Tribuna, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 274-296)
1890-12-08 / nr. 279
P-M. 1116 care acum, după ce ea a fost respinsă şi de cătră Seupcina, îi dă sfatul antical, de a accepta proposiţiunile din urmă ale regelui Milan. Domnul Gruii observă, că prin aceasta regina ar face un mare serviciu atât regenţei, cât şi guvernului şi ar satisface şi dorinţelor naţiunii, care cu orice preț ar voi să scie odată înlăturată această ceartă. în înțelesul proposițiunilor amintite regina să locuească permanent în străinătate pănă ce regele va fi majoren, dar ea poate și pănă atunci să vină la Belgrad de două ori pe an și se seadă în conacul regal, unde va fi primită cu toate onorurile regale. La dorinţa reginei şi regenţa şi guvernul ar lua bucuros garanţa pentru executarea precis a acestui arangeament. Din camera italiană, în şedinţa camerei italiene de la 17 Decemvrie n. a avut loc desbaterea asupra proiectulu de adresă. Radicalii Imbriani, Turchin şi Barziai au atacat politica cabinetului, în special alianţele. Ministrul- preşedinte Crispi a combătut atacurile privitoare la alianţe şi a 418. Guvernul are firma intenţie, de a rămâne credincios acelora, deoarece ele, abstracţie făcând de la aceea, că acele au un caracter ofensiv, au împedecat, ca să se proceadă din alte părţi ofensiv în contra noastră. Posiţia Italiei în Africa e de invidiat şi Europa o şi invidiază. Cu timpul se vor vedea roadele ei. într’aceste, — asigură Crispi, — guvernul nu are ţinte prea extinse; căci el a împedecat şi pe generalul Orero a înainta spre Cassala. în ce priveşte legea despre garanţii, aceasta asigurează Papei exerciarea puterii, dar’ în Italia e numai un singur suveran: Regele Umberto. Adresa a fost primită cu mare majoritate. Germania, în comisiunea dietală pentru consultarea asupra ordinei comunelor rurale s’a iscat o ceartă între ministrul Herrfurth şi între conservatori, care din urmă împreună cu centrul au combătut reforma guvernului, precând naţional-liberalii şi liberalii (freisinnige) au sprijinit guvernul. Când conservatorii şi centrul au hotărît schimbării esenţiale în proiect, ministrul a declarat cu hotărîre, că el nu va potemisa cu „Kreuzzeitung“, ci va expune în monitorul oficial punctul de plecare al guvernului. Dacă plenul ar accepta hotârîrile comisiunii, guvernul ar declara, că nu atribue nici o importanţă desbaterii mai departe a proiectului. Discursul a făcut sensaţiune şi se vorbesce chiar de o eventuală disolvare a casei deputaţilor, dintr'un minut într’altul ale dlui Alexandri. Cum s’ar fi putut impune astfel personagiul colţurat al lui August din „Ovid“, fără talentul viguros şi fără autoritatea lui Nottara, care domină două acte şi preste întreaga piesă aprinde o lumină puternică? Şi în câte alte piese Nottara n’a scăpat pe autor şi direcţiunea teatrului din încurcături în „Finul“, de exemplu, o traducţiune din Dumas, unde totul lânceda în aşa grad, încât chiar actorii buni par’că erau ţintuiţi locului, Nottara apare, cu unul din acele capete admirabile ce scie să-şi întocmească şi, într'un monolog plin de mişcare şi de vervă dramatică, pironeace atenţiunea spectatorilor, îi ţine în puterea jocului şi vorbirii sale, ridicând piesa şi scăpând situaţiunea în acea seară! Dacă aş voi să stabilesc nu o gradaţie, ci un paralelism între cei trei actori, pe care ’i-am schiţat aci, — Iulian, Manolescu, Nottara, — fără îndoeală că n’aş pute, fiecare dintr’înşii avend personalitatea sa bine marcată; — de aceea nici luptă serioasă pentru întâietate, n’a putut şi nu poate să aibă loc între dânşii. Afară de soiul rolurilor, de mai înainte şi de toți recunoscut, care desparte lămurit pe fiecare cu meritele sale, — între aceşti trei actori sânt anume daruri, care îi vor ţine pănă în sfîrşit ca individualităţi deosebite. Iulian e natura însăşi, dela sine artistă, care isbutesce fără voea şi adese fără scrrea actorului. — Manolescu este entusiasmul şi munca stăruitoare, care dau mai mare relief calităţilor, tocind în acelaşi timp şi chiar nimicind unele mici neajunsuri ale vocii şi ale înfăţişării externe. — Nottara e natura înzestrată cu îmbelşugare, completată apoi fără întrerupere, cu o permanentă şi migălită despicare şi întrebuinţare a darurilor ei. Dicţiune, gest, mişcare a figurii, întregul joc al scenei, — de la cel mai potolit până Persecuţiunea Ovreilor în Rusia. „Kölnische Zeitung“ împărtăşesce din Moscva. Persecuţiunile Ovreilor din Rusia ameninţă a lua dimensiuni foarte mari, deoarece poliţia secretă şi partidul anti-ovreesc declară, că Ovreii sunt cei ce dau parale nihiliştilor. „Pol. Korr.“ primesce din Petersburg împărtăşirea. Autorităţile locale din Caucas au primit 4 cele aceste de la Petersburg îndrumări de a expulsa de pe teritorul Causasului pe toţi acei Ovrei, care nu pot oferi garanţii sigure despre posiţia lor, precum şi pe aceia, care nu sânt în stare, de a-’şi motiva în mod suficient petrecerea lor în locurile ce cad afară de raionurile lor destinate. „Kulturkampf“ în UngariaIn 16 Decemvrie episcopii catolici s’au întrunit la Budapesta într’o conferenţă sub presidenţa archiepiscopului primat Simor. La conferenţă au luat toţi episcopii (şi greco catolici) parte, care prin boală n'au fost împedecaţi. Sfătuirea a ţinut numai scurt timp, dar resultatul ei se ţine secret. Se vorbesce, că episcopatul ar fi ajuns la o înţelegere prealabilă cu guvernul. Această înțelegere ar consista într’aceea, ca să nu se provoace în casa magnaţilor o desbatere asupra cestiunii bisericesci cu ocasiunea pertractării budgetului pe anul 1891, fiindcă acea desbatere ar putea amâna votarea budgetului, car’ guvernul ar ajunge în perplexxitâţi neavând indemnisare pentru anul următor. Ţinerea în secret a resultatului conferenţei dovedesce, că pertractările între guvern şi episcopat nu sunt încă terminate. „Magyar Állam“ publică un raport mai lung despre conferenţa din 16 i. c. Aci se zice, că cardinalul Simor ar fi comunicat episcopatului întâmplările în cestiunea botezurilor copiilor din căsătoriile mixte, a schiţat pertractările Scaunului papal şi cu guvernul, a aşternut documentele respective şi a raportat despre o dorinţă, despre care n i s’a făcut comunicare din partea cea mai competentă. După ce a intrat la mijloc factorul cel mai competent în stat se aşteaptă schimbare esenţială, iar’ foni ’i s’a impus a ţine cel mai mare secret. Cu toate aceste foaia raportează mai departe, că nu este nici un secret, că se plănuesce o pastorală comună, odată de întreg episcopatul. Nu este nici un secret, că s’au făcut pregătiţi pentru o desbatere aspră în casa magnaţilor şi că comitetul de organisaţiune a convocat spre acest scop o conferenţa a aristocraţilor catolici. E probabil, că după resoluţiunile conferenţei episcopesci desbaterea în casa magnaţilor nu va lua mari dimensiuni; şi magnaţii catolici vor ţine cont de atitudinea episcopilor, de a nu începe acţiunea de pe acum. în curând se vor întruni episcopii eară, şi dacă guvernul pănă atunci nu va fi aflat o soluţiune mulţumitoare, se va publica pastorala, pusă pentru acum la o parte. Piarele maghiare publică columne întregi despre decursul acestei conferenţe episcopesci. între alte serii sensaţionale se spune, la cel mai încordat moment dramatic, — totul e lămurit, analisat, mărginit şi deplin hotărît odată pentru totdeauna. Numai astfel, fixând de la început amănuntele fiecărui rol, fără să revie asupră-i mai pe urmă, Nottara a isbutit să topească, aş zice, rolurile sale aşa de mult, încât pare că este însuşi personagiul piesei vorbind, mişcându se, trăind pe scenă. Şi aci e de însemnat încă superioritatea lui necontestată între toţi, pe care şi-o dă masca sa proprie pentru cea mai capriţioasă şi cea mai fin nuanţată mobilitate; tăcerea vorbitoare a lui Nottara e neîntrecută, şi nimeni ca dînsul nu isbitesce să trăească în scenă chiar atunci când, stând deoparte, altora le stă pe umeri greul vorbirii şi al încordării unei situaţiuni. Este o binefacere pentru un teatru presenţa unui actor de talia lui Nottara şi a unui om cuminte ca dînsul. El este cel mai statornic dintre actorii noştri cu vară, singurul care n’a părăsit nici un minut scena, ca să alerge după împlinirea unor visuri zadarnice, ori ca să-şi potolească ambiţiuni şi resentimente trecătoare, totdeauna gata să muncească pentru teatrul în care a călcat de copil şi pentru a cărui înaintareşi a consacrat tot talentul şi întreaga sa fiinţă. De aceea şi publicul, oricât mi-am pune la îndoeală interesul, cu care urmăresce ridicarea teatrului naţional, a cerut să vada în Nottara pe omul deosebit şi îl primesce, la orice ocasiune, cu o vădită şi marcată expresiune de iubire şi de admiraţiune. Insuşirile sale artistice, corectitudinea purtării sale în teatru, şi-au asigurat în acelaşi timp un grup de prieteni între cameraţii de profesiune şi în public, care urmăresc cu drag progresul împlinit de Nottara şi au convingerea adâncă despre viitorul lui TRIBUNA că împăratul ar fi adresat autografe cătră primatele Simor, cătră contele Ferdinand Zichy, conducătorul magnaţilor catolici, şi către baron Vay, curatorul suprem al protestanţilor. în aceste scrisori împăratul îşi exprimă dorinţa de a nu provoca acum desbateri asupra acestei cestiuni. Existenţa acestor scrisori se desminte din parte competentă Din aceeaşi parte însă se concede, că ministrul preşedinte contele Szapáry a fost Dumineca trecută primit în audienţă de împăratul şi s’a informat despre intenţiunile Preaînalte. Contele Szapáry a comunicat primatului cele aflate în această privinţă. Un împrumut de stat în favorul maghiarisarii (Urmare.) Ignatie Darányi: Onorată casă! (Să auzim! Să auzim!) Nu am de gând să mă extind la detailurile cestiunii. Recunosc, că există ţinte mari şi de interes public, pe care statul nu le poate sprijini direct, dar care cu drept cuvânt pot reclama, ca să fie sprijinite şi de stat în mod indirect. (Aprobări în dreapta.) Şi eu sunt gata să recunosc, că reuniunea de cultură maghiară din Ardeal representă o asemenea ţintă şi misiune mare ; admit cu plăcerea că „Kultur-Egylet“-ul ardelenesc împlinesce la un loc expus şi între grele împregiurări o misiune de stat, şi de aceea amicul meu Iuliu Horváth poate să fie convins, că noi urmărim cu interes şi însufleţire activitatea „Kultur-Egylet“-ului ardelenesc. (Aprobări.) Onoratul meu amic însuşi a s zis, că sunt alte scopuri de mare interes, care reclamă sprijinul statului. Onorată casă! în prima linie guvernul e chiemat a aprecia trebuinţele deosebitelor scopuri de binefacere. Şi e chiemat guvernul şi de aceea, pentru că mai ales la împrumuturile de loterie trebua să fie omul cu multă băgare de seamă la timpul emiterii împrumutului de loterie şi la raporturile pieţei de bani. Eu nu voiu să fac propunere în această privinţă, din contră mă alătur la propunerea dlui Iuliu Horváth, ca guvernul să facă pănă la finea anului 1891 raport în privinţa stării lucrului. Sunt convins, că, cunoscând pe dl ministru de finance, el şi în acest raport va ve găsi intenţia casei Eu am vorbit numai pentru ca să sprijinesc proiectul de resoluţiune al amicului meu Iuliu Horváth şi pentru ca să atrag atenţia guvernului şi asupra altor scopuri măreţe. (Aprobări.) Gustav Beksics: Onorată casă! Pentruca discuţiunea să nu se întindă prea mult, eu numai pe scurt mă voiu declara cu privire la cestiunea, care se află la ordinea unei forma unei petiţii a „Kultur Egylet“-ului ardelenesc. Dar’ declar’, că eu numai prelungă anumite cantele mă pot alătura la vederile antevorbitor lui meu. Şi aceste ciutele îoţe- I, g următoarele: Al. ne»u cetăţii nu e permis să se decentri.ze. După ce însă în ţaară există mai multe eu n t. da cultură şi umanitare, aceste nu trebue aduse în o anumită concurenţă una faţă cu ceealaltă (Aprobări.) Nu e permis mai ales, — şi aceasta o accentuez cu toată hotărîrea, — ca în faţa „Kultur- Egylet“-ului ardelenesc să se pună drept concurent o altă societate umanitară sau de cultură. Pentru că în Ardeal atât politica statului maghiar, cât şi societatea maghiară au foarte mari misiuni. Nu mă demit la acele amănunte, pe care mai nainte le expuse amicul meu Horváth; ba mărturisesc în toată sinceritatea, că nici nu aş ţine de oportun a mă demite în detailuri. Dar’ un lucru constat, că în Ardeal atât statul, cât şi societatea maghiară au foarte mult de a face, pentru că societatea şi rasa maghiară sunt în unele puncte din Ardeal foarte expuse. Adevărat, că nu în toate punctele. Norocul, că se află acolo Secuimea în toată puterea ei, acel petec de pomeni, care e tot atât de mare razim al statului maghiar dincolo de Dealul Craiului, precât sânt de mari şi înalţi munţi, săcruimii. Dar’ trebue să recunoascem, că în puncte singuratice rasa maghiară din Ardeal e în pericol de a peri cu desăvîrşire Aceasta însă nu înseamnă slăbiciunea rasei maghiare. Rasa maghiară preste tot nu numai nu e slabă, ci chiar cuceritoare. (Aprobări.) Rasa maghiară totdeauna a fost şi va fi învingătoare. Şi aceasta e garanţia viitorului nostru, pentru că dacă rasa maghiară în concurenţă egală nu ar putea să învingă, pentru această rasă nu ar mai rămâne nici un mijloc de mântuire. (Să aiujim! Să auejim !) Dar’ ea poate să învingă, numai într’o singură concurenţă nu, unde biruinţa e imposibilă, unde rasa maghiară e strîmtoratâ între masse uriaşe şi e în pericol, de a fi strivită. (Să autjim! Să autjim!) Aici apoi societatea trebue să conteze la spriginul statului. Aci, onorată casă, nu e vorba de spriginul statului, aici se tractează de sprijinul societăţii, şi societatea ungurească şi pănă acum a sprijinit cu însufleţire societatea ardelenească. „Kultur-Egylet“-ul ■ ardelenesc poate să fie mândru pe această societate maghiară. Dar’, onorată casă, nu e destul, ca societatea ungurească să sprijinească numai pe un moment reuniunea de cultură ardelenească. Aici e lipsă de un sprijin durabil și concentrat și fac atentă pe onorata casă, că acest sprijin încă trebue să fie concentrat. Cât priveste reuniunea de cultură transdanubiană, eu trebue să declar, că aceea e destul de tare pentru ajungerea scopului ce ’şi’l-a propus. Dincolo da Dunăre e o aristocraţie bogată şi sânt prelaţi bogaţi. Acolo sânt cei mai bogaţi proprietari de pământ. Şi mai e încă ceva dincolo de Dunăre: patriotismul gata spre jertfire. Prin urmare societatea de dincolo de Dunăre e destul de puternică, pentru ca ea însăşi să-l şi poată ajuta. Mă alătur cu însufleţire la propunerea comisiunii şi la amendamentul dlui Horváth. (Aprobări generale.) (Va urma). Afacerea voluntarului Ioanovici în parlamentul maghiar La sfîrşitul şedinţei de alaltăieri a casei deputaţilor a respuns ministrul de honvezi la interpelaţiunea deputatului Páztyándy în afacerea voluntarului de un an Ioanovici. Raportul ministrului de honvedi e următorul: Din incidentul aniversării nascerii Maiestăţii Sale, ofiţerii şi voluntarii de un an din tabăra dela Piliş-Cioba au fost arangiat un dineu festiv. Când ofiţerul din fruntea mesei ’şi-a golit paharul în sănătatea Maiestăţii Sale, după o jumătate de oară s’a ridicat numitul voluntar de un an şişi-a golit paharul în sănătatea lui Ludovic Kossuth (strigări sgomotoase în stânga: „Éljen Kossuth !“) şi a provocat totodată pe camera cjii sei a se alătura lui. în urma acesteia numitul voluntar a fost tras în cercetare pe calea tribunalului de răsboiu şi la 27 Septembrie s-a fost ţinut pertractarea finală. Sentenţa primei instanţe a fost presentată tribunalului de apel încă înainte de a se fi publicat. Tribunalul de apel, prin sentenţa sa dela 10 Octomvrie, a osândit pe dos numitul voluntar pe basad lul 562 al legii penale militare la un arest de 3 luni. Această sentenţă s’a publicat la 18 Octomvrie şi apoi, la cererea voluntarului numit, întreaga afacere s’a transpus tribunalului suprem militar. Acesta a confirmat sentenţa. Eu observ, zice ministrul de Konvedi, că individul des pomenit, în urma acestei sentenţe nu-’şi perde dreptul de voluntar de un an, deoarece fapta ce ’i s’a imputat nu e o faptă, pe care §-ul 24 al legii militare o înșiră între acele fapte, în urma cărora respectivul ar perde favorul unui voluntar de un an. (O voce în stânga extremă: Ofițer tot nu se va face niciodată !) Asta nu mă impoartă. A doua întrebare ar fi, dacă ministru ar fi aplecat a conlucra, ca să se sisteze procederea militară introdusă în contra voluntarului loanovici ? După ce, cred, eu nu mai există nici o îndoeală, că anul de voluntar e un serviciu activ, prin urmare voluntarul e supus prescrierilor disciplinare și criminale militare, eu sânt de părere, că întocmai cum onoratul ministru de justiţie nu are dreptul, de a sista o cercetare criminală deja introdusă (O voce din stânga extremă : Aici se tractează de o cestiune politică !), nu am nici eu dreptul de a lua vreo disposiţiune în privinţa unei proceduri criminale militare deja introduse. Eu nu am, nu am avut și nici nu pot avea vreodată de gând, de a mă mesteca în procederea judecătoriei militare. (Aprobări în dreapta.) Rog sămi se fee răspunsul la cunoştință. După aceste răspunde ministrulpreşedinte la interpelaţiunea lui Komjáthy în aceeaşi afacere . Onorată casă! Dl ministru de honvezi a expus starea lucrului însăşi! Eu nu pot decât să adaug, că fapta, de care se tractează aici a fost comisă de cătră respectivul voluntar de un an pe timpul, cât a stat în serviciu activ. Ignatie Helfy: Şi domnul ministrupreşedinte nu a toastat niciodată în sanătatea lui Ludovic Kossuth? Ministrul preşedinte contele Szapáry: E mai departe constatat, că persoanelor ce se află în serviciul activ, în înţelesul normelor militare, le e interims a se ocupa cu politica şi cu demonstraţiuni politice. E fapt mai departe şi aceea, că lui 62 al legii militare a susţinut pentru individ ce se află în serviciu activ judicatura judecătoriilor mlitare. între asemenea împregiurări, onorată casă, după părerea mea nu se ţine de competenţa mea, de a mă demite la examinarea unei sentenţe aduse de forul competent. Tocmai de aceea nici nu am de gând să fac alţi paşi mai departe în această direcţiune şi rog pe onorata casă a -mi lua răspunsul la cunoştinţă. Dionisie Pázmándi replică: Ioanovici nu a fost pedepsit pentru o afacere disciplinară, ei pentru un delict politic, pe care îl vede judecătoria militară în noi toaşti pentru Kossuth. Aceasta însemnează denegarea trecutului naţional. Parlamentul maghiar nu ar trebui să iee la cunoştinţă un asemenea răspuns. (Aprobări vii în stânga extremă.) Béla Komjáthy ia sub critică sentenţa. Un toast pentru Kossuth încă nu ar însemna conturbarea liniştei şi a ordinei. îndrumarea la raportul dintre ministrul de justiţie şi autorităţile judiciare aici nu se potrivesce, pentru că ministrul de justiţie ar propune graţiarea şi ar lăsa se se urmărească judecătorii respectivi, dacă ar vedea, că aceia condamnă pe cineva numai din curată ură. El nu iau cunostință răspunsul. (Aprobări în stânga extremă.) Ministrul-președinte contele I. Szapáry: Onorată casă! Numai vreo câteva cuvinte am se observ. Domnul deputat Komjáthy a zes, că dacă fapta lui Ioanovici ar fi condamnabilă, atunci mulţi dintre noi ar fi condamnabili, care foarte adesea d e ceea ce pentru Ioanovicî a adus cu sine pedeapsa. Domnul deputat a uitat o mare deosebire, căci e mare deosebirea între ceea ce face un om privat şi între ceea ce face un militar activ ce stă sub legile militare. (Aprobări în dreapta; mişcări în stânga.) Dar, domnul deputat doreste și aceea, ca eu să mă pronunț, dacă sentența din cestiune a fost dreaptă şi corespunde disposițiunilor legii penale militare şi dacă motivarea ei a fost bună. Cu permisiune, dacă ar trebui să satisfac în aceste cestiuni tuturor dorințelor dlui deputat, nu aş putea face altceva, decât a lua sub examinare sentența. Pe acest teren însă nu pot păşi, deoarece nu se ţine de cercul meu de competențe. (Aprobări. Răspunsurile ministeriale au fost luate de cătră majoritate la cunoscinţă. Opoziţia moderată încă a votat cu majoritatea. CRONICA. De la Curte. La dineul dat la 17 I. c. de Mai estea Sa împăratul în onoarea marelui duce moştenitor de Luxemburg au participat Archiducii Carol Ludovic, Wilhelm şi Rainer, ducele Paul de M ckl enbu rg-Schwerin, ministrul de externe contele Kálnoky, ministrii Prazak, baronul Bauer, Kállay, contele Welsersheim b, Z a 1 e 8 k i, contele Schönborn și Gautsch* Numiri. Subnotarul Antonie Bocskor de la tribunalul reg. din Sibiiu a fost numit notar tot la acest tribunal. Mai departe au fost numiţi: scriitorul Aloisiu Rozgonyi dela tribunalul reg. din Arad conducător de cărţi funduare tot la acel tribunal; scriitori diurnisti Albert Sisszel dela judecătoria cerc. din Ocna-Sibiiului la cea din Blaj, Isidor Manuel dela tribunalul reg. din Caransebeş la judecătoria cerc. din Teregova, Ignatie Temmer dela judecătoria cerc. din Ciacova la cea din O.Becse, Iuliu Ronkovici dela judecătoria cerc. din Chichinda mare la cea din Cula și sergent-majorul Francisc Stiegler la judecătoria cerc. din Neoplanta, Antonie Kabdeba practicant fără diurnă și Coloman Molnár candidat de practicant la perceptoratul din Odorheiul-săcuiesc, diurnistul Bertalan Szmrecsányi executor la direcţiunea financiară din Timişoara. Scriitorul provisor Desider Németh de la tribunalul reg. din Beoîcherecul-mare a fost întărit definitiv în postul seu.* Transferări. Scriitorii Iosif Lévai dela judecătoria cerc. din Biehiş Csaba și Elie Miksa dela cea din Huredin au fost transferați, cel dintâiu la judecătoria cerc. din Bichiş și al doilea la cea din Betlean. * Camera comercială din Murăș-Oşorheni se va constitui în urma invitării consilierului ministerial, a comitelui-suprem baron Zoltán Bánffy, la 271 c. * Instalarea episcopului evangelic Sárkány în 171. c. a avut loc în biserica din piața Deák instalarea sărbătorească a episcopului bisericii evangelice din districtul montan Samuil Sárkány. * Archiducele Carol Ludovic şi academia boemă de Ştiinţe. Archiducele Carol Ludovic a primit la 16. c. în audienţă, pe presidenţii secţiunilor academiei boeme de stiinţe, promiţându-se presenţa Sa la deschiderea sărbătorească a institutului, al cărui protector este el. Ziua sărbării deschiderii încă nu este hotărîtă. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări denume: Ludovic Drauga în „Getsei“, Armin Pollák în „Pajor“, minorenul Ioan Singer în „Antal“ și Laurențiu Löwenstein în „Szántó“.* Nr. 279 Concert. „Reuniunea română de cântări din Sibiiu“ va arangia Luni, în 10/22 Decemvrie a. c., cu binevoitorul concurs al domnului Iuliu Schaeffer, pianist, un concert în sala de la Musikverein, începutul la 7 oare sala. Programul: 1. Trei poesii serbescu cor mixt de Hans Huber: a) Plugarul, b) Mireasa, c) Mândra Smilja. 2. Două piese pentru pian: a) Praeludium (des dur) de F. Chopin, b) Ballada (d moli) dedicată domnului G. Dima, de Iuliu Schaeffer. 3. Duet din opera Hamlet de Ambroise Thomas. 4 Irmosul „Bunei vestiri“, compus pentru cor mixt