Tribuna, martie 1894 (Anul 11, nr. 38-52)
1894-03-12 / nr. 48
Pag. 190 de pe terenul practic, el căuta aşadară un obiect, care să fie destul de strălucitor şi sunător, pentru ca să-i restaureze autoritatea perdută. El merse direct în conferenţa cea mare şi facu propunerea, ca parlamentul să-şi ridice vocea şi să înduplece dinastia, se dee ţerilor coroanei austriace o constituţiune şi ca să împlinească dorinţele îndreptăţite ale Italienilor“. Mai întâiu plăcii conferenţei această idee măreaţă, care desigur, că oferi bogat material pentru discursuri; eu însă am pus întrebarea: Fie zis între noi, d-ta nu ţii aceasta de o Don Quixotiadă? Nu este o întreprindere ridicolă, când singur fiind fără ajutor, promiţi ajutor altuia?“ Propunerea fu amînată. Câteva zile după aceea ajunse la noi ştirea despre isbucnirea revoluţiunii franceze. Pe Kossuth îl urmă norocul în tot cursul vieţii sale. El de multeori risca causa sa şi a oposiţiunii şi întotdeauna venia câte un eveniment, care îl scotea din impasul politic, în care intrase. Aşa se întâmplă şi acum .... în afară ferbea revoluţiunea din Viena. Archiducele Ludovic demisiona, Metternich fugi. Acum Kossuth păşeşte cu propuneri noue şi mai îndrăsneţe. Din causa tulburărilor europene cabinetul din Viena îşi perde capul, palatinul nu cutează şi nici nu voeşte să se opună, clerul înalt se supune, casa magnaţilor strigă la toate „da!“ Falanga partidelor se disolvă. Constituirea s-a făcut în mare grabă, ca o improvisare poetică, abia se rosti un cuvânt şi deveni rege. Se ivi un pericol revoluţionar, dar’ fără sânge, fără pericol, şi de aceasta avea trebuinţă Kossuth; el putea acum să propună totul, să tune şi să fulgere, în contra tiranilor interni şi externi, fără ca să şi se clătească vreun fir de păr. Acestea au fost pentru el zilele elyseice. Ca idei noue de reformă se aduseră legile: Eliberarea pământului și a omului, egalitatea politică și civilă înaintea legilor, purtarea egală a sarcinilor, drepturi, pe care dinastia austriacă le păstrase nevătămate după victorii sângeroase. Astfel Kossuth deveni mai popular decât totdeauna. în fiecare zi punea în joc causa oposiţiunii şi norocul II servi până atunci, până când puse în joc şi patria. El promise moderaţiune, şi acum propaga răsboiul. El părea că se luptă pentru libertate, dar’ în fond căuta gloria. Ţinta sa era nu să fie conducătorul, ci stăpânitorul oposiţiunii, ca să o aducă la tăcere în numele binelui comun, pentru ca se poată el singur străluci. El totdeauna a fost fără conştienţă şi destul de nemodest, pentru ca se’şi însuşească meritele altora.......... El ştia se-’şi ascundă ambiţiunea sub masca unui om simplu, fără pretensiuni; el ştia să-’şi iee refugiul la toate apucăturile teatrale; aci vărsa lacrimi, aci părea că leşină, câte-odată lăsa se fie dus la tribună ca bolnav cu picioarele şovăinde, unde apoi e ars şi se mişca cu putere şi poate întărit prin aplauze, se reîntorcea cu paşi grabnici la locul seu. El îşi permitea totul pe tribună. Dacă propunerea sa cădea, se punea cu fruntea ridicată în şirurile partidei contrare şi făcea din căderea sa un triumf, el se preamăria pe sine chiar şi între cele mai mari rătăciri şi contraziceri; el se pricepea foarte bine a-şi înveli greşelile sale prin o nouă masca doctrinară ; el orbia publicul cu învăţături noue, neobicinuite, emfatice, niciodată însă adevărate. Privit mai deaproape el este un om vanitos, un mare artist cu cuvinte frumoase, care caută mântuirea nu în fapte, ci în vorbe, care preda pentru fiecare zi, pentru fiecare eveniment o altă învăţătură. Lipsa de principii o numia exerciţiu practic. Lumea inteligentă nu simţia însă niciodată farmecul vorbirii sale. Nici eu nu ’l-am simţit şi adecă fiindcă eu nu iubesc piesele teatrale în cestiuni serioase ale vieţii, şi mie totdeauna ’mi se părea, că joacă roluri teatrale“. (Finea va urma.) 1875, se găseşte şi un abecedar slovăcesc, din care a învăţat a ceti Kossuth al Maghiarilor. Iată cum se pronunţă despre el „NarodnietyNoviny“ în numărul seu de la 17 Martie, în Turin începe a se stînge vieaţa unui bărbat, care a lucrat puternic în ţerile dunărene, şi care a lăsat puternice urme în acele ţeri. Noi toţi prea bine ştim, că pe Ludovic Kossuth ’l-a născut o mamă slavă, şi că tatăl seu a fost Slovac din centrul Slovacilor, comuna Koşuty, lângă Tur.-Sv.Martin. Ne este cunoscut la ce păreri politice a aderat familia lui, şi că unchiul seu Diurko Kosut a fost un patriot slovac în anii 1830—40 ; tot astfel ne este cunoscut, cum îşi plecau capul înfocaţii purtători ai cugetelor curat slovace înaintea bătrânului de 64 de ani Diurko Koşut, care de confesiune evangelică, era preşedintele tablei regeşti din Tur.-Sv.Martin. El a fost întotdeauna apărător al Slovacilor, om, care a jertfit mult pentru limba sa maternă, şi a fost credincios amicilor sei, după cum o dovedeşte aceasta darul seu: anul II, din „Nitra“, în Tur.Sv.Martin ne povestesc oamenii bătrâni, că Ludovic Kossuth în anii copilăriei sale a petrecut mult la familia Kosut din Koşuty; el s’a jucat acolo şi numai sunete slovace ’i-au cântat inimii sale tinere. Natural, că tată-seu a fost dus de valuri în ţeara curat maghiară şi fiiul seuşi-a dat inima sa naţiunii maghiare. Noi amintim aceasta numai pentru a dovedi genialitatea naţiunii slave, şi că ce ură mare a purtat el în inima sa faţă cu naţiunea noastră, ură, care se manifestă numai la renegaţii voluntari, sau involuntari. Cu toate că avea convingeri mai bune, chiar la începutul carierei sale, el a vorbit şi cugetat mult despre înfrăţirea naţiunilor, însă ura lui faţă cu noi a învins chiar în momentele cele mai hotărîtoare. Ca în multe alte lucruri, aşa şi în politica neamurilor nemaghiare, Kossuth n’a avut nici-când un punct de vedere clar, şi mai ales noi Slovacii nu putem vedea pe altcineva în dînsul, decât pe cel mai mare inimic al nostru. Oricum vom suci lucrul, Kossuth n’a fost altceva, decât un asupritor, un tiran faţă cu toate naţiunile. Recunoaştem însă, că Kossuth a fost un orator genial, un muncitor de fer, că spiritul lui a fost cu totul copleşit de maghiarism. El a fost, drept zicând, cel dintâiu bărbat de stat modern din Ungaria. Slovacii despre Kossuth. Se ştie Îndeobşte că Kossuth a fost de origine Slovac, prin urmare în vieaţa şi în faptele lui renegat. Familia veche a Kossuth-ilor aparţine aşa zisei gentry slovace, adecă nobilimii de rangul al doilea (nemes), iare obârşia, sediul ei strămoşesc este satul Kosuty, jumătate oară depărtare de T u rci-S v.M ar tin. Vorba „kosut“ are în limba slovacă două înţelesuri : ântâia însemnează cerbul în perioda când îşi lapădă coarnele; pe urmă se zice „kosut“ şi acelui semn făcut din aşchii de ghilău şi vreascuri, ce vedem atîrnat deasupra porţii cârcimelor de pe sate, în satul sus pomenit şi astăzi încă trăesc mai multe linii de ale familiei Kosutylor, unchiul renegatului revoluţionar, un Diurko (Gheorghiţă) Kosut a fost naţionalist şi poet poporal slovac, în biblioteca reuniunii de cultură a Slovacilor, aşa zisa „Matiţa“, suspendată de la anul Reflexiuni. Din părţile Clujului ni se cere publicarea următorului articol: Zeci de ani noi Românii am rătăcit printre popoarele acestei patrii ca o naie purtată de curente ademenitoare, şi de câte ori astfel de curente ne-au lovit în faţă cu valuri tulbure, din care vedeam că ni se reoglindeşte perirea, fără a ne putea da seamă cum şi de ce, apucam o altă direcţie, iarăşi — nesigură. Aşa am orbecat prin besnă până când la 1881 provedinţa împinge pe fruntaşii noştri la o conferenţă generală. Geniul veghetor al neamului pluteşte peste capetele adunaţilor şi eul ginţilor le inspiră, sau mai bine le arată o busolă ce are să conducă acest neam oropsit în viitor. Adunarea tresaltă de bucurie la acest ideal, car’ poporul întreg aclamează: Trăească programul politic ! Fiecare Român înţelese, că numai ţinând la acest credeu o să-’şi vadă aspiraţiunile împlinite, numai lănţuit de acest program, dacă va lucra, acum ori mai târziu îşi va vedè întrupat idealul. Acest program apoi s’a tot lărgit, sau mai bine zis, de zemislitorii lui mereu s’a explicat, şi nu mai cred de lipsă a vorbi de copiii geniali ai lui ce până astăzi au născut! Abia în anii din urmă, luptând strîns în cadrele acestui program, lumea a început a-şi aţinti privirile asupra noastră, a recunoaşte că nu putem fi socotiţi de nimica, căci forţa noastră de desvoltare este puternică, ba mai mult, e neînfrângibilă. A recunoscut lumea, că în noi este o putere firească de a fi ca popor, de a trăi iarăşi ca popor şi încă cu propriile noastre forţe de talent. Acestea sânt tot producte de ale programului naţional. în conferenţa din 1890 puterea de resistenţă a acestui program s’a patentat prin decretarea absolutei pasivităţi. Şi acest pas al conferenţei e viu aclamat şi din toate părţile salutat. Prin toate colţurile de ţeară unde numai locuesc Români se aduce la cunoştinţă hotărîrea, ba se pune în vedere tuturor sufletelor care bat şi simţesc româneşte, că îndată ce cutare Român va călca această hotărîre, desconsiderat va fi de toţi, şi de el lumea română nu va mai aminti numai ca de o oaie perdută. Urmează alegerile. Din toate unghiurile sentinelele idealului românesc Inferează cu scârba neamului pe toţi cei ce au mers la urnă. Mulţi dintre ei simţindu-se traşi pe sfoară, retirează cu ruşine şi-’şi recunosc greşeala. Pe aceştia mama car’ îi strînge la sin, căci din nepricepere a fost rătăcirea lor, şi în prăpastie nu au fost sărit, numai până la marginea ei au mers. Patru inşi Inse sar în abis. Nu ar însemna nimic patru din trei milioane, dacă aceia nu s’ar fi înhămat la carul asupritorilor cu timbrul neamului în frunte, înţeleg, dacă nu s’ar fi girat de aleşi ai poporului. Un pic atunci lumea s’a scârbit, nu din causă că ’i-a perdut, ci la felul cum acolo sus ei ’şi-au jucat mendrele. Dar’ trecutu’i-a în lista cu negru încadrată şi uitării ’i-au dat. Doi ani de-a rîndul lumea română a ştiut de ei numai ca din vis, acum însă deodată fără motive plausibile sânt iarăşi puşi pe tapet. Iată Şerbano-Beziada. Deputatul Nicolae Şerban vorbeşte în dietă contra (minune!) proiectelor bisericeşti. Din incidentul acesta „Dreptatea“, nou ziar în Timişoara, de care noi am legat mari speranţe, încarcă pe „bunul naţionalist“ (!!) de elogiuri, car’ ca aceste elogiuri se fie cu ciucuri, sus numitul ziar spune chiar minuni!.. Spune că deputatul Şerban ’şi-a arătat simţământul şi astă-vară printre Români (?) la diferite adunări (?!), car’ acum încrederea ce o merită ni s’a potenţat! . . . Bravo!! adaug eu. Apoi domnilor, fie că dl Şerban la Voila sau la Bucureşti a jucat muscăleşte, fie că tot domnia-sa la Budapesta a jucat „csárdástul nu impoartă. Românii care ţin la programul lor şi la hotărîrile delegaţilor lor, pe acest domn Şerban ’l-au trecut demult în ceata rătăciţilor şi încă fără retour recipis!! Şi nu-i permis, mă rog, nimărui a se mai ocupa cu el, în special, mult dacă ar aminti ca şi despre ceialalţi mameluci, că au votat pro sau contra. Dar’ nu cumva glăsuesc prea aspru? Rog pe toţi onoraţii cetitori ce ’mi-ar critica tonul să binevoească a ceti raportul şedinţei din parlamentul maghiar dela 14. c. Auziţi impertinenţă! Dl Nicolae Şerban recunoaşte, că nu e autorisatul Românilor, e convins însă că are aceleaşi vederi, şi totuşi acelaşi domn Nicolae Şerban, deputat, cu principii româneşti, impută guvernului că din vina lui e expatriat Kossuth! Să nu te turburi? Să nu roşeşti? Să nu-’ţi strîngi palma în pumni? Faceţi drept Românilor şi aduceţi în ţeară pe Kossuth!! Logica unui „Român“!! 4 Ear’ răspunsul domnilor dela „Dreptatea“ e, că într’aceeaşi şedinţă deputatul Horánszky numeşte pe dl Şerban „representantul poporului român“!! Mai departe. Al doilea „representant“ al Românilor în dietă e dl Silviu Rezei. Pe acest domn am onoare a-’l cunoaşte în persoană, dar’ cu toate acestea voiu zice şi aci tot ce am de zis. „Unirea“ din Blaj provoacă pe dl Rezei să pună jos patrafirul îndată ce ar vota pentru proiectele bisericeşti. Aci sânt cam dubiu. Pentru că treaba dlui Rezei cum va vota, e vorba însă că ca pe „representant al Românilor“ îl provoacă ori numai ca pe preot ? Dacă „Unirea“ a fost bine precugetată şi a provocat pe dl Rezei ca pe membru al bisericii, atunci o salutăm, îndată ce însă şi ea îl priveşte de „autorisat“ sau cel puţin Român, rătăceşte groaznic. Cum s’ar pută uni aceasta cu plângerile noastre zilnice? Mai este vre-un Român se nu roşească în faţă când aude în dietă impertinenţa de a fi numiţi „representanţi ai poporului? . . .“ încheia dar, repeţind cu consimţirea on. redacţiuni şi a tuturor Românilor de bine, că noi în împregiurările de astăzi ţinem la pasivitate, şi până la o ulterioară hotărîre a partidului naţional, nu vom trimite şi de fapt nu avem în dieta Ungariei pentru 3 milioane de Români nici un representant!! Dar’ aceia care au trecut gardinele programului politic, noi îi urîm şi de ai noştri nu-’i privim. Frou—frou. TRIBUNA CRONICĂ „Diletantismul şi patimile în politică“ Cu plăcere constatăm, că „Unirea“ declară în noul seu de la 10 a. c. că redacţia sa nu a primit spre vânzare broşura cu acest nume, ci a fost pur şi simplu mistificată de autorul, care fără ştirea şi învoirea ei a anunţat pe cuverta broşurii, că se află de vânzare la redacţia „Unirii“. * Alegere de deputat. Alaltăieri s-a ţinut în Sepsi-Sângeorgiu alegerea de deputat In locul lui Beksics Gyula Ales a fost guvernamentalul Edmund Gajari cu 312 voturi.* Manifestul kossuthiştilor. Comitetul partidului independenţilor din Budapesta a publicat din incidentul morţii lui Kossuth un manifest, în care se zce între altele: Ungaria e văduvită, pentru că a perdut pe acela, care o iubia ca pe o mamă, care o jumătate de veac a lucit ca o pară de foc înaintea naţiunii, arătându-i drumul, care duce la o Ungarie independentă. Dar’ el n’a murit, căci va trăi vecinie în amintirea noastră. Trebue să ne arătăm mulţumitele noastre la sicriul lui Kossuth. La finea manifestului se convoacă cetăţenii capitalei la o conferenţă, pentru ca să se iee o resoluţiune, în urma căreia cetăţenii să iee parte cu demnitate la doliul nanaţional. * împăratul Wilhelm a sosit la 21 c. în Fiume. La sosire erau de faţă la gară împărăteasa Augusta Victoria, archiducele Iosif, archiducesa Clotilda cu fiica Ei Maria, guvernorul Fiumei, contele Batthyány, căpeteniile autorităţilor militare şi civile şi un public foarte numeros. Dupâ ce s’a dat jos din cupeu, împăratul îmbrăţişâ şi sărută de mai multe ori pe archiducele Iosif. Când acesta îl bineventă în numele M. Sale împăratului Francisc Iosif, monarchul îi strînse încă odată mâna cu căldură. împăratul Wilhelm îşi sărută după aceea soţia şi apoi păşi spre archiducese, pe care deasemeni le salută în modul cel mai afectuos. După o scurtă conversaţie contele Eulenburg îl presentă pe guvernor, cu care împăratul se întreţinu timp mai îndelungat. După o despărţire cordială de cei presenţi, înalţii oaspeţi şi suitele s’au dus la port, unde îi aştepta pactul de gală destinat pentru dînşii. * Sentenţa în procesul Morva. Cetitorii noştri îşi aduc aminte de asasinarea lui Mârva numit şi „Rigoletto de Toscana“, care face o parte din Omladina. Causa acestei asasinări se atribuia împregiurării, că Marva ar fi stat în serviciul secret al poliţiei din Praga, căreia îi trada tot ce se întâmpla în sinul societăţii secrete Omladina. în săptămâna trecută s’a terminat acest proces, pronunţându-se următoarea sentenţă: Otokar D o r e z a 1 şi Franz Dragonu pentru asasinat la 10 ani temniţă grea; Iosif Kriz pentru provocare la asasinat la 10 ani temniţă grea; Henric Voitech, Anton Cizek şi Ana Kriz au fost achitaţi.* „Wie hajszt?“ „Marea naţiune maghiară“ s’a mai sporit cu următorii, careşi-au schimbat numele: Herman Weinstein în Zoltán, Georg Ressler în Réti, David Silbermann în Bányász, Filip Kohn în Kovács, Mihail Sichermann în Szűcs, Bela Hafner în Hajos, Alexander Orbarch în Abonyi, Iosef Kohn în Jozseffi! * Instituţiunea Carol, ce este destinată studenţilor, va fi încredinţată acestora pe ziua de 10 Maiu, scriu foile de dincolo. * O nouă secţie a Ligei culturale. După cum scriu foile din România, la Isacia s’a înfiinţat o nouă secţiune a Ligei culturale, care la 2 Martie c. ’şi-a ales şi constituit următorul comitet: Preşedinte loan Roman, vice-preşedinţi P. loan, şi A. Strătescu, cassar St. C a r d a ş i secretar P. G e o rgescu; membri în comitet N. Profiriu D. Serebino. Urăm nouei secţiuni succes şi isbândă în marea luptă culturală. * Pentru Ligă, în oraşul Hârşova s’a dat un bal pentru sporirea fondurilor comitetului central al Ligei în ziua de 22 Ianuarie, cu care ocasie s-au încassat 809 lei. Luni, 14 Martie v., se va representa la teatrul liric din Bucureşti „ fata de bancher“ şi „ Soare de toamnă“, în profitul Ligei culturale. Cu acel prilegiu d-na Ventura va recita între piese câteva versuri. * Un dar museului naţional din Bucureşti, în Macassar, capitala insulei Celebes, din Oceania, posesiune olandeză, se găseşte ca medic primar doctorul Harm Mitrea din Răşinari. După cum cetim în viorie din Iomânia, compatriotul nostru se află în călătorie la Viena, cu un număr însemnat de animale şi plante oceaniene, stăruind la museul imperial austriac pentru a lor clasificare. O parte din aceste preparate e destinată pentru muzeul din Bucureşti, căruiai-a mai dăruit în 1882 câteva lucruri interesante, şi altă parte pentru gimnasiul clasic „Ioan Maiorescu“ din Giurgiu, al cărui director este vărul seu N. Droc B a r c i a n u, stăruinţelor căruia se datoreşte acest dar, în curând Doctorul Mitrea, singurul Român, care ocupă o posiţiune aşa de distinsa pe celalalt emisfer va sosi în Bucureşti, pentru a face darul seu ministerului şcoalelor. Ormărul violonist Enescu a dat zilele acestea un concert în Bucureşti. Micul artist, acompaniat de eminentul său măiestru I. Helmesberger, profesor la conservatorul din Viena, a cântat concertul lui Mendelssohn, „Fantaisie Caprice“ de Vieuxtemps, „Reverie“ şi „Stoccato“, valse de Godard şi „Zigeunerweisen“ de Sarasate. Execuţia ireproşabilă, melodioasă şi sentimentală a acestor bucăţi dintre cele mai grele, scrie „Timpul“, a electrisat întreagă sala, care a izbucnit în aplause furtunoase, durând mai multe minute. La concert au asistat şi AA. L.L. R R. principele Ferdinand şi principesa Maria.* O nouă dramă Dl Caton Theodorianu va potenta în curând comitetului Teatrului Naţional din Bucureşti o dramă originală în trei acte, al cărei titlu este „Pasiune“ Noua operă a fost cetită în mai multe cercuri literare şi, după părerea emisă de competenți, succesul piesei pare a fi asigurat de pe aerium.* O nouă mașină de resboiu. Cunoscutul inventator al melinitului, Turpin, a declarat unui ziarist belgian, că el a descoperit un mijloc, căruia nu pot să resiste nici cele mai tari fortificații. La aplicarea acestui mijloc cele mai puternice întărituri se prefac în fărîme şi oamenii sânt omorîţi cu miile. Amănunte mai exacte nu a dat inventatorul. „Devastatrice“ se numeşte noua maşină. * O exprosiune teribilă, în curtea palatului Borghese din Siena a explodat o bombă, cu o detonaţiune teribilă, causând mare stricăciune. Se crede, că autorul acestei expresiuni ar fi un servitor, din care causă poliţia a arestat, cu învoirea prinţul Borghese, tot personalul servitorilor. * Rectificare: în maimulţi ani ai ziarului nostru a fost pus din greşeală, în capul lui, în loc de „anii XI.“ anul IX. Rectificăm această eroare. Gestiunea Homerule, în urma discursului lordului Roseberg ţinut la Edimburg, se pare că a câştigat din nou teren. Partidul irlandez a rămas mulţumit de răspunsul dat pe prim-ministrul Angliei. Dillon, şeful acestui partid, care a auzit în persoană discursul lui Rosebery, a declarat că lordul Rosebery este un anteluptător cinstit și drept.* Amiciția ruso-franceză. Generalul Bogdanovici a felicitat pe archiepiscopul din Paris cu ocasiunea nereușitei atentatului din biserica Madelenei. Dînsul vede în aceasta o dovadă, că Dumnezeu protege Francia. Archiepiscopul răspunse: Adânc mişcat prin manifestaţiunea de simpatia religioasă pentru Francia, mă rog lui D-zeu, ca să binecuvinteze şi să lege din ce mai strîns înfrăţirea între aceste două popoare mari. * Din Brasilia. Presidentul republicei brasiliane Peixoto a lansat de curând o proclamaţie, în care împărtăşeşte poporaţiunii înăbuşirea revoluţiei şi mulţumeşte Statelor Unite pentru sprijinul dat cu acest prilegiu Manifestul termină astfel: Guvernul îşi dedică toate puterile restabilirii păcii şi liniştei în întreagă republica, precum şi consolidării instituţiunilor sale, care trebue să formeze o garanţă pentru progresul viitor al naţiunii. * VARIETĂŢI. (O musică de circ furată.) „Bătrânul Renz“, directorul vestitului circ cu acelaşi nume, în toată vieaţa lui nu-’şi petrecea decât în circul lui şi orice altă plăcere îi era cu totul indiferentă. El nu se interesa nici măcar de teatru şi nu visita nici o representaţiune. într’o seară însă prietenii lui, cu multă osteneală, au reuşit să-’l ducă la opera din Berlin tocmai la representaţia celebrei opere „Profetul“. îndată după terminarea operei, Renz a venit la circul său, unde representaţia era în toiul ei. Tocmai se dădea o frumoasă pantomimă şi orchestra a intonat la început marşul din „Profetul“, pe care Renz îl auzise în seara aceea la operă. Furios peste măsură se repezi la capelmaistru. — Domnule, ce însemnează asta ? De ce nu-’ţi îngrijeşti mai bine notele? — Nu înţeleg ce vreaţi să ziceţi, die director . . . îngână capelmaistrul înmărmurit. — Atunci să-’ţi spun eu, domnule. E cineva care ne fură notele. Marşul pe care ’l-ai cântat acum ’l-am auzit, e o jumătate de cas la operă; dacă se mai întâmplă asta înc’odată, îţi fac socoteala şi te dau afară! . . . Capelmaistrul tăcu. El ştia că bătrânul seu şef pe lângă că nu se pricepea de loc la musică, dar’ nu suferia nici odată nici o contrazicere. Din public.*) Convocare. Adunarea generală ordinară a V-a a „Reuniunii femeilor române gn or. din Rășinari“ se convoacă prin aceasta pe ziua de Duminecă în 20 Martie a c. st. v. la oarele 2 p. m. în edificiul școlar. Obiectele: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul comitetului. 3. Examinarea socotelilor pe anul 1893. 4. Eventuale propuneri. Toţi p.t. membrii reuniunii,precum şi , alţi binevoitori sânt Invitaţi a participa la această adunare. Răşinari, în 8 Martie st. v. 1894. Aurelia Doga, Ioan Marin, preşedintă, secretar. Colectă pentru gimnasiul Clin Blaj. (Urmare.) "3. Din Sălişte prin lista nr. 767 de la domnii: Dumitru Roşea, par. 50 cr., Mateiu Tomoiagă 50 cr., loan Muntean 20 cr., Simeon Simonetti 30 cr., loan Butean, exec. reg. 50 cr. — Suma 2 fl. *) Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta redacţia nu primeşte răspunderea. Nr. 48