Tribuna, ianuarie 1893 (Anul 10, nr. 8-23)

1893-01-15 / nr. 10

Pag. 38 Corespondenţă din Viena, Viena, 21 Ianuarie. (Redeschiderea Reichsrathulm.) De Marţi camera deputaţilor care e întrunită şi, fără ori­ce incident,­­şi-a reluat desbaterile asu­pra budgetului, întrerupte la capitolul „Mi­nisterul de interne“. E ceva comic în modul cum camera îşi respalvă afacerile. Consfă­tuirile urmate între membrii guvernului şi re­­presentanţii marilor partide, n’au dus pănă acuma la nici un resultat; nu s’a putut ajunge la nici o înţelegere, între cele 3 cluburi, din care are să se compună viitoarea majoritate de cartel, privitor la programul elaborat de guvern. Ministrul-preşedinte şi astăzi încă n’are majoritate, şi totuşi desbaterile budgetului ur­mează înainte, ba chiar, după toate probabili­tăţile, ele se vor termina spre deplina mul­ţumire a guvernului. Contele Taaffe se află adecă într’o poziţie relativ foarte priincioasă faţă cu par­tidele, cu care stă în tocmeală; domnia-sa poate în ori­ce cas conta pe necondiţionata supunere a cluburilor polon şi Hohenwarth; prin urmare e vorba numai de a câştiga pe partidul liberal, aşa zisa „stânga unită“. Ea n’a găsit de cuviinţă pănă acuma a se arăta gata de a lua parte la compunerea unei ma­jorităţi stabile pe basa programului încheiat de guvern. Pentru a pute ţine socoteală de cerinţele speciale ale partidului liberal, con­tele Taaffe — se zice — a conceput planul de a-­şi fonna o majoritate încheiând cu fie­care din cele 3 partide câte un arangiament deosebit. în tot caşul însă şi aceste instiinţe s’ar lovi de multe pedeci; căci preşedintele clubului polon, deputatul Iavorski, declarase acum câtva timp într’un mod foarte hotărît, că dacă guvernul ar isbuti se formeze o ma­joritate, principiul fundamental al învoelii ar trebui se fie absoluta egalitate a partidelor, înse tocmai prin încheierea contractelor deo­sebite cu fiecare partid nu s’ar ajunge la în­deplinirea acestei condiţiuni. Contele Taaffe pare a fi părăsit şi acest plan, căci negocierile între guvern şi cei trei preşedinţi de club pot fi privite ca amînate. în modul acesta contele Taafte a scă­pat de ori­ce grije de majoritate pănă la toamnă, când precum se zice, va trebui se se iee o hotărîre definitivă. Bine­în­ţeles că negocierile sânt numai am­înate, car’ nu rupte de tot, aşa încât situaţia seamănă cu un fel de armistiţiu. Prin a­minarea prealabilă a negocierilor, al căror resultat favorabil par­tidul liberal mult îl doreşte, el se află în ne­putinţă de a face guvernului opoziţie din prin­cipiu. Ba şi mai mult, el va fi silit a vota guvernului nu numai budgetul, ci a se arăta amabilă şi în alte privinţe, dacă vrea se-­şi păstreze bunăvoinţa ministrului-preşedinte, în urmarea desbaterilor asupra budge­telor speciale foarte puţine cestiuni arată un oareşi­care interes. La capitolul „Lucrări de drumuri şi pentru regularea rîurilor“, deputatul creştin-socialist Dr. Gessmann a dovedit că causa principală a inundaţiunilor de pe câmpiile rîului March, unde ţeranii au fost aduşi la sapă de lemn, stă în greşelile comise de inginerii aşa pore­clitei „Comisiuni pentru regularea Dunării“, în discuţiunea asupra budgetului ministerului pentru apărarea ţerii, de asemenea un deputat creştin-social, profesorul Schlesinger, a cerut guvernului ca la împărţirea furniturilor pen­tru armată se aibă în vedere înainte de toate pe industriaşii mici şi pe meseriaşi, care nu se dee toate industriaşilor mari, cum se practica pănă acum. Chiar de la începutul şedinţelor partidul liberal şi presa lui a pus la cale o intrigă în contra bătrânului preşedinte al camerei, Drul S­m­o­­­k­a. Demult încă nu-’l pot suferi cei­ ce monopolisează numele de liberali, tocmai fiindcă S­molk­a îşi îndeplineşte datorinţa cu cea mai lăudabilă obiectivitate şi nu vrea să le facă joc, retrăgând cuvântul sau aducând altfel la ordine pe deputaţii care nu plac „stângei unite“. Primul vicepreşedinte al camerei, ca­valerul Chlumetzky, ţinându-se de partidul liberal, prea are desvoltat spiritul părtini­tor ; de aceea mulţi partisani de ai lui nu-’şi pot stăpâni dorinţa de a-’l vedea pe Chlu­metzky ocupând scaunul presidenţial în locul lui Smolka. Fiind însă că d-sa din pricina boalei n’a putut presida la redeschiderea par­lamentului şi a fost silit să ceară un concediu de 4 săptămâni, presa jidano-liberală s’a gră­bit să împrăştie sgomotul, că Dr. Smolka ar fi obosit de sarcina ce o poartă şi ar vră să se descarce de ea. Dintr’o declaraţie a lui Smolka reese însă, că asemenea ştiri sânt cu desăvîrşire neîntemeiate şi isvor­ul lor nu e de găsit decât în dorul „stângei“ de a înlocui pe nepărtinitorul Smolka prin liberalul Chlu­metzky, care tocmai prin părtinirea şi pur­tarea sa provocătoare s’a făcut peste tot ne­plăcut tuturor celelalte partide din parla­mentul nostru. Despre gimnasiul din Beiuş­ în timpurile mai noue numai lucruri triste ne-am dedat a auzi şi a scrie din Beiuş. Soartea şi înflorirea unicului institut românesc din părţile ungurene trebue să in­tereseze în gradul suprem pe toţi Românii de bun simţ, precum în adevăr vedem, că la acest institut se adună din toate colţurile lo­cuite de Români din Ardeal şi Ungaria, se adună tineri cu droaia, aşa că numărul ele­vilor în estan a trecut peste 350, un număr acesta, ca­ şi­ care numai pe timpul redeştep­tării noastre găsim. Semn îmbucurător ar fi acesta, dacă tot atunci n’am vedea lucruri care trebue să umple de îngrijire şi întristare pe toţi Românii. Pe când adecă numărul elevilor creşte din an în an, între profesori, a căror lucrare neobosită ridică nivelul institutului, se observă o mişcare care va fi în stare să strice foarte mult renumelui bun ce ’şi­ la câştigat gimna­siul. E vorba adecă de depărtarea mai multor profesori dela institut şi de nemulţu­mirea generală ce a cuprins pe profesori, de mâhnirea şi desnădăjduirea în viitor care se observă la ei. S’a putut ceti şi în coloanele acestui ziar, că profesorul I. Papp a trecut în ser­viciul statului, Vasilie Ştefanica concurge la postul de notar comunal în Ocuriş, comit. Bihor, şi are şanse foarte bune de reuşire. C. Ardelean cere parochie, care ceialalţi aşteaptă cu dor se poată scăpa de aici. O mişcare foarte serioasă şi îngrijitoare e aceasta, care va strica mult institutului, că de se vor şi su­plini depărtaţii, nou veniţilor le va fi de lipsă prada de 2—3 ani, pănă când vor pută lucra cu folos pe terenul spinos al educaţiunii. Ca unul, care mult m­e interesez de înaintarea neamului românesc în ale culturii şi în special de înflorirea gimnasiului din Beiuş, cu adâncă mâhnire sufletească observ această mişcare, am ştirb­it după causa ne­mulţumirii lor, şi trebue să constatez, că sta­rea lor e deplorabilă, îngrijirea despre soartea lor foarte maşteră. Abstrăgând dela împre­­giurarea, că Beiuşul în timpul din urmă s’a scumpit în mod considerabil în toată ’privinţa, şi că din 1000 fl. a trăi cu familie, de multe­­ori numeroasă, e foarte greu, a pune la parte ceva pentru viitor e imposibil, şi plata aceea mai puţin decât modestă cum li­ se serveşte? Auziţi şi vă miraţi ! După trei luni, la mijlocul, ba de multe­ ori la finea lunii a patra. Şi să zică cineva că trăim în Europa? închipuiţi-vă pe sărmanul profesor în decurs de trei luni căciulindu-se mai unuia, mai altuia, schind­ind nişte bănişori ce-’i sânt de lipsă pentru susţinerea casei, căutaţi-’l umi­­lindu-să Grecului pentru­ ca să capete cu pro­cente teribile, a conta, pe trei luni, după trei luni fuge ici şi colo, plăteşte unde poate, căci de ’i-a obvenit ceva neprevăzut, ce-’i strică calculul, urmează datoria din care ori­cât se sbate, nu mai poate eşi. Iată soartea unui dascăl român, care ’şi-a sacrificat vieaţa unui ideal! Şi între astfel de împregiurări a vorbi de lucrare spirituală, de activitate literară, e într’adever ridicol. Şi să nu cugete cineva că doar’ speranţa în viitor îi nutreşte, căci trebue să spunem, că încă nici un profesor n’a ajuns din Beiuş de-a dreptul la parochia de clasa primă, împreunat cu familie, când nu mai poate suporta gretutăţile şi datoriile, după­ ce în zadar a cerut parochii de Doamne-ajută, cere ori­ce parochie, numai să scape şi încă se bucură dacă provedinţa dovină îi dărueşte încă atâţia ani, ca cu mult chin şi vai să-­şi poată plăti înainte de moarte datoriile, să nu fie silită sărmana văduvă şi orfanii, pe lângă neajunsurile aşa numitei pensiuni preoţeşti de 150, să se şi ruşineze la amintirea iubitului lor. Iată viitorul. Provocarea la trecut, când profesorii se îndestul­au cu 600 şi mai puţin, nu se poate primi, una pentru­ că traiul s’a scumpit, alta pentru­ că acelora nu le era profesiunea in­struirea, căci precum se vede din raportul di­­rigentului gimnasial an. 1889/90, partea cea mai mare dintre ei, după serviciu de 1/2, cel mult trei ani, părăsiau institutul, car’ dacă aflăm câte unul, că a stat mai mult timp, pe acela cu acte putem documenta, că numai după ani îndelungaţi ’şi-a putut cuita datoria. Eu din parte-’mi ’i-am întrebat pe pro­fesori, că astfel stând lucrurile, pentru­ ce nu le desfăşură acestea înaintea celui mai com­petent, înaintea episcopului, care şi pănă acuma, cu mână abundantă a sperat sute de mii pentru zidirea gimnasiului, şi care cunos­când starea deplorabilă a profesorilor sei, care representă spiritul gimnasiului, nu va întâr­zia a tinde mână de ajutor, ori dacă a probat această cale, şi nu li-a succes, în interesul familiei lor, pentru­ ce nu au cercat pe calea superiorităţii didactice a-’şi validita justele lor pretensiuni ? ’Mi­ s’a răspuns, că dela episcop la plângerile lor răspuns nu li-a venit, calea a doua, ca Români, şi supuşi fii ai episcopului lor, nu voiau, pănă e posibil, să o probeze. Din acest motiv cearcă ei se scape de institut, unde soartea lor e asemenea unor pari, care nasc în miserie şi mor cu ruşine. Lucruri triste sânt acestea, le scriu însă pentru­ ca aceia, care sânt interesaţi, să se trezească, şi dacă într’adevăr doresc înflorirea institutului, să nu întârzie a veni cu ajutorul lor, mai ales îl rog pe Excelenţia Sa, care a dat mii de probe despre iubirea sa faţă cu institutul acesta, se­­ şi îndrepte privirile sale asupra sorţii acestor miseri oameni, şi să le asigure existenţa şi viitorul lor astfel, ca cu inimă liniştită să lucre pe terenul spinos ce ’şi­’l-au ales, ca din lucrarea lor să aibă folos naţiunea, care nu e în stare să le remunereze altfel ostenelile lor decât prin recunoştinţă. Beiuş, 14 Ianuarie 1893. Un iubitor al institutului. TRIBUNA CRONICĂ Căsătoria Arch­iducesei Margareta Sofia. Conform programului, Marţi 24 c. s’a celebrat cu mare pompă cunun­a Archidu­­cesei Margareta Sofia cu ducele Al­brecht de Wü­rttemberga în biserica parochială a Curţii. încă înainte de oarele 11 s’au adunat în Hofburg toţi membrii fa­miliei imperiale, tânăra păreche, principii bavarezi şi wü­rtembergiani, dignitarii Curţii şi generalii aflători în Viena. Trabanţi şi gar­dişti în uniformele lor strălucitoare formau spalier de la apartamente pănă la intrarea în biserică. Stradele şi piaţele ce duc la Burg erau înţesate de un public numeros, mai ales dame. Punct la 11 care cortegiul s’a pus în miş­care cătră biserică, care era splendid împodo­bită. împăratul, regele din Wi­rtemberga şi tinăra păreche au fost întimpinaţi la intrarea în bi­serică de cătră cardinalul Dr. G r u s c h a, ca pontificant. După aceste cardinalul şi cu clerul au ocupat loc la altar. împăratul şi regele Wü­rtembergei au condus tinăra păreche îna­intea altarului şi apoi s’a început ceremonia cununie. Cununia terminată, cortegiul s’a în­tors în apartamentele Curţii. Tinăra păreche era în frunte, urmau apoi împăratul şi regele Wi­rtembergei şi apoi ceialalţi oaspeţi în or­dinea în care au venit. * Dragoste nu glumă. Ni­ se scrie de lângă Deva: în adunarea comitatensă ţinută la 28 Decemvrie st. n. în Deva, între alte obiecte a fost şi alegerea comisiunii centrale. Vicespanul ca se poată reuşi cu candidaţii sei a convocat înainte de alegere pe toţi notarii la consultare. Această împregiurare a dat însă contelui K­u­n şi consoţii lor oposiţionali a spune vicecomitelui, că face politică în congrega­­ţiune. După mai multe vorbiri punându-se pe tapet alegerea comisiunii centrale, pe lista co­mitelui ori guvernamentală, cată aşa din dra­goste s’au pus şi au fost aleşi, ce mai ştii la a cui intervenţiune, şi patru Români: Ştefan Rădic, protopop; V. Dăm­ian, protopop; George Dănilă din Hunedoara şi Ioan Si­­mionaş Se te iai de gând cum de n’a fost pus Ambrosiu B e r z a n, primarul din Haţeg, pe listă? Acesta era cu mult mai potrivit în locul dlui Simionaş, cunoscut de om drept şi cu trecere şi la Români. Lista oposiţională fireşte a căzut. Oposiţionalii în număr de şese, care au fost aleşi în comisiune în frunte cu bar. T. Bornemisza,­­şi-au dat demisiunea din comisiune. Precum se vede şi Maghiarii, când nu le vine bine la socoteală, se folosesc de pasivitate. Ce să mai zici apoi de Români? Sântem curioşi pănă la extrem ce activitate vor desvolta noi aleşii Români, cei externi, în comisiune!! Le vom urmări activitatea, şi vom fi fericiţi să nu se deoache cumva. Cinei. * Infamie maghiară, în şedinţa dela 20 c. a camerei maghiare, la desbaterea asu­pra operei maghiare s’a întâmplat un incident care aruncă o lumină foarte drastică asupra părerilor ce domnesc în cercurile camerei ma­ghiare faţă cu noi celelalte naţionalităţi. între cei care au luat cuvântul la acest obiect a fost şi deputatul Fenyvessy. El a supus unei aspre critice administraţiunea operei din causa piesei ce s’a jucat pe scena aceleia cu prilegiul representaţiei de gală la iubileul în­coronării. Şi iată de ce: „La iubileul Re­gelui“ — a zis între altele vorbitorul — „a avut loc la operă o representaţie de gală. În loc însă ca intendentul se fi folosit această ocazie spre a presenta străinătăţii o operă ma­ghiară sau un balet frumos, ’şi-a representat opera sa proprie, care poartă titlul „ Hazánk“ (patria noastră), şi pe care fiecare Maghiar o poate asculta numai roşind. Pentru­ că musica e banală şi sub ori­ce critică, libretul ne arată însă sub titlul „Hazánk“, ca să vadă străină­tatea, Valahi, Slovaci Raţi şi Şvabi“. De la un şovinist exaltat ca Fenyvessy nici nu e mai mult de aşteptat. Dar’ e o infa­mie că s’au aflat chiar şi în partidul guvena­­mental voci care au dat dreptate unui descre­­erat, în Viena încă au fost aduse cu acel prilegiu toate naţionalităţile pe scena, fără însă ca un deputat austriac se se fi aflat jignit sau să roșească cum au roșit Maghiarii. * Concert. Corul român gr.-or. din Ali­­bunar sub conducerea dirigentului Teodor Pe­­trișor arangiază astăzi un concert împreunat cu petrecere socială.* Bal. Casina română din Beiuș va arangia la 11 Februarie n. în sala ospătăriei opidane de acolo un bal în favorul bibliotecei sale. Preţul de intrare: Pentru persoană 1 fl., pentru familie după plac, începutul la 8 oare seara. Ofertele marinimoase şi suprasolvirile se pri­mesc cu mulţumită şi se curtează în public. * Necrolog. Primim următorul anunţ fu­­nebral: Elena Haliţă, ca soţie; Elisabeta măr, Chibulcutean, Solomon, profesor în Bârlad (Ro­mânia), Alexandru, când. de prof., ca fii; Fră­­sina, ca soră; Vasile Chibulcutean, not. com., ca ginere; Emil şi loan, elevi de farmacie, în Bârlad, Grigore, şcol. gimn . Elena şi Eugenia, ca nepoţi, precum şi numeroşi consângeni şi afini cu inima frântă de durere aduc la cu­noştinţă, că neuitatul lor soţ, tată, frate con­­sângean şi fin Maxim Haliţă, fost învăţător, not. c., magistru postal şi curator primar bi­sericesc etc., după o vieaţă plină de activitate desvoltată cu mult zel şi lăudabilă ardoare întru promovarea căuşelor de interes public bisericesc şi comun,­­şi-a dat blândul suflet în mânile creatorului, Duminecă­ în 22 ianuarie st. n. a. c. la 4 oare după ameazi, în al 67-lea an al etăţii şi al 40-lea al fericitei sale că­sătorii. Osemintele scumpului decedat se vor astruca după ritul bisericii gr.-cat. Mercuri la 25 Ianuarie st. n. a. c. la 11 oare a. m. în cimiterul gr.-cat. din loc. Sângeorgiul-ro­­man, la 22 Ianuarie 1893. Fie-ți ţărîna uşoară şi memoria eternă!* Atestat clasic de conduită patrio­tică. „Pester Lloyda (nrl. de la 25 c) înre­gistrează faptul suspendării profesorului Ghiţă P­o­p­p din cuvânt în cuvânt astfel: Cu pri­legiul unei sărbări şcolare ţinute astă-toamnă, profesorul de la gimnasiul „valah“ din Braşov, Popp, a ţinut un discurs, publicat şi în „Tribuna“, cătră tinerime, îndemnându-o la ură în contra Maghiarilor. Fiind­că gimna­siul stă sub consistorul archiepiscopesc, me­­tropolitul Roman a introdus în contra lui Popp o cercetare, după al cărei resultat acesta a fost suspendat de la profesură -85-Alegerile pentru curtea cu juraţi în Budapesta, în curând vor avă loc în Bu­dapesta alegerile pentru curtea cu juraţi, între candidaţi figurează mai mulţi jidani. Astfel în cercul VI, au fost candidaţi: Petru L. V i e­­­m e n i g şi Enric Blau, ca juraţi ordi­nari, Carol Wi­llbur­ger şi Adolf Wei­ssfel­d suplenţi, în cercul VII. Samoil At­lass şi Carol Sich ca juraţi ordinari; în cercul IX. Francisc Woith şi M. Hock juraţi ordinari, Iosif Kreiss şi I. Payer suplenţi; în cercul X. Ferdinand Kaiser şi Coloman Koltay ca juraţi ordinari. •X­* împăcarea lui Milan cu Natalia, în scrisoarea în care fostul rege Milan notifică regenţei împăcarea cu consoarta sa, a exprimat şi rugămintea reginei, că ministrul-preşedinte să pună la cale anularea actului de divorţ, în urma acesteia, sinodul a ţinut la 10 ia­nuarie o şedinţă, la care au luat parte toţi episcopii şi au declarat cu unanimitate, că divorţul a fost pronunţat de fostul metropolit Theodosiu într’un mod contrar canoanelor şi legilor şi că prin urmare căsătoria părechei regale de drept există. Pe baza acestei ho­­tărîri metropolitul a dat din nou binecuvân­tarea sa legăturii conjugale , pentru care lucru regele Alexandru a mulţumit personal me­trop­olitului Ca consecvenţă a împăcării, se aşteaptă reîntoarcerea amândurora soţilor în Sârbia, unde vor trăi parte la Belgrad, parte la Niş. Mai mulţi suverani a­u trimis celor împăcaţi felicitările lor prin fir telegrafic. Ministrul R­u s i­e i în Belgrad, P e r s i a n i dea­semenea ,i-a felicitat prin telegraf. Italia despre noi. Ziarul italian „Ve­ne­to“ publică un articol întitulat „Maghia­­ria şi Maghiarii“, din care scoatem următoarele rînduri: „Există în Europa o ţeară, unde înfloreşte sclăvia, dacă nu după nume atunci de­sigur de fapt, şi ţeara acea­sta e Ungaria, unde cetăţenii de naţionalitate nemaghiară, sânt adevăraţi robi ai stăpânirii maghiare atât fisiceşte cât şi moraliceşte, în Ungaria trăesc 10 milioane robi, cu toate că ne aflăm la sfîrşitul veacului al XIX-lea“. După aceasta foaia italiană explică poziţia de drept de stat a Ungariei şi se întreabă: „Prin urmare ce voesc Maghiarii? Toate le vreau. Voesc se absoarbe toate naţionalită­ţile nemaghiare, şi spre ajungerea acestui scop, care, culmea egoismului şi celui mai bru­tal. . (aici vine un termin ce nu se poate reproduce), asupresc celelalte popoare în modul cel mai neîndurat“. Aducând câteva exemple concrete bine cunoscute întru sprijinirea afir­mării de mai sus, ziarul sfîrşeşte: „Maghiari­lor le lipsesc două însuşiri indispensabile pen­tru a fi demni de libertatea de care se bucură: pătrunderea politică şi respectul libertăţii al­tul. Dacă nu vor şti să-­şi înfrâneze şovi­nismul, se vor prăbuşi tot aşa de repede pre­cum s’au urcat“.* Ţareviciul în Berlin. Firul telegrafic ni-a adus ieri ştirea că moştenitorul tronului rusesc a sosit la 24 c. în Berlin. La sosire erau presenţi la gară, afară de împăratul, toţi principii casei regale, principii presenţi aici şi în Potsdam, precum şi generalii. înaintea gării era purtat un escadron din garda imperială, care înaintea ambasadei ruseşti, unde a descins Ţare­viciul, o companie de onoare. La sosirea trenului în gară garda de onoare a salutat, car’ mu­sica a intonat imnul rusesc. împăratul ’l-a îmbrăţişat şi sărutat de mai multe­ ori. Ţare­viciul purta uniforma regimentului seu de husari vestfalian şi insigniile ordului „Vulturul- Negru“. De la gară împăratul şi Ţareviciul au plecat în trăsură de gală deschisă la pa­latul ambasadei ruseşti, unde contesa de Şu­­v­a­­­o­v a salutat pe Ţareviciul. Edarea unei foi pedagogice, în conformitate cu concursul din anul 1891 al adunării generale a „Reuniunii învă­ţătorilor ort. or. români din districtul Sibiiului“, comitetul central a presentat adunării generale din anul trecut un proiect motivat asupra edării unei foi pedagogice. Extragem din acest proiect următoarele: în urma unei însărcinări primite de la venerabilul sinod arch­idiecesan din a. 1885, o comisiune compusă din profesorii seminariali Ioan Popescu, Dr. I. Crişan şi Dr. D. P. Bar­­cianu, a presentat încă sinodului din 1886 un proiect pentru înfiinţarea şi susţinerea runei foi pedagogice, în anul 1890 în adunarea generală a „Reuniunii învăţătorilor din tractul Sibiiului“, membrul Dr. Petru Span a sufevat de nou ne­cesitatea înfiinţării unei foi pedagogice, şi aceeaşi reuniune în adunarea sa din Noemvrie 1891 a şi îndreptat cătră venerabilul consistor ru­­garea pentru sprijinul necesar în edarea de cătră această reuniune în conlucrare cu ce­lelalte reuniuni surori a unei foi pedagogice, care veneratul cons, prin hârtia sa cu data de 13 Februarie a. c. nr. 693 școl. a îndrumat reu­niunea ca mai întâiu să se pună în conțele­­gere cu celelalte reuniuni, și prelucrând ma­terialul trebuincios să-­l presente consistorului în formă concretă. Conformându-se acestora, comitetul reu­niunii din districtul Sibiiului a trimis şi celora­­lalte reuniuni învăţătoreşti următorul proiect spre deliberare: 1. Având în vedere adânc simţită nece­sitate, ca mai ales învăţătorii şcoalelor noastre poporale, şi după terminarea pregătirii în in­stitutele preparandiale, necurmat se poată lucra la ulterioara cultivare în chemarea lor, se recunoaşte de neapărată trebuinţă înfiin­ţarea şi susţinerea unei foi pedagogice pentru învăţătorii şcoalelor noastre poporale în prima linie, dar­ apoi şi pentru alţi iubitori şi inte­resaţi în ale şcoalei şi educaţiunii. 2. Deşi se recunoaşte importanţa cea mare ce ar ave­ o o foaie pedagogică menită a servi intereselor şcolare generale din în­treaga metropolie, unde s’ar cuprinde şi afa­cerile şcoalelor medii, idee salevată în adu­narea generală din anul trecut a „Reuniunii învăţătorilor din districtul Braşovului“, totuşi având în vedere, că o lărgire atât de mare a basei lucrării ar face foarte anevoioasă exe­cutarea planului, pare a fi mai recomandabilă o raţională îm­­părţire a muncii şi pe acest teren, şi astfel, cel puţin pentru viitorul mai­­ apropiat, foaisa pedagogică intenţionată ar ave să mărginească la afacerile şcoalei poporale, fără­ ca prin aceasta să fie exclusă tractarea de lucruri de interes general pentru toate şcoalele din metropolie. 3. Având în vedere că este de dorit şi folositor, ca în procederea învăţătorilor în toate şcoalele să se observe oare­care uniformitate, şi ca învăţătorii şi după terminarea pregăti­rilor teoretice în institutul preparandial să ră­mână în continuu contact cu acesta şi cu di­recţiunea pedagogică dată de dînsul, edarea foii amintite are să se facă în Sibiiu prin îm­preuna lucrare a profesorilor dela seminarul arch­idiecesan, a membrilor reuniunilor învăţă­toreşti din ţeară şi a altor bărbaţi de şcoală. 4. Având foaia să servească mai ales in­teresele şcoalei poporale şi să fie totodată şi organ al reuniunilor învăţătoreşti, ea va cu­prinde : a) Articoli începători de materie peda­­gogică-didactică atât din stadiul, în care se află azi ştiinţa pedagogică şi a didacticei, ca şi din stadiile acelora din trecut, fiind trac­tate sau originale sau reproduceri din operele pedagogilor mai de renume, scrise în stil cât se poate mai accesibil înţelegerii învăţătorilor; b) Lecţiuni de model pentru învăţătorii din şcoalele poporale;­­c) Dări de seamă şi anunţuri despre opu­rile de interes pentru înaintarea educaţiunii şi a învăţământului; d) Din cas în cas ştiri din organisaţiu­­nea externă a şcoalelor şi despre activitatea reuniunilor învăţătoreşti, toate ţinute în în­ţeles strict obiectiv. 5. Având în vedere, că dacă e ca lu­crarea să se săvîrşească în mod corespunzător scopului, foaia nu poate fi expresiunea vede­rilor numai unei singure persoane, redactarea ei nu se va lăsa în mâna unui singur individ, ci se va încredinţa unui comitet de redacţiune compus din 4 persoane şi numit pentru prima­­dată de consistorul archidiecesan după înţele­gerea luată cu corpul profesoral de la semi­narul „Andreian“, sau dacă se va realiza până atunci idea salevată, de a se întruni un fel de congres didactic în formă de întrunire a delegaţilor tuturor reuniunilor învăţătoreşti din archidiecesă, după ascultarea părerii acestor delegaţi, care pentru viitor reîntregindu-se prin cooptaţiune. Acest comitet alege din sinul seu pe redactorul responsabil şi în şedinţe săptămânale îşi dă părerea motivată asupra publicării sau nepublicării în foaie a articole­­lor, fie aceştia veniţi dela membrii comitetului de redacţiune, fie de la colaboratori din afară. if Situaţia în Egipet. După telegrame mai noue din Cairo situaţia în Egipet se în­curcă tot mai mult şi posiţia Englezilor acolo devine din zi în zi tot mai mult critică. Chedivul ia o atitudine tot mai duşmănoasă în contra Angliei şi pregăteşte apărarea au­tonomiei Egipetului în contra încălcărilor Angliei. Mişcarea anti-engleză în capitală şi provincie e în creştere. Măsurile luate pănă acum de Anglia se mărginesc numai la întă­rirea garnisoanei spre a scuti siguranţa ame­ninţată a Europenilor. Nr. 10

Next