Tribuna, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 223-248)

1890-10-28 / nr. 246

Anul VII Sibiiu, Duminecă 28 Octomvrie (9 Noemvrie) 1890 Nr. 246 fTiT Mmrrnfr 'nmr.rrfiinrriirTiii^^iTrfiBrrrînri • _ a : jgaa^'aac^agagrecgs ir^goiLCgaaa^flwe •:: ^amsâwcagjaia: ajmapmac— ;*/gtagg«â^râ;s»âgBBjB^Jj^y.T^ ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 lună 85 cr., */« an 2 fl. 50 cr., 1/, an 5 fl., 1 an 10 fi Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */4 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: '/» an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. iiiniiiiiniiiiiiH­win­iMiiwiaBmnii'iiiiiiiiMMiiiiMwiiMiiinTiOTTfiiiniifiiniiiiiTrMtw INSERTIUNILE » Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Tu număr nistă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Sibiiu, 27 Octomvrie st. v. Puternicii noştri „stăpâni“ nu sunt tocmai înţeleşi ei între ei, dacă noi avem să fim m a g h i a r i s a ţ i cu bi­nele şi pe nesimţite sau să fim maghiari saţi cu puterea şi în grabă. Ludovic Mocsáry apără o ma­­ghiarisare blândă şi liniştită contra unei maghiarisâri volnice şi grăbite susţinute de întreg lagărul maghiar. Este preste măsură interesant şi instructiv totdeodată a vede, cu ce fel de motive unii şi alţii îşi susţin tesele lor politice şi combat şi apără ceea­ ce se face astăz în Ungaria. „A face front deodată şi în con­tra Vienei şi în contra naţionalităţilor“, Tee­dl Mocsáry — „este absurditate“, şi nici că mai încape vre­o îndoeală despre aceasta. Lucru cuminte, n ii răspunde „Pesti Napló“,— este însă a face front contra naţionalităţilor şi a căuta sprijin la Viena. Nu­ le răs­punde Mocsáry, este preste putinţă a nimici naţionalităţile, nu vă bizuiţi în sprijinul de la Viena, căci astăzi sau mâne Ungaria va trebui să stea pe picioarele sale, şi care sunt aliaţii natu­rali ai Ungariei independente? Nu ne gândim noi aşa departe, reflectează „Pesti Napló“, astăzi pri­mim de la rege cel puţin o părticică de putere, naţionalităţile ne cer o parte din putere. Prin urmare, nici că putem sta la îndoeală cum avem să pro­­cedem, Mocsáry a rămas singur cu păre­rile sale, ear’ conaţionalii sei s’au des­părţit în două tabere mari: unii fac front contra naţionalităţilor şi caută sprijinul Vienei, ear’ alţii fac front contra naţionalităţilor şi contra Vienei; ambii însă cu scopul comun, de a înfiinţa statul maghiar independent. Scopul dat­ este comun tuturor, numai asupra mijloacelor ce sim­t a se între­buinţa, nu există încă o înţelegere, în timpul din urmă se ivesc însă semne destul de pronunţate, că cele două tabere, în care se despart Ma­ghiarii, au să se apropie una de alta. Şi această apropiere n’are să se întâm­ple în înţelesul vederilor lui Mocsáry. Desbinarea partidului independenţei în două fracţiuni, păşirea lui Ugron Gábor şi hotărîrea partidului kossuth-ist, de a vota la budgetul anului 1891 lista civilă, sunt destule dover, că şi kos­­suth-iştii sunt aplecaţi a părăsi posi­­ţiunea lor faţă cu Viena. Această schimbare de front a par­tidului kossuth-ist n’are o deosebită im­portanţă, pentru­ că nu este o schimbare de principii, ci o schimbare de tac­tică. Scopul final: nimicirea naţiona­lităţilor şi crearea statului independent maghiar, rămâne neschimbat. Ceea­ ce este important e împregiu­­rarea, că se caută acum de toate par­tidele maghiare sprijinul Coroanei, pen­tru a primi „cel puţin o părticică de putere“, ca să nu fie necesitaţi a da naţionalităţilor partea de putere ce li­ se cere“. Politica maghiară nu se învîrte, după chiar propriile lor mărturisiri şi după chiar propriile lor fapte, în giurul întăririi statului ungar şi în giurul unei monarchi puternice, ci numai în giurul dominaţiunii poporului ma­ghiar şi al slăbirii celoralalte popoare din Ungaria. Precum naţio­nalităţile din Ungaria au să fie numai materialul brut, din care cu forţa şi în timp scurt are să se facă o naţiune maghiară, tot astfel şi Coroana are să fie numai mijloc­u­l, prin care poporul maghiar să câştige puterea trebuincioasă pentru a îndeplini scopul. Când „Pesti Napló“, provocat prin expunerile lui Mocsáry, compară aceea ce regele poate să le dee cu aceea ce naţionalităţile poate să le cea­ră, nu fiice altceva, decât trage bilanţul între Credit şi Debet al socotelii maghiare. Noi Românii îndeosebi şi naţiona­lităţile nemaghiare din Ungaria înde­obşte nu putem să abatem prin sfătuiri pe Maghiari din calea lor greşită, căci glasul nostru răsună în pustiu. Dacă un Mocsáry, care este sânge din sân­gele lor, este huiduit cu petri din mi­jlocul lor, vocea noastră va fi şi mai puţin băgată în seamă. Cu toate aceste însă suntem datori în virtutea, patrio­tismului nostru a lucra din toate pu­terile, ca statul ungar, ca întreaga mo­­narchie să nu fie împinsă prin o poli­tică nechibzuită pe povîrnişuri pericu­loase. Lucrarea noastră consistă într’aceea, că sprijinim o desvoltare firească a statului şi a monarchiei noastre pe basa alcătuirii ei faptice şi ne opunem din răsputeri procesului nefiresc şi ne­­r e a r i s a b i 1 de amalgamisare. Noi ne-am declarat şi ne declarăm supuşi cre­dincioşi ai Coroanei habsburgice, nu fiindcă Ea ni-ar da „cel puţin o părti­cică de putere“, ci fiindcă avem con­vingerea, că acest stat numai sub stă­pânirea acestei Case glorioase poate să devină mare şi puternic. Noi ne o­p­u­­n­e­m politicei dominante, nu fiindcă „nu voim să împărţim puterea cu alte po­poare din ţ­ară“ şi am reclama toată puterea pentru noi, ci fiindcă ţinem, că acea politică slăbesce în mod sim­ţitor puterea statului ungar şi a mo­narchiei. Ţinem dar­ lucrarea noastră drept o îndeplinire a datorinţei noastre patriotice, de unde ea şi isvoresce. Şi atunci, când noi am înceta a ne opune, atunci când noi ne-am învoi şi ne-am identifica cu scopurile politicei maghiare, am renunţat totodată la îm­plinirea datorinţei noastre de buni şi sinceri patrioţi, îndată­ ce avem noi convingerea, că un stat naţional maghiar independent este identic cu ruina monarchiei şi prin urmare şi a statului ungar, noi, con­duşi numai de consideraţi­uni na­ţionale române, n’am ară decât să sprijinim politica exclusivistică pen­tru înfiinţarea acestui stat, ca şi noi să ne ajungem scopurile noastre exclusi­viste. Maghiarii ei înşişi tind la inde­pendenţa statului naţional maghiar, dar’ nu se încred în puterile lor proprii, — pentru aceea schimbarea de front a ex­tremilor. Bar’ Mocsáry le spune cona­ţionalilor sei în mod respicat: nu vă bi­zuiţi numai pe Curtea din Viena, căci un mic ventuleţ schimbă toată situa­ţi­unea. Dacă dar’ cercurile conducătoare ce se învîrt într’o atmosferă îmbuibată de mândrie proprie naţională nu se pot avânta la o convingere firmă despre trăinicia unui stat naţional maghiar in­dependent, cu atât mai puţin vom pută noi fi accesibili pentru o asemenea convin­gere, noi, care privim din îndepăr­tare şi cu sânge rece la lucrarea ce se săvîrşesce aici în ţeară. Prin urmare la noi, — nu mai încape nici o îndoeală, — există o con­vingere tare, că un stat naţional ma­ghiar independent n’are viitor. Cu toate aceste nu ne punem numai pe punctul nostru de vedere curat naţional şi nu sprijinim politica, care este identică cu înfrângerea totală a poporului maghiar. Abonament lunar pentru Noemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea chiarului „TRIBUNA“. FOIŢA „TRIBUNEI* Dela teatru. (Corespondenţă din Bucuresci.) (Urmare.) Actul al treilea este „al banchetului“. După­ ce oaspeţii se împrăştie, Hartwig ră­mâne cu Eva; el îi spune de fericirea sa, că a scăpat de munca ce o muncia pentru da­torii , de puterea morală ce­­i-a dat-o nevasta lui, Eva lui, şi, ea, Eva, nu-­i permite s- o mai sărute acum, când el e aşa de fericit şi plin de iubire! Eva îi spune lui Hartwig tot, tot. Hartwig îşi perde liniştea, îi strigă : „Adultero!“ Ridică mâna să lovească, dar’mâ­­na-’i cade, el nu poate da. Ce face burgh­iul ono­rabil în aşa caşuri, ce face ? Hartwig. Aceasta trebue să o facă. Ascultă, Eva. Ce doresci? Hartwig. Şi aşa trebue să fie. Pen­tru­ că iubesci pe altul, să fi a altuia. Hartwig nu vrea se o ierte, când Eva se roagă de iertare. Eva a mers la Elimar, şede în casa lui, cu el, şi aşteaptă se fie soţia lui. Dar’ unde a ajuns ea? Intr’o casă, unde înainte locuise Toaneta, o fată sedusă de Elimar. în acest act se dă pe faţă toată uşurinţa acestuia. Eli­mar este un fluture, dar’ are ace de albină; el cuceresce şi omoară şi, liniştit de tot, cuce­­resce ear’ şi ear’ omoară şi aşa o să continue el şi cu Eva? El ar vrea în adevăr să scape acum de Eva, care fusese prea nechibzuită, căci el nu’i­eseSă se fugă îndată dela Hart­wig, ea putea rămâne la el şi asta n’ar fi putut împedeca dragostea lor. Aşa dice el acum, după­ ce Eva stătuse la el destulă vreme. Elimar ar dori ca ea să se împace cu Hart­wig la proxima înfăţoşare, şi pentru aceea cere și ajutorul unui advocat. Dar’ Toaneta, cea înlocuită cu Eva, îşi va răsbuna. Ea vine la Eva să-­i spună unde, în ce casă a ajuns, în casa unde a fost ea, de unde a fost ea gonită. O se păţerci şi d-ta aşa- Scena aceasta este o imitare a scenei a şesea din actul al patrulea (ca şi la Eva) din Emilia Galotti, de Lessing. Se înţelege, că numai în ce priveste technica peripeţiei, căci motivele sunt altele. Orsina lui Lessing îşi răsbună amorul ne mai trebuitor de metresă princiară. Toaneta răsbună seducerea şi încrederea în­şelată. Destul, că spusele Toanetei hotăresc, pe Eva să insiste, ca Elimar să se cunune cu ea. Elimar refusă și când vede un pistol în mâna Evei și­­ Eva îl ucide. Eva cea dreaptă îi zce Toanetei, când aceasta o întreabă spă­­riată: „’L-ai ucis?“ „’L-am judecat“. E destul ce am văc­ut până aici: fali­ment, adulter, ucidere. Autorului, căreia îi place se grămădească tot ce poate sgudui inima, nu-­i mai rămânea decât închisoarea şi moartea. Vin şi ele. Eva a fost osândită, a zăcut în temniţă, dar z­iua eliberării sale a sosit. Ea e însă bolnavă de sguduirile ce a suferit şi de vi­­eaţa din închisoare. Şi apoi ce o să şi facă ea, dacă va eşi din temniţă? Toaneta o va primi la ea, o va ţine la ea, va împărţi cu ea tot ce câştigă, însă. — Hartwig unde-i ? El a fost* anunţat da îmbolnăvirea ei, teama, că ea ar pută muri, ’i-a topit inima, el vine s’o iee, s’o ducă la el, la ea, la ei acasă. *) Vine şi soacra, cu braţe mai calde decât pănă acum; asta înseamnă, că familia e gata se o primească ear’ în sinul ei. Dar’ cu ei, adecă înaintea lor, vine şi doamna Dörte, o prietenă vechie, şi asta înseamnă, că şi prie­tenii, ca şi societatea o primesc ear’ în si­nul lor. Dar’ etica autorului nu vrea, ea tre­bue să pedepsească cu nespusă şi, pe eu, cu nedreaptă crudime. Eva trebue să moară, ca şi Alexandra. Alexandra moare cel puţin cu voea sa, pentru­ că şi Ervin cugeta aşa, dar’ Eva, spre care toţi întind braţele, moare de slabă ce e fisicesce, o lovesce damblaua, de f­ricire. Şi Hartwig asemenea cade mort. Da ce­ ? Cine a ce, că autorul nu-i crud ? Şi cine se se mulţumească cu vorbele finale a d-nei Hartwig, ale mamei: „Minunate sunt lucru­rile tale, Doamne!“ Ce fără simţire! Şi nici măcar să nu leşine dumnea­ei! Atunci să fi lipsit cel puţin din scenă, se fi rămas acasă, să-­şi primească acolo pe nora şi să fii pre­parat cafeaua, precând Eva şi fiiul seu mu­­riau. Nu era nici­decum nepotrivit cu ea Sfîrşitul piesei m’a nemulţumit, m’a supărat. Dacă directorul teatral avea şi un poet prelfingâ sine, — un Theaterdichter, poate­ câ acesta schimba piesa. * * * *) Aici plagiez poate unicul şir bun din versu­rile plagiatorului Th. Alexi­u E dintr’un sonet, despre o m­reasă înainte de nuntă. III. A fi om cu gust înseamnă a fi un om, care simţi îndată ce e frumos şi ce e urît şi dai o judecată corectă, călăuzit fiind numai de sentiment, înainte de a cere ajutorul raţio­namentului asupra întrebării: d­e c­e e frumos ce simt eu, că este aşa. Apari în dreptul unui tablou şi îţi scapă cuvintele: „Măreţ, admirabil!“; încă nu ştii ce se petrece cu tine, eşti dus pe lumea ideală a artei; dar’ revii, te întrebi ce s’a întâmplat cu tine, îţi aduci binişor aminte de ce ai simţit în sufletul tău şi te apropii iarăşi să cauţi pricina sim­ţirii, emoţiei ce ai trecut-o şi, — om înţele­gător fiind, — cauţi ântâia ce idei exprimă opera, tabloul, mai cauţi cu ce meşteşug sunt aşedate figurile, câtă forţă dramatică exprimă mişcările lor, ce sentimente poţi ghici în feţe, ce potriveală au colorile etc., pe scurt cauţi condiţiile, care trebue, că s’au întrunit în tablou, pentru­ ca el să te poată emoţiona. Găseşti, că judecata ta adună observări şi constată pricinile, pentru care în primul mo­ment ai­es: „Măreţ, admirabil!“ Atunci noi, că judecata, meditarea estetică a demonstrat co­­rectitatea gustului tău. A poseda ce am numit gust este sufi­cient pentru a fi un spectator priceput al operelor de artă; dacă vreai să fii mai mult, dacă vreai să fii critic estetic, trebue să fii ca­pabil a face şi a doua operaţie. Astfel cred, că am însemnat ce-i abso­lut necesar şi pentru cel­ ce încearcă a scrie, să acem în gazete, despre teatru şi ce lip­­sesce unor critici dela gazetele din capitală. Căci altfel un Ţar oare-care n’ar fi putut ace, că Martira este piesa cea mai frumoasă din câte s’au dat pănă acum. Nu-i vorbă, întâmplările, care se des­­velesc, sunt destule, și autorii, — ei sunt doi Francezi cu numele d’Ennery și Tarbé, — au pus în ele sentimentele cele mai puternice; iubirea bărbatului e în luptă cu devotamen­tul datorit femeii, care-i mamă și era iubită odată; iubirea de frate îi pusă în luptă cu iubirea pentru onoarea mamei; un copil îşi caută mama, care­­l-a lăpedat odată etc. La ce atâta grămădire violentă şi violentată de sguduiri? Pentru­ că sunt şi autori, care ne­putând fi simburoşi, pun nişte coji mari la simbure mic, însă o coaja mare şi un sim­­bure mic fac o jucărie de copii ce sună a gol sguduindu-o. Un conte, Moray, are o femeie bună ca un înger şi amândoi au o fată, pe care toc­mai o aşteaptă să sosească din un drum lung. Contele a prins a iubi de la o vreme pe o aventurieră, tot contesă, Palmieri, car’ Palmieri vrea să fie soţia lui. Şi estă de ce vrea: ea şi un frate al ei au moştenit o avere mare, — cuvântul milioane să aude des de tot pe scenă, — dar’ ei au moştenit nimi­cind actele de legitimare ale adevăraţilor eredi; înrudindu-se cu Moray, luând un nume ono­rabil, ei simt, că nimenea nu-’i va bănui, şi vor fi dar’ odichniţi şi avuţi. Pentru acest scop Moray trebue se se despartă natural de ne­vastă sa. Lucrul nu-i greu. Moray trebue să afle, că nevastă-sa este adulteră, şi nu-i greu nici a proba învinuirea, pentru-că domni­şorul Palmieri a vă­z­ut-o pe contesa vorbind cu un tinăr, a avut-o cerându-mi nişce­sori­ ci remânem pe basa patriotică, ne opunem pe faţă şi cu toată hotărîrea acelei politice păgubitoare, fiindcă voim în toată sinceritatea o monarchie mare şi puternică. Studenţii universitari din Bucuresci şi causa română. Studenţii universitari din Bucuresci, în întrunirea lor de Mercuri în 5 Noemvrie a. c., au luat, — precum­­ citim în foile bucurescene sosite astă- aici, — următoa­rele moţiuni: „Se deleagă un comitet de acţiune de 10 membri“. „Acest comitet va avea să redacteze un „memorand în limba franceză şi română, me­­­morand, în care să se cuprindă toate lovitu­rile ce li­ se aduc culturii Românilor de preste „munţi. Comitetul va elabora şi un regulament „pentru constituirea societăţii ce va ave să „vină în ajutorul Românilor de dincolo şi „pentru fondarea unui club. Comitetul va „face totdeodată paşii necesari pentru câşti­garea mijloacelor materiale trebuincioase la „lucrările lui“. „Va ave apoi a convoca o nouă întru­nire a tuturor studenţilor universitari, când „va da seamă de lucrările săvîrşite până „atunci“, „întrunirea studenţilor, recunoscând im­portanţa ce o are presa în agitaţiunile na­ţionale, roagă cu multă insistenţă întreaga „presă română să intervină puternic în ces­­­tiunea persecutării fraţilor noştri de dincolo“. „Allgemeine Zeitung“ din München scrie următoarele (Nr. 308 din 6 Noemvrie a. c.): „Nervositatea, care îi cuprinde pe ofi­cioşii unguresci totdeauna, de câte­ ori presa străină supune unei discuţ­iuni sincere cestiunea naţionalităţilor din regatul coroanei Sfântului Ştefan, această nervositate se iveste şi faţă cu discuţia cesti­unii Românilor în multe foi germane, între care „Allgemeine Zeitung“. Incât pentru foaia noastră putem adauge: această nervositate este cu totul de prisos, dacă nu cumva această afacere n’ar suferi nici măcar o exposiţie a stării lucrului şi a vederilor şi disposiţiunilor faptice dintre Români, o expo­siţie cu desăvîrşire obiectivă şi neinfluenţată de nici un fel de rea voinţă faţă cu neamul maghiar. „Nemzet“ din Pesta, care în special pare a se fi lovit de articolul despre confe­­renţa din Sibiiu a Românilor, publicat în foaia noastră de dimineaţă din 15 octomvrie, „Nemzet“ observă în privinţa „plângerilor“ manifestate în presa străină relativ la situaţia Românilor ungureni, că acele s’ar răspândi din partea unui străin, care a asistat la conferenţa sibi­anâ şi care în urma necu­­nostinţei sale a limbii române ar fi fost avizat numai la informaţiunile unor membri ai con­­ferenţei, cunoscători de limba germană, ceea­ ce aceştia din urmă au exploatat după putinţă, de­­oare­ce articolul foii guvernamentale unguresci nu­’l avem în original, ci numai într’un extras poate inexact dintr’o foaie de aici (La disposiţia biroului de presă din Budapesta. Redacţiunea „Tribunei“), noi ne mărginim a constata, că observarea amintită deloc nu se potrivesce la cinul nostru şi la au­torul articolului mai înainte pomenit, ceea-ce se vede şi din împregiurarea, că conferenţa sibi­ană s’a întrunit abia aproape două săptămâni după publicarea articolului; mai departe se vede şi din aceea, că autorul acelui articol nu este „un Ţarist străin“, ci aparţine cercurilor politice ale Ungariei. Preste tot nu ne putem suprima mirarea nosa­­tră, că presa maghiară, care doar’ nu-­şi im­pune nici cea mai mică reservă în discuţia pe deasupra adese­ori foarte tendenţioasă a ra­porturilor şi evenimentelor din Germania, că această presă declară raporturile naţionale din Ungaria oare­cum „tabul” şi vrea să le sus­tragă dela o discuţiune independentă cât de moderată şi reală a publicisticei germane. Presa din Berlin şi conferenţa Românilor, începem şirul înregistrării vocilor de presă din Berlin cu reproducerea unei corespondenţe trimise din Buda­pesta Ţarului „Berliner Neueste Nachrichten“ şi publicată în fruntea numărului de la 4 Noemvrie a. c., edi­­ţiunea de dimineaţa. „Berliner Neueste Nach­richten“ este un Ţar pentru toţi şi pentruu toate, n’are nici un colorit de partid, n’are pe nimeni în dosul seu şi prin urmare nici nu aspiră la o posi­­ţiune politică în rîndul colegilor sei. Eală ce se publică în acest Ţar, cu care s’a mândrit mai deună: „Nem­zet“ : „Conf­renţa Românilor din Sibiiu „(Dela corespondentul nostru.) „Budapesta, 31 Octomvrie. Adunarea, care ’şi-a ţinut şedinţele la 27 şi 28 Oatomvrie în Sibiiu, ce e drept, nu poate reclama un mare interes politic, de­­oare-ce însă acolo s’a luat hotărîrea, de a aduce înaintea marei lumi politice un memorand despre gravaminele Românilor, voiu să vă spun aci pe scurt, ce anume trebue să se ţină des­pre acest memorand. Oamenii, care s’au întrunit la Sibiiu, nu se pot privi deloc drept adevăraţii represen­ting ai poporaţiunii române din Ungaria. Ei sunt în cea mai mare parte popi fanatici, săr­mani preoţi dela ţeară, care îşi promit munţi de aur dela o nouă formaţiune politică, în

Next