa cum ţeara să cunoască principiile şi vederile mele, aşa cum sânt şi astâcji şi aşa cum voiu muri. (Aplause.) Ce am <fi® n°i în programul nostru? Am­­zis: „Vom continua în afară politica înţe­leaptă, care ne-a atras bunăvoinţa puterilor celor mari şi amiciţia vecinilor noştri. . . .“ O voce: Politica care s’a urmat pănă acum ? Dl L. Catargi, preşedintele con­siliului: Vă rog să nu mă întreru­peţi; aveţi răbdare, căci eu sunt hotărît să sed­uci şi pănă după meciul nopţii, dacă voiţi să faceţi o discuţiune ori­cât de lungă, fiindcă nu am de ce să mă tem de discuţiune. . . . (Sgomot.) Dior, ţeara noastră nu poate să aibă decât o singură politică. O ţeară mică ca a inimii sale, el o mângâiă (JLendu-’i, să nu-’şi peardă nădejdea şi să nu osândească pe Dumnezeu, ci dacă vrea să muncească întru agonisirea hranei să se ducă la palat, căci grădinarul împărătesc tocmai acum caută o servitoare. Şi se duse Lisandra cu multă mângâiere, dar’ cu puţină nădejde în suflet, dar’ grădi­narul bun bucuros o primi şi numai decât o puse la plivit de straturi. Pe la apusul soarelui ea se opri dela lucru şi porni spre uşă, dar’ în gând ’i-a fost să întâlnească pe ficiorul cel mai mic al îm­păratului Roşu. Era chipeş şi plăcut la faţă voinicul, şi ea se uită cu mirare la el, dar’ ficiorul necunoscându-o, o privi mai îndelungat, apoi o întreba că cine e? Smerită, ea îi răs­punse, că e servitoare la grădinar. Atunci el îi s fise să-­i aducă o floare îmbobocită. Căută ea cea mai frumoasă floare din grădină, însă neputendu-’şi lua ochii dela el, când să ’i-o dee îi scăpă jos. Ficiorul calcă floarea cu pi­ciorul, şi cum nu era în toate minţile, îi dete o palmă. Lisandra se înroşi pănă în albul ochilor şi supărată se duse în odăile sluj­başilor. Se porni pe plâns tare, căci acru îi era sufletul, şi osândia pe D-­jeu, blăstămân­­du-’şi c­asul în care s’a născut. Dar’ pre­când plângea mai tare, îşi aduse aminte de ghiocei, şi scoţendu-’i, se uită la ei şi îşi gândi să fie îmbrăcată în haina cu câmpii şi florile şi dusă la nuntă, chiar lângă împăratul. Cât a-’i clipi din ochi ea fu și îmbrăcată și dusă

Next