Tribuna, aprilie 1889 (Anul 6, nr. 74-98)
1889-04-08 / nr. 80
Anul VI Sibiiu. Sâmbătă |20 Aprilie 1889 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/i an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 li Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună* mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/i an 3 fl. 50 .cr., Va an 7 fl. 1 an 14 fl. ~ Pentru România și străinătate: Va an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru W^gjggwawwpesaBMBaa^aasaigwi^^aB^atwiswBagsyt^aB^a«^ INSERȚÎUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Ori număr costă 5 crnceri v. a. sau 15 bani rom. Cu la Aprilie v. 1889 se începe Abonament nou „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în monarchie, cât şi în România prin mandate poştale (Posta-utalvány — Post-Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual prelungă localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postai adresa tipărită dela fâşiile, în cari li s’a trimisziarul pănă acuma. AdministraţiuneaIiarului „Tribun Sibiiu, 7 Aprilie st. v. Suntem în săptămâna patimilor. Şi deţi, seară de seară, bisericile româneşti se umplu în această săptămână de credincioşii evlavioşi, care îşi întăresc inimile întru suportarea miseriilor lumesti, ascultând descrierile sfâşietoare ale martiriului înfricoşat şi fără părechie, prin care dmneţeescul Mântuitor a croit cale în lume sublimei şi celei mai blânde învăţături despre iubire, credinţă şi nădejde. Şi e bine, mai ales pentru noi Românii din această ţeară e bine, să ţinem totdeauna în vină memorie patimile fiiului omenesc şi întemeietorului dumneţeescii biserici creştine. Ele prelânga mângâierea religioasă, prelânga întărirea sufletelor noastre în credinţa despre adevărurile propoveduite de acela, careşi-a săvîrşit vieaţa pe lemnul ruşinos al crucii, ne dau o învăţătură nepreţuită şi pentru vieaţa aceasta pământească, fie ca indivizi, fie mai ales ca naţiune cu menirea noastră proprie între celelalte naţiuni. Această învăţătură este, că nici un adevăr şi nici o idee dreaptă nu se pot elupta, nu pot ajunge la valoare fără sacrificii, fără suferinţe. Patimile lui Isus Christos, a căror amintire o sărbăm în săptămâna aceasta, cât de mari, cât de fără părechie au fost! Şi pentru ce a trebuit se le îndure blândul suferitor? Pentru că adţig oamenilor rătăciţi şi plini de păcate: „Iubiţi-vă unul pe altul, iubiţi pe deaproapele vostru, iubiţi chiar şi pe duşmanii voştri ca pe voi înşivă! învăţătura dumneceească a iubirii este basa legii creştinesci, care a străformat lumea, care a îmblândit obiciurile crudă şi sălbatice ale oamenilor şi a făcut din întreg neamul omenesc o societate, pe ale cărei base largi din din ci tot mai mult se stabilesce vieaţa cu forme îndulcite şi cu conlucrare comună, pe care o înţelegem astăzi sub civilisaţiunea europeană. Şi această învăţătură, cea mai mare binefacere a bunătăţii omeneşei pentru neamul omenesc, numai preste sângele nevinovat al propoveduitorului ei a putut pătrunde în mintea împetrită a oamenilor ! Dacă un asemenea adevăr, pe care noi astăzi nu putem înţelege, cum nul-au cuprins aceia, carel-au slujit nemijlocit din gura Mântuitorului, dacă un asemenea adevăr binefăcător pentru toţi şi nepăgubitor pentru nimenea a reclamat o astfel de jertfă şi astfel de suferinţe, cum am pută noi pretinde, ca dreptatea, care o cerem de la contrarii noştri seculari, să ne vină dea gata, fără nici o luptă, fără nici o jertfă ! Noi luptăm pentru drepturile care ni se cuvin ca oameni, ca cetăţeni care contribuim la susţinerea statului şi ca naţiune deosebită de celelalte naţiuni conlocuitoare, ca naţiune rîvnitoare la lumină şi înaintare. Nu pretindem mai mult decât ni se cuvine, decât este al nostru. Nu rîvnim nici la drepturile, nici la avutul altora şi nici nu voim ca să ne facem stăpânitorii altora. Prin urmare lupta noastră dreaptă este, dreaptă înaintea lui Dejeu şi dreaptă trebue să fie şi înaintea oamenilor. Eare lupta dreaptă mai curând sau mai târziu trebue să ducă la isbândă. Cu toate aceste, au fost, sânt, şi vor mai fi încă multe şi grele năcazurile ce trebue să îndurăm în această luptă. Căci dreptatea, pe care o cerem noi, nu place şi nu poate să placă poftei de stăpânire a contrarilor, care ca oameni încărcaţi cu slăbiciuni ce sânt, ar vră să dispună numai ei şi de drepturile care ni se cuvin nouă. Pentru ca să câştigăm ce este al nostru, este necesar, ca alţii să lase din ceea ce cred că este al lor, care firea egoistă a omului nu concede bucuros ceea ce are în mână, fie pe dreptul, fie pe nedreptul. Astfel lupta pentru existenţa noastră naţională devine un conflict demplinit, car’ dacă îmi vei împlini şi pe a treia, dacă îmi vei aduce haina cu cerul şi cu stelele, atunci ne vom duce la biserică, ne vom cununa şi vom face o nuntă, cum alta pe lume nu s’a mai vătut, căci trebue că aşa ne-a fost nouă scris“. Apoi îi săruta mâna şi se întoarse, ca se nu o vadă tată-seu lăcrimând. Ear’ împăratul spuse mulţimii şi de astădată cererea fetei şi meşterul cel iscusit se legă şi acuma, că pănă la meciul nopţii va gata haina. Şi nici nu fu meciul nopţii, când împăratul aduse Lisandrei haina cu cerul şi cu stelele, haină cum nicifiaele aa au purtat; dar’ fata il rugă, ca să o lase singură a se ruga lui Dumnezeu şi a-’şi întări sufletul. Dar’ abia ce ieşi împăratul, şi Lisandra îşi băgă toate trei hainele în găoacea de nucă, şi străcurându-se tiptil prin palat, ajunse la largul câmpului, apoi o porni la fugă, de nu ’i se mai vedeau picioarele. Iar’ dimineaţa toţi nuntaşii, boerii şi jupânesele şi toţi sfetnicii ţerii aşteptau să vină mireasa, ca nunta să pornească la biserică, dar văzând, că nu mai iese şi făcând multă zăbavă, se duseră să o caute; şi căutară tot palatul, toate chiliile, scormoniră prin poduri şi prin pivniţe, prin chioşcurile şi prin tufişurile grădinii, dar’ de urma ei nu dădură. Atunci le veni în minte, că Lisandra a fugit, car’ împăratul făgădui o sută de pungi de aur aceluia, care o va aduce înapoi; şi mulţi voinici se aleseră şi în multe părţi apucară se’i dee de urmă, terese între o parte carevrea so primească şi între una care nu vrea să dee. Şi precum noi ne apărăm interesele noastre adevărate, aşa şi contrarii noştri îşi apără interesele lor pretinse, şi de aceea lupta este atât de cerbicoasă şi atât de înverşunată. Dar, oricât de cerbicoasă şi oricât de înverşunată să fie, nu avem să ne înspăimântăm."* Să ne aducem aminte, că şi adevărurile cele mai mari şi mai salutare, numai cu grele sacrificii au ajuns la isbândă. Să ne aducem aminte, că şi Mântuitorul lumii a trebuit să sufere moartea, pentru ca să poate face ucigaşilor sei cel mai mare bine, care s’a făcut cândva oamenilor. Să ne aducem aminte, că nu este nici o învingere fără luptă şi nici o luptă fără jertfă. Să fim gata a jertfi cât de mult, mărimea şi mulţimea jertfelor să nu ne înspăimânte, siguri fiind, că isbândă trebue să vină cândva, şi cu atât mai apropiată este, cu cât mai multe sânt jertfele, care ni se cer. Şi la urma urmelor, dacă va învinge causa noastră dreaptă, binefacerile învingerii nu se vor revărsa numai asupra noastră, ci asupra ţerii întregi. Căci numai dacă vom învinge noi va ajunge această frumoasă, dar o nenorocită ţeară, la stabilitate prin bună înţelegere şi mulţumire generală. De aceea vom învinge sigur, căci trebue să învingem, la FOIŢA „TRIBUNEI“, L i s a n d r a. (Urmare.) Ear’ îniori deţi, când veni împăratul să o ducă la biserică, Lisandra îi răspunse, după-cum sf. Maica Vineri o învăţase, ca pănă nu-i va face haina cu câmpii şi florile nu se cunună cu el. împăratul se miră de aşa dorinţă, dar’ trebuia să ’i-o împlinească; ieşi în curte şi spuse boerilor şi jupâneselor şi tuturor nuntaşilor cererea fetei. Atunci ieşi din mijlocul mulţimii un meşter croitor iscusit şi grăi împăratului, ca toţi să-’l audă, că el pănă la mecţul nopţii va da haina gata, haină cum nu s’a mai vătţat alta. Când tu la meciul nopţii, iscusitul meşter bătîi la uşa împăratului şi-’i aduse haina cu câmpii şi florile, era atât de frumoasă încât îţi perdeai vederea uitându-te la ea. însţ°ri de a fi se duse împăratul la Lisandra, şi dându-’i-o îifise se gătească de nuntă, dar’ ea îi răspunse, că nici acum nu pleacă la biserică, pănă nu-’i va aduce haina cu munţii şi văile. Ear’ vesti împăratul nuntaşilor şi sudiţilor cererea fetei şi ear’ glăsui meşterul cel iscusit, că pănă la meciul nopţii va coase haina şi o va da gata. Şi haina cu munţii şi văile fu şi mai frumoasă şi mai minunată decât cea cu câmpii şi florile, car’ fata îi zise: „înălţate împărate, bunule şi dulce tată, două cereri tu ’mi-ai îmLupta guvernului rusesc în contra limbii germane în provinciile baltice se continuă cu o hotărîre şi asprime, care dovedesc, că Rusia ’şi-a pus în cap să dee lovitura de moarte germanismului în acele provincii. După ce reforma administraţiei poliţenesci a fost oblit încâtva calea, în timpul din urmă s’a proces la rusificarea justiţiei şi a şcoalelor. Guvernorii celor trei provincii dela Marea Ostică au fost de repeţite ori convocaţi la consultări în ministerul de interne, şi prelângă cooperarea lor s’a efectuat noua ordine judecătorească din provinciile baltice, care s’a presentat deja consiliului imperial spre aprobare. După acest regulament, judecătorii de pace nu vor mai avă să fie aleşi ca pănă acum, ci numiţi de coroană. Pertractările dela judecătoria de pace au să se ţină ca şi la judecătoriile dela instanţele mai înalte, în Ca o ceată de viteji merse şi împăratul spre apusul soarelui, dar’ cum fugia, oboseala pe rînd cuprindea, voinicii, şi precând fu soarele în cruce, rămăsese singur singurel pe drum în fugă după fată. Şi nu-’şi dădea răgaz nici să mănânce, nici apă se bea, ci fugia şi fugia, pănă când într’ofi pe la amurgii o văitu înainte şi îşi grăbi mersul ca să o ajungă. Dar’ Lisandra îl zări şi aruncă pieptenul. Trei zile întregi rătăci împăratul prin pădurea ce se făcuse înaintea lui, bătendu-o în cruciş şi în curmeziş, pănă ce abia ieşi la lumină şi ca s’ apucă la fugă, încât se făcu mai tot apă; dar’ când să o ajungă, Lisandra asvîrli peria. Atunci se făcu înaintea lui o pădure mai deasă decât perii capului și nouă cjile întregi s’a năcăjit și s’a trudit împăratul pănă putu să vesbeascâ ear’ la lumină, dar’ când era mai să o ajungă, Lisandra aruncă jos oglinda. Ear’ împăratul, sdrobit de năcaz şi de osteneală, cădit la pământ, căci oriunde îşi întorcea ochii nu vedea decât apă. Se întoarse în dreapta, se întoarse în stânga, se apropiă de ţermurii lacului, dar’ nu zări nici pod, şi nici luntre nu găsi, şi vădând că nu e cu putinţă de a trece, se întoarse acasă plin de amărîciune şi desnădăjduire. Kar’ Lisandra odichni cât odichni, apoi tot plângend plecă mai departe în calea ei amărîtă pe drumuri rele, prin păduri întunecoase şi prin locuri neumblate, pănă ce ţicarul Parisian „Pays“ a afirmat, că che marea lui Catargiu în fruntea afacerilor române ar fi cea mai grea lovitură pentru politica lui Bismarck, deoarece cabinetul Catargiu se va întoarce spre Rusia, și pentru Germania ar fi o imposibilitate de a se desface de Peninsula Balcanică, precum pretinde cancelarul că ar fi făcut-o. „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ observă, că afirmaţiunea aceasta e falsă. Germania nu are se represente în România interese mai multe ca în Bulgaria, şi faptul, că în România guvernează un Hiohenzollern, pentru sine nu poate împinge politica Germaniei pe căi, pe care interesele naţiunii germane nu le reclamă. O scrisoare ce „Pol. Korr.“ primeste din Petersburg expune, că chiemarea cabinetului Catargiu a fost întâmpinată cu mare mulţumire nu numai în presa rusească, ci şi în cercurile oficiale, pentru că de la el se aşteaptă o reapropiere a României de Ritajunse în ţeara împăratului Roşu. El avea o împărăţie foarte mare, încât nu-’i cunoscea hotarele, nici numărul sudiţilor nu-’l soia, ci îşi număra popoarele după cirezile, turmele şi hergheliile aduse lui ca dare şi plocon. Ear’ de rău, rău a fost, căci pe mulţi îi răpusese paloşul seu neînfrânt şi mare pustiu făcuse în răsboaie nestrivita lui ghioagă. Acum însă îşi răzimă neputinţa bătrâneţelor în mângâierea şi în fala ficiorilor sei. Trei ficiori avea el, şi toţi trei erau harnici la fapte, viteji în răsboaie şi cuminţi la vorbă, dar’ nu putea să-’şi dee obştescul sfîrşit, pănă nu ’i-ar vede aşezaţi pe toţi trei. El trimise soli de peţire la vecina împărăţie, şi tocmai precând Lisandra ajunse în oraşul domnesc, ficiorul cel mai mare se cunună cu fata împăratului Volbură. Tot oraşul era în chiot de bucurie şi strigăt de veselie, car’ în palatul împărătesc mare fericire, căci fata era frumoasă şi dragă ficiorului, şi tocmai pe placul împăratului. Numai Lisandra era tristă, plângând şi colindând pe la uşile oamenilor, cerând adăpost şi loc de odichnă pentru sdrobitele ei oase. Dar’ dacă văciu, că nimenea nu-şi face milă de ea, apucă în josul stradei, ca să iese din oraş, să-’şi caute aicea loc de odicană preste noapte. Dar’ pe la capătul stradei dădu piept cu un moşneag mai alb decât piscul muntelui în vreme de iarnă. Şi o privi moşneagul, căcii se părea străină după faţă şi după port, apoi o întrebă, că ce drumuri bate. Ear’ după ce Lisandra îi spuse toate durerile REVISTĂ POLITICĂ. Sibiu, 7 Aprilie sî, v. Rusificarea provinciilor baltice, limba rusească. Mai departe s’a stabilit drept principiu, că posturile de judecători le pot ocupa numai astfel de persoane, care ’și-au terminat studiile la o universitate rusească. Curtea cu juraţi în afacerile criminale se va disolva cu desâvîrşire. Cu o consecvenţă şi mai mare se urmează cu rusificarea tuturor şcoalelor medii. Nici institute private germane nu mai sânt suferite. Intr’o lege dela 10 Aprilie 1887 s’a pus şcoalelor medii germane un termin de cinci ani pentru introducerea limbii de instrucţiune rusesci. Curatorul inspectoratului de şcoale din Dorpat, printr’o circulară ce a adresat-o (filele aceste directorilor de gimnasti şi reale, se provoacă la acea lege şi îi provoacă pe ceşti din urmă a raporta pănă la 15 Aprilie a. c. v., care obiecte se vor putu preda deja în anul viitor în limba rusească. Un alt ordin inaugurează rusificarea facultăţii juridice din Dorpat. Şi toate aceste măsuri sânt cu cea mai mare bucurie întâmpinate de către presa rusească, ba „Novoie Vremia“ îşi exprimă chiar speranţa, că acesta va fi numai primul pas la calea de a transforma universitatea din Dorpat într’un centru de inteligenţă rusească, în curând va veni rîndul şi pe facultatea teologică, care a imprimat universităţii caracterul specific germanluteran. Nu ştim, dacă Maghiarii au învăţat dela Ruşi ori Ruşii dela Maghiari, cum trebue tractate naţionalităţile conlocuitoare ! ? Noul cabinet român şi străinătatea. Nr. 80 s . a. Cu toate aceste însă presa rusească observă o reservă oarecare în ceea ce privesce apreciarea cabinetului român şi recomandă să se aştepte, nu cumva Catargiu, spre a ajunge la cârmă, a sacrificat vederilor personale ale regelui Carol o parte din pretenţiunile naţionale ale poporului românesc. Dacă noul cabinet are în faptă simpatii pentru Rusia, ar trebui să ofere garanţe, şi aceste ar fi combaterea construirii de fortificaţiuni şi insistarea pre lângă pretenţiunea, ca moştenitorul tronului, prinţul Ferdinand, să treacă la religiunea ortodoxă. Acelaşi lucru îl aşteaptă desigur şi cercurile guvernamentale. Deocamdată şi cabinetul din Petersburg ia faţă cu noul cabinet român o atitudine reservată, şi schimbarea de cabinet nu a făcut altceva, decât că a produs o micşorare a încordării de pănă acum faţă cu România. Situaţia în România. (Urmare). N. Dl L. Catargi, preşedintele consiliului. Doi deputaţi, nu voiu urma pe dl Tache Ionescu pe terenul, pe care d-sa voesce a me duce. Cuvintele de realitate, de masca jos, şi o mulţime de alte asemenea cuvinte rostite de d-sa, cred că ar fi vremea să nu se mai audă în discursurile pronunţate în parlament, şi de aceea nici nu le voiu releva (aplause), mai cu seamă când onor. dl Ionescu ne-a aruncat toate cuvintele, fără ca cel puţin se fi aşteptat mai anteiu răspunsul nostru. D-sa a amestecat în această interpelaţiune pe dl Zaneoff; a amestecat pe iconari şi câte alte lucruri cu totul străine de ohestiune, pe care mă aşteptam sămi-o facă în două cuvinte, pentru ca şi eu să-m i răspund tot astfel, fiindcă lucrul în sine este foarte simplu. Eu, die Ionescu, nu sunt din şcoala acelora, care umblă cu masca. (Aplause). Am fost totdeauna aşa cum ţeara să cunoască principiile şi vederile mele, aşa cum sânt şi astâcji şi aşa cum voiu muri. (Aplause.) Ce am <fi® n°i în programul nostru? Amzis: „Vom continua în afară politica înţeleaptă, care ne-a atras bunăvoinţa puterilor celor mari şi amiciţia vecinilor noştri. . . .“ O voce: Politica care s’a urmat pănă acum ? Dl L. Catargi, preşedintele consiliului: Vă rog să nu mă întrerupeţi; aveţi răbdare, căci eu sunt hotărît să seduci şi pănă după meciul nopţii, dacă voiţi să faceţi o discuţiune oricât de lungă, fiindcă nu am de ce să mă tem de discuţiune. . . . (Sgomot.) Dior, ţeara noastră nu poate să aibă decât o singură politică. O ţeară mică ca a inimii sale, el o mângâiă (JLendu-’i, să nu-’şi peardă nădejdea şi să nu osândească pe Dumnezeu, ci dacă vrea să muncească întru agonisirea hranei să se ducă la palat, căci grădinarul împărătesc tocmai acum caută o servitoare. Şi se duse Lisandra cu multă mângâiere, dar’ cu puţină nădejde în suflet, dar’ grădinarul bun bucuros o primi şi numai decât o puse la plivit de straturi. Pe la apusul soarelui ea se opri dela lucru şi porni spre uşă, dar’ în gând ’i-a fost să întâlnească pe ficiorul cel mai mic al împăratului Roşu. Era chipeş şi plăcut la faţă voinicul, şi ea se uită cu mirare la el, dar’ ficiorul necunoscându-o, o privi mai îndelungat, apoi o întreba că cine e? Smerită, ea îi răspunse, că e servitoare la grădinar. Atunci el îi s fise să-i aducă o floare îmbobocită. Căută ea cea mai frumoasă floare din grădină, însă neputendu-’şi lua ochii dela el, când să ’i-o dee îi scăpă jos. Ficiorul calcă floarea cu piciorul, şi cum nu era în toate minţile, îi dete o palmă. Lisandra se înroşi pănă în albul ochilor şi supărată se duse în odăile slujbaşilor. Se porni pe plâns tare, căci acru îi era sufletul, şi osândia pe D-jeu, blăstămându-’şi casul în care s’a născut. Dar’ precând plângea mai tare, îşi aduse aminte de ghiocei, şi scoţendu-’i, se uită la ei şi îşi gândi să fie îmbrăcată în haina cu câmpii şi florile şi dusă la nuntă, chiar lângă împăratul. Cât a-’i clipi din ochi ea fu și îmbrăcată și dusă