Tribuna, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 274-296)

1890-12-08 / nr. 279

P-M. 1116 care acum, după­ ce ea a fost respinsă şi de cătră Seupcina, îi dă sfatul anti­­c­a­l, de a accepta proposiţiunile din urmă ale regelui Milan. Domnul Grui­i observă, că prin aceasta regina ar face un mare serviciu atât regenţei, cât şi guvernului şi ar satisface şi dorinţelor naţiunii, care cu ori­ce preț ar voi să scie odată înlăturată această ceartă. în înțelesul proposițiunilor amintite regina să locuească permanent în străinătate pănă­ ce regele va fi majoren, dar­ ea poate și pănă atunci să vină la Belgrad de două­ ori pe an și se seadă în co­nacul regal, unde va fi primită cu toate onorurile regale. La dorinţa reginei şi regenţa şi guvernul ar lua bucuros garanţa pentru executarea precis a aces­tui arangeament. Din camera italiană, în şedinţa camerei italiene de la 17 Decemvrie n. a avut loc desbaterea asu­pra proiectulu de adresă. Radicalii Imbriani, Tur­chin şi Bar­zi­­ai au atacat politica cabine­tului, în special alianţele. Ministrul- preşedinte Crispi a combătut atacurile privitoare la alianţe şi a 418. Guvernul are firma intenţie, de a rămâne credin­cios acelora, deoare­ce ele, abstrac­ţie făcând de la aceea, că acele au un caracter ofensiv, au împedecat, ca să se proceadă din alte părţi ofensiv în contra noastră. Posiţia Italiei în Africa e de invidiat şi Europa o şi invidiază. Cu timpul se vor vedea roadele ei. în­­tr’aceste, — asigură Crispi, — guvernul nu are ţinte prea extinse; căci el a împedecat şi pe generalul Orero a înainta spre Cassala. în ce priveşte legea despre garanţii, aceasta asi­­gurează Papei exerciarea puterii, dar’ în Italia e numai un singur suveran: Regele Umberto. Adresa a fost primită cu mare ma­joritate. Germania, în comisiunea dietală pentru consultarea asupra ordinei comu­nelor rurale s’a iscat o ceartă între ministrul Herrfurth şi între conser­vatori, care din urmă împreună cu cen­trul au combătut reforma guvernului, pre­­când naţional-liberalii şi liberalii (freisin­nige) au sprijinit guvernul. Când con­servatorii şi centrul au hotărît schimbării esenţiale în proiect, ministrul a decla­rat cu hotărîre, că el nu va pote­misa cu „Kreuzzeitung“, ci va expune în monitorul oficial punctul de plecare al guvernului. Dacă plenul ar accepta hotârîrile comisiunii, guvernul ar de­clara, că nu atribue nici o importanţă desbaterii mai departe a proiectului. Discursul a făcut sensaţiune şi se vorbesce chiar de o even­tuală disolvare a casei deputa­ţilor, dintr'un minut într’altul ale dlui Alexandri. Cum s’ar fi putut impune astfel personagiul colţurat al lui August din „Ovid“, fără talen­tul viguros şi fără autoritatea lui Nottara, care domină două acte şi preste întreaga piesă aprinde o lumină puternică? Şi în câte alte piese Nottara n’a scăpat pe autor şi direcţiunea teatrului din încurcă­turi­ în „Finul“, de exemplu, o traducţiune din Dumas, unde totul lânceda în aşa grad, încât chiar actorii buni par’că erau ţintuiţi locului, Nottara apare, cu unul din acele capete ad­mirabile ce scie să-­şi întocmească şi, într'un monolog plin de mişcare şi de vervă drama­tică, pironeace atenţiunea spectatorilor, îi ţine în puterea jocului şi vorbirii sale, ridicând piesa şi scăpând situaţiunea în acea seară! Dacă aş voi să stabilesc nu o gradaţie, ci un paralelism între cei trei actori, pe care ’i-am schiţat aci, — Iulian, Manolescu, Not­tara, — fără îndoeală că n’aş pute, fiecare dintr’înşii avend personalitatea sa bine mar­cată; — de aceea nici luptă serioasă pentru întâietate, n’a putut şi nu poate să aibă loc între dânşii. Afară de soiul rolurilor, de mai înainte şi de toți recunoscut, care desparte lămurit pe fiecare cu meritele sale, — între aceşti trei actori sânt anume daruri, care îi vor ţine pănă în sfîrşit ca individualităţi deo­sebite. Iulian e natura însăşi, dela sine ar­tistă, care isbutesce fără voea şi adese fără scrrea actorului. — Manolescu este entusias­­mul şi munca stăruitoare, care dau mai mare relief calităţilor, tocind în acelaşi timp şi chiar nimicind unele mici neajunsuri ale vocii şi ale înfăţişării externe. — Nottara e natura înzestrată cu îmbelşugare, completată apoi fără întrerupere, cu o permanentă şi migă­lită despicare şi întrebuinţare a darurilor ei. Dicţiune, gest, mişcare a figurii, întregul joc al scenei, — de la cel mai potolit până Persecuţiunea Ovreilor în Rusia. „Kölnische Zeitung“ împărtăşesce din Moscva. Persecuţiunile Ovreilor din Rusia ameninţă a lua dimensiuni foarte mari, deoare­ce poliţia secretă şi parti­dul anti-ovreesc declară, că Ovreii sunt cei­ ce dau parale nihiliştilor. „Pol. Korr.“ primesce din Pe­tersburg împărtăşirea. Au­torităţile locale din Caucas au primit 4 cele aceste de la Petersburg îndrumări de a expulsa de pe teritorul Causasului pe toţi acei Ovrei, care nu pot oferi ga­ranţii sigure despre posiţia lor, precum şi pe aceia, care nu sânt în stare, de a-’şi motiva în mod suficient petrecerea lor în locurile ce cad afară de raionu­­rile lor destinate. „Kulturkampf“ în Ungaria­In 16 Decemvrie episcopii catolici s’au întrunit la Budapesta într’o conferenţă sub presidenţa archiepiscopului primat Si­mor. La conferenţă au luat toţi episcopii (şi greco ca­tolici) parte, care prin boală n'au fost împe­­decaţi. Sfătuirea a ţinut numai scurt timp, dar­ resultatul ei se ţine secret. Se vorbesce, că episcopatul ar fi ajuns la o înţelegere prealabilă cu guvernul. Această înțele­gere ar consista într’aceea, ca să nu se pro­voace în casa magnaţilor o desbatere asupra cestiunii bisericesci cu ocasiunea pertrac­tării budgetului pe anul 1891, fiindcă acea desbatere ar putea amâna votarea bud­getului, car’ guvernul ar ajunge în perplex­­xitâţi neavând indemnisare pentru anul urmă­tor. Ţinerea în secret a resultatului confe­­renţei dovedesce, că pertractările între guvern şi episcopat nu sunt încă terminate. „Magyar Állam“ publică un raport mai lung despre conferenţa din 16 i. c. Aci se zice, că cardinalul Simor ar fi comunicat epis­copatului întâmplările în cestiunea botezurilor copiilor din căsătoriile mixte, a schiţat per­tractările Scaunului papal şi cu guvernul, a aşternut documentele respective şi a raportat despre o dorinţă, despre care n i­ s’a făcut co­municare din partea cea mai competentă. Du­pă­ ce a intrat la mijloc factorul cel mai competent în stat se aşteaptă schimbare esenţială, iar’ foni ’i­ s’a impus a ţine cel mai mare secret. Cu toate aceste foaia ra­portează mai departe, că nu este nici un se­cret, că se plănuesce o pastorală co­mună, odată de întreg episcopatul. Nu este nici un secret, că s’au făcut pregătiţi pentru o desbatere aspră în casa magnaţilor şi că comitetul de organisaţiune a convocat spre acest scop o conferenţa a aristocraţi­lor catolici. E probabil, că după resolu­­ţiunile conferenţei episcopesci desbaterea în casa magnaţilor nu va lua mari dimensiuni; şi magnaţii catolici vor ţine cont de atitudi­nea episcopilor, de a nu începe acţiunea de pe acum. în curând se vor întruni episcopii eară, şi dacă guvernul pănă atunci nu va fi aflat o soluţiune mulţumitoare, se va publica pastorala, pusă pentru acum la o parte. Piarele maghiare publică columne în­tregi despre decursul acestei conferenţe epis­copesci. între alte serii sensaţionale se spune, la cel mai încordat moment dramatic, — totul e lămurit, analisat, mărginit şi deplin hotărît odată pentru totdeauna. Numai astfel, fixând de la început amănuntele fiecărui rol, fără să revie asupră-­i mai pe urmă, Nottara a is­­butit să topească, aş zice, rolurile sale aşa de mult, încât pare că este însuşi personagiul piesei vorbind, mişcându se, trăind pe scenă. Şi aci e de însemnat încă superioritatea lui necontestată între toţi, pe care şi-o dă masca sa proprie pentru cea mai capriţioasă şi cea mai fin nuanţată mobilitate; tăcerea vorbitoare a lui Nottara e neîntrecută, şi ni­meni ca dînsul nu isb­itesce să trăească în scenă chiar atunci când, stând deoparte, al­tora le stă pe umeri greul vorbirii şi al în­cordării unei situaţiuni. Este o binefacere pentru un teatru pre­­senţa unui actor de talia lui Nottara şi a unui om cuminte ca dînsul. El este cel mai sta­tornic dintre actorii noştri cu vară, singurul care n’a părăsit nici un minut scena, ca să alerge după împlinirea unor visuri zadarnice, ori ca să-­şi potolească ambiţiuni şi resenti­mente trecătoare, totdeauna gata să muncească pentru teatrul în care a călcat de copil şi pentru a cărui înaintare­­şi a consacrat tot talentul şi întreaga sa fiinţă. De aceea şi publicul, ori­cât mi-am pune la îndoeală interesul, cu care urmăresce ridi­carea teatrului naţional, a cerut să vada în Nottara pe omul deosebit şi îl primesce, la ori­ce ocasiune, cu o vădită şi marcată ex­­presiune de iubire şi de admiraţiune. Insuşi­­­rile sale artistice, corectitudinea purtării sale în teatru, şi-au asigurat în acelaşi timp un grup de prieteni între cameraţii de profesiune şi în public, care urmăresc cu drag progresul împlinit de Nottara şi au convingerea adâncă despre viitorul lui TRIBUNA că împăratul ar fi adresat autografe cătră primatele Simor, cătră contele Ferdinand Zichy, conducătorul magnaţilor catolici, şi că­­tre baron Vay, curatorul suprem al protestanţi­lor. în aceste scrisori împăratul îşi exprimă dorinţa de a nu provoca acum desbateri asupra acestei cestiuni. Existenţa acestor scrisori se desminte din parte competentă­ Din aceeaşi parte însă se concede, că ministrul preşedinte contele Szapáry a fost Dumineca trecută primit în audienţă de împăratul şi s’a infor­mat despre intenţiunile Preaînalte. Contele Szapáry a comunicat primatului cele aflate în această privinţă. Un împrumut de stat în favorul maghiarisarii­ (Urmare.) Ignatie Darányi: Onorată casă! (Să auzim! Să auzim!) Nu am de gând să mă extind la detailurile cestiunii. Recunosc, că există ţinte mari şi de interes public, pe care statul nu le poate sprijini direct, dar­ care cu drept cuvânt pot reclama, ca să fie spri­­jinite şi de stat în mod indirect. (Aprobări în dreapta.) Şi eu sunt gata să recunosc, că reuniunea de cultură maghiară din Ardeal representă o asemenea ţintă şi misiune mare ; admit cu plăcerea că „Kultur-Egylet“-ul arde­lenesc împlinesce la un loc expus şi între grele împregiurări o misiune de stat, şi de aceea amicul meu Iuliu Horváth poate să fie convins, că noi urmărim cu interes şi însufle­ţire activitatea „Kultur-Egylet“-ului ardelenesc. (Aprobări.) Onoratul meu amic însuşi a s zis, că sunt alte scopuri de mare interes, care reclamă sprijinul statului. Onorată casă! în prima linie guvernul e chiemat a aprecia trebuinţele deosebitelor scopuri de binefacere. Şi e chiemat guvernul şi de aceea, pentru­ că mai ales la împrumu­turile de loterie trebua să fie omul cu multă băgare de seamă la timpul emiterii împrumu­tului de loterie şi la raporturile pieţei de bani. Eu nu voiu să fac propunere în acea­stă privinţă, din contră mă alătur la propu­nerea dlui Iuliu Horváth, ca guvernul să facă pănă la finea anului 1891 raport în privinţa stării lucrului. Sunt convins, că, cunoscând pe dl ministru de finance, el şi în acest ra­port va ve­ găsi intenţia casei Eu am vor­bit numai pentru­ ca să sprijinesc proiectul de resoluţiune al amicului meu Iuliu Hor­váth şi pentru­ ca să atrag atenţia guvernului şi asupra altor scopuri măreţe. (Aprobări.) Gustav Beksics: Onorată casă! Pentru­­ca discuţiunea să nu se înti­ndă prea mult, eu numai pe scurt mă voiu declara cu privire la cestiunea, care se află la ordinea unei forma unei petiţii a „Kultur Egylet“-ului ar­delenesc. Dar’ declar’, că eu numai prelungă anumite cantele mă pot alătura la vederile antevorbitor lui meu. Ş­i aceste ciutele îoţe- I, g următoarele: A­l. ne»­­u cetăţii nu e per­mis să se decentr­i.­ze. După c­e însă în ţaară există mai multe eu n­­ t. da cultură şi uma­nitare, aceste nu trebue aduse în o anumită concurenţă una faţă cu ceealaltă (Aprobări.) Nu e permis mai ales, — şi aceasta o ac­centuez cu toată hotărîrea, — ca în faţa „Kultur- Egylet“-ului ardelenesc să se pună drept con­curent o altă societate umanitară sau de cul­tură. Pentru­ că în Ardeal atât politica sta­tului maghiar, cât şi societatea maghiară au foarte mari misiuni. Nu mă demit la acele amănunte, pe care mai nainte le expuse ami­cul meu Horváth; ba mărturisesc în toată sin­ceritatea, că nici nu aş ţine de oportun a mă demite în detailuri. Dar’ un lucru constat, că în Ardeal atât statul, cât şi societatea ma­ghiară au foarte mult de a face, pentru­ că societatea şi rasa maghiară sunt în unele puncte din Ardeal foarte expuse. Adevărat, că nu în toate punctele. Norocul, că se află acolo Secuimea în toată puterea ei, acel petec de pomeni, care e tot atât de mare razim al sta­tului maghiar dincolo de Dealul Craiului, pre­cât sânt de mari şi înalţi munţi­, săcruimii. Dar’ trebue să recunoascem, că în puncte sin­guratice rasa maghiară din Ardeal e în pe­ricol de a peri cu desăvîrşire Aceasta însă nu înseamnă slăbiciunea rasei maghiare. Rasa maghiară preste tot nu numai nu e slabă, ci chiar cuceritoare. (Aprobări.) Rasa maghiară totdeauna a fost şi va fi învingătoare. Şi aceasta e garanţia viitorului nostru, pentru­ că dacă rasa maghiară în concurenţă egală nu ar putea să învingă, pentru această rasă nu ar mai rămâne nici un mijloc de mântuire. (Să aiujim! Să auejim !) Dar’ ea poate să în­vingă, numai într’o singură concurenţă nu, unde biruinţa e imposibilă, unde rasa ma­ghiară e strîmtoratâ între masse uriaşe şi e în pericol, de a fi strivită. (Să autjim! Să autjim!) Aici apoi societatea trebue să con­teze la spriginul statului. Aci, onorată casă, nu e vorba de spriginul statului, aici se trac­tează de sprijinul societăţii, şi societatea un­gurească şi pănă acum a sprijinit cu însufle­ţire societatea ardelenească. „Kultur-Egylet“-ul ■ ardelenesc poate să fie mândru pe această societate maghiară. Dar’, onorată casă, nu e destul, ca societatea ungurească să spriji­­nească numai pe un moment reuniunea de cultură ardelenească. Aici e lipsă de un sprijin durabil și concentrat și fac atentă pe onorata casă, că acest sprijin încă trebue să fie concentrat. Cât priveste reuniunea de cultură trans­­danubiană, eu trebue să declar, că aceea e destul de tare pentru ajungerea scopului ce ’şi­’l-a propus. Dincolo da Dunăre e o aris­tocraţie bogată şi sânt prelaţi bogaţi. Acolo sânt cei mai bogaţi proprietari de pământ. Şi mai e încă ceva dincolo de Dunăre: patrio­tismul gata spre jertfire. Prin urmare socie­tatea de dincolo de Dunăre e destul de pu­ternică, pentru­ ca ea însăşi să-l şi poată ajuta. Mă alătur cu însufleţire la propunerea comisiunii şi la amendamentul dlui Horváth. (Aprobări generale.) (Va urma). Afacerea voluntarului Ioanovici în parlamentul maghiar­ La sfîrşitul şedinţei de alaltăieri a casei deputaţilor a respuns ministrul de honvezi la interpelaţiunea depu­tatului Páztyándy în afacerea volun­tarului de un an Ioanovici. Raportul ministrului de honvedi e următorul: Din incidentul aniversării nascerii Ma­iestăţii Sale, ofiţerii şi voluntarii de un an din tabăra dela Piliş-Cioba au fost arangiat un dineu festiv. Când ofiţerul din fruntea mesei ’şi-a golit paharul în sănătatea Maiestăţii Sale, după o jumătate de oară s’a ridicat numitul voluntar de un an şi­­şi-a golit paharul în să­nătatea lui Ludovic Kossuth (strigări sgomotoase în stânga: „Éljen Kossuth !“) şi a provocat totodată pe camera cjii sei a se ală­tura lui. în urma acesteia numitul voluntar a fost tras în cercetare pe calea tribunalului de răsboiu şi la 27 Septembrie s-a fost ţinut per­tractarea finală. Sentenţa primei instanţe a fost presentată tribunalului de apel încă îna­inte de a se fi publicat. Tribunalul de apel, prin sentenţa sa dela 10 Octomvrie, a osândit pe dos numitul voluntar pe basa­d­ lul 562 al legii penale militare la un arest de 3 luni. Această sentenţă s’a publicat la 18 Octom­vrie şi apoi, la cererea voluntarului numit, întreaga afacere s’a transpus tribunalului su­prem militar. Acesta a confirmat sentenţa. Eu observ, zice ministrul de Konvedi, că individul des pomenit, în urma acestei sen­tenţe nu-’şi perde dreptul de voluntar de un an, deoare­ce fapta ce ’i­ s’a imputat nu e o faptă, pe care §-ul 24 al legii militare o în­șiră între acele fapte, în urma cărora respec­tivul ar perde favorul unui voluntar de un an. (O voce în stânga extremă: Ofițer tot nu se va face nici­odată !) Asta nu mă impoartă. A doua întrebare ar fi, dacă ministr­u ar fi aplecat a conlucra, ca să se sisteze pro­­cederea militară introdusă în contra volunta­rului loanovici ? După­ ce, cred, eu nu mai există nici o îndoeală, că anul de voluntar e un serviciu activ, prin urmare voluntarul e supus pre­scrierilor disciplinare și criminale militare, eu sânt de părere, că întocmai cum onoratul mi­nistru de justiţie nu are dreptul, de a sista o cercetare criminală deja introdusă (O voce din stânga extremă : Aici se tractează de o cestiune politică !), nu am nici eu dreptul de a lua vre­o disposiţiune în privinţa unei pro­­ceduri criminale militare deja introduse. Eu nu am, nu am avut și nici nu pot avea vre­odată de gând, de a mă mesteca în procede­­rea judecătoriei militare. (Aprobări în dreapta.) Rog să­­mi­ se fee răspunsul la cunoştință. După aceste răspunde ministrul­­p­reşedinte la interpelaţiunea lui Komjáthy în aceeaşi afacere . Onorată casă! Dl ministru de honvezi a expus starea lucrului însăşi! Eu nu pot decât să adaug, că fapta, de care se trac­tează aici a fost comisă de cătră respectivul voluntar de un an pe timpul, cât a stat în serviciu activ. Ignatie Helfy: Şi domnul ministru­­preşedinte nu a toastat nici­odată în sanătatea lui Ludovic Kossuth? Ministrul preşedinte contele Szapáry: E mai departe constatat, că persoanelor ce se află în serviciul activ, în înţelesul normelor militare, le e interims a se ocupa cu politica şi cu demonstraţiuni politice. E fapt mai departe şi aceea, că l­ui 62 al legii militare a susţinut pentru individ­ ce se află în serviciu activ judicatura judecă­toriilor mlitare. între asemenea împregiurări, onorată casă, după părerea mea nu se ţine de competenţa mea, de a mă demite la exa­minarea unei sentenţe aduse de forul compe­tent. Tocmai de aceea nici nu am de gând să fac alţi paşi mai departe în această direc­ţiune şi rog pe onorata casă a -mi lua răs­punsul la cunoştinţă. Dionisie Pázmándi replică: Ioa­novici nu a fost pedepsit pentru o afacere disciplinară, ei pentru un delict politic, pe care îl vede judecătoria militară în noi toaşti pentru Kossuth. Aceasta însemnează denega­rea trecutului naţional. Parlamentul maghiar nu ar trebui să iee la cunoştinţă un asemenea răspuns. (Aprobări vii în stânga extremă.) Béla Komjáthy ia sub critică sentenţa. Un toast pentru Kossuth încă nu ar însemna conturbarea liniştei şi a ordinei. îndrumarea la raportul dintre ministrul de justiţie şi au­torităţile judiciare aici nu se potrivesce, pen­tru­ că ministrul de justiţie ar propune gra­­ţiarea şi ar lăsa se se urmărească judecătorii respectivi, dacă ar vedea, că aceia condamnă pe cineva numai din curată ură. El nu ia­u cunostință răspunsul. (Aprobări în stânga extremă.) Ministrul-președinte contele I. Sza­páry: Onorată casă! Numai vre­o câteva cuvinte am se observ. Domnul deputat Komjáthy a zes, că dacă fapta lui Ioano­­vici ar fi condamnabilă, atunci mulţi dintre noi ar fi condamnabili, care foarte adese­a d e ceea­ ce pentru Ioanovicî a adus cu sine pe­deapsa. Domnul deputat a uitat o mare deo­sebire, căci e mare deosebirea între ceea­ ce face un om privat şi între ceea­ ce face un militar activ ce stă sub legile militare. (Apro­bări în dreapta; mişcări în stânga.) Dar, domnul deputat doreste și aceea, ca eu să mă pronunț, dacă sentența din ces­tiune a fost dreaptă şi corespunde disposițiu­­nilor legii penale militare şi dacă motivarea ei a fost bună. Cu permisiune, dacă ar trebui să satisfac în aceste cestiuni tuturor dorințelor dlui deputat, nu aş putea face alt­ceva, decât a lua sub examinare sentența. Pe acest teren însă nu pot păşi, deoare­ce nu se ţine de cercul meu de competențe. (Aprobări. Răspun­surile ministeriale au fost luate de cătră majoritate la cu­­noscinţă. Opoziţia moderată încă a votat cu majoritatea. CRONICA. De la Curte. La dineul dat la 17 I. c. de Mai es­tea Sa împăratul în onoarea marelui duce moştenitor de Luxemburg au participat Archiducii Carol Ludovic, Wilhelm şi Rainer, ducele Paul de M ck­l e­n­b­u rg-Sch­weri­n, ministrul de externe contele Kálnoky, ministrii Pra­­zak, baronul Bauer, Káll­ay, contele Welsershei­m b, Z a 1 e 8 k i, contele Schön­born și Gautsch* Numiri. Subnotarul Antonie Bocskor de la tribunalul reg. din Sibiiu a fost numit notar tot la acest tribunal. Mai departe au fost numiţi: scriitorul Aloisiu Rozgonyi dela tribunalul reg. din Arad conducător de cărţi funduare tot la acel tribunal; scriitori diurnisti Albert Si­sszel dela judecătoria cerc. din Ocna-Sibiiului la cea din Blaj, Isidor Manuel dela tribunalul reg. din Caransebeş la judecătoria cerc. din Teregova, Ignatie Tem­­mer dela judecătoria cerc. din Ciacova la cea din O.­Becse, Iuliu Ronkovici dela judecătoria cerc. din Chichinda mare la cea din Cula și sergent-majorul Francisc Stiegler la jude­cătoria cerc. din Neoplanta, Antonie Kabdeba practicant fără diurnă și Coloman Molnár candidat de practicant la perceptoratul din Odorheiul-săcuiesc, diurnistul Bertalan Szm­­recsányi executor la direcţiunea financiară din Timişoara. Scriitorul provisor Desider Németh de la tribunalul reg. din Beoîche­­recul-mare a fost întărit definitiv în pos­tul seu.* Transferări. Scriitorii Iosif Lévai dela judecătoria cerc. din Biehiş Csaba și Elie Miksa dela cea din Huredin au fost transferați, cel dintâiu la judecătoria cerc. din Bichiş și al doilea la cea din Betlean. * Camera comercială din Murăș-Oşor­­h­eni se va constitui în urma invitării consi­lierului ministerial, a comitelui-suprem baron Zoltán Bánffy, la 27­1 c. * Instalarea episcopului evangelic Sárkány în 17­1. c. a avut loc în bise­rica din piața Deák instalarea sărbătorească a episcopului bisericii evangelice din distric­tul montan Samuil Sárkány. * Archiducele Carol Ludovic şi aca­demia boemă de Ştiinţe. Archiducele Ca­rol Ludovic a primit la 16­­. c. în au­dienţă, pe presidenţii secţiunilor academiei boeme de stiinţe, promiţându-se presenţa Sa la deschiderea sărbătorească a institutului, al cărui protector este el. Ziua sărbării deschi­derii încă nu este hotărîtă. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de­­nume: Ludovic Dr­au­ga în „Getsei“, Armin Pol­lák în „Pajor“­, minorenul Ioan S­i­n­g­er în „Antal“ și Laurențiu Löwenstein în „Szántó“.* Nr. 279 Concert. „Reuniunea română de cân­tări din Sibiiu“ va arangia Luni, în 10/22 De­cemvrie a. c., cu binevoitorul concurs al domnului Iuliu Schaeffer, pianist, un concert în sala de la Musikverein, începutul la 7 oare sala. Programul: 1. Trei poesii serbescu­ cor mixt de Hans Huber: a) Plugarul, b) Mi­reasa, c) Mândra Smilja. 2. Două piese pentru pian: a) Praeludium (des dur) de F. Chopin, b) Ballada (d moli) dedicată domnului G. Dima, de Iuliu Schaeffer. 3. Duet din opera Hamlet de Ambroise Thomas. 4 Ir­mosul „Bunei vestiri“, compus pentru cor mixt

Next