Tribuna, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 208-231)
1894-10-28 / nr. 229
Anul XI Sibiiu, Vineri 28 Octomvrie (9 Noemvrie) 1894 Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1 an 2 fl. 50 cr., Vi an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 18 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V« an 3 fi. 50 cr., V* an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România şi străinătate: ‘/i an 1C franci, »/* an 20 franci, 1 an 40 franci. Nr. 229 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 71. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Noemvrie st. v. cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Fără îndoeală! „Le tempsu, ziarul francez a zis că situaţa politică a Românilor din Ardeal şi Ungaria ar fi „încurcată“. Din depărtatul apus, de unde nu se pot observa zilnic şi exact faptele rodite de această politică, de unde persoanele ce le fac și fisionoraia lor politică nu poaite fi văzută cu claritatea cu care noi o putem obțină din apropierea lor, vorba aceasta ar putea să aibă înțeles numai dintr’un punct de v*Wa! „Le 7p.m.nfta vede greutatea ------------ n----- -jr- - -_» chestiunii, şi nu găseşte uşor drumurile pe care politica noastră română are să stârnească. Se poate însă că le-a şi găsit, dar,în oficialitatea sa recunoscută, el probabil nu poate să scrie sfaturi pe seama noastră, ci se mărgineşte a constata cu deosebită pricepere îndreptăţirea luptei noastre, a formula ideile fundamentale ce se bat în capete pe teritorul patriei noastre şi a recunoaşte fără de nici o şovăire, că pe a noastră parte este dreptatea, că pe a noastră parte se inclină orice judecată dreaptă şi apuseană şi că, prin urmare, logic este,unci in loc să nu se abată dela politica, a cărei îndreptățire într’un chip atât de splendid ni-o jestifică toată lumea. Faptul, că „Pester Lloyd" a fost scos din fire de notițele ziarului francez este dovada cea mai bună, că „Le Temps“ a făcut tot ce putea să facă bine. Care va să zică, dacă trebue te luăm şi pe „Le Temps" în deosebită consideraţie — ce o şi facem — articolul lui nu poate însemna altceva, decât o aprobare a luptei noastre. Mai departe acest articol nu poate fi luat ca probă pentru nimic altceva. Drept este, că dela acest punct se resfiră puţină lumină asupra mijloacelor noastre de luptă, dar această chestiune ne priveşte absolut numai pe noi. Ea-i o chestie de modalităţi, este o chestie de ingeniu politic, de invenţiune; ea este însă şi o chestie de curagiu, de bărbăţie şi de consecvenţâ. Aceste sunt singurele virtuţi, care ne vor duce la un resultat politic, de care naţiunea noastră, tot mai mult agitată şi tot mai mult pricepătoare, va obţină pacea aşa cum o pricepe ea, pacea în care libertatea naţională şi desvoltarea independentă a individualităţii noastre se va face fapt. Tocmai azi noi putem zice, că asupra acestor virtuţi avem motiv să nu ne îndoim. Noi vom merge înainte, dar va fi drumul nostru ca şi până acum, şi dacă noi voim să devenim mari, dacă noi voim să fim, cum toţi sublimii noştri părinţi ne-au învăţat să dorim a fi, naţie cu o providenţială menire, noi vom merge pe acelaşi drum, aducând toate jertfele posibile. Ştiri grave. Privitor la intervenirea roului Ioan Lahovary în chestia română, „Naţionalul“, ziar independent din Bucureşti, scrie: „Am fost înştiinţaţi încă de acum câteva zile, că guvernul român ar fi intervenit prin legaţiunile sale pe lângă unele mari ziare engleze, franceze şi italiene pentru a nu mai publica articolii trimişi fie de cătră membrii Ligei, fie de cătră particulari, în sprijinul Românilor din Ungaria. „N’am putut da credinţă acestor sgomote şi am refuzat a le da publicităţii cu toate insistenţele unor amici, cari erau convinşi de adevărul acestor ştiri, nu le-am publicat cu toate insistenţele, atât de mare ui po et pai ut cnut uitatea acestui fapt. „ Ieri vise am primit de la un amic şi corespondent al nostru din Paris, membru activ al secţiunii Ligei din capitala Franciei, o scrisoare, care confirmă din nenorocire zvonurile răspândite în Bucureşti în această privinţă. Amicul nostru este în poziţie de a fi bine informat, atât prin faptul că este membru activ al secţiei din Paris al Ligei, cât şi prin faptul că se află în relaţiuni cu mai multe din redacţiunile marilor ziare parisiene, cari şi-au publicat mai mulţi articoli. „ Amicul nostru ne mai spune, că cele ce ne comunică el noue au fost comunicate oficial şi Ligei din Bucureşti de cătră biuroul secţiunii din Paris. „Iată cum s’a descoperit lucrul: „Unul din membrii activi ai Ligei din Paris, ducându-se la ziarele parisiene rDdbatsu, „Figaro“ şi „L’ Estafette“ pentru a publica nişte notiţe privitoare la chestiunea română, a fost retusat. Şi la ziarul „Débats“, care până acum publica tot ce acest domn FOIŢA „TRIBUNE!.“ Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE. De George Bogdan. III. Chestia culturală. (Urmare.) în puterea art. XIX, din legea fundamentală dela 21 Decemvrie 1867 asupra drepturilor cetăţeneşti, Românii bucovineni au dreptul si ceară ca institutele lor de învăţământ si fie pur naţionale, îndată ce pot, natural, să ofere numărul de elevi care poate să motiveze înfiinţarea lor. Să confrontăm cu acest principiu constituţional starea actuală a şcoalelor poporale şi limba de propunere a lor, având iarăşi în vedere şi pe Ruteni, ca factor comparativ. La finea anului 1888 erau în Bucovina*): »293 școale poporale, dintre care după limba de propunere 92 sunt rutene, 81 romane, 32 germane, 4 maghiare, 1 armenească, 22 rom«ni-germane, 18 rutene-germane, 11 românerutene, 2 germane-polone, 10 germane-romănerutene, 8 germane-rutene-polone, 11 germaneromâne-rutene-polone şi 1 maghiară-wwâ«*!«. Români Ruteni ScoaleCUclase O foarte mică diferenţă pe alocarea în bine, pe partea Românilor trebue atribuită numai calităţilor lor bune şi mai uşor de trezit. ) 1 » Cât de mică e diferenţa, resultă din următoarele date. Din cifra dată de 314 şcoale, *) Cifrele populaţiei date aici sânt luate din repertoriul statistic pe 31 Decemvrie 1890, care repertoriu a apărut pe când scriu tocmai sirele de mai sus. Poporaţiunea neromână şi neruteană nu o mai însemn. Cifrele şcoalelor şi claselor sânt cele dela 1893, separate, pentru fete şi pentru băieţi. Cifra desilusionează şi mai mult, când cetăteşti seria naţionalităţii şcoalelor, care cuprinde »numai« 112 rubrici. Româneşti pure sânt 102 şcoale Rutene » »122 » Dintre acestea Românii au 25 şcoale ’ cu 2 clase şi 3 cu 3 clase. Rutenii au 12 cu două clase. Urmează şcoalele Romane-germane 24 Romane- rutene 12 Rutene-germane 8 Cine este mai expus, Românii sau Rutenii, bilinguităţii periculoase din aceste şcoale, iarăşi este foarte uşor evident: în trei limbi (română, ruteană, germană) se propune în 9 şcoale, în alte trei (germană, ruteană, polonă) în 4, în patru limbi (germană, română, ruteană, polonă) în 8 scoale ! Monstruositatea devine tot mai babilonică, tot mai îngrozitoare. în aceste scoale ruse, dintre care 16 au 3—5 clase, se propune numai în cele două clase dintâiu și în limba maternă a elevilor, de la a treia clasă în sus se foloseşte, precum o spune însuşi raportul oficial, exclusiv limba germană! Limba maternă română-pură nu trece aşadar după chiar raportul oficial, decât mimai in trei caşuri, numai în trei şcoale până în clasa a treia primară, încolo ea rimăm în tis în toate clasele populare numai în clasa ăntăia şi a doua primară ori populară. Dacă aceste stări mai pot fi privite cu gelosie de Ruteni, trebue să ne mirăm de mărimea răutăţii cu care ei fac din orice miserie românească un obiect de dorit şi pentru ei. De răile sânt, sânt şi scurţi de vedere. Acestea sânt stările pentru care orice ziar român în Bucovina trebue să devină în parte şi ziar pedagogic; acestea sânt stările care impun societăţii române o problemă, pe care până acum statul o resoalvă într’un mod detestabil de insuficient, cu mijloacele ei societare, sociale, publicistice şi de propagandă , ea trebue să adauge ce nu se poate obţine cu mijloace şcolare atât de miserabile. Să mai adaug aici încă câteva cifre asupra procentului elevilor care cercetează şcoala, procent luat din numărul celor obligaţi să o cerceteze şi asupra procentului analfabeţilor după ţinuturi şi vom pute deduce din aceste cifre şi anume locul unde trebue să fie mai neglijat şi poporul român *) Vezi şi * Gazeta Bucovinei anul III. Nr. 69—70. în districtul Rădăuţi procentul elevilor, care umblă la şcoală este 68°/0, la Suceava este 66°/0, în Storojineţ 49%>/0, în Câmpulung 73%, în Cernăuţi-district 45%, în Siret 54%. Analfabeţii cei mai mulţi din părţile cele mai româneşti sânt, arangiând locurile după progresiunea spre tot mai reu la Câmpulung, Rădăuţi, Suceava, Siret, Cernăuţi-district şi Storojineţ La Siret, Cernăuţi şi Storojineţ nu-i însă numai incultura mai mare; tot acolo este şi amestecul de limbi mai mare, tot acolo este şi năvala străinismului mai mare şi prin urmare se dovedeşte ce rol trebue să-şi impună politica română în general, şi cea şcolară în special, în acele trei districte, dintre care al Siretului şi Cernăuţilor sânt cele mai ameninţate cu deplina perire. Reflexul politic al înapoerii instrucţiei din aceste ţinuturi poate să devină în curând foarte fatal, mai ales că după a mea experienţă politica bucovineană-română nu se prea ocupă cu chestiunile localnice, cu comunele singuratice, nu dispersează şi nu adânceşte de ajuns lucrarea sa, care ar deveni atunci mai gospodărească, dar mai trainică în ale sale efecte pe viitor. Din contră se va vedea la discuţia asupra programului Rutenilor cu câtă lăcomie ’şi-au aruncat acestea privirea asupra comunelor rurale. Ea este aproape egală cu lăcomia după vieaţa străină a vampiului din poveştile populare. (Va urma) Din această monstruoasă combinaţie de duple, triple şi quadruple atribute naţionaliste, nu pot vedea cum ar fi putut Românii să fie mai favoriți decât Rutenii. Dar’ să ne apropiem și mai mult de actualitate. După un raport al guvernului țerii datat din 9 Noemvrie 1893 și făcut pentru anul școlar 1892/1893 starea școalelor din Bucovina era următoarea, arătând mai întâiu dis-Masivitatea instrucţiei devine foarte evidentă şi este evident foarte insuficientă, mai ales când vezi că instrucţia se mai face în 213 scoate numai o jumătate de zi, în 24 locaţiunea lor şi anume începând cu tinutul când toată ziua când o jumătate de zi şi nurile cele mai româneşti şi trecând prin cele mai în 77 de şcoale toată ziua, mai departe mixte la celecompact rutene. 284 scoale sânt mixte şi numai câte 15 sânt Scoalele cu 1 clasă sânt 220 56 Rădăuţi . . 58.080 8.837 *) 39 70 Suceava . . . 51.387 10.137 44 76 Storojineţ . . 30.670 26.584 37 45 Câmpulung . . 25.753 5.888 38 55 Cernăuti-district 19.910 55.162 36 51 Seret . . . . 14.608 22.849 25 40 Cernăuti-oraş . 7.624 10.384 13 52 Vijniţa . . . 168 48.888 31 45 Coţman . . . 93 79.638 51 64 Total . 208.301 268.367 314 498 2 3 4 50 12 24 2 6 ♦) După C. Morariu, Istoricul şcoalei reale, Cernăuţi, 1889, pag. 6. aducea cu privire la chestiunea naţională, până şi polemice contra lui Pázmándy şi Óváry, ’i s’a motivat refusul lăsându-’l să înţeleagă în termini destul de clari, că guvernul, român a intervenit pentru a nu se mai publica nimic, cu privire la chestiunea naţională, ce n’ar fi recomandat de guvernul român“. Despre Ligă scrie Hans Krauss în „Pester Lloyd“ dela 6 Noemvrie (foaia de seară) următoarele: In sinul Ligei se produce „purificare“. Conservatorii de frunte, membri ai Ligei, încep a se retrage și prin asta ca tot mai mult la caracterul de partid politic, devine unealtă de agitaţie a partidului liberal. Şi din punct de vedere financiar se pare că Liga merge pe povîrniş ; veniturile ei nu mai curg aşa îmbelşugate ca mai nainte. Pe lângă toate acestea se arată şi în tabăra liberală un curent, care nu este mulţumit cu conducerea partidului şi în special cu exploatarea Ligei. în cercurile cu pricină se zice, că din capul locului nu s’a procedat bine, a tîrî chestiunea naţională jos la nivelul unei chestiuni de partid. Căci prin aceasta foarte puţin folos se aduce conaţionalilor în Ardeal, car’ partidul liberal se face imposibil ca partid de guvern pe viitor. Această dispoziţie sau mai bine indisposiţie a spiritelor devine atât de covîrşitoare, încât chiar şefia lui Sturdza este pusă in joc pe viitor“. Bine e informat Ovreul, par’că ’i-ar fi dictat informaţia însuşi deputatul M., cel cu vestiţii lui articoli din „Die Presse“. Weberle despre caletoria lui Kossuth Ferencz. Secretarul intim şi frate de V. UOO ţi/ ff „ i . « - , — . * 0 a T-------hei, dojeneşte un „Pester Lloyd“ de la 6 Noemvrie cu vorbe serioase şi ironice pe firul detronatorului pentru călătoriile sale, într’un loc trimbiţa ovreiască a lui Wekerle se pronunţă astfel: „Să se bage bine de seamă, ca „zarva“ să nu-’şi îmbrace forma, mulţumită căreia ea (zarva) ar pută să fie interpretată de cătră „bunii noştri prieteni“ din lăuntru şi din afară din Ungaria ca demonstraţie într’o anumită direcţie, cătră care de sigur nu este voinţa se se demonstreze. Ne vine greu a spune mai mult despre asta şi cu anevoie ar fi chiar de lipsă, a mai lăţi vorba despre aceasta.“ Dacă s’ar pută presupune dela Wekerle cinste politică, am pută conclude din spusele de mai sus, că nu prea le place deţinătorilor obrocului budgetar „întreprinderea“ aceluia ce face gheşeft din numele tatălui seu „sfânt“. Deoarece însă avem convingerea, că Wekerle e personificata minciună şi pehlivanie, sântem încredinţaţi că toată dojana scrisă de Weigelsberg Lehel este numai pentru a Înşela lumea, car’ pe ascuns Şvabul renegat e înţeles cu Kossuth Ferencz întru toate. Noul kossuthism. Abia ’şi-a făcut intrarea sa triumfală într’un singur oraş, şi iată-’l, Kossuth Ferencz atacat de înseşi foile guvernamentale. Sânt perverşi rnse „patrioţii“ în toate manifestaţiunile lor. Astfel, pe deoparte „Pesti Napló“ dela 6 Noemvrie scriind că la Czegéd deputatul Madarász ’ şi - a perdut firea, căci ’l-a asemănat pe fiiul lui Kossuth cu Mateiu Corvin, fiiul lui Ioan Corvin, zice: „Kossuth Ferencz a fost de faţă, când bătrânul Madarász ’l-a îmbiat cu soartea fiiului loan Corvin. A fost de faţă, ba a mai vorbit chiar după aceasta, dar’ n’a refusat printr’un singur ton rolul ce ’i s'a oferit, cu toate că descâlecând în patrie, a declarat supunere legilor. N’a făcut-o, şi iată, evidentă aparenţa că e pretendent la tron. Pe de altă parte „Nemzeti Újság” dela 7 Noemvrie scrie: „De altfel aflăm natural faptul, că nu numai partidul kossuthist, dar’ şi liberalii sărbătoresc şi-’l aclamă pe Kossuth Ferencz. „ Presidentul partidului liberal din Arad lucrează. In privinţa aceasta, în deplină solidaritate cu partidul central din Budapesta“. Trebue să se ştie anume, că „liberalii“ (adecă Jidovii) din Arad au »fi «’I *», porpore tutim pine pe Kossuth Ferencz. Şi nici se putea altfel: Jidanii au primit concursul kossuthiştilor cu ocazia proiectelor de legi religioase. Acum trebue s se întoarcă împrumutul. Privitor la atitudinea din Czegléd a lui Kossuth Ferencz foile toate fac cele mai variate comentarii. „Nemzeti Újság', zice să bage de neam?*, să nu se facă ridicol. „Hazánk“ deasemeni îi amintește să fie cu băgare de seamă. Cele kossuthiste, de sine se înţelege, îl preamăresc. Preotul reformat Takács József ’l-a proclamat profet al naţiunii maghiare, car’ el „profetul“, ca să se arete inspirat de duhul sfânt, a zis următoarele cuvinte, aplaudate de mulţime şi subliniate de toate foile: „Dintre două lucruri, unul. Ori că Coroana nu este legată cu naţiunea, şi atunci Coroana nu are viitor, ori că da, şi atunci Ungaria va fi independentă“. A mai zis, că aşa speră, că activitatea lui publică va fi binecuvântată pentru patrie. Credem şi noi, că va fi binecuvântată în ... prostii. Din Paris- Luni, 17 Octomvrie, s-a dat la Paris un mare banchet de înfrăţire al societăţii „Uniunea latină“. Ce e curios este, că la un banchet al rasei latine au fost o sumă de Maghiari, care mişuesc prin Paris cu pretinse misiuni ştienţifice şi literare de la guvernul din Budapesta, în fruntea acestora era inevitabilul general Turi şi Ováry, care nu lasă nici o ocasiune de a sa insinua pe Itrngă Francezi. Românismul era representat prin doi bărbaţi, între care dl Doctor în drept C a n tii. Banchetul a fost presidat de lordul de Banta Nery din Brasilia, având alături pe generalul J o u n g. S’au ridicat diverse toasturi. Generalul Tiri a găsit modul se închine şi în sânătatea Românilor (?). Dl C a nt i i a ridicat ultimul toast, dar’ şi unul din cele mai aplaudate. Iată frumosul discurs al d-sale: Domnilor, permiteţi-’mi să asociez şi naţiunea română la această sărbare a uniunii latine, la acest frăţesc banchet, care va reda şi mai strâns legăturile marei noastre familii. Am fericita ocasiune de a presenta omagiile mele persoanelor care sânt aici de faţă, iluştrilor reprezentanţi ai acestei glorioase rase, pe care poetul nostru naţional Alexandri o numeşte, în versurile sale încununate de oraşul Montpelier, regină într’ale lumii ginte mari. Vorbindu-ve d-voastre, am sentimentul de a vorbi fraţilor mei mai mari. Găsindu-mă la mijlocul d-voastre, aş lipsi dela împlinirea datoriei mele, dacă nu aş mărturisi omagiul ce datorează poporul nostru măreţelor voastre idei şi propagatorilor lor. în adevăr, eu mă cred dator să vă spun în numele poporului român, că el este într’o strînsă unire cu marile naţiuni de rasă latină, şi să afirm că spiritul, sentimentele şi aspiraţiunile acestei rase sânt representate de naţiunea română în Orient. în faţa acestei misiuni seculare, Româniişi-au făcut onoare de a nu da niciodată îndărăt. Aceasta însă nu fără greutăţi şi lupte ; şi dacă, în vremuri de restrişte rasa noastră a persistat, este din causă că ea representa civilisaţiunea voastră occidentală, şi se in-