Tribuna, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1-25)
1891-01-15 / nr. 11
Pag. 42 Onorată casă ! La îngrijirile mele pedagogice, umanitare, higienice şi financiare faţă cu proiectul de faţă se mai alătură şi îngrijiri confesionale. La stabilirea competenţei autorităţii ministrul ignorează dreptul public bisericesc prin aceea, că reclamă pe seama inspectorului de şcoale dreptul, de a da îndrumări şi conducătorilor grădinilor de copii confesionale, ba de a dispune simplu de aceste institute. Dar, e un postulat al dreptului public bisericesc din Ungaria, căruia corespund şi disposiţiuniie legilor despre şcoalele poporale şi despre şcoalele medii, ca organul de inspecţiune al statului să nu pretindă nimic direct dela organele confesionale inferioare sau să dispună chiar asupra lor, ci ca să se adreseze la auctoritatea superioară sau să facă raport ministrului. Eu deabia aş putea crede, ca dl ministru să fi greşit cu intenţie în contra acestui principiu al dreptului public bisericesc, şi cred, că în decursul desbaterii speciale el se va învoi, ca să se schimbe aceste disposiţiuni îngrijitoare. Deasemenea sperez, că în decursul desbaterii speciale va succede a convinge pe dl ministru, că „rugăciunea“ pusă de el în perspectivă în asilele de copii va da prilegiu la grele îngrijiri confesionale şi de aceea ea va trebui să cadă. Ce e drept, nu poţi decât să aprobi, că dl ministru deja în grădinile de copii voesce să pună basa pentru o crescere religioasă morală, căci fără îndoeală deşteptarea şi nutrirea simţământului religios e cea mai preţioasă parte a oricărei educaţiuni. Numai cât domnului ministru nu-i este permis a trece aici cu vederea, că noi avem de a face cu deosebite institute de aceste, afară de cele confesionale vor fi şi uşile comunale şi de stat, care amândouă din urmă vor trebui să fie interconfesionale. Cum se are acum preste tot cu caracterul neconfesional al rugăciunii şi al evlaviei religioase ? ! Pentru o cugetare filosofică lucrul se face foarte frumos, în sufletele fragede ale copiilor şi in capetele ceva cam mărginite ale grijitoarelor nu e loc pentru noţiuni filosofice abstracte, aci toate se formează în mod concret şi confesional. Dela cofesiunea grijitoarei va ave cu toate aceste să atîrne, dacă rugăciunea şi imaginaţiunea religioasă a copiilor, aparţină ei oricărei confesiuni, are să aibă un gust particular protestant, catolic ori mosaic. Părinţii însă vor avea cu tot dreptul scrupuli, că copiii lor vor fi expuşi în asilele comunale sau de stat unor asemenea încercări de asimilare. Aici tot aş voi să am satisfacţia, de a întreba pe dl ministru, că îşi ţine el principiul seu de silă de corect şi executabil şi atunci, când într’o comună există numai asilul unei confesiuni şi când părinţii de altă confesiune au scrupuli religioşi, de a-şi trimite copiii în asilul unei confesiuni străine? Domnul ministru clătină din cap, eu observ și sciu, că pe acest teren mi se pare sila nepotrivită; dar’ aci tot trebue apoi sâ-’l rog, ca să respecteze orice convingere morala, și nu impună silă și unor sentimente, care, ce e drept, nu au a face nimic cu dogma, care însă purced dintr’o religiune veritabilă şi sfântă, purced din religiunea limbii materne şi aconscienţei dă rasa... ... r ii Să vedem, cum respectează dl ministru drepturile limbii materne? După proiect, particulari, confesiuni, reuniuni, comune şi statul pot să înfiinţeze asile. Cu privire la cele dintâi, trei categorii pare a se fi dat posibilitatea, ca ocupaţiunea copiilor să urmeze un lucrător sărac din port, căruiai-am scos un copil din apă. „Au trecut ani. Părinţiimi-au murit. Cea din urmă privire a mamei a fost la mine, căci totuşi eu mi-am fost mai drag dintre toţi copiii, eu şi sora mea Arsinoe, care nu mult după moartea tatii s’a căsătorit cu prefectul Pompeiu. „La împărţirea moştenirii am lăsat fratelui meu fabricile şi conducerea neguţătoriei, ba chiar şi casa din oraş, deşi ’mi se cuvenia mie, ca celui mai bătrân, în schimb am primit moşia de lângă poarta canopică şi am umplut grajdurile cu cai nobili şi pivniţile cu vin tot atât de nobil. De acesta aveam trebuinţă, căci ziua era a băilor şi a jocurilor atletice, car’ nopţile benchetuiam, când la mine, când la prieteni, când în birturile dela Canopus, unde jocul şi cântările celor mai frumoase Grecoaice îndulciau ospeţele. „Ce au a face aceste locaşuri ale deşertelor plăceri lumesci cu convertirea ta? — vei întreba. Ascultă numai! Când Saul s’a dus să caute măgarul tatălui seu, a aflat o coroană. „într’o 4* ne-am dus şi noi în barcele noastre aurite acolo şi Archidice Lesbiana ni-a pregătit în casa ei un ospăţ, un ospăţ, cum nici în Roma nu s’ar fi putut face. „Dela cucerirea cetăţii prin Diocleţian după răscoala lui Achileu, trupele romane, care au venit la Alexandria, se purtau destul de cu îngâmfare, între prietenii mei şi câţiva oficeri tineri din familii patriciane de la Roma s’au întâmplat de luni dejâ® dese frecări acolo în limba lor maternă, cu privire la asilele comunale şi de stat însă face proiectul. Şi nu ar fi numai un postulat al pedagogiei şi al umanităţii, ci şi o pretenţiune incontestabilă a legii despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, ca şi copiii din asilele comunale şi de stat să fie tractaţi în limba lor maternă. Cine scie însă, cum statul a nesocotit legea despre naţionalităţi în şcoalele poporale şi chiar şi în şcoalele medii, cel ce scie, că nu numai nu există un singur gimnasiu de stat, ci, mulţumită credinţei reale faţă cu legile a guvernului nostru, nu există nici o singură şcoală poporală comunală cu limba de propunere nemaghiară, acela nu-şi poate face nici ilusiune, în care limbă au să fie tractaţi copiii nemaghiarilor în asilele comunale şi de stat. Pe aceasta se pare tocmai a fi zidit planul şoviniştilor. Planul lor se basează pe aceea, că cea mai mare parte a asilelor se va înfiinţa de cătră comune şi decătră stat; dacă acum în aceste limba de conversaţiune e exclusiv cea maghiară şi dacă copiii nemaghiarilor cu sutele se vor iniţia în limba maghiară într’o etate, in care încă nici limba maternă nu au învăţat-o, — şoviniştii sperează, că mititeii nu vor mai veni nici-odată la cunoscinţa limbii lor materne şi vor uita în curând ceea ce au adus dintr’însa cu sine în asile. Voesce dl ministru să oblească calea unor asemenea uneltiri neconscienţioase, voesce el să sufere, ca instituţiunea umanitară a asilelor de copii se fie redusă la o instituţiune de maghiarisare cu sila?! — Aşa de departe poate şi va şi avea să ducă abusul, care se va face cu proiectul de faţă chiar şi în contra intenţiilor mai bune ale ministrului , dar şi disposiţiunile clare ale proiectului trec preste măsura de lipsă şi permisă pentru „uşurarea însuşirii limbii maghiare“ şi periclitează învăţarea propriei limbi materne. Dl ministru cere adecă, ca copiii nemaghiarilor să fie împovăraţi deja în grădinile şi asilele de copii cu învăţarea limbii maghiare. Căci articlul de lege 18 din 1879 despre introducerea limbii maghiare în şcoalele poporale s’a îngrijit în mod suficient, ca în Ungaria fiecare copil obligat la şcoală, chiar şi copiii celor mai săraci ţerani şi p fierb aibă prilegiu, de a învăţa limba maghiară, şi acela, care voesce se se înalţe la clasele mai înalte ale societăţii burgheze şi voesce să fie activ în vieaţa publică, acela învaţă limba statului în şcoalele civile, în gimnazii şi la universităţi într’o măsură, care poate să mulţumească pe cel mai înflăcărat patriot. Legile de pănă acum se îngrijesc deja destul, ca lu Ungaria fiecare să aibă „prilegiu“, de a învăţa limba maghiară, nu e de lipsă, ca cu aceste exerciţii limbistice oficioase să se mai falsifice şi misiunea grădinilor şi asilelor de copii. Şi ar fi un atentat asupra desvoltării minţii şi caracterului copiilor nemaghiari, dacă s’ar voi să fie instruaţi în limba maghiară în măsura plănuită de ministru. Căci în etatea dela 3—6 ani copilul nu ’şi-a VG.bic însuşi încă nici propria sa limbă maternă, nici în aceasta nu poate să dee expresiune vieţii sale interne, el însuşi încă nici nu a venit la conscienţă. Ce lipsă de considerare e deci, de a sili pe copil să se exprime în două limbi deodată în acest stadiu, în care copilul se luptă cu sine însuşi şi cu prelucrarea celor mai elementare imaginaţiuni Onorată casă! Deoarece proiectul de faţă nu ofere ceea ce eu trebue să pretind pentru cai, femei şi mai sciu eu ce, şi acum s’a nimerit, că tocmai cu aceşti domnişori ne-am întâlnit în birtul Archidicei. „A venit treaba la vorbe ascuţite, soldaţii au răspuns în felul lor, în urmă ofensări, ba după ce omul ne-a încălzit şi pe noi şi pe ei, a venit treaba la ceartă şi la ameninţări .Romanii au părăsit birtul înaintea noastră. „Cu cununile pe cap, cântând şi cu desăvîrşire fără grije li-am urmat după un timp oarecare şi mai ajunseserăm la port, când dintr’o stradă laterală a eşit şi ne-a atacat o ceată de oameni înarmaţi. „Luna era pe cer, şi pe unii dintre contrarii noştri ’i-am cunoscut. Eu m’am aruncat pe un tribun lung şi m’am prăbuşit apoi când el a căzut, şi eu în ţărînă împreună cu dînsul. Ce s’a întâmplat mai departe ? sciu numai ca prin vis, căci loviturile de săbii au căzut ca ploaia pe mine şi ’mi-a’a întunecat lumea. Sciu numai ce ’mi-a venit în minte aici în faţa morţii“. „Ei, ce?“ întrebă Ştefan. „’Mi-am adus aminte“, răspunse Paul roşind, „de prepeliţele mele de luptă din Alexandria, că oare căpâtat au apă. După aceea am căzut într’o inconscienţă adâncă. Mai multe săptămâni am zăcut aşa, căci eram tocat ca carnea de cârnăţei la casapul. Aveam douăsprezece rane, cele mai mici nici nu le am mai numărat, dintre care fiecare ar fi costat altuia vieaţa. Te-ai mirat adese de cicatricele mele“. TRIBUNA de la el, o promovare salutară a instituţiunii asilelor de copii, în special însă deoarece el nesocoteşte drepturile legitime ale limbii materne, rog ca proiectul să se remită dlui ministru spre o apreciare mai matură şi conscienţioasă. (Aprobări la Iaşi.) REVISTA POLITICA. Sibiiu, 14 Ianuarie si. v. Afaceri internein dieta din Budapesta se continuă desbaterea asupra proiectului de lege despre asilele de copii. Şedinţa de joi s-a început cu discursul deputatului Andor Spener, care a salutat proiectul faţă cu Mocsáry şi cu Saşii tocmai pentru răspândirea limbii maghiare ce se plănuesce prin el. El a propus, ca bărbaţii să se excludă din asile, deoarece lui un grijitor de sexul bărbătesc ’i se pare tocmai ca un gendarm femeiesc. După el a urmat secretarul de stat Berzeviczy şi a spus lucrurile, pe care le-am înregistrat la alt loc al numărului nostru de Vineri. După ce au mai polemisat cu oratorii săsesci şi Fenyvessy şi Schwarz, a vorbit ministrul de culte şi instrucţiune publică. Madarász încă s’a ocupat cu cestiunea naţionalităţilor. Şedinţa s’a ridicat la 1 oară d. am, în ultima sa conferenţă, partidul independenţei şi din patrutieci-şi-opt a luat hotărîrea, că pentru cazul dacă în decursul desbaterii speciale asupra proiectului de lege despre asifele de copii se va face propunerea, ca disposiţiunea proiectului despre „rugăciunile cuvioase“ să se remită comisiunii şcolare pentru o nouă consultare, — partidul nu va fi în contra acestei propuneri, cu reserva însă, ca copiii altor confesiuni să fie scutiţi faţă cu sila religioasă din partea confesiunilor care susţin asilele. Din Cisleithania Circulă faima, că guvernul austriac a adresat guvernului unguresc o representaţiune în privinţa noului tarif pe poveri, cu îndrumarea la urmările păgubitoare, care pot să se nască de aci pentru negocierile convenţionale cu Germania, în cea mai de frunte reuniune din Viena, în reuniunea industrială din Austria-de-jos, a fost la 23 Ianuarie o discuţiune foarte viuă în această afacere în această adunare s’a fost prezentat o propunere pentru predarea unei petiţiuni cătră guvern, în care acestuia să ’i se tragă atenţiunea asupra pericolului ce ameninţă din partea tarifului unguresc pe poveri şi asupra datorinţei sale pentru scutirea industriei indigene. Toate reuniunile înrudite să fie încunosciinţate de acest pas, pentru ca pericolul să devină la deplină conscienţă în întreagă Cisleithania. Motivarea neobicinuit de aspră a acestei propuneri sună: Dl Baross, contrar tractatului vamal şi comercial, a făcut o deosebire fundamentală între productele din amândouă părţile, împovărând productele din Austria „Şi pe cine ’l-a ales atunci Atotputernicul pentru mântuirea ta?“ „Când m’am deşteptat“, continua Paul, „zăceam într’o cameră mare curată, după o perdea albă. Scula nu mă puteam, şi ca şicând aş fi aţipit numai atâtea minute, câte 4 de au fost aievea, eară am cugetat mai ântâiu la prepeliţele mele, în lupta cea din urmă cea mai frumoasă prepeliţă a mea aşa de râu ’mi-a flecăit-o pe a lui Nicandru cel frumos, încât vai de ea, şi totuşi el se încercase a-’mi disputa premiul. Dar’ voiam sâ-’i aret eu! în caşul cel mai râu aveau sâ se mai lupte odată prepeliţele, car’ dacă Nicadru nu s’ar fi învoit, aveam sâ-’l provoc în Palaestra la luptă cu pumnii şi sâ-’i zugrăvesc sub ochi un suvenir albastru, ca sâ nu-’şi uite ce-’mi este dator. Mânile’mi erau încă debile, dar’ totuşi le-am făcut pumn când ’mi-am adus aminte de această afacere supărătoare. „Am sâ-’l!“ — şoptii aşa singur. — „Atunci am auzit, cum s’a deschis uşa camerei, în care zăceam, şi am vâdut, cum se apropiau cu respect trei bărbaţi de un al patrulea. Acesta îi salută cu dignitate şi totuşi afabil, împăturând o scrisoare ce tocmai citise. ’L-aş fi strigat bucuros, dar’ nu puteam deschide buzele uscate, şi totuşi audiam şi vedeam toate câte se petreceau în cameră lângă mine. „Deja salutul acestor oameni era neobicinuit. (Va urma,) cu taxe de transport, care întrec cu mult, taxele de transport ale productelor unguresci. O asemenea procedere nu se poate suferi şi guvernul trebue să preceadă cu aceeaşi energie ca dl Baross. Căile ferate trebue să se administreze în ambele ţeri după aceleaşi principii şi conform tractatului vamal şi comercial. Prin urmare sau ministrul unguresc trebue înduplecat a-şi retrage noul tarif, sau cerealele şi productele brute din Ungaria trebue tractate aşa cum se tractează cele austriace în Ungaria. Această propunere a fost primită în unanimitate. Raporturile comerciale dintre Austro-Ungaria şi Germania. „Hamburger Nachrichten“ aduc un articol vehement îndreptat în contra Austro-Ungariei. Foaia Bismarciană îşi exprimă mulţumirea sa cu resultatul desbaterii vamale. Domnilor din Viena li s’a luat posiţiunea cea bună şi au fost scoşi încă de cu bună vreme din concept. Totodată s’a îmbunătăţit şi posiţia representanţilor germani. Austria nu poate să-’şi jertfească industria pentru economia agricolă ungurească, ziarul din cestiune trice, că nu ar fi de dorit, ca Germania se încheie cu Austro-Ungaria o convenţiune economică. Austro-Ungaria nu va face concesiuni esenţiale, dacă nu mi se arată cu toată hotărîrea, că Germania nu e dispusă a aduce încă şi jertfe economice pentru marele folos politic, pe care îl acoardă Austro-Ungaria prin tractat. Germania- In comisiunea budgetară ministrul de resboiu Kaltenborn a făcut nisce declarațiuni de tot pacinice. El a răspuns anume la o întrebare, că într’un timp ce se poate prevedea nu mai sunt de lipsă noue referinţe militare, abstrăgând pe acele, care ar fi condiţionate prin reforme necesare. Cestiunea desarmării generale. Faţă cu împărtăşirea z farului „Saale- Zeitung“ despre o pretinsă conversaţiune, care ar fi avut loc la dineul ministrului de finance despre cestiunea desarmării, „Reichsanzeiger“, monitorul oficial al Germaniei, e autorizat a declara, că în decursul întregului dineu nu s’a vorbit nimic despre cestiunea desarmării. Toate câte se cuprind în acel articol, precum şi declaraţiunile ce s’au fost pus în gura împăratului sunt simple scornituri. Cestiunea succesiunii de tron în Belgia. Moartea neaşteptată a prinţului Balduin, a moştenitorului presumptiv al tronului din Belgia, a pus în primul plan cestiunea succesiunii de tron în Belgia. în Belgia e în vigoare legea salică, femeile sunt adecă excluse dela succesiune. Deoarece regele Leopold al II-lea dela moartea decedatului seu fiiu Leopold încoace, dela 28 ianuarie 1869, nu posede decât fiice, coroana belgiană trece la fratele seu, prințul Filip conte de Flandria. Acesta are acum, după moartea prințului Balduin, numai un fiiu, născut la 8 Aprilie 1875, despre care sejice, că ar fi deasemenea bolnav. Despre ceea ce ar avea să urmeze, dacă acesta nu ar ajunge să se urce pe tronul Belgiei, ne deslușesce următorul articlu din constituțiunea belgiană : Articlul 61. In lipsa de moştenitori de genul bărbătesc, regele poate ca aprobarea camerelor să-l şi numească însuşi pe moştenitorul. Dacă în acest mod nu urmează numirea, tronul se declară în vacanţă. Raporturile dintre Serbia şi Bulgaria. „Odjek“ publică un articol despre raporturile dintre Serbia şi Bulgaria. In acest articol serice: Sârbia şi poporul sârbesc nu nutresc nici un fel de duşmănie în contra Bulgarilor şi-’i tractează pe aceştia totdeauna ca pe nisce fraţi. Noi ştim prea bine, ce nefericire ar aduce pentru amândouă naţiunile o ceartă dintre Sârbi şi Bulgari, dar’ noi respingem orice invinuire în această direcţie. Bulgarii nu au decât să-şi restrîngă aspiraţiunile lor la acele terene, care zac în lăuntrul graniţelor lor etnografice, şi antagonismul sârbo-bulgar va lua un capăt şi se va crea o basă sănătoasă pentru viitorul tuturor popoarelor din Balcani. Bulgaria„Pol. Corr.“ află din isvor bine informat, că în urma cunoscutului pas al representanţilor Germaniei şi Austriei, guvernul bulgar va demite pe străinii, care stau în serviciul statului bulgar, dacă nu mai există probabilitatea îndreptăţirii învinuirilor ridicate din partea Rusiei. Cu privire la sudiţii bulgari însă va cere dovedi. Guvernul bulgar se învoesce, ca organele rusesti să-’i stee întru ajutor la eroarea culpabililor. Faptul e, că pănă acum elementele străine din Bulgaria nu au provocat intrevenirea auctoritâţilor. La cererea Bulgarilor din Macedonia, Sultanul, zicese, ar fi numit şi un al treilea episcop bulgar In Macedonia. Evenimentele din Brasilia. Din Rio de-Janeiro se împărtăşesce : întreg mi materiile şi-a dat demisiunea presidentului republicei. „Agenţa Reuter“ anunţă: Demisiunea întregului cabinet a fost causată prin diferenţe de păreri cu preşedintele Da Fonseca în privinţa proiectului de porturi, deoarece Da Fonseca insistă, că interesele pentru spesele intreprinderii vor fi garantate. O altă causă a crizei o formează respingerea articolului din constituţiune, prin care legalitatea lucrărilor guvernului provisor are de a fi rostită din partea congresului. CRONICĂ. Archiducele Francisc Ferdinand de Este va merge, — după disposiţiunile de pănă aci, — în 2 Februarie la Petersburg pentru o petrecere de 10 zile. Archiducele va fi însoțit de colonelul contele Leo Wurmbrand-Stuppach, de FML-ul contele Alexandru Vexkal-Gyllenband și de prințul Gottfried Hohenlohe-Schillingsfürst, sublocotenent in reg. 9 de husari. * Un dar al Monarchului nostru pentru Imperateasa Germaniei. Din Viena se anunță, că Archiducele Eugen, care ca representant al împăratului Francisc Iosif I. va merge la botezul fiiului al seselea al familiei imperiale germane, va da împărătesei un diamaot în valoare de 40.000 fi. ca dar din partea Monarchului nostru. * ziua nascerii împăratului german Wilhelm. Din Viena se telegrafează cu data de 24 i. c.: Din incidentul 4110, nascerii împăratului Wilhelm va avea loc un dineu de gală în Hofburg, la care sunt invitaţi ambasadorul german şi soţia acestuia. Cătră ameazi se va da la prinţul Reuss un dejun cu 52 cuverte. * Preşedinţi la tablele regesei sânt denumiţi următorii : la tabla reg. din Cluj: Eugen Berczelly, preşedinte de senat la tabla reg. din Pesta; la tabla reg. din Murăş- Oşorheiu: Paul Elekes, jude curia!; la tabla reg. din Oradea-mare : Iuliu Zádor, consilier ministerial în ministerul de justiţie; la tabla reg. din Cinci-Biserici: Stefan Blaskovics, preşedinte al tribunalului comercial şi cambial din Budapesta; la tabla reg. din Pojon : Coloman Lehoczky, jude curial ; la tabla reg. din Seghedin: Alexandru Silley, jude curial; la tabla reg. din Timişoara: Andreiu Paiss, preşedinte de senat la tabla reg. din Budapesta. « Testamentul cardinalului Simor cuprinde, după „Neue Freie Presse“, afară de disposiţiunile făcute pentru săraci, capital şi familia sa încă o disposiţiune, pe basa căreia toţi banii cruţaţi şi aflători în cassa sa au de a fi trimişi Sfântului Scaun, ca celui mai superior apărător al intereselor catolice.* Reuniunea de cultură maghiară transdanubiană. Comitatul Albei Regale în ultima sa congregaţiune a luat hotărîrea, de a veni ca membru în ajutor cu 1000 fi. reuniunii de cultură maghiare transdanubiene. * Contele Hoyos. După cum e soiut din o telegramă publicată în unul din numerii mai recenți ai ziarului nostru, contele Hoyos, ambasadorul austro-ungar din Paris,și-a scrintit un picior la patinat. După constatarea medicilor însă, după cumi se anunțăziarului „Wiener Tageblatt“, rănirea contelui Hoyos nu e numai o scrintire, ci o frângere a osului pulpei, pentru a cărei vindecare se recere un timp de 5—6 săptămâni. * Sinuciderea unui fost vicecomite. Din Turda se scrie, că Dionisiu Veress, fost vicecomite al comitatului Turda-Arieş, s’a împuşcat în c ap. Causa sinuciderii se 4*®® a fi melancolia. Nenorocitul a fost un om avut. Vieaţa ’i-a fost asigurată pe 10.000 fi. Sinuciderea lui a făcut mare sensaţie în întreg comitatul.* La universitatea din Budapesta sânt înscrişi 2558 ascultători. în timpul din urmă au petiţionat pentru de a fi înscrişi 427 ascultători. Nr. 11