Tribuna, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1-25)

1891-01-15 / nr. 11

Pag. 42 Onorată casă ! La îngrijirile mele peda­gogice, umanitare, higienice şi financiare faţă cu proiectul de faţă se mai alătură şi îngri­jiri confesionale. La stabilirea compe­tenţei autorităţii ministrul ignorează dreptul pu­blic bisericesc prin aceea, că reclamă pe seama inspectorului de şcoale dreptul, de a da îndrumări şi conducătorilor grădinilor de copii confesionale, ba de a dispune simplu de aceste institute. Dar, e un postulat al drep­tului public bisericesc din Ungaria, căruia co­respund şi disposiţiuniie legilor despre şcoa­­lele poporale şi despre şcoalele medii, ca or­ganul de inspecţiune al statului să nu pre­tindă nimic direct dela organele confesionale inferioare sau să dispună chiar asupra lor, ci ca să se adreseze la auctoritatea superioară sau să facă raport ministrului. Eu deabia aş putea crede, ca dl ministru să fi greşit cu intenţie în contra acestui principiu al drep­tului public bisericesc, şi cred, că în decur­sul desbaterii speciale el se va învoi, ca să se schimbe aceste disposiţiuni îngrijitoare. Deasemenea sperez, că în decursul desbaterii speciale va succede a convinge pe dl ministru, că „rugăciunea“ pusă de el în perspectivă în asilele de copii va da prilegiu la grele îngrijiri confesionale şi de aceea ea va trebui să cadă. Ce e drept, nu poţi decât să aprobi, că dl ministru deja în grădinile de copii voesce să pună basa pentru o crescere religioasă­ mo­­rală, căci fără îndoeală deşteptarea şi nutrirea simţământului religios e cea mai preţioasă parte a ori­cărei educaţiuni. Numai cât dom­nului ministru nu-­i este permis a trece aici cu vederea, că noi avem de a face cu deose­bite institute de aceste, afară de cele confe­sionale vor fi şi uşile comunale şi de stat, care amândouă din urmă vor trebui să fie in­­terconfesionale. Cum se are acum preste tot cu caracterul neconfesional al rugăciunii şi al evlaviei religioase ? ! Pentru o cugetare filosofică lucrul se face foarte frumos, în su­fletele fragede ale copiilor şi in capetele ceva cam mărginite ale grijitoarelor nu e loc pen­tru noţiuni filosofice abstracte, aci toate se formează în mod concret şi confesional. Dela cofesiunea grijitoarei va ave cu toate aceste să atîrne, dacă rugăciunea şi imaginaţiunea religioasă a copiilor, aparţină ei ori­cărei con­fesiuni, are să aibă un gust particular pro­testant, catolic ori mosaic. Părinţii însă vor avea cu tot dreptul scrupuli, că copiii lor vor fi expuşi în asilele comunale sau de stat unor asemenea încercări de asimilare. Aici tot­­ aş voi să am satisfacţia, de a întreba pe dl ministru, că îşi ţine el principiul seu de silă de corect şi executabil şi atunci, când într’o comună există numai asilul unei confesiuni şi când părinţii de altă confesiune au scrupuli religioşi, de a-­şi trimite copiii în asilul unei confesiuni străine? Domnul ministru clătină din cap, eu observ și sciu, că pe acest te­ren mi­ se pare sila nepotrivită; dar’ aci tot trebue apoi sâ-’l rog, ca să respecteze ori­ce convingere morala, și nu impună silă și unor sentimente, care, ce e drept, nu au a face nimic cu dogma, care însă purced dintr’o re­­ligiune veritabilă şi sfântă, purced din reli­­giunea limbii materne şi aconscienţei dă rasa... ... r ii Să vedem, cum respectează dl ministru drepturile limbii materne? După proiect, particulari, confesiuni, reuniuni, comune şi statul pot să înfiinţeze asile. Cu privire la cele dintâi, trei categorii pare a se fi dat posi­bilitatea, ca ocupaţiunea copiilor să urmeze un lucrător sărac din port, căruia­­i-am scos un copil din apă. „Au trecut ani. Părinţii­­mi-au murit. Cea din urmă privire a mamei a fost la mine, căci totuşi eu mi-am fost mai drag dintre toţi copiii, eu şi sora mea Arsinoe, care nu mult după moartea tatii s’a căsătorit cu prefectul Pompeiu. „La împărţirea moştenirii am lăsat fra­telui meu fabricile şi conducerea neguţătoriei, ba chiar şi casa din oraş, deşi ’mi­ se cuvenia mie, ca celui mai bătrân, în schimb am pri­mit moşia de lângă poarta canopică şi am umplut grajdurile cu cai nobili şi pivniţile cu vin tot atât de nobil. De acesta aveam trebuinţă, căci ziua era a băilor şi a jocuri­lor atletice, car’ nopţile benchetuiam, când la mine, când la prieteni, când în birturile dela Canopus, unde jocul şi cântările celor mai frumoase Grecoaice îndulciau ospeţele. „Ce au a face aceste locaşuri ale de­şertelor plăceri lumesci cu convertirea ta? — vei întreba. Ascultă numai! Când Saul s’a dus să caute măgarul tatălui seu, a aflat o coroană. „într’o 4* ne-am dus şi noi în barcele noastre aurite acolo şi Archidice Lesbiana ni-a pregătit în casa ei un ospăţ, un ospăţ, cum nici în Roma nu s’ar fi putut face. „Dela cucerirea cetăţii prin Diocleţian după răscoala lui Achileu, trupele romane, care au venit la Alexandria, se purtau destul de cu îngâmfare, între prietenii mei şi câţiva ofi­­ceri tineri din familii patriciane de la Roma s’au întâmplat de luni de­­jâ® dese frecări acolo în limba lor maternă, cu privire la asilele comunale şi de stat însă face proiectul. Şi nu ar fi numai un postulat al pedagogiei şi al umanităţii, ci şi o pretenţiune incontes­tabilă a legii despre egala îndreptăţire a na­ţionalităţilor, ca şi copiii din asilele comunale şi de stat să fie tractaţi în limba lor maternă. Cine scie însă, cum statul a nesocotit legea despre naţionalităţi în şcoalele poporale şi chiar şi în şcoalele medii, cel­ ce scie, că nu numai nu există un singur gimnasiu de stat, ci, mulţumită credinţei reale faţă cu legile a guvernului nostru, nu există nici o singură şcoală poporală comunală cu limba de propunere nemaghiară, acela nu-­şi poate face nici ilusiune, în care limbă au să fie tractaţi copiii nemaghiarilor în asilele comu­nale şi de stat. Pe aceasta se pare tocmai a fi zidit planul şoviniştilor. Planul lor se basează pe aceea, că cea mai mare parte a asilelor se va înfiinţa de cătră comune şi de­­cătră stat; dacă acum în aceste limba de con­versaţi­un­e e exclusiv cea maghiară şi dacă copiii nemaghiarilor cu sutele se vor iniţia în limba maghiară într’o etate, in care încă nici limba maternă nu au învăţat-o, — şoviniştii sperează, că mititeii nu vor mai veni nici-odată la cunoscinţa limbii lor materne şi vor uita în curând ceea­ ce au adus dintr’însa cu sine în asile. Voesce dl ministru să oblească calea unor asemenea uneltiri neconscienţioase, voesce el să sufere, ca instituţiunea umani­tară a asilelor de copii se fie redusă la o in­­stituţiune de maghiarisare cu sila?! — Aşa de departe poate şi va şi avea să ducă a­b­u­­sul, care se va face cu proiectul de faţă chiar şi în contra intenţiilor mai bune ale mi­nistrului , dar­ şi disposiţiunile clare ale pro­iectului trec preste măsura de lipsă şi permisă pentru „uşurarea însuşirii limbii maghiare“ şi periclitează învăţarea propriei limbi materne. Dl ministru cere adecă, ca copiii nemaghia­rilor să fie împovăraţi deja în grădinile şi asi­lele de copii cu învăţarea limbii maghiare. Căci articlul de lege 18 din 1879 despre in­troducerea limbii maghiare în şcoalele popo­rale s’a îngrijit în mod suficient, ca în Un­garia fiecare copil obligat la şcoală, chiar şi copiii celor mai săraci ţerani şi p fierb aibă prilegiu, de a învăţa limba maghiară, şi acela, care voesce se se înalţe la clasele mai înalte ale societăţii burgheze şi voesce să fie activ în vieaţa publică, acela învaţă limba statului în şcoalele civile, în gimnazii şi la universităţi într’o măsură, care poate să mul­ţumească pe cel mai înflăcărat patriot. Legile de pănă acum se îngrijesc deja destul, ca lu Ungaria fiecare să aibă „prilegiu“, de a în­văţa limba maghiară, nu e de lipsă, ca cu aceste exerciţii limbistice oficioase să se mai falsifice şi misiunea grădinilor şi asilelor de copii. Şi ar fi un atentat asupra desvoltării minţii şi caracterului copiilor nemaghiari, dacă s’ar voi să fie instruaţi în limba ma­ghiară în măsura plănuită de ministru. Căci în etatea dela 3—6 ani copilul nu ’şi-a VG.bic însuşi încă nici propria sa limbă maternă, nici în aceasta nu poate să dee expresiune vieţii sale interne, el însuşi încă nici nu a venit la conscienţă. Ce lipsă de considerare e deci, de a sili pe copil să se exprime în două limbi deodată în acest sta­diu, în care copilul se luptă cu sine însuşi şi cu prelucrarea celor mai elementare imaginaţiuni Onorată casă! Deoare­ce proiectul de faţă n­u ofere ceea­ ce eu trebue să pretind pentru cai, femei şi mai sciu eu ce, şi acum s’a nimerit, că tocmai cu aceşti domnişori ne-am întâlnit în birtul Archidicei. „A venit treaba la vorbe ascuţite, sol­daţii au răspuns în felul lor, în urmă ofen­­sări, ba după­ ce omul ne-a încălzit şi pe noi şi pe ei, a venit treaba la ceartă şi la ameninţări .Romanii au părăsit birtul înaintea noastră. „Cu cununile pe cap, cântând şi cu desăvîrşire fără grije li-am urmat după un timp oare­care şi mai ajunseserăm la port, când dintr’o stradă laterală a eşit şi ne-a atacat o ceată de oameni înarmaţi. „Luna era pe cer, şi pe unii dintre con­trarii noştri ’i-am cunoscut. Eu m’am arun­cat pe un tribun lung şi m’am prăbuşit apoi când el a căzut, şi eu în ţărînă împreună cu dînsul. Ce s’a întâmplat mai departe ? sciu numai ca prin vis, căci loviturile de săbii au căzut ca ploaia pe mine şi ’mi-a’a întunecat lumea. Sciu numai ce ’mi-a venit în minte aici în faţa morţii“. „Ei, ce?“ întrebă Ştefan. „’Mi-am adus aminte“, răspunse Paul roşind, „de prepeliţele mele de luptă din Alexandria, că oare căpâtat­ au apă. După aceea am căzut într’o inconscienţă adâncă. Mai multe săptămâni am zăcut aşa, căci eram tocat ca carnea de cârnăţei la casapul. Aveam douăsprezece rane, cele mai mici nici nu le am mai numărat, dintre care fiecare ar fi costat altuia vieaţa. Te-ai mirat adese de cicatricele mele“. TRIBUNA de la el, o promovare salutară a instituţiunii asilelor de copii, în special însă deoare­ce el nesocoteşte drepturile legitime ale limbii ma­terne, rog ca proiectul să se remită dlui mi­nistru spre o apreciare mai matură şi con­­scienţioasă. (Aprobări la Iaşi.) REVISTA POLITICA. Sibiiu, 14 Ianuarie si. v. Afaceri interne­in dieta din Budapesta se continuă desbaterea asupra proiectului de lege despre asilele de copii. Şedinţa de joi s-a început cu discursul de­putatului Andor Spener, care a sa­lutat proiectul faţă cu Mocsáry şi cu Saşii tocmai pentru răspândirea limbii maghiare ce se plănuesce prin el. El a propus, ca bărbaţii să se excludă din asile, deoare­ce lui un grijitor de sexul bărbătesc ’i­ se pare tocmai ca un gendarm femeiesc. După el a urmat secretarul de stat Berzeviczy şi a spus lucrurile, pe care le-am înregistrat la alt loc al numărului nostru de Vineri. După­ ce au mai polemisat cu oratorii săsesci şi Fenyves­sy şi Schwarz, a vorbit ministrul de culte şi instrucţiune publică. Madarász încă s’a ocupat cu cestiunea naţionalităţilor. Şedinţa s’a ridicat la 1 oară d. am, în ultima sa conferenţă, parti­dul independenţei şi din pa­tr­utieci-şi-opt a luat hotărîrea, că pentru cazul dacă în decursul desbate­rii speciale asupra proiectului de lege despre asifele de copii se va face pro­punerea, ca disposiţiunea proiectului despre „rugăciunile cuvioase“ să se remită comisiunii şcolare pentru o nouă consultare, — partidul nu va fi în con­tra acestei propuneri, cu reserva însă, ca copiii altor confesiuni să fie scutiţi faţă cu sila religioasă din partea con­fesiunilor care susţin asilele. Din Cisleithania­ Circulă faima, că guvernul austriac a adresat guvernului unguresc o represent­a­­ţ­i­u­n­e în privinţa noului tarif pe poveri, cu îndrumarea la urmările păgubitoare, care pot să se nască de aci pentru negocierile convenţionale cu Germania, în cea mai de frunte reu­­niune din Viena, în reuniunea in­dustrială din A­u­s­tr­i­a-de-j­o­s, a fost la 23 Ianuarie o discuţiune foarte viuă în această afacere în această adunare s’a fost prezentat o propunere pentru predarea unei petiţiuni cătră guvern, în care acestuia să ’i­ se tragă atenţiunea asupra pericolului ce ame­ninţă din partea tarifului unguresc pe poveri şi asupra datorinţei sale pentru scutirea industriei indigene. Toate reu­niunile înrudite să fie încunosciinţate de acest pas, pentru­ ca pericolul să de­vină la deplină conscienţă în întreagă Cisleithania. Motivarea neobicinuit de aspră a acestei propuneri sună: Dl Baross, contrar tractatului vamal şi co­mercial, a făcut o deosebire fundamen­tală între productele din amândouă păr­ţile, împovărând productele din Austria „Şi pe cine ’l-a ales atunci Atotputernicul pentru mântuirea ta?“ „Când m’am deşteptat“, continua Paul, „zăceam într’o cameră mare curată, după o perdea albă. Scula nu mă puteam, şi ca­ şi­­când aş fi aţipit numai atâtea minute, câte 4 de au fost aievea, eară am cugetat mai ân­­tâiu la prepeliţele mele, în lupta cea din urmă cea mai frumoasă prepeliţă a mea aşa de râu ’mi-a flecăit-o pe a lui Nicandru cel frumos, încât vai de ea, şi totuşi el se în­cercase a-’mi disputa premiul. Dar’ voiam sâ-’i aret eu! în caşul cel mai râu aveau sâ se mai lupte odată prepeliţele, car’ dacă Ni­­cadru nu s’ar fi învoit, aveam sâ-’l provoc în Palaestra la luptă cu pumnii şi sâ-’i zugrăvesc sub ochi un suvenir albastru, ca sâ nu-’şi uite ce-’mi este dator. Mânile­’mi erau încă debile, dar’ totuşi le-am făcut pumn când ’mi-am adus aminte de această afacere supărătoare. „Am sâ-’l!“ — şoptii aşa singur. — „Atunci am auzit, cum s’a deschis uşa camerei, în care zăceam, şi am vâdut, cum se apropiau cu respect trei bărbaţi de un al patrulea. Acesta îi salută cu dignitate şi totuşi afabil, îm­păturând o scrisoare ce tocmai citise. ’L-aş fi strigat bucuros, dar’ nu puteam des­chide buzele uscate, şi totuşi audiam şi ve­deam toate câte se petreceau în cameră lângă mine. „Deja salutul acestor oameni era neo­bicinuit. (Va urma,) cu taxe de transport, care întrec cu mult, taxele de transport ale productelor unguresci. O asemenea procedere nu se poate suferi şi guvernul trebue să pre­ceadă cu aceeaşi energie ca dl Baross. Căile ferate trebue să se administreze în ambele ţeri după aceleaşi principii şi conform tractatului vamal şi comercial. Prin urmare sau ministrul unguresc tre­bue înduplecat a-­şi retrage noul tarif, sau cerealele şi productele brute din Ungaria trebue tractate aşa cum se tractează cele austriace în Ungaria. Această propunere a fost primită în unanimitate. Raporturile comerciale dintre Austro-Ungaria şi Germania. „Hamburger Nachrichten“ aduc un articol vehement îndreptat în contra Austro-Ungariei. Foaia Bismarc­­iană îşi exprimă mulţumirea sa cu re­­sultatul desbaterii vamale. Domnilor din Viena li­ s’a luat posiţiunea cea bună şi au fost scoşi încă de cu bună vreme din concept. Totodată s’a îm­bunătăţit şi posiţia representanţilor ger­mani. Austria nu poate să-’şi jertfească industria pentru economia agricolă ungurească, z­iarul din cestiune trice, că nu ar fi de dorit, ca Germania se încheie cu Austro-Ungaria o convenţiune econo­mică. Austro-Ungaria nu va face con­cesiuni esenţiale, dacă nu mi­ se arată cu toată hotărîrea, că Germania nu e dispusă a aduce încă şi jertfe econo­mice pentru marele folos politic, pe care îl acoardă Austro-Ungaria prin tractat. Germania- In comisiunea budgetară ministrul de resboiu Kaltenborn a făcut nisce declarați­uni de tot paci­­nice. El a răspuns anume la o între­bare, că într’un timp ce se poate pre­­vedea nu mai sunt de lipsă noue referinţe militare, abstrăgând pe acele, care ar fi condiţionate prin re­forme necesare. Cestiunea desarmării generale. Faţă cu împărtăşirea z farului „Saale- Zeitung“ despre o pretinsă conversaţiune, care ar fi avut loc la dineul ministrului de finance despre cestiunea desar­­m­ă­r­i­i, „Reichsanzeiger“, monitorul ofi­cial al Germaniei, e autorizat a declara, că în decursul întregului dineu nu s’a vorbit nimic despre cestiunea desar­­mării. Toate câte se cuprind în acel articol, precum şi declaraţiunile ce s’au fost pus în gura împăratului sunt simple scornituri. Cestiunea succesiunii de tron în Belgia. Moartea neaşteptată a prinţului Balduin, a moştenitorului presumptiv al tronului din Belgia, a pus în primul plan cestiunea succesiunii de tron în Belgia. în Belgia e în vigoare legea sa­lică, femeile sunt adecă excluse dela succesiune. Deoare­ce regele Leopold al II-lea dela moartea decedatului seu fiiu Leopold încoace, dela 28 ianuarie 1869, nu posede decât fiice, coroana belgiană trece la fratele seu, prințul Filip conte de Flandria. Acesta are acum, după moartea prințului Balduin, numai u­n fiiu, născut la 8 Aprilie 1875, despre care se­­j­ice, că ar fi dea­semenea bolnav. Despre ceea­ ce ar avea să urmeze, dacă acesta nu ar ajunge să se urce pe tronul Belgiei, ne deslușesce următorul articlu din consti­­tuțiunea belgiană : Articlul 61. In lipsa de moştenitori de genul bărbătesc, regele poate ca aprobarea camerelor să-l şi nu­mească însuşi pe moştenitorul. Dacă în acest mod nu urmează numi­rea, tronul se declară în vacanţă. Raporturile dintre Serbia şi Bulgaria. „Odjek“ publică un articol des­pre raporturile dintre Serbia şi Bulga­ria. In acest articol se­­rice: Sârbia şi poporul sârbesc nu nutresc nici un fel de duşmănie în contra Bulgarilor şi-’i tractează pe aceştia totdeauna ca pe nisce fraţi. Noi ştim prea bine, ce ne­fericire ar aduce pentru amândouă na­ţiunile o ceartă dintre Sârbi şi Bulgari, dar’ noi respingem ori­ce invinuire în această direcţie. Bulgarii nu au decât să-­şi restrîngă aspiraţiunile lor la acele terene, care zac în lăuntrul graniţelor lor etnografice, şi antagonismul sârbo-bulgar va lua un capăt şi se va crea o basă sănătoasă pentru viitorul tuturor popoa­relor din Balcani. Bulgaria­„Pol. Corr.“ află din isvor bine informat, că în urma cunoscutului pas al representanţilor Germaniei şi Austriei, guvernul bulgar va d­e­­m­i­t­e pe străinii, care stau în serviciul statului bulgar, dacă nu mai există pro­babilitatea îndreptăţirii învinuirilor ri­dicate din partea Rusiei. Cu privire la sudiţii bulgari însă va cere dovedi. Gu­vernul bulgar se învoesce, ca orga­nele ruses­ti să-’i stee întru ajutor la eroarea culpabililor. Faptul e, că pănă acum elementele străine din Bul­garia nu au provocat intrevenirea auc­­toritâţilor. La cererea Bulgarilor din M­a­­cedonia, Sultanul, zice­se, ar fi nu­mit şi un al treilea episcop bulgar In Macedonia. Evenimentele din Brasilia. Din Rio­ de-Janeiro se împărtăşesce : întreg mi materiil­e şi-a dat de­mi­siunea presidentului republicei. „Agenţa Reuter“ anunţă: De­mi­siunea întregului cabinet a fost causată prin diferenţe de păreri cu pre­şedintele Da Fonseca în privinţa proiectului de porturi, deoare­ce Da Fonseca insistă, că interesele pentru spesele intreprinderii vor fi garantate. O altă causă a crizei o formează respingerea articolului din constituţiune, prin care legalitatea lucrărilor guvernului provi­­sor are de a fi rostită din partea congresului. CRONICĂ. Archiducele Francisc Ferdinand de Este va merge, — după disposiţiunile de pănă aci, — în 2 Februarie la Petersburg pentru o petrecere de 10 zile. Archiducele va fi însoțit de colonelul contele Leo Wurm­­brand-Stuppach, de FML­-ul contele Alexandru Vexkal-Gyl­le­nband și de prințul Gottfried Hohenlohe-Schillings­für­st, sublocotenent in reg. 9 de husari. * Un dar al Monarchului nostru pen­tru Imperateasa Germaniei. Din Viena se anunță, că Archiducele Eugen, care ca repre­­sentant al împăratului Francisc Iosif I. va merge la botezul fiiului al seselea al fami­liei imperiale germane, va da împărătesei un diam­aot în valoare de 40.000 fi. ca dar din partea Monarchului nostru. * z­iua nascerii împăratului german Wilhelm. Din Viena se telegrafează cu data de 24 i. c.: Din incidentul 4110, nas­cerii împăratului Wilhelm va avea loc un dineu de gală în Hofburg, la care sunt invitaţi ambasadorul german şi soţia acestuia. Cătră ameazi se va da la prinţul Reuss un dejun cu 52 cuverte. * Preşedinţi la tablele regesei sânt denumiţi următorii : la tabla reg. din Cluj: Eugen Berczelly, preşedinte de senat la tabla reg. din Pesta; la tabla reg. din Murăş- Oşorheiu: Paul Elekes, jude curia!; la tabla reg. din Oradea-mare : Iuliu Zádor, consilier ministerial în ministerul de justiţie; la tabla reg. din Cinci-Biserici: Stefan Blaskovics, preşedinte al tribunalului co­mercial şi cambial din Budapesta; la tabla reg. din Pojon : Coloman Le­ho­czky, jude curial ; la tabla reg. din Seghedin: Alexandru S­il­ley, jude curial; la tabla reg. din Timi­şoara: Andreiu Paiss, preşedinte de senat la tabla reg. din Budapesta. « Testamentul cardinalului Simor cu­prinde, după „Neue Freie Presse“, afară de disposiţiunile făcute pentru săraci, capital şi familia sa încă o disposiţiune, pe basa căreia toţi banii cruţaţi şi aflători în cassa sa au de a fi trimişi Sfântului Scaun, ca celui mai superior apărător al intereselor ca­tolice.* Reuniunea de cultură maghiară transdanubiană. Comitatul Albei­ Regale în ultima sa congregaţiune a luat hotărîrea, de a veni ca membru în ajutor cu 1000 fi. reuniunii de cultură maghiare transdanubiene. * Contele Hoyos. După­ cum e soiut din o telegramă publicată în unul din nu­­merii mai recenți ai ziarului nostru, contele Hoyos, ambasadorul austro-ungar din Paris,­­și-a scrintit un picior la patinat. După con­statarea medicilor însă, după­ cum­­i­ se anunță­­ziarului „Wiener Tageblatt“, rănirea contelui Hoyos nu e numai o scrintire, ci o frângere a osului pulpei, pentru a cărei vindecare se recere un timp de 5—6 săptămâni. * Sinuciderea unui fost vicecomite. Din Turda se scrie, că Dionisiu Veress, fost vicecomite al comitatului Turda-Arieş, s’a împuşcat în c ap. Causa sinuciderii se 4*®® a fi melancolia. Nenorocitul a fost un om avut. Vieaţa ’i-a fost asigurată pe 10.000 fi. Sinuciderea lui a făcut mare sensaţie în în­treg comitatul.* La universitatea din Budapesta sânt înscrişi 2558 ascultători. în timpul din urmă au petiţionat pentru de a fi înscrişi 427 ascultători. Nr. 11

Next