Tribuna, martie 1894 (Anul 11, nr. 38-52)

1894-03-12 / nr. 48

Pag. 190 de pe terenul practic, el căuta aşadară un obiect, care să fie destul de strălucitor şi su­nător, pentru­ ca să-­i restaureze autoritatea perdută. El merse direct în conferenţa cea mare şi facu propunerea, ca parlamentul să-­şi ridice vocea şi să înduplece dinastia, se dee ţerilor coroanei austriace o constituţiune şi ca să împlinească dorinţele îndreptăţite ale Italienilor“. Mai întâiu plăcii conferenţei această idee măreaţă, care de­sigur, că oferi bogat material pentru discursuri; eu însă am pus întrebarea: Fie zis între noi, d-ta nu ţii aceasta de o Don Quixotiadă? Nu este o întreprindere ridicolă, când singur fiind fără ajutor, promiţi ajutor altuia?“ Propunerea fu amînată. Câteva zile după aceea ajunse la noi ştirea despre isbucnirea revoluţiunii franceze. Pe Kossuth îl urmă norocul în tot cursul vieţii sale. El de multe­­ori risca causa sa şi a oposiţiunii şi în­tot­deauna venia câte un eveniment, care îl scotea din impasul politic, în care intrase. Aşa se întâmplă şi acum .... în afară ferbea revo­­luţiunea din Viena. Archiducele Ludovic de­­misiona, Metternich fugi. Acum Kossuth pă­şeşte cu propuneri noue şi mai îndrăsneţe. Din causa tulburărilor europene cabinetul din Viena îşi perde capul, palatinul nu cutează şi nici nu voeşte să se opună, clerul înalt se supune, casa magnaţilor strigă la toate „da!“ Falanga partidelor se disolvă. Constituirea s-a făcut în mare grabă, ca o improvisare poetică, abia se rosti un cuvânt şi deveni rege. Se ivi un pericol revoluţionar, dar’ fără sânge, fără pericol, şi de aceasta avea tre­buinţă Kossuth; el putea acum să propună totul, să tune şi să fulgere, în contra tira­nilor interni şi externi, fără ca să­ şi­ se clă­tească vre­un fir de păr. Acestea au fost pen­tru el zilele elyseice. Ca idei noue de re­formă se aduseră legile: Eliberarea pămân­tului și a omului, egalitatea politică și civilă înaintea legilor, purtarea egală a sarcinilor, drepturi, pe care dinastia austriacă le păs­trase nevătămate după victorii sângeroase. Astfel Kossuth deveni mai popular decât tot­deauna. în fiecare zi punea în joc causa opo­siţiunii şi norocul II servi până atunci, până când puse în joc şi patria. El promise mo­­deraţiune, şi acum propaga răsboiul. El părea că se luptă pentru libertate, dar’ în fond căuta gloria. Ţinta sa era nu să fie condu­cătorul, ci stăpânitorul oposiţiunii, ca să o aducă la tăcere în numele binelui comun, pentru­ ca se poată el singur străluci. El tot­deauna a fost fără conştienţă şi destul de nemodest, pentru­ ca se­’şi însuşească meritele altora.......... El ştia se-’şi ascundă ambiţiunea sub masca unui om simplu, fără pretensiuni; el ştia să-’şi iee refugiul la toate apucăturile teatrale; aci vărsa lacrimi, aci părea că le­şină, câte-odată lăsa se fie dus la tribună ca bolnav cu picioarele şovăinde, unde apoi e a­rs şi se mişca cu putere şi poate întărit prin aplauze, se reîntorcea cu paşi grabnici la locul seu. El îşi permitea totul pe tribună. Dacă propunerea sa cădea, se punea cu fruntea ri­dicată în şirurile partidei contrare şi făcea din căderea sa un triumf, el se preamăria pe sine chiar şi între cele mai mari rătăciri şi contraziceri; el se pricepea foarte bine a-­şi înveli greşelile sale prin o nouă masca doc­trinară ; el orbia­ publicul cu învăţături noue, neobicinuite, emfatice, nici­odată însă adevă­rate. Privit mai deaproape el este un om vanitos, un mare artist cu cuvinte frumoase, care caută mântuirea nu în fapte, ci în vorbe, care preda pentru fiecare zi, pentru fiecare eveniment o altă învăţătură. Lipsa de prin­cipii o numia exerciţiu practic. Lumea inte­ligentă nu simţia însă nici­odată farmecul vor­birii sale. Nici eu nu ’l-am simţit şi adecă fiindcă eu nu iubesc piesele teatrale în ces­­tiuni serioase ale vieţii, şi mie totdeauna ’mi­ se părea, că joacă roluri teatrale“. (Finea va urma.) 1875, se găseşte şi un abecedar slovă­­cesc, din care a învăţat a ceti Kossuth al Maghiarilor. Iată cum se pronunţă despre el „NarodnietyNoviny“ în numărul seu de la 17 Martie, în Turin începe a se stînge vieaţa unui bărbat, care a lucrat puternic în ţerile dunărene, şi care a lăsat puternice urme în acele ţeri. Noi toţi prea bine ştim, că pe Ludovic Kossuth ’l-a născut o mamă slavă, şi că tatăl­ seu a fost Slovac din centrul Slovacilor, comuna Koşuty, lângă Tur.-Sv.­Martin. Ne este cunoscut la ce păreri politice a aderat familia lui, şi că unchiul seu Diurko Kosut a fost un patriot slovac în anii 1830—40 ; tot astfel ne este cunoscut, cum îşi plecau capul înfocaţii purtători ai cugetelor curat slovace înaintea bătrânului de 64 de ani Diurko Koşut, care de confesiune evangelică, era preşedintele tablei regeşti din Tur.-Sv.­­M­art­in. El a fost în­totdeauna apărător al Slovacilor, om, care a jertfit mult pentru limba sa maternă, şi a fost credincios amici­lor sei, după­ cum o dovedeşte aceasta darul seu: anul II, din „Nitra“, în Tur.­Sv.­Martin ne povestesc oamenii bătrâni, că Ludovic Kossuth în anii copilăriei sale a petrecut mult la familia Kosut din Koşuty; el s’a jucat acolo şi numai sunete slovace ’i-au cântat inimii sale tinere. Natural, că tată-seu a fost dus de valuri în ţeara curat maghiară şi fiiul seu­­şi-a dat inima sa naţiunii maghiare. Noi amintim aceasta numai pentru a dovedi genialitatea naţiunii slave, şi că ce ură mare a purtat el în inima sa faţă cu na­ţiunea noastră, ură, care se manifestă numai la renegaţii voluntari, sau involuntari. Cu toate­ că avea convingeri mai bune, chiar la începutul carierei sale, el a vorbit şi cugetat mult despre înfrăţirea naţiunilor, însă ura lui faţă cu noi a învins chiar în momen­tele cele mai hotărîtoare. Ca în multe alte lucruri, aşa şi în po­litica neamurilor nemaghiare, Kossuth n’a avut nici-când un punct de vedere clar, şi mai ales noi Slovacii nu putem vedea pe altcineva în dînsul, decât pe cel mai mare inimic al nostru. Ori­cum vom suci lucrul, Kossuth n’a fost altceva, decât un asupritor, un tiran faţă cu toate naţiunile. Recunoaştem însă, că Kossuth a fost un orator genial, un muncitor de fer, că spiritul lui a fost cu totul copleşit de maghiarism. El a fost, drept zicând, cel dintâiu bărbat de stat modern din Ungaria. Slovacii despre Kossuth. Se ştie Îndeobşte că Kossuth a fost de origine Slovac, prin urmare în vieaţa şi în faptele lui renegat. Familia veche a Kossuth-ilor apar­ţine aşa zisei gentry slovace, adecă nobilimii de rangul al doilea (nemes), iare obârşia, sediul ei strămoşesc este satul Kosuty, jumătate oară depărtare de T u r­ci-S v.­M ar t­i­n. Vorba „ko­­s­u­t“ are în limba slovacă două înţe­lesuri : ântâia însemnează cerbul în pe­­rioda când îşi lapădă coarnele; pe urmă se zice „kosut“ şi acelui semn făcut din aşchii de ghilău şi vreascuri, ce vedem atîrnat deasupra porţii cârci­­melor de pe sate, în satul sus pomenit şi astăzi încă trăesc mai multe linii de ale familiei Kosutylor, unchiul renegatului revoluţionar, un Diurko (Gheorghiţă) Kosut a fost naţionalist şi poet poporal slovac, în biblioteca reuniunii de cultură a Slovacilor, aşa zisa „Matiţa“, suspendată de la anul Reflexiuni. Din părţile Clujului ni­ se cere publicarea următorului articol: Zeci de ani noi Românii am rătăcit prin­tre popoarele acestei patrii ca o naie purtată de curente ademenitoare, şi de câte­ ori astfel de curente ne-au lovit în faţă cu valuri tul­bure, din care vedeam că ni­ se reoglindeşte perirea, fără a ne putea da seamă cum şi de ce, apucam o altă direcţie, iarăşi — nesigură. Aşa am orbecat prin besnă până când la 1881 provedinţa împinge pe fruntaşii noştri la o conferenţă generală. Geniul veghetor al neamului pluteşte peste capetele adunaţilor şi eul ginţilor le inspiră, sau mai bine le arată o busolă ce are să conducă acest neam oropsit în viitor. Adunarea tresaltă de bucurie la acest ideal, car’ poporul întreg aclamează: Trăească programul politic ! Fiecare Român înţelese, că numai ţinând la acest credeu o să-’şi vadă aspiraţiunile îm­plinite, numai lănţuit de acest program, dacă va lucra, acum ori mai târziu îşi va vedè în­trupat idealul. Acest program apoi s’a tot lărgit, sau mai bine zis, de zemislitorii lui mereu s’a ex­plicat, şi nu mai cred de lipsă a vorbi de copiii geniali ai lui ce până astăzi au născut! Abia în anii din urmă, luptând strîns în cadrele acestui program, lumea a început a-­şi aţinti privirile asupra noastră, a recu­noaşte că nu putem fi socotiţi de nimica, căci forţa noastră de desvoltare este puternică, ba mai mult, e neînfrângibilă. A recunoscut lumea, că în noi este o putere firească de a fi ca popor, de a trăi iarăşi ca popor şi încă cu propriile noastre forţe de talent. Acestea sânt tot producte de ale programului naţional. în conferenţa din 1890 puterea de resistenţă a acestui program s’a patentat prin decretarea absolutei pasivi­tăţi. Şi acest pas al conferenţei e viu aclamat şi din toate părţile salutat. Prin toate colţu­rile de ţeară unde numai locuesc Români se aduce la cunoştinţă hotărîrea, ba se pune în vedere tuturor sufletelor care bat şi simţesc româneşte, că îndată­ ce cutare Român va călca această hotărîre, desconsiderat va fi de toţi, şi de el lumea română nu va mai aminti nu­mai ca de o oaie perdută. Urmează alegerile. Din toate unghiurile sentinelele idealului românesc Inferează cu scârba neamului pe toţi cei­ ce au mers la urnă. Mulţi dintre ei simţindu-se traşi pe sfoară, retirează cu ruşine şi-’şi recunosc gre­şeala. Pe aceştia mama car’ îi strînge la sin, căci din nepricepere a fost rătăcirea lor, şi în prăpastie nu au fost sărit, numai până la marginea ei au mers. Patru inşi Inse sar în abis. Nu ar însemna nimic patru din trei mi­lioane, dacă aceia nu s’ar fi înhămat la carul asupritorilor cu timbrul neamului în frunte, înţeleg, dacă nu s’ar fi girat de aleşi ai po­porului. Un pic atunci lumea s’a scârbit, nu din causă că ’i-a perdut, ci la felul cum acolo sus ei ’şi-au jucat mendrele. Dar’ trecutu­’i-a în lista cu negru încadrată şi uitării ’i-au dat. Doi ani de-a rîndul lumea română a ştiut de ei numai ca din vis, acum însă deodată fără motive plausibile sânt iarăşi puşi pe tapet. Iată Şerbano-Beziada. Deputatul Nicolae Şerban vorbeşte în dietă contra (minune!) proiectelor bisericeşti. Din incidentul acesta „Dreptatea“, nou ziar în Timişoara, de care noi am legat mari spe­ranţe, încarcă pe „bunul naţionalist“ (!!) de elogiuri, car’ ca aceste elogiuri se fie cu ciu­curi, sus numitul ziar spune chiar minuni!.. Spune că deputatul Şerban ’şi-a arătat simţă­mântul şi astă-vară printre Români (?) la di­ferite adunări (?!), car’ acum încrederea ce o merită ni­ s’a potenţat! . . . Bravo!! adaug eu. Apoi domnilor, fie că dl Şerban la Voila sau la Bucureşti a jucat muscăleşte, fie că tot domnia-sa la Budapesta a jucat „csárdástul nu impoartă. Românii care ţin la programul lor şi la hotărîrile delegaţilor lor, pe acest domn Şer­ban ’l-au trecut demult în ceata rătăciţilor şi încă fără retour recipis!! Şi nu-i permis, mă rog, nimărui a se mai ocupa cu el, în special, mult dacă ar aminti ca şi despre ceialalţi mameluci, că au votat pro sau contra. Dar’ nu cumva glăsuesc prea aspru? Rog pe toţi onoraţii cetitori ce ’mi-ar critica tonul să binevoească a ceti raportul şe­dinţei din parlamentul maghiar dela 14­­. c. Auziţi impertinenţă! Dl Nicolae Şerban recunoaşte, că nu e autorisatul Românilor, e convins însă că are aceleaşi vederi, şi totuşi acelaşi domn Nicolae Şerban, deputat, cu prin­cipii româneşti, impută guvernului că din vina lui e expatriat Kossuth! Să nu te turburi? Să nu roşeşti? Să nu-’ţi strîngi palma în pumni? Faceţi drept Românilor şi aduceţi în ţeară pe Kossuth!! Logica unui „Român“!! 4 Ear’ răspunsul domnilor dela „Dreptatea“ e, că într’aceeaşi şedinţă deputatul Horánszky numeşte pe dl Şerban „representantul poporului român“!! Mai departe. Al doilea „representant“ al Românilor în dietă e dl Silviu Rezei. Pe acest domn am onoare a-’l cunoaşte în persoană, dar’ cu toate acestea voiu zice şi aci tot ce am de zis. „Unirea“ din Blaj provoacă pe dl Rezei să pună jos patrafirul îndată­ ce ar vota pentru proiectele bisericeşti. Aci sânt cam dubiu. Pentru­ că treaba dlui Rezei cum va vota, e vorba însă că ca pe „representant al Românilor“ îl provoacă ori numai ca pe preot ? Dacă „Unirea“ a fost bine precugetată şi a provocat pe dl Rezei ca pe membru al bise­ricii, atunci o salutăm, îndată­ ce însă şi ea îl priveşte de „autorisat“ sau cel puţin Ro­mân, rătăceşte groaznic. Cum s’ar pută uni aceasta cu plângerile noastre zilnice? Mai este vre-un Român se nu roşească în faţă când aude în dietă im­pertinenţa de a fi numiţi „representanţi ai poporului? . . .“ încheia dar,­ repeţind cu consimţirea on. redacţiuni şi a tuturor Românilor de bine, că noi în împregiurările de astăzi ţinem la pasivitate, şi până la o ulterioară hotărîre a partidului naţional, nu vom trimite şi de fapt nu avem în dieta Ungariei pentru 3 milioane de Români nici un representant!! Dar’ aceia care au trecut gardinele pro­gramului politic, noi îi urîm şi de ai noştri nu-’i privim. Frou—frou. TRIBUNA CRONICĂ „Diletantismul şi patimile în po­litică“ Cu plăcere constatăm, că „Unirea“ declară în noul seu de la 10 a. c. că redacţia sa nu a primit spre vânzare broşura cu acest nume, ci a fost pur şi simplu mistificată de autorul, care fără ştirea şi învoirea ei a anunţat pe cuverta broşurii, că se află de vân­zare la redacţia „Unirii“. * Alegere de deputat. Alaltăieri s-a ţinut în Sepsi-Sângeorgiu alegerea de depu­tat In locul lui Beksics Gyula Ales a fost guvernamentalul Edmund Gaj­ari cu 312 voturi.* Manifestul kossuthiştilor. Comite­tul partidului independenţilor din Budapesta a publicat din incidentul morţii lui Kossuth un manifest, în care se z­ce între altele: Un­garia e văduvită, pentru­ că a perdut pe acela, care o iubia ca pe o mamă, care o jumătate de veac a lucit ca o pară de foc înaintea na­ţiunii, arătându-­i drumul, care duce la o Un­garie independentă. Dar’ el n’a murit, căci va trăi vecinie în amintirea noastră. Trebue să ne arătăm mulţumitele noastre la sicriul lui Kossuth. La finea manifestului se convoacă cetăţenii capitalei la o conferenţă, pentru­ ca să se iee o resoluţiune, în urma căreia cetă­ţenii să iee parte cu demnitate la doliul na­­naţional. * împăratul Wilhelm a sosit la 21 c. în Fiume. La sosire erau de faţă la gară împărăteasa Augusta Victoria, archi­ducele Iosif, archiducesa Clotilda cu fiica Ei Maria, guvernorul Fiumei, contele Batthyány, căpeteniile autorităţilor militare şi civile şi un public foarte numeros. Dupâ­ ce s’a dat jos din cupeu, împăratul îmbrăţişâ şi sărută de mai multe­ ori pe archiducele Iosif. Când acesta îl bineventă în numele M. Sale împă­ratului Francisc Iosif, monarchul îi strînse încă odată mâna cu căldură. împăratul Wil­helm îşi sărută după aceea soţia şi apoi păşi spre archiducese, pe care deasemeni le salută în modul cel mai afectuos. După o scurtă conversaţie contele Eulenburg îl presentă pe guvernor, cu care împăratul se întreţinu timp mai îndelungat. După o despărţire cor­dială de cei presenţi, înalţii oaspeţi şi sui­tele s’au dus la port, unde îi aştepta pactul de gală destinat pentru dînşii. * Sentenţa în procesul Mor­va. Ceti­torii noştri îşi aduc aminte de asasinarea lui Mârva numit şi „Rigoletto de Toscana“, care face o parte din Omladina. Causa acestei asasinări se atribuia împregiurării, că Marva ar fi stat în serviciul secret al poliţiei din Praga, căreia îi trada tot ce se întâmpla în sinul so­cietăţii secrete Omladina. în săptămâna tre­cută s’a terminat acest proces, pronunţându-se următoarea sentenţă: Otokar D o r e z a 1 şi Franz Dragonu pentru asasinat la 10 ani temniţă grea; Iosif Kr­iz pentru pro­vocare la asasinat la 10 ani temniţă grea; Henric Voite­ch, Anton Cizek şi Ana Kr­iz au fost achitaţi.* „Wie hajszt?“ „Marea naţiune ma­ghiară“ s’a mai sporit cu următorii, care­­şi-au schimbat numele: Herman Weinstein în Zol­tán, Georg Ressler în Réti, David Silber­mann în B­ányás­z, Filip Kohn în Kovács, Mihail Sichermann în Szűcs, Bela Hafner în Hajos, Alexander Orbarch în Abonyi, Iosef Kohn în Jozseffi! * Instituţiunea Carol, ce este destinată studenţilor, va fi încredinţată acestora pe ziua de 10 Maiu, scriu foile de dincolo. * O nouă secţie a Ligei culturale. După­ cum scriu foile din România, la I­saci­a s’a înfiinţat o nouă secţiune a Ligei culturale, care la 2 Martie c. ’şi-a ales şi constituit următorul comitet: Preşedinte loan Roman, vice-preşedinţi P. loan, şi A. Strătescu, cassar St. C a r d a ş i­ secretar P. G e o r­­gescu; membri în comitet N. Profiriu D. Serebino. Urăm nouei secţiuni succes şi isbândă în marea luptă culturală. * Pentru Ligă, în oraşul Hârşova s’a dat un bal pentru sporirea fondurilor comi­tetului central al Ligei în ziua de 22 Ianua­rie, cu care ocasie s-au încassat 809 lei. Luni, 14 Martie v., se va representa la teatrul liric din Bucureşti „ fata de bancher“ şi „ Soare de toamnă“, în profitul Ligei culturale. Cu acel prilegiu d-na Ventura va recita între piese câteva versuri. * Un dar m­useului naţional din Bu­cureşti, în Macassar, capitala insulei Celebes, din Oceania, posesiune olandeză, se găseşte ca medic primar doctorul Harm Mitrea din Răşinari. După­ cum cetim în viorie din I­omâ­nia, compatriotul nostru se află în că­lătorie la Viena, cu un număr însemnat de animale şi plante oceaniene, stăruind la mu­­seul imperial austriac pentru a lor clasificare. O parte din aceste preparate e destinată pen­tru muzeul din Bucureşti, căruia­­i-a mai dăruit în 1882 câteva lucruri interesante, şi altă parte pentru gimnasiul clasic „Ioan Ma­­iorescu“ din Giurgiu, al cărui director este vărul seu N. Droc B a r c i a n u, stăruinţelor căruia se datoreşte acest dar, în curând Doctorul Mitrea, singurul Român, care ocupă o posiţiune aşa de distinsa pe celalalt emisfer va sosi în Bucureşti, pentru a face darul seu ministerului şcoalelor. Orm­ărul violonist Enescu a dat zilele acestea un concert în Bucureşti. Micul artist, acompaniat de eminentul său măiestru I. Helmesberger, profesor la conservatorul din Viena, a cântat concertul lui Mendels­sohn, „Fantaisie Caprice“ de Vieux­­temps, „Reverie“ şi „Stoccato“, valse de Go­dard şi „Zigeunerweisen“ de Sarasate. Exe­cuţia ireproşabilă, melodioasă şi sentimentală a acestor bucăţi dintre cele mai grele, scrie „Timpul“, a electrisat întreagă sala, care a izbucnit în aplause furtunoase, durând mai multe minute. La concert au asistat şi AA. L.L. R R. principele Ferdinand şi principesa Maria.* O nouă d­ram­ă Dl Caton Theodo­ri­an­u va po­tenta în curând comitetului Tea­­trului­ Naţional din Bucureşti o dramă origi­nală în trei acte, al cărei titlu este „Pasiune“ Noua operă a fost cetită în mai multe cer­curi literare şi, după părerea emisă de com­petenți, succesul piesei pare a fi asigurat de pe aerium.*­ ­ O nouă mașină de resboiu. Cunos­cutul inventator al melinitului, Turpin, a de­clarat unui ziarist belgian, că el a descoperit un mijloc, căruia nu pot să resiste nici cele mai tari fortificații. La aplicarea acestui mij­loc cele mai puternice întărituri se prefac în fărîme şi oamenii sânt omorîţi cu miile. Amă­nunte mai exacte nu a dat inventatorul. „De­­vastatrice“ se numeşte noua maşină. * O exprosiune teribilă, în curtea pa­latului Borghese din Siena a explodat o bombă, cu o detonaţiune teribilă, causând mare stricăciune. Se crede, că autorul acestei expresiuni ar fi un servitor, din care causă poliţia a arestat, cu învoirea prinţul Borghese, tot personalul servitorilor. * Rectificare: în mai­­mulţi ani ai zia­rului nostru a fost pus din greşeală, în ca­pul lui­, în loc de „anii XI.“ anul IX. Rec­tificăm această eroare. Gestiunea Home­rule, în urma discur­sului lordului Roseberg ţinut la Edim­­burg, se pare că a câştigat­ din nou teren. Partidul irlandez a rămas mulţumit de răs­punsul dat pe prim-ministrul Angliei. Dillon, şeful acestui partid, care a auzit în persoană discursul lui Rosebery, a declarat că lordul Rosebery este un anteluptător cinstit și drept.* Amiciția ruso-franceză. Generalul Bogdanovici a felicitat pe archiepiscopul din Paris cu ocasiunea nereușitei atentatului din biserica Madelenei. Dînsul vede în aceasta o dovadă, că Dumnezeu protege Francia. Ar­chiepiscopul răspunse: Adânc mişcat prin ma­­nifestaţiunea de simpatia religioasă pentru Francia, mă rog lui D-zeu, ca să binecuvin­­teze şi să lege din ce mai strîns înfrăţirea în­tre aceste două popoare mari. * Din Brasilia. Presidentul republicei brasiliane Peixoto a lansat de curând o procla­maţie, în care împărtăşeşte poporaţiunii înă­buşirea revoluţiei şi mulţumeşte Statelor­ Unite pentru sprijinul dat cu acest prilegiu Ma­nifestul termină astfel: Guvernul îşi dedică toate puterile restabilirii păcii şi liniştei în întreagă republica, precum şi consolidării in­­­stituţiunilor sale, care trebue să formeze o garanţă pentru progresul viitor al naţiunii. * VARIETĂŢI. (O musică de circ furată.) „Bătrânul Renz“, directorul vestitului circ cu acelaşi nume, în toată vieaţa lui nu-’şi petrecea de­cât în circul lui şi ori­ce altă plăcere îi era cu totul indiferentă. El nu se interesa nici măcar de teatru şi nu visita nici o represen­­taţiune. într’o seară însă prietenii lui, cu multă osteneală, au reuşit să-’l ducă la opera din Berlin tocmai la representaţia celebrei opere „Profetul“. îndată după terminarea operei, Renz a venit la circul său, unde representaţia era în toiul ei. Tocmai se dădea o frumoasă pantomimă şi orchestra a intonat la început marşul din „Profetul“, pe care Renz îl auzise în seara aceea la operă. Furios peste măsură se repezi la capel­maistru. — Domnule, ce însemnează asta ? De ce nu-’ţi îngrijeşti mai bine notele? — Nu înţeleg ce vreaţi să ziceţi, die di­rector . . . îngână capelmaistrul înmărmurit. — Atunci să-’ţi spun eu, domnule. E cineva care ne fură notele. Marşul pe care ’l-ai cântat acum ’l-am auzit, e o jumătate de c­as la operă; dacă se mai întâmplă asta în­­c’odată, îţi fac socoteala şi te dau afară! . . . Capelmaistrul tăcu. El ştia că bătrânul seu şef pe lângă că nu se pricepea de loc la musică, dar’ nu suferia nici­ odată nici o con­trazicere. Din public.*) Convocare. Adunarea generală ordinară a V-a a „Reuniunii femeilor române gn­ or. din Rășinari“ se convoacă prin aceasta pe ziua de Duminecă în 20 Martie a c. st. v. la oarele 2 p. m. în edificiul școlar. Obiectele: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul comitetului. 3. Examinarea socotelilor pe anul 1893. 4. Eventuale propuneri. Toţi p.­t. membrii reuniunii,­­precum şi ,­­ alţi binevoitori sânt Invitaţi a participa la această adunare. Răşinari, în 8 Martie st. v. 1894. Aurelia Doga, Ioan Marin, preşedintă, secretar. Colectă pentru gimnasiul Clin Blaj. (Urmare.) "3. Din Sălişte prin lista nr. 767 de la domnii: Dumitru Roşea, par. 50 cr., Mateiu Tomoiagă 50 cr., loan Muntean 20 cr., Si­meon Simonetti 30 cr., loan Butean, exec. reg. 50 cr. — Suma 2 fl. *) Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta re­dacţia nu primeşte răspunderea. Nr. 48

Next