Tribuna, noiembrie 1893 (Anul 10, nr. 243-266)

1893-11-26 / nr. 263

Pag. 1050 vieţii statului, familia sau căsătoria va fi sub­ordonată unui drept de stat unitar. Pentru acest scop trebue înlăturate mai întâiu pedecile, care ţin în loc consoli­darea unitară a naţiunii, trebue reduse la un minim contrastele ce nas­c din deosebi­rile confesionale. Mai trebue, ca acolo, unde deosebirile nu au drept de a exista, se se re­glementeze prin o procedură de stat, în stare a deştepta şi mări conştienţa unităţii............. Această instituţiune (căsătoria în forma ei de azi, Red. „Trib.“)... ridică şi din punctul de vedere al dreptului de stat şi politic mari ziduri despărţitoare, care opresc ca­se de desvoltare desăvîrşită în cetăţeni conştienţa unităţii... Dreptul matrimonial constitue o parte a reglementării vieţii de stat. Dacă această reglementare nu se face în o formă unitară obligatorie pentru toţi, atunci vieaţa naţiunii va fi lipsită de unitate în cestiuni im­portante. Dacă deosebirea de rasă, naţiona­litate şi religiune formează în vieaţa naţiunii sfere neatîrnătoare una de la alta, atunci vieaţa culturală deosebită va ava efect desastros asu­pra întregei vieţi de stat şi îndeosebi acolo unde se întâlnesc divergenţele naţionale şi re­ligioase. Aceste divergenţe neliniştesc unitatea vieţii de stat__Existenţa deosebitelor sisteme de drept confesional şi neaternarea lor de la ordinea de drept a statului împedecă naşterea unui puternic şi unitar sentiment de drept naţional“. D­e­hi­­­i despre reformele bisericeşti maghiare. In cestiuni religioase­ bisericeşti partidul ceh­tinăr ocupă punctul de vedere al ideilor înaintate într’o măsură încât une­ori prin apă­rarea lor prea îndârjită face pe unele ele­mente mai moderate să stee în reservă faţă chiar cu cestiuni esenţialmente naţionale cehe. Aşa spre ex. proprietarii mari cehi nu s’ar abţină poate adese­ori dela sprijinul luptei na­ţionale, dacă modul de a combate propune­rile religioase la Cehii-tineri ar fi mai domol. Deşi dar’ organul lor „Ndrodni Listyu, din punctul seu de vedere în afaceri religioase, vede un oare­care „progres“ în idei „liberale“, totuşi scrie următoarele: „Idea maghiarizării, idea întăririi statu­lui maghiar, strîngerea şi condensarea socie­tăţii maghiare prin alungarea diferitelor zi­duri de despărţire confesionale, care frângeau puterea unită a societăţii maghiare şi erau pe­­decă pentru tendenţele maghiare întru con­topirea desăvîrşită cu centrul existenţei naţio­nale maghiare, toate acestea vor fi factori hotărâtori în desbaterea proiectelor guvernului. Aceste consideraţiuni vor influenţa şi acolo, unde glasul ideilor înaintate n’are ascultare, car’ importanţa reformelor în vieaţa practică pentru idea naţională şi de stat maghiară va exercia efectul ei în rîndurile, în care altfel domneşte resistenţa contra lor din punctul de vedere confesional şi conservativ. „De aceea noi nu putem privi refor­mele numai din punctul de vedere al liberalismului nostru şi al idei­lor noastre avansate, noi care salut­­ăm ori­ce progres şi în rîndurile adver­sarilor noştri, nu putem fi orbi nici faţă cu împrejurările, care-­l însoţesc şi care nici­de­­cu­m­ nu însemnează­­ progres. E cu neputinţă să nu vedem scopuri ascunse, nutrite de guvernul maghiar contra naţionalităţilor ne­maghiare ale statului ungar în realizarea unei lucrări, care ar trebui să stee mai presus de ori­ce asemenea portiţe de dos. . . „Ele (reformele) ’i-ar câştiga alt nume guvernului şi cu totul altfel ar judeca lumea despre sinceritatea liberalismului seu, dacă cabinetul W e k e r­­ e ’şi-ar dovedi liberalismul şi prin legi, care ar asigura într’adevăr, car’ nu numai pe hârtie, libera desvoltare a na­ţionalit­ăţilor nemaghiare, scoţându-le de sub apăsarea şi sclăvia în aceeaşi vreme, când Ungaria păşeşte. . . „Aşa stând lucrurile şi privind situaţia actuală în care se află popoarele din Ungaria înrudite cu noi, pricepem cu desăvîrşire opoziţia lor în contra reformelor guvernu­lui, care cu un picior vrea să păşească pe calea progresului, care cu celalalt calcă cele mai sfinte drepturi ale omului şi naţiunilor fără pic de milă, cu furia feu­dalismului medieval“.­ ­ Proiectul de lege despre dre­ptul matrimonial. Capitolul al patrulea. N­evalabilitatea căsătoriei. (Urmare.) §. 78. Luarea la cunoştinţă a autori­tăţii de tutelă este egală cu a aceleia a re­­presentantului legal, al tatălui sau al mamei, a căror învoire ulterioară este îndestulitoare pentru delăturarea atacării. Când la aceasta este îndestulitoare în­voirea ulterioară a amândurora şi luarea la cunoştinţă s’a întâmplat în zile diferite, atunci terminul trebue să fie calculat din ziua luării la cunoştinţă ulterioare. Luarea la cunoş­tinţă de mai înainte a aceluia, care într’aceea a fost îndreptăţit la învoire, trebue astfel privită, ca­ şi­ când el ar fi primit aceasta în acelaşi timp cu îndreptăţirea. §. 79. în cazul §. 72 în decursul ter­­minului stabilit pentru autoritatea de tutelă, poate şi minoreanul, pr­ecum şi representantul legal sau tatăl sau mama, a căror învoire lipseşte, să aducă atacarea căsătoriei la va­loare. Atacarea îşi perde însă valoarea, când autoritatea de tutelă în decurs de trei luni, socotite de la publicarea oficioasă, nu­­şi-o în­suşeşte. §. 80. Dacă soţul e împedecat prin forţă sau incapabilitate de acţiune în atacarea căsătoriei, expirarea terminului e suspendată câtă vreme durează această pedecă. Această dispoziţie e a se aplica potrivit, dacă representantul legal amintit în §. 78, tatăl sau mama sânt împedecaţi a înştiinţa tutoratul. §. 82 Atacarea nu încape: a) dacă căsătoria e disolvată prin sen­­tenţa judiciară sau a încetat în sensul §-lui 95; b) dacă soțul minorean, constrîns, dus în rătăcire sau înșelat­e în vîrstă de ma­­iorean; c) pe basa punctului­­) §. 74, dacă a încetat sau căsătoria de mai nainte sau cea nouă. §. 82. Dacă căsătoria nu a fost ata­cată în intervalul de timp prescris sau înainte de termenul indicat în §. 81, precum şi în caşuri de dispensare ulterioară, de învoire, aprobare şi încuviinţare (§. 83—86), atacarea căsătoriei e a se primi astfel ca­ şi când n’ar fi fost vorbă de ea. §. 83. O dispensare ulterioară poate încăpa în caşul §-ului 71 numai întru­cât soţul nu a ajuns etatea de maiorean (§. 86). §. 84. O învoire şi aprobare ulterioară poate încăpa în caşul §­lui 72 numai întru­cât soţul n’a atins maiorenitatea deplină (§. 81).­ învoirea ulterioară respective aprobarea compete representantului legal, tatălui în­dreptăţit la Învoire, mamei sau tutoratului. La judecarea învoirii resp. încuviinţării ulterioare nu e normativ, că minorenul a îm­plinit într’aceea vîrsta de 20 de ani, în celelalte la învoirea şi încuviinţarea ulterioară sânt a se aplica în mod corespun­zător §§. 10—14. §. 85. Aprobarea e normativă numai atunci, dacă soțul o pronunță într’un timp când s’a început deja pentru el terminul ata­cării căsătoriei în sensul §­lui 77. Dacă continuarea conveţuirii e o încu­viințare, aceasta trebue a se hotărî după îm­prejurările casului dat. §. 86. După­ ce s’a declarat ca nevala­bilă căsătoria, după încetarea căsătoriei ata­cate, precum şi după atacarea căsătoriei ur­mată prin înştiinţare, nu mai poate încăpa dispensare, învoire, aprobare şi încuviinţare. §. 87. Căsătoria atacabilă înainte de disolvarea aceleia trebue privită chiar şi în cazul atacării ca valabilă câtă vreme nu a fost declarată în procesul de divorț ca nevalabilă. Căsătoria atacabilă, dacă se atacă după încetarea sau declararea de nevalabilă, întru­cât din lege nu resultă altceva, trebue astfel privită ca­ și­ când nici nu s’ar fi încheiat. §. 88. Câtă vreme căsătoria nu a în­cetat, atacarea se face prin pîră, ev. prin o a doua pîră, după încetarea căsătoriei prin o înştiinţare adresată tribunalului. Atacarea prin pîră se poate retrage nu­mai până la încetarea căsătoriei. Retragerea înştiinţării e fără urmări. §. 89. Soţul poate procede la atacarea căsătoriei numai în persoană. Poate fi însă substituit şi prin repre­­sentant advocaţial în virtutea unei împuter­niciri speciale. Un soţ mărginit în ce priveşte capabi­­litatea de acţiune e capabil în procesul de atacare. In caşul prescris în §§. 71 şi 72, dacă în decursul procesului soţul a ajuns la matu­ritate resp. matorenitate, procesul trece asu­pra lui, aşa cum este. §. 90. Dispoziţiile §§­lor 69 şi 70 tre­bue aplicate potrivit în procesele de atacare. §. 91. După încetarea căsătoriei îşi poate validita fiecine drepturile sale pendente de validitatea sau nevaliditatea căsătoriei, şi încât îi zace în interesul seu legal, poate îna­inta pîră şi pentru stabilirea validităţii sau nevalidităţii căsătoriei. Sentenţa valabilă în vigoare e norma­tivă numai faţă cu împrocesuaţii. §. 92. Dispoziţiile §§­lor 123—125 tre­bue aplicaţi potrivit în procesele pentru sta­bilirea nevalidităţii căsătoriei. în procese de nulitate sau de atacare intentate de către pro­curorul reg., judele poate ordona, la propu­nerea procurorului reg. sau din oficiu, deschi­­linirea soţilor. §. 93. In favorul unei a treia persoane în bună credinţă, care până la declararea anu­lării căsătoriei se află în afaceri legale cu un soţ care trăeşte în căsătorie ilegală, e că că­sătoria ilegală se bucură de valoarea de drept a căsătoriei legale. Capitolul al cincilea. Sfîrşirea căsătoriei. §. 94. Căsătoria se sfîrşeşte: a) prin moartea unuia din soţi; b) prin divorţ judecătoresc, în caşul declaraţiunii morţii este normativă presump­­ţiunea, că cel declarat mort nu a trăit mai departe, ca până la timpul, care a fost sta­bilit în sentenţă ca ziua decesului. §. 95. Căsătoria se termină şi atunci, când unul dintre soţi după declaraţiunea morţii celuialalt încheie o căsătorie, cu excepţiune dacă una din partidele contractante în timpul încheierii căsătoriei ştia că cel declarat mort trăeşte, sau că noua căsătorie a fost decla­rată din alt motiv nevalabilă sau pe baza punc­tului f) §. 74, fără valoare. §. 96. Căsătoria se poate desface nu­mai prin o sentenţă judecătorească şi numai pe motivele cuprinse în §§. 97—.02. §. 97. Desfacerea căsătoriei o poate cere acel soţ, a cărui soţie resp. soţ, a comis un adulteriu sau vre-o imoralitate, sau ştiind că căsătoria există, încheia o nouă căsătorie. §. 98. Desfacerea căsătoriei o poate cere acel soţ, a cărui soţie­­l-a părăsit cu necredinţă. Părăsire cu necredinţă există : a) Dacă acela dintre soţi, care tulbură traiul comun cu intenţiune şi fără motiv, este obligat prin o provocare judecătorească ca sâ restaureze traiul întrerupt, şi acestei provo­cări nu s’a supus în timp de un an fără a se rectifica. b) Când soţul ce părăseşte cu necre­dinţă, a cărui domiciliu nu este cunoscut, şi care de cel puţin un an ’şi-a perdut cu totul urma, a fost provocat pentru restabilirea tra­iului, în zadar în timp de un an. §. 99. Desfacerea căsătoriei o poate cere acel soţ, căruia celalalt soţ voeşte să-’i fee vieţa, sau pe care soţul ’l-a maltratat rău cu intenţiune aşa că ’i­ s’a periclitat sănătatea. §. 100. Desfacerea căsătoriei o poate cere ori­care soţ, al cărui soţ a fost condamnat la moarte din cauza unei crime după înche­ierea căsătoriei, sau cel puţin la cinci ani arest corecţional sau temniţă. §. 101. Desfacerea căsătoriei nu se poate face pe baza paragrafului precedent, dacă soţul a săvîrşit crima după încheierea căsătoriei şi despre aceasta soţul Va avut ştire în timpul căsătoriei. §. 102. Căsătoria poate se se desfacă la cererea unuia dintre soţi, dacă celalalt soţ: a) a vătămat greu prin o purtare inten­ţionată datorinţele de soţ; b) a ţintit să înduplece pe un copil apar­ţinător familiei soţului la săvîrşirea unei fapte prnibile sau la vieaţă imorală; c) continuă pe sub ascuns o vieaţă imorală; d) după încheierea căsătoriei a fost pe­depsit la închisoare corecţională sau temniţă pe o durată mai puţină de cinci ani, sau la închisoare pentru un delict sevîrşit din poftă de câştig; şi judecătorul cu considerarea îngrijită a individualităţii şi a raportului de traiu al soţilor s’a convins despre aceea, că raportul de căsătorie în urma motivelor înşirate este atât de nimicit, încât pentru cei­ ce cer des­părţirea este imposibil un traiu comun mai departe. §. 103. Desfacerea căsătoriei nu o poate cere acela, care s’a învoit cu fapta ponibilă a soţului seu, sau a luat parte la aceasta. îm­prejurarea, că şi pentru partida, care cere desfacerea există motiv de despărţenie, nu exclude dreptul de pîră. §. 104. Dreptul de pîră înceată, când soţul a iertat fapta punibilă. O iertare are loc şi în cursul procesului. §. 105. în caşurile §§-ilor 97, 99, 100 şi 102 pîra se poate înainta numai în curs de şese luni, socotite de la ziua, în care soţul a ajuns la cunoştinţa faptei punibile, respec­tive a sentenţei penale în vigoare. După 10 ani dela săvîrşirea faptei pu­nibile, respective după intrarea sentenţei pe­nale în putere de lege, nu mai poate avu loc o pîră pentru despărţenie. Este soţul împedecat prin forţă sau prin necapabilitate de acţiune la intentarea pîrei, cursul terminului ţine până când durează această pedecă (Va urma.) TRIBUNA Ministerul Casimir-Périer. Noul minister francez a expus camerei programul seu politic. Ministrul-president de­clară, că simpatiile pentru republică n’au fost nici­odată atât de puternice ca astăzi, nicio­dată nu a existat o aversiune atât de generală îm­potriva reacţiunii. Libertatea gândirii şi a conştiinţii nu are nimic în calea sa. Vom răspunde, zice ministrul-president, dorinţelor Frand­ei, dacă vom aduce unitate şi siguranţă în conducerea afacerilor, dacă vom întimpina doctrinele socialiste nu cu dis­preţul, ci cu o efectivă lucrare a puterii publice. Ministrul făgădueşte apoi câteva reforme financiare, un proiect de lege asupra drep­tului de întrunire, dar­ va respinge separarea bisericii de către stat şi revizuirea consti­­tuţiunii. Declaraţiunea se ocupă apoi cu politica externă a Franciei şi zice: Politica noastră externă şi evenimente cu neputinţă a fi uitate dovedesc, că pe acest teren dispare ori­ce deosebire de vederi. Guvernul va fi condus în politica externă de dignitatea naţiunii fran­ceze, care e destul de puternică, încât sâ poată declara, că sincer doreşte pacea, dar’ e îndestul de puternică şi pentru a-­şi apăra drepturile şi interesele ei comerciale şi indus­triale. Declaraţiunile acestea au fost primite cu aplause generale, în aceeaşi şedinţă deputatul Pascal­ G­r­u­s s­e­­ cere să se discute de urgenţă pro­punerea sa pentru amnestiarea tuturor deţi­nuţilor pentru delicte politice, pentru excese cu prilejul grevelor, pentru delicte de presă şi delicte săvîrşite la întrunirile publice. Ministrul de interne Raynar nu crede că e momentul oportun pentru amnestiarea „trădătorilor de patrie“. Boulangistul Paulin Măry: Eşti un miserabil dacă vorbeşti astfel. Méry e în­vitat să-­şi retragă cuvintele. Măry declară, că nu poate tolera ca boulangismul să fie cualificat drept tradare de patrie. Ministrul Raynar zice, că e foarte rău ales momentul pentru amnestiare, îndeosebi acum după atentatele săvîrşite în unele ţeri. Propunerea a fost respinsă cu o mică majoritate. Criza financiară în Italia. Din Roma se anunţă, că Creditul mobiliar, cea mare instituţiune financiară din Italia, a cerut creditorilor sei un moratoriu și s’a declarat insolvabil. Creditul mobiliar italian, care a adus cu sine crisa ministerială din Italia a ajutat pe Italia în afacerile sale financiare. Căderea acestei bănci se crede, că provine din împre­jurarea că creditul mobiliar a început a-­şi cheltui capitalurile sale în întreprinderi întinse de construcţiuni. Ştirea aceasta nu a venit pe neaştep­tate, deoare­ce cercurile financiare au fost pre­gătite, mai cu seamă prin împrejurarea, că consiliul de direcţiune al numitei instituţiuni fi­nanciare s’a întrunit de multe­ ori în timpul din urmă, pentru­ ca să discute evitarea unui de­­zastru. Se ştia sigur, că Creditul mobiliar a plătit în timpul din urmă peste 60 milioane creditorilor sei, şi că a avut perderi Însemnate, care se evaluează la suma de 18 milioane. Cercurile financiare au avut cunoştinţă de toate lucrurile, care au precedat insolva­bilitatea acestei mari şi vechi instituţiuni fi­nanciare. Din această cauză acţiunile creditu­lui, a căror valoare nominală e de 500 lire, au scăzut într’o singură zi dela 225 la 170 lire. Ba în zilele din urmă acţiunile au scă­zut la bursa din Roma la 160 lire, ceea­ ce înseamnă o scădere de 20 la sută. Această insolvabilitate a causat pertur­­baţiuni la bursele italiane. Se crede însă, că filialele din provincie ale creditului vor pută fi salvate şi susţinute şi pe viitor. Până acum nu se pot preveda consecven­­ţele ce va avu căderea creditului pentru Italia, întreg comerciul italian avea încredere mare în credit şi de câte­ ori comercianţii aveau lipsă de sume de bani pentru transacţiuni, alergau la credit, care nu le retuza nimic nici­odată. De la biuroul interparlamentar din Berna. Dl Gladstone, primul-ministru al Ma­­rei­ Britanii, a răspuns mulţumind cu căldură biuroului interparlamentar pentru adresa ce acesta şi-a trimis cu pensiunea întrunirii de la Bruxela. în luna trecută, biuroul interparlamen­tar a adresat membrilor conferenţei interpar­lamentare, care fac parte din parlamentele Franciei şi Italiei o scrisoare relativă la ne­înţelegerile dintre aceste două state. Mai mulţi senatori şi deputaţi francezi şi italieni au răspuns biuroului, exprimându-­şi voinţa CRONICĂ M­S. Monarc­ul nostru a primit în audienţă pe căpitanul Ghica, ataşatul militar al României pe lângă ambasada din Viena. „M. Sa împăratul“ — zice „Timpul“ — a bine­voit a sta mai mult timp în convorbire cu ataşatul nostru militar, căruia „i-a lăudat progresul realizat de armata română“. ■* Ura în contra insigniilor imperiului Austriei. Consiliul comunal al oraşului Po­­jun a hotărît cu unanimitate să înlăture por­tretul împăratului austriac Francisc Iosif ce se găsia în sala de şedinţă a magistratului orăşenesc. Acest portret avea coroana şi in­­signiile imperiului. Portretul acesta va fi tre­cut în museu. în locul acestui portret se va aduce în sala de şedinţă portretul Regelui Ungariei cu pariul şi Coroana Sfântului Şte­fan. „Maghiarii din Pojun“ — încheie „Egye­tértés“, de la care împrumutăm această veste — „au primit cu bucurie hotărîrea magistratului.“ „Egyetértés“ e ziarul partidului „independent şi dela 848.“ El publică ştirea sub titlul „Pojrnenii patrioţi.“* Biuvoul de presă dle pe lângă minis­ter­ul din Budapesta. Cu prilejul discu­­ţiunilor asupra budgetului ministerului de in­terne al Ungariei, deputatul Makkfalvay a pro­pus să se creeze un al doilea post de şef de biurou. Vorbitorul e încredinţat că acest nou şef în biuroul de presă e reclamat de urgenţa, pentru a informa şi câştiga în partea naţiunii maghiare ziaristica străină. Până acum, zice Makkfalvay, guvernul a distribuit bani şi a subvenţionat numai presa maghiară din pro­vincie pentru a sprijini pe guvern. Acesta­­şi-a dat silinţa a câştiga presa străină numai în interes de partid, numai pentru­ ca această presă să sprijinească politica guvernului. Nu s’a îngrijit deloc acest guvern să câştige presa străină în partea Maghiarilor şi în contra acaselor ridicate în presa europeană de cătră naţionalităţi Crede că guvernul să cheltu­­ească şi pentru aceasta din banii publici. — Va să zică din banii noştri să se apere prin ziarele europene politica de maghiarizare a Maghiarilor. Dacă vreau să fie lăudaţi, Ma­ghiarii iee din al lor, car’ nu din avutul nos­tru împotriva noastră. * Nr. 263 fermă ce au de a conlucra la restabilirea re­­laţiunilor amicale dintre Francia şi Italia. Biuroul interparlamentar a primit la 21 Noemvrie st. n. următoarea scrisoare, din care reies sentimentele pacifice de care sânt animaţi Italienii. Comitetul asociaţiunii „Societă Interna­tionale per la pace, Unione Lombardat, în­trunit în şedinţa ordinară la 16 Noemvrie 1893 asupra propunerii domnului Mazzoleni, a votat următoarea resoluţiune: „Comitetul luând cunoştinţă de comu­­­nicările presidentului seu domnul M. Moneta, „cu ce cordialitate biuroul interparlamentar, „în prima­’i şedinţă ţinută la Bruxella, a pri­­­mit şi a luat cunoştinţă de adresa ce i­ s’a „trimis prin marchizul Pandolfi, membru al „comisiunii interparlamentare exprimă cu mul­ţumiri recunoştinţa cea mai sinceră. „Şi cum comitetul află, între altele, că „cu peasiunea discuţiei cu privire la raportu­rile actuale dintre Italia şi Francia, reuniu­nea a decis la propunerea domnului sena­tor Trarieux, o adresă către membrii grupu­rilor parlamentare franceze şi italiene spre „a-­i învita să-­şi exercieze influenţa, în cali­­­tatea lor de consilieri aleşi ai celor două „popoare, de a împedecă spiritele şi mai ales „de a împedecă regretabilele polemice între „ziarele celor două ţeri. „Comitetul, după­ ce a luat cunoştinţă „chiar de textul scrisorii cătră deputaţii „francezi şi italieni, având data din Bruxela, „13 Octomvrie 1893 şi semnăturile membrilor „comisiunii interparlamentare se felicită de­" „această iniţiativă şi roagă biuroul şi pe mem­­­brii celor două parlamente ca să-­şi dee stră­duinţă spre a îndemna pe colegii lor „şi presa la o binefăcătoare acţiune mijloci­­­toare, în interesul reciproc al celor două „ţeri şi urmând consiliile celei mai înalte şi „mai înţelepte politice. „Comitetul însărcinează pe preşedintele „seu de a aduce această resoluţiune la cu­noştinţa biuroului interparlamentar, trimi­ţând textul la Berna, la administratorul „seu delegat Dr. Goliat, consilier naţional“, Crăciunul şi repausul de Dumineca. Deoare­ce Crăciunul (st. n.) cade în anul acesta într-o Luni şi Anul­ Nou earăşi Luni, şi publicul în ajunul acestor zile obicinueşte a-­şi face tîrguelile sale, ministrul de co­­merciu, în unire cu colegii sei de la interne şi agricultură, a dispus, ca repausul de Dumi­neca să fie suspendat pentru aceste zile, res­pective lucrările comerciale şi industriale sânt permise în aceste zile. * Maghiarisare în grabă cere autorul articolului al cincilea, publicat în „Erdélyi Híradó“ sub titlul: „Statul şi naţionalităţile“. „A face din Ungaria un stat maghiar“ — zice pseudonimul Aristogiton — „înseamnă a asi­­gura­ î­ntru o nouă miie de ani independenţa, temelia fericirii şi existenţa ei. E grea, dar e mare această problemă...“ Sân­tem de perfect acord cu pseudonimul autor, că e grea această problemă. Mai sântem însă şi în credinţa, că e chiar­ mai presus de puterile Maghiarilor a săvîrşi ff această problemă. Multe se pot în­

Next