Tribuna, februarie 1894 (Anul 11, nr. 15-37)
1894-02-01 / nr. 15
Anul XI ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: și an 10 franci, ** an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Ei vreau. Réu ne merge nouă Românilor din Transilvania şi Ungaria de un sfert de veac încoace. In timp de douăzecişi cinci de ani am fost înlăturaţi cu desăvîrşire din vieaţa publică a statului ",şi păgubiţi în capitalul nostru intelectual şi material. Ni-a rămas însă un capital moral, care sporeşte din an în an, în măsura în care perdem lucruri vremelnice, în aceeaşi măsură se statorniceşte tot mai mult temeiul, pe care se ridică cu încetul dar, sigur şi trainic viitorul poporului român. Din acest punct de vedere considerată situaţia noastră, ea ni se înfăţişează foarte favorabilă. Rea de tot, din rea în mai rea ni se presentă situaţia naţiunii maghiare. E adevărat că n’ar fi treaba noastră să ne cuprindem cu neajunsurile altor nici chiar la nenorocirea omului care şi-a făcut rău. Privim de peste douăzeci şi-cinci de ani la svreolirile dureroase ale poporului maghiar. Nenorocirea în care se găseşte acest popor o simţim noi, pentru că e ca şi cum noi Românii am purta vina în desfăşurarea evenimentelor foarte puţin favorabile Maghiarilor. Spuse nu găsim pentru ţinuta duşmănoasă ce au faţă cu noi. Şi cu toate aceste ne dăm bine seamă şi de desnădăjduita situaţie în care se găsesc Maghiarii, în parte din pricina lor, în parte însă din pricina unor împregiurări cu totul neatîrnătoare de voinţa lor. E desigur mai presus de voinţa şi puterile lor să oprească în loc spiritul veacului în care trăim , — deşteptarea puternică a conştienţei naţionale, manifestarea individualităţii etnice a popoarelor de care sânt împresuraţi. Din acest punct de vedere nu-’şi pot face imputări. ’Şi-au dat oamenii foarte multă silinţă să oprească în loc manifestarea popoarelor peste care au totul congresul naţionalităţilor nemaghiare. Pentru publicul românesc nu este trebuinţă se accentuăm îndeosebi, că ştirea aceasta este o scornitură tendenţioasă şi că tocmai contrarul este adevărat. în şedinţa menţionată comitetul nostru a luat tocmai dispoziţiile, ca congresul naţionalităţilor se se poată ţină sub toate împregiurările, cu participarea partidului naţional român. Sibiiu, Marţi 1/13 Februarie 1894 De la temniţă. (Primirea domnului Septimiu Albini.) Despre manifestaţiunile de simpatie şi aderenţă, arătate colegului nostru Septimiu Albini în decursul drumului seu dela Seghedin la Sibiiu mai publicăm următoarele detailuri: Domnul Albini a plecat din Seghedin Marţi în 6 n. r. c. la oarele 10 dimineaţa. Ajungând pe însărate la Arad, drumul prin Ardeal până la Teiuş ’l-a făcut noaptea Cu toate acestea la multe gări, precum la Lipova, Deva, Orăştie etc. amici de aici ,aderenţi ai partidului naţional ’iau în amândouă locurile câte un ţeran a rostit un scurt cuvânt de bineventare, la care dl Albini, surprins de atâta iubire, a răspuns adânc emoţionat: în amândouă locurile corurile tinerimii au intonat imnul naţional „Deşteaptă-te Române“, oare când trenul, după scurta pausă de un minut,şi-a continuat drumul, urările, aclamaţiunile şi salutul cu pălării şi batiste ’l-au petrecut până a dispărut din vederea gării. Deosebit de mişcător a fost, când la Ocna Sibiiului, un ţeran de o înfăţoşare vrednică şi cuviincoasă, cu mare greu ’şi-a făcut loc printre mulţimea imensă şi alergând de la cupeu la cupeu, tocmai în momentul când trenul se puse eare în mişcare, a presentat domnului Albini un buchetaş de flori naţionale, rosmarin, măgheran şi tămâiţă, legat cu o panglică de mătasă în tricolor naţional. Asemenea în gara de la Şeica-mare, vrednicul medic comunal dl Racoţia a ţinut şi la sosire, ca şi la plecare, să întimpine pe martirul nostru după obiceiul românesc, cu o butelie de vin excelent din viile sale proprii. Deşi în număr mai mic, ţeranii de prin satele din giur au întimpinat pe dl Albini cu aceeaşi însufleţire la haltele din Frâua, Călvasăr şi Vasid etc. Pretutindenea, mulţime de persoane, care au isdin causa scurtimii timbii până la rescu de câte ori ’l-am rugat şi se găsia In fruntea instrucţiunii publice a României, ’mi-a dat o ocupaţie în măsură cu cunoştinţele puţine pe care le am. Revisor şcolar fiind, am fost pus în putinţa de a-mi redobândi sănătatea perdută în timpul închisorii de un an, în care timp nime nu a putut găsi din parte-mi nici o plângere. Bine ori rău, închisoarea a fost închisoare, şi după ce am trecut-o în tăcere am plecat, tot în linişte şi în deplină armonie cu oamenii cu care muncisem, — în România. Aci ’mi-am văzut In linişte de datoriile impuse de serviciul ce ’mi s’a încredinţat. Dar’ pretutindeni am avut desăvîrşita Încredere şi afecţiunea oamenilor, cu care am trăit şi muncit. Această încredere şi afecţiune ’mi-a fost dată de toţi oamenii fără deosebire de partid. Mie nu ’mi-s’a vorbit nici-odată de partid câtă vreme am petrecut în România. Deopotrivă naţionali-liberali şi conservatori ’mi-au vorbit de îndeplinirea datoriilor, dar’ nu de lupta de partide. ’Mi-se face o nedreptate când ’mi-se spune în articolul „Tăcem că ’mi-am luat sarcina de a face act în Sibiiu serului Dimitie Sturdza Nr. 15