Tribuna, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 208-231)

1894-10-28 / nr. 229

Anul XI Sibiiu, Vineri 28 Octomvrie (9 Noemvrie) 1894 Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1 an 2 fl. 50 cr., Vi an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 18 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V« an 3 fi. 50 cr., V* an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România şi străinătate: ‘/i an 1C franci, »/* an 20 franci, 1 an 40 franci. Nr. 229 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 71. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Noemvrie st. v. cu preţurile din capul foii — invită Admin­istraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Fără îndoeală! „Le tempsu, ziarul francez a zis că situaţ­a politică a Românilor din Ardeal şi Ungaria ar fi­­ „încurcată“. Din depărtatul apus, de unde nu se pot observa zilnic şi exact faptele rodite de această politică, de unde per­soanele ce le fac și fisionoraia lor poli­tică nu poaite fi văzută cu claritatea cu care noi o putem obțină din apro­pierea lor, vorba aceasta ar putea să aibă înțeles numai dintr’un punct de v*­Wa! „Le 7p.m.nfta vede greutatea ------------ n----- -jr- - -_» chestiunii, şi nu găseşte uşor dru­murile pe c­are politica noastră ro­mână are să stârnească. Se poate însă că l­e-a şi gă­sit, dar,în oficialitatea sa recunoscută, el probabil nu poate să scrie sfa­turi pe seama noastră, ci se mărgi­neşte a constata cu deosebită pri­cepere îndreptăţirea luptei noastre, a formula ideile fundamentale ce se bat în capete pe teritorul patriei noastre şi a recunoaşte fără de nici o şovăire, că pe a noastră parte este dreptatea, că pe a noastră parte se inclină ori­ce jude­cată dreaptă şi apuseană şi că, prin urmare, logic este,­­­unc­i in loc să nu se abată dela politica, a că­rei îndreptățire într’un chip atât de splendid ni-o jestifică toată lumea. Faptul, că „Pester Lloyd" a fost scos din fire de notițele ziarului fran­cez este dovada cea mai bună, că „Le Temps“ a făcut tot ce putea să facă bine. Care va să zică, dacă trebue te luăm şi pe „Le Temps"­ în deose­bită consideraţie — ce o şi facem — articolul lui nu poate însemna altceva, decât o aprobare a luptei noastre. Mai departe acest articol nu poate fi luat ca probă pentru nimic alt­ceva. Drept este, că dela acest punct se resfiră puţină lumină asupra mijloa­celor noastre de luptă, dar­ acea­stă chestiune ne priveşte abso­lut numai pe noi. Ea-i o chestie de modalităţi, este o chestie de in­geniu politic, de invenţiune; ea este însă şi o chestie de cu­­ragiu, de bărbăţie şi de consecvenţâ. Aceste sunt singu­­rele virtuţi, care ne vor duce la un resultat politic, de care naţiunea noas­tră, tot mai mult agitată şi tot mai mult pricepătoare, va obţină pacea aşa cum o pricepe ea, pacea în care libertatea naţională şi desvol­­tarea independentă a individuali­tăţii noastre se va face fapt. Tocmai azi noi putem zice, că asupra acestor virtuţi avem motiv să nu ne îndoim. Noi vom merge înainte, d­ar va fi drumul nostru ca şi până acum, şi dacă noi voim să devenim mari, dacă noi voim să fim, cum toţi sublimii noş­tri părinţi ne-au învăţat să dorim a fi, naţie cu o providenţială menire, noi vom merge pe acelaşi drum, aducând toate jertfele posibile. Ştiri grave. Privitor la intervenirea r­o­ului Ioan Lahovary în chestia română, „Naţionalul“, ziar independent din Bucureşti, scrie: „Am fost înştiinţaţi încă de acum câteva zile, că guvernul român ar fi intervenit prin legaţiunile sale pe lângă unele mari ziare engleze, franceze şi italiene pentru a nu mai publica articolii trimişi fie de cătră membrii Ligei, fie de cătră particulari, în sprijinul Ro­mânilor din Ungaria. „N’am putut da credinţă acestor sgo­­mote şi am refuzat a le da publicităţii cu toate insistenţele unor amici, cari erau con­vinşi de adevărul acestor ştiri, nu le-am pu­blicat cu toate insistenţele, atât de mare ui po et pai ut cnut ui­­­ta­tea acestui fapt. „ Ieri vise am primit de la un amic şi corespondent al nostru din Paris, membru activ al secţiunii Ligei din capitala Franciei, o scrisoare, care confirmă din nenorocire zvo­­nurile răspândite în Bucureşti în această pri­vinţă. Amicul nostru este în poziţie de a fi bine informat, atât prin faptul că este membru activ al secţiei din P­aris al Ligei, cât şi prin faptul că se află în relaţiuni cu mai multe din redacţiunile marilor ziare parisiene, cari şi-au publicat mai mulţi articoli. „ Amicul nostru ne mai spune, că cele­ ce ne comunică el noue au fost comunicate oficial şi Ligei din Bucureşti de cătră biuroul sec­ţiunii din Paris. „Iată cum s’a descoperit lucrul: „Unul din membrii activi ai Ligei din Paris, ducându-se la ziarele parisiene rDd­­batsu, „Figaro“ şi „L’ Estafette“ pentru a pu­blica nişte notiţe privitoare la chestiunea ro­mână, a fost retusat. Şi la ziarul „Débats“, care până acum publica tot ce acest domn FOIŢA „TRIBUNE!.“ Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE. De George Bogdan. III. Chestia culturală. (Urmare.) în puterea art. XIX, din legea fundamen­tală dela 21 Decemvrie 1867 asupra drep­turilor cetăţeneşti, Românii bucovineni au dreptul si ceară ca institutele lor de învăţă­mânt si fie pur naţionale, îndată­ ce pot, natu­ral, să ofere numărul de elevi care poate să motiveze înfiinţarea lor. Să confrontăm cu acest principiu con­stituţional starea actuală a şcoalelor poporale şi limba de propunere a lor, având iarăşi în vedere şi pe Ruteni, ca factor comparativ. La finea anului 1888 erau în Bucovina*): »293 școale poporale, dintre care după limba de propunere 92 sunt rutene, 81 romane, 32 germane, 4 maghiare, 1 armenească, 22 ro­­m«ni-germane, 18 rutene-germane, 11 române­­rutene, 2 germane-polone, 10 germane-romăne­­rutene, 8 germane-rutene-polone, 11 germane­­române-rutene-polone şi 1 maghiară-wwâ«*!«. Români Ruteni ScoaleCUclase O foarte mică diferenţă pe alocarea în bine, pe partea Românilor trebue atribuită numai calităţilor lor bune şi mai uşor de trezit. ) 1 » Cât de mică e diferenţa, resultă din urmă­toarele date. Din cifra dată de 314 şcoale, *) Cifrele populaţiei date aici sânt luate din repertoriul statistic pe 31 Decemvrie 1890, care re­pertoriu a apărut pe când scriu tocmai sirele de mai sus. Poporaţiunea neromână şi neruteană nu o mai însemn. Cifrele şcoalelor şi claselor sânt cele dela 1893, separate, pentru fete şi pentru băieţi. Cifra desilusionează şi mai mult, când ce­­t­ă­teşti seria naţionalităţii şcoalelor, care cuprinde »numai« 1­12 rubrici. Româneşti pure sânt 102 şcoale Rutene » »122 » Dintre acestea Românii au 25 şcoale ’ cu 2 clase şi 3 cu 3 clase. Rutenii au 12 cu două clase. Urmează şcoalele Romane-germane 24 Romane- rutene 12 Rutene-germane 8 Cine este mai expus, Românii sau Ru­tenii, bilinguităţii periculoase din aceste şcoale, iarăşi este foarte uşor evident: în trei limbi (română, ruteană, germană) se propune în 9 şcoale, în alte trei (germană, ruteană, polonă) în 4, în patru limbi (ger­mană, română, ruteană, polonă) în 8 scoale ! Monstruositatea devine tot mai babilo­nică, tot mai îngrozitoare. în aceste scoale ruse, dintre care 16 au 3—5 clase, se pro­pune numai în cele două clase dintâiu și în limba maternă a elevilor, de la a treia clasă în sus se foloseşte, precum o spune însuşi ra­portul oficial, exclusiv limba germană! Limba maternă română-pură nu trece aşadar­ după chiar raportul oficial, decât mimai in trei caşuri, numai în trei şcoale până în clasa a treia primară, încolo ea ri­măm în tis în toate clasele populare numai în clasa ăntăia şi a doua primară ori populară. Dacă aceste stări mai pot fi privite cu gelosie de Ruteni, trebue să ne mirăm de mărimea răutăţii cu care ei fac din ori­ce mi­serie românească un obiect de dorit şi pen­tru ei. De răi­le sânt, sânt şi scurţi de vedere. Acestea sânt stările pentru care ori­ce ziar român în Bucovina trebue să devină în parte şi ziar pedagogic; acestea sânt stările care impun societăţii române o pro­blemă, pe care până acum statul o resoalvă într’un mod detestabil de insuficient, cu mij­loacele ei societare, sociale, publicistice şi de propagandă , ea trebue să adauge ce nu se poate obţine cu mijloace şcolare atât de mi­­serabile. Să mai adaug aici încă câteva cifre asu­pra procentului elevilor care cercetează şcoala, procent luat din numărul celor obligaţi să o cerceteze şi asupra procentului analfabeţilor după ţinuturi şi vom pute deduce din aceste cifre şi anume locul unde trebue să fie mai neglijat şi poporul român *) Vezi şi * Gazeta Bucovinei anul III. Nr. 69—70. în districtul Rădăuţi procentul elevilor, care umblă la şcoală este 68°/0, la Suceava este 66°/0, în Storojineţ 49%>/0, în Câmpulung 73%, în Cernăuţi-district 45%, în Siret 54%. Analfabeţii cei mai mulţi din părţile cele mai româneşti sânt, arangiând locurile după progresiunea spre tot mai reu la Câmpulung, Rădăuţi, Suceava, Siret, Cernăuţi-district şi Storojineţ La Siret, Cernăuţi şi Storojineţ nu-i însă numai incultura mai mare; tot acolo este şi amestecul de limbi mai mare, tot acolo este şi năvala străinismului mai mare şi prin ur­mare se dovedeşte ce rol trebue să-­şi impună politica română în general, şi cea şcolară în special, în acele trei districte, dintre care al Siretului şi Cernăuţilor sânt cele mai ame­ninţate cu deplina perire. Reflexul politic al înapoerii instrucţiei din aceste ţinuturi poate să devină în curând foarte fatal, mai ales că după a mea expe­rienţă politica bucovineană-română nu se prea ocupă cu chestiunile localnice, cu comunele singuratice, nu dispersează şi nu adânceşte de ajuns lucrarea sa, care ar deveni atunci mai gospodărească, dar­ mai trainică în ale sale efecte pe viitor. Din contră se va vedea la discuţia asupra programului Rutenilor cu câtă lăcomie ’şi-au aruncat acest­ea privirea asupra comunelor rurale. Ea este aproape egală cu lăcomia după vieaţa străină a vam­­piului din poveştile populare. (Va urma) Din această monstruoasă combinaţie de duple, triple şi quadruple atribute naţionaliste, nu pot vedea cum ar fi putut Românii să fie mai fa­voriți decât Rutenii.­­ Dar’ să ne apropiem și mai mult de actualitate. După un raport al guvernului țerii da­tat din 9 Noemvrie 1893 și făcut pentru anul școlar 1892/1893 starea școalelor din Buco­vina era următoarea, arătând mai întâiu dis-Masivitatea instrucţiei devine foarte evi­­­­dentă şi este evident foarte insuficientă, mai ales când vezi că instrucţia se mai face în 213 scoate numai o jum­ăta­te de zi, în 24 locaţiunea lor­­ şi anume începând cu tinutu­l când toată ziua când o jumătate de zi şi nu­rile cele mai româneşti şi trecând prin cele mai în 77 de şcoale toată ziua, mai departe mixte la celecompact rutene. 284 scoale sânt mixte şi numai câte 15 sânt Scoalele cu 1 clasă sânt 220 5­6 Rădăuţi . . 58.080 8.837 *) 39 70 Suceava . . . 51.387 10.137 44 76 Storojineţ . . 30.670 26.584 37 45 Câmpulung . . 25.753 5.888 38 55 Cernăuti-district 19.910 55.162 36 51 Seret . . . . 14.608 22.849 25 40 Cernăuti-oraş . 7.624 10.384 13 52 Vijniţa . . . 168 48.888 31 45 Coţman . . . 93 79.638 51 64 Total . 208.301 268.367 314 498 2 3 4 50 12 24 2 6 ♦) După C. Morariu, Istoricul şcoalei reale, Cernăuţi, 1889, pag. 6. aducea cu privire la chestiunea naţională, până şi polemice contra lui Pázmándy şi Óváry, ’i­ s’a motivat refusul lăsându-’l să în­ţeleagă în termini destul de clari, că guvernul, român a intervenit pentru a nu se mai publica nimic, cu privire la chestiunea naţională, ce n’ar fi recomandat de guvernul român“. Despre Ligă scrie Hans Krauss în „Pester Lloyd“ dela 6 Noemvrie (foaia de seară) următoarele: In sinul Ligei se produce „purifi­care“. Conservatorii de frunte, membri ai Ligei, încep a se retrage și prin asta ca tot mai mult la caracterul de partid politic, de­vine unealtă de agitaţie a partidului liberal. Şi din punct de vedere financiar se pare că Liga merge pe povîrniş ; veniturile ei nu mai curg aşa îmbelşugate ca mai nainte. Pe lângă toate acestea se arată şi în tabăra li­berală un curent, care nu este mulţumit cu conducerea partidului şi în special cu exploa­tarea Ligei. în cercurile cu pricină se zice, că din capul locului nu s’a procedat bine, a tîrî chestiunea naţională jos la nivelul unei chestiuni de partid. Căci prin aceasta foarte puţin folos se aduce conaţionalilor în Ardeal, car’ partidul liberal se face im­posibil ca partid de guvern pe viitor. Această dispoziţie sau mai bine indisposiţie a spiritelor devine atât de covîr­­şitoare, încât chiar şefia lui Sturdza este pusă in joc pe viitor“. Bine e informat Ovreul, par’că ’i-ar fi dictat informaţia însuşi deputatul M., cel cu vestiţii lui articoli din „Die Presse“. Webe­rle despre caletoria lui Kos­suth Ferencz. Secretarul intim şi frate de V. UOO ţi/ ff „ i . « - , — . * 0­­ a T-------­hei, dojeneşte un „Pester Lloyd“ de la 6 Noemvrie cu vorbe serioase şi ironice pe firul detronatorului pentru călătoriile sale, într’un loc trimbiţa ovreiască a lui Wekerle se pro­nunţă astfel: „Să se bage bine de seamă, ca „zarva“ să nu-’şi îmbrace forma, mulţumită căreia ea (zarva) ar pută să fie interpretată de cătră „bunii noştri prieteni“ din lăuntru şi din afară din Ungaria ca demonstraţie într’o anumită direcţie, cătră care de si­­gur nu este voinţa se se demon­streze. Ne vine greu a spune mai mult despre asta şi cu anevoie ar fi chiar de lipsă, a mai lăţi vorba despre aceasta.“ Dacă s’ar pută presupune dela Wekerle cinste politică, am pută conclude din spusele de mai sus, că nu prea le place deţinătorilor obrocului budgetar „întreprinderea“ aceluia ce face gheşeft din numele tatălui seu „sfânt“. Deoare­ce însă avem convingerea, că W­e­­kerle e personificata minciună şi pehlivanie, sântem încredinţaţi că toată dojana scrisă de Weigelsberg Lehel este numai pentru a Înşela lumea, car’ pe ascuns Şvabul renegat e înţeles cu Kossuth Ferencz întru toate. Noul kossuthism. Abia ’şi-a făcut intrarea sa trium­fală într’un singur oraş, şi iată-’l, Kos­suth Ferencz atacat de înseşi foile guvernamentale. Sânt perverşi rnse „patrioţii“ în toate manifestaţiunile lor. Astfel, pe deoparte „Pesti Napló“ dela 6 Noemvrie scriind că la Cze­­g­­­é­d deputatul Madarász ’ ş­i - a p­e­r­­dut firea, căci ’l-a asemănat pe fiiul lui Kossuth cu Mateiu Corvin, fiiul lui Ioan Corvin, zice: „Kossuth Ferencz a fost de faţă, când bătrânul Madarász ’l-a îmbiat cu soartea fiiului loan Corvin. A fost de faţă, ba a mai vorbit chiar după aceasta, dar’ n’a refusat printr’un singur ton rolul ce ’i­ s'a oferit, cu toate­ că descâlecând în patrie, a declarat supunere legilor. N’a făcut-o, şi iată, evidentă apa­renţa că e pretendent la tron. Pe de altă parte „Nemzeti Újság” dela 7 Noemvrie scrie: „De altfel aflăm natural faptul, că nu numai partidul kossuthist, dar’ şi liberalii săr­bătoresc şi-’l aclamă pe Kossuth Ferencz. „ Presidentul partidului liberal din Arad lucrează. In privinţa aceasta, în de­plină solidaritate cu partidul cen­tral din Budapesta“. Trebue să se ştie anume, că „li­beralii“ (adecă Jidovii) din Arad au »fi «’I *», porpore tuti­m pine pe Kossuth Ferencz. Şi nici se putea altfel: Jidanii au primit concursul kossuthiştilor cu ocazia proiectelor de legi religioase. Acum tre­­bue s se întoarcă împrumutul. Privitor la atitudinea din Czegléd a lui Kossuth Ferencz foile toate fac cele mai variate comentarii. „Nemzeti Újság'­, zice să bage de neam?*, să nu se facă ridicol. „Hazánk“ deas­emeni îi amintește să fie cu bă­gare de seamă. Cele kossuthiste, de sine se înţe­lege, îl preamăresc. Preotul reformat Takács József ’l-a proclamat profet al n­a­ţi­u­n­i­i m­a­ghi­ar­e, car’ el „pro­fetul“, ca să se arete inspirat de du­hul sfânt, a zis următoarele cuvinte, aplaudate de mulţime şi subliniate de toate foile: „Dintre două lucruri, unul. Ori că Co­roana nu este legată cu naţiunea, şi atunci Coroana nu are viitor, ori că da, şi atunci Ungaria va fi indepen­dentă“. A mai zis, că aşa speră, că acti­vitatea lui publică va fi binecuvântată pentru patrie. Credem şi noi, că va fi binecu­vântată în ... prostii. Din Paris- Luni, 17 Octomvrie, s-a dat la Paris un mare banchet de înfrăţire al societăţii „Uniunea latină“. Ce e curios este, că la un banchet al rasei latine au fost o sumă de Maghiari, care mişuesc prin Paris cu pretinse misiuni ştienţifice şi literare de la guver­nul din Budapesta, în fruntea aces­tora era inevitabilul general Tu­ri şi Ováry, care nu lasă nici o ocasiune de a sa insinua pe Itrngă Francezi. Ro­mânismul era representat prin doi băr­baţi, între care dl Doctor în drept C a n t­i­­­i. Banchetul a fost presidat de lordul de Banta Nery din Brasilia, având alături pe generalul J o u n g. S’au ridicat diverse toasturi. Ge­neralul Ti­ri a găsit modul se închine şi în sânătatea Românilor (?). Dl C a n­­t i­­ i a ridicat ultimul toast, dar’ şi unul din cele mai aplaudate. Iată frumosul discurs al d-sale: Domnilor, permiteţi-’mi să asociez şi na­ţiunea română la această sărbare a uniunii latine, la acest frăţesc banchet, care va reda şi mai strâns legăturile marei noastre familii. Am fericita ocasiune de a presenta oma­giile mele persoanelor care sânt aici de faţă, iluştrilor reprezentanţi ai acestei glorioase rase, pe care poetul nostru naţional Alexandri o numeşte, în versurile sale încununate de oraşul Montpelier, regină într’ale lumii ginte mari. Vorbindu-ve d-voastre, am sentimentul de a vorbi fraţilor mei mai mari. Găsindu-mă la mijlocul d-voastre, aş lipsi dela împlinirea datoriei mele, dacă nu aş mărturisi omagiul ce datorează poporul nos­tru măreţelor voastre idei şi propagatorilor lor. în adevăr, eu mă cred dator să vă spun în numele poporului român, că el este într’o strînsă unire cu marile naţiuni de rasă latină, şi să afirm că spiritul, sentimentele şi aspi­raţi­unile acestei rase sânt representate de na­ţiunea română în Orient. în faţa acestei misiuni seculare, Românii­­şi-au făcut onoare de a nu da nici­odată îndărăt. Aceasta însă nu fără greutăţi şi lupte ; şi dacă, în vremuri de restrişte rasa noastră a persistat, este din causă că ea representa civilisaţiunea voastră occidentală, şi se in-

Next