Tribuna, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 232-255)

1894-11-27 / nr. 253

Pag. 1010 Sibiiu, Duminecă, TRIBUNA 214—1893 al „Tribunei“, subscrisă de Haliţă şi soţii. Se mergeţi în pace şi să vă reintoarceţi sănătoşi! Permutările oficerilor, într’o corespondenţă din Viena a ziarului „Allgemeine Zeitung“ se zice: „Precum se aude, ministerul comun de răsboiu a dat un ordin, în urma căruia permutarea oficerilor şi funcţionarilor militari se va mărgini la caşuri absolut necesare. „Comandanţii de trupe au fost avizaţi se propună numai de două ori permutările, în Martie şi Septemvrie. Acest ordin este de cea mai mare importanţă, deoarece până acum permutările se făceau în mare măsură, care în cercurile oficereşti a fost înţeleasă aşa, că li s’ar fi cerând învăţarea a cât se poate mai multor limbi. Probabil s’a trezit priceperea că In acest chip ar suferi alte probleme mai importante8. Dr. V. Lucaciu despre adunarea naţională. Un amic al nostru a visitat zilele acestea pe marele nostru martir Dr. V. Lucaciu. Convorbirea, de sine se înţelege, s’a urmat impregiurul adunării naţionale dela 28 Noemvrie, între altele Dr. V. Lucaciu a spus următoarele amicului nostru: „în mijlocul durerilor chinuitoare, îmi vine ca o recreaţiune cerească desvoltarea spre bine, aş pută zice, avântul causei noastre sfinte. Prin succesul adunării, spiritul naţional s’a afirmat din nou şi după toate op intirile duşmanilor şi după confu- 8 iu n i le zăpăciţilor, afirmarea nouă s’a făcut în direcţia susţinută de comitet, representată prin „Tribuna“, adoptată şi aprobată, însuşită, putem zice, de întreg poporul românesc. Una însă nu ni-a succes: ca adecă se înăbuşim glasurile discordante, ce au trecut ca nişte fluierături de strigoi, prin concertul grandios al spiritelor naţionale“. Venind vorba despre atitudinea în faţa adunării a organelor româneşti din Braşov şi Timişoara, retusate de întemniţaţii din sat, marele nostru martir a zis: „ Şi noi de aici, asemenea Înfierăm şi condamnăm nevrednica şi neromâneasca lor procedură şi-’i ţinem că au devenit pamflete“. Presa germană despre ADUNAREA NAŢIONALA. Ziarul „Deutsches Volksblatt“ din Viena (nrl. dela 6 Decemvrie n.) scrie despre adunarea naţională următorul articol: Adunării poporale române ce s’a ţinut acum câteva zile în Sibiiu trebue se’i se atribue o importanță cu mult mai mare decât unui succes momentan. Dela memorabilul proces al Memorandului încoace, care a atras privirile însemnătatea studiilor slave pentru Români. De loan Bogdan. (Urmare din nr 251). Dar’ noi n’am Împrumutat dela Slavi numai cuvinte, ci precum era natural să se întâmple In urma unei lungi conveţuiri cu ei, am împrumutat de la dînşii o sumă de obiceiuri, credinţe, superstiţii şi instituţii, care au rămas un bun statornic al poporului nostru. Cine va fi început să studieze o parte din datinele şi obiceiurile poporului român în comparaţie cu ale altor popoare, să zicem d. p. obiceiurile de la nunţi, a trebuit să vadă numaidecât că, deşi ele se aseamănă mult cu obiceiurile popoarelor celor mai îndepărtate, ele se apropie totuşi mai mult de ale Slavilor din giurul nostru. Dacă aţi răsfoi „Nunta la Români“ de dl Marian, aţi constata că Românii din Bănat au multe lucruri comune cu Sârbii, ear’ cei din Bucovina şi Moldova cu Maloroşii. Astfel se explică cum de pe lângă termini de origine română s’au Introdus în Bănat termini sârbeşti, ear’ în Moldova şi Bucovina termini ruseşti, care în unele părţi se păstrează împreună cu cei vechi latini, în altele însă au înlocuit cu totul pe aceştia. Astfel asistenţii mirelui, care de obiceiu se numesc vătăjei, fraţi de mire sau chemători, se numesc în Bănat deveri, diveri, giaveri, ghiaveri (sîrb, djever), care asistentul nunului se chiamă taristat (sîrb. stări svat, svat = conviva nuptialis), ambele numiri necunoscute în Moldova, Bucovina şi Muntenia. Dlui procuror Dr. Lázár Aurel din Cluj, ’i s’a conferit titlul de „procuror suprem substitut“. „Kolozsvár“, care aduce această știre, spune că între alte merite ni s’a socotit şi repurtau titlurile slave de jupâni în Muntenia şi pani în Moldova. Un studiu temeinic al tuturor acestor instituţiuni vechi româneşti nu se poate face fără o cunoştinţă suficientă a antichităţilor slave. Lipsa desăvîrşită a acestei cunoştinţe la cei mai mulţi din istoricii noştri de până acum a fost singura causă, că istoria noastră internă sau istoria aşezămintelor noastre vechi se află încă într’o stare foarte înapoiată, în sfîrşit, chiar dacă Slavii n’ar fi avut nici o influenţă asupra vieţii noastre culturale, însuşi faptul că am avut cu ei relaţiuni politice îndelungate ne-ar obliga să învăţăm limbile lor, pentru a pută studia aceste relaţiuni nu prin ochii străinilor, cum s’a făcut prea des până acum, ci din isvoarele originale şi prin noi înşine. Muntenia a fost în relaţiuni cu Bulgarii şi Sârbii, Moldova cu Polonii şi Ruşii, iar toţi Românii înainte de constituirea lor în principate cu felurite seminţii sloveneşti de dincoace şi de dincolo de Dunăre. Istoricul român este dator prin urmare să cunoască limbile acestor popoare, dacă voieşte ca studiile sale asupra istoriei române să nu fie unilaterale şi greşite. E drept că materialele istorice bulgăreşti şi sârbeşti nu sânt nici prea numeroase, nici prea importante, cele polone însă şi ruseşti sânt aşa de bogate, încât fără utilizarea lor este imposibilă orice istorie românească, care ar ave pretenţia de a fi completă. Dacă aş întrebuinţa o comparaţie, aş zice că limbile slave sânt pentru istoricul român tot aşa de indispensabile, cum este limba grecească pentru istoricul bizantin, sau limba latinească pentru istoricul evului mediu In Apusul Europei. Şi cu toate acestea, celor mai mulţi din istoricii noştri li-a lipsit cunoştinţa limbilor slave. O îndreptare simţită In această privire s’a produs în ultimul pătrar de secol prin lucrările şi publicările dlui Hăşdeu. D-sa are meritul de a fi fost primul Intre Români, care s’a folosit de bogatele sale cu- noştinţe In domeniul limbilor slave pentru studiul istoriei române şi care ni-a făcut cunoscute pentru ântâiaşi-dată o sumă de isvoare preţioase, despre care restul învăţaţilor noştri nu puteau avă cunoştinţă, sau dacă aveau, nu le puteau folosi. N'am decât să vă amintesc colecţia de documente alese slavoromâne din archiva istorică a României, de cronica moldo-polonă publicată tot acolo şi de o sumă de acte şi corespondenţe în limbi slave ce se cuprind în archivă, în Columna lui Traian şi în celelalte publicaţiuni ale dlui Hăşdău. Acelaşi merit îl are răposatul episcop Melchisedec, care în cronica Huşilor, în cronica Romanului, în Analele Academiei Române, în archiva pentru istorie, areheologie şi filologie şi în alte publicaţii mai mărunte a scos la lumină multe documente, notiţe istorice, vieţi de sfinţi etc, în originale slavona şi în traduceri. Tot aşa dl Tocilescu, în revista pentru istorie, areheologie şi filologie a căutat să dea un loc de căpetenie isvoarelor slavone şi să le utilizeze în studiile sale de istorie română. Acelaşi lucru îl făcuse cu mult mai înainte dl Odobescu în „Revista Română“, unde se găsesc câteva descrieri de manuscripte şi tipărituri vechi slavo-române. Astăzi sântem fără îndoeală pe o cale mai bună decât acum 30 de ani, şi e de sperat că cu Introducerea studiilor slave în universităţile noastre vom face progrese şi mai mari în această direcţiune. Cam acesta este interesul general ce presentă limbile slave în cadrul studiilor noastre universitare. Am trecut cu vederea peste folosul cel mare practic, cel-am pută trage din cunoaşterea mai de aproape a limbilor slave moderne, deoarece studiile universitare n’au a face cu trebuinţele practice ale vieţii, ci cu exigenţele ştiinţelor istorice. Răspândirea studiilor teoretice va uşura însă foarte mult învăţarea practică a limbilor slave, care nu poate fi micidecum in dauna noastră. Dela renaşterea noastră politică încoace, noi am Întrerupt aproape cu totul relaţiile cu popoarele slave dimpregiur, am nesocotit şi nesocotim cu desăvîrşire tot ce se petrece la dînsele. Două din ele, Bulgarii şi Sârbii, scăpaţi de jugul turcesc, tind ca şi noi a-şi reforma întreaga lor vieaţă culturală şi politică şi fac văzând cu ochii progrese, pe care ar fi bine se le cunoaştem din propriile noastre informaţi. E de prisos să amintesc cât de folositoare ni-ar fi cunoştinţa mai aprofundată a celuialalt vecin puternic, care a avut şi poate să aibă încă o influenţă decisivă asupra sorţii noastre. Dar, cum zicem, cunoştinţa practică a limbilor slave nu va întră niciodată în domeniul învăţământului nostru universitar. Scopul nostru trebue să fie exclusiv studiul teoretic al lor şi prin acesta studiul întregei fiinţe a popoarelor slave, întrucât ele au exercitat oarecare influenţă asupra vieţii noastre din trecut. Am pută numi, prin urmare, obiectul ocupaţiunilor noastre speciale, Intr’un sens foarte larg, filologia slavo-română. ____________ (Va urma.) întregei Europe culte asupra acestui popor ce luptă cu eroism, dela ne maipomenita disposiţie a guvernului maghiar, prin care partidul naţional român a fost declarat de disolvat şi s’a pretins dela el ca se se organiseze ca reuniune cu statute aprobate de lege, representanţii şi bărbaţii de încredere ai Românilor din Transilvania şi Ungaria s’au întrunit pentru prima dată iarăşi într’o imposantă adunare, ce a numărat mai multe mii, spre a decide asupra posiţiei lor viitoare faţă cu Maghiarii şi asupra tacticei ce au să o observe în lupta lor. Am raportat deja despre decursul adunării. Acesta a arătat, că poporul român, cu toate persecuţiunile şi şicanele neîntrerupte ce îndură din partea contrarilor, nu a obosit şi nu s'a muiat, ci e gata a aduce, ca şi până acum, şi de aci înainte cele mai grele jertfe, spre a nu lăsa ca să li se calce în picioare libertatea şi independenţa sa din partea Jidano-Maghiarilor. Resoluţiunile luate în unanimitate de câtră adunarea ce a numărat peste 5000 participanţi, sânt un protest energic în contra volniciei, cu care deţinătorii maghiari ai puterii aplică legile, dacă e vorba ca să lovească în popoarele nemaghiare, ele au fost o sentenţă de condamnare a acelor principii, de care e condus guvernul maghiar în chestiuni administrative pentru a imprima tot mai mult statului, vătămfind în mod brutal dreptul şi legea, un caracter maghiar unitar. Din aceste resoluţiuni reese, că poporul român persistă pe lângă programul politic, acceptat ca obligator în anul 1881. In acelaşi timp adunarea s’a pronunţat în modul cel mai hotărît şi în contra proiectelor de lege religionare, fiindcă acele au o tendenţă eminent maghiarisătoare. De o deosebită importanţă a fost însă resoluţiunea de a se convoca un congres al tuturor popoarelor nemaghiare din Ungaria. Resoluţiunea respectivă e următoarea: „Considerând interesul capital ce se cuprinde în buna înţelegere, în desvoltarea liberă şi pacinică a tuturor naţionalităţilor, care toate împreună alcătuesc statul şi patria noastră comună, adunarea se pronunţă pentru întrunirea congresului naţionalităţilor, în care pe baza unui program comun, însă cu susţinerea nealterată a programului partidului naţional român, să lucrăm spre binele şi desvoltarea culturală, naţională şi politică a fiecărui popor“. De acest congres al naţionalităţilor în perspectivă Maghiarii au o mare teamă, ştiind prea bine, că în acel moment, când toţi nemaghiarii se vor alia pentru o procedere solidară, puterea lor e frântă. De aceea ei vor face tot ce le stă în putinţă pentru a împedeca întrunirea acestui congres. începutul în această privinţa s’a făcut deja. După cum s’a anunţat telegrafic, deputatul Pázmándy a adresat ministrului Hieronymi o interpelaţie, In care indicând la adunarea naţională română, a întrebat, că ce are de gând guvernul să facă spre a susţină liniştea şi ordinea Ministrul a răspuns imediat la această întrebare denunţiatoare, declarând, că el nu va suferi la nici un cas ilegalităţi şi întrunirea congresului naţionalităţilor va şti să o împedece sub toate împregiurările. E o contrazicere de tot curioasă în faptul, că dl de Hieronymi îi ameninţă pe Români să nu comită ilegalităţi şi în acelaşi timp promite în Moldova şi Bucovina asistentul mirelui se chiamă drujb (rus. druzba, plsl. druzaba = socii), asistenta miresei druşcă (ruseşte druzka socius, plsl. druzkka — amica), car’ vătăjiţa e numită sfaşca (rus. svacha şi deminutivul svaşenaka, pronuba). S. FI. Marian, op. cit. cap. 25. Din domeniul obiceiurilor juridice avem un bun exemplu în instituţia veche a jurătorilor, despre care s’a crezut la început că este de origine curat română, mai târziu însă s’a dovedit a fi un aşezământ împrumutat de noi dela Slavi, car’ de aceştia dela Germani. Tendenţă, ce a dominat pe mulţi învăţaţi ai noştri şi dominează chiar astăzi pe unii, de a căuta rădăcina tuturor datinelor şi obiceiurilor noastre la Romani — această tendenţă răsuflă şiţin cartea citată a domnului Marian — este cu totul greşită. Sperăm că această convingere a noastră va găsi pe zi ce merge mai mult loc printre învăţaţii noştri şi va înlătura multe din prejudiţiile generaţiei trecute. Dar, exemplul cel mai isbitor de covîrşitoarea influenţă a Slavilor ni-’l dă vechia noastră organisaţie de stat. începând dela voevozi şi gospodari (plsl. vojevoda şi gospodara) până la cei din urmă cneji de sate (plsl. kzueza), aproape toate aşezămintele noastre vechi sânt sau de origine slavă sau posed pe lângă puţinele elemente moştenite dela Romani o sumă însemnată de elemente slave. Astfel aristocraţia este numită cu un nume bulgăresc boierime, boieri, funcţiunile dela curtea domnească erau designate în mare parte cu numiri slavoneşti: vornic, postelnic, cluceriu, stolnic; mai târziu se ivesc şi funcţiuni cu nume româneşti, ca spătar, portar ş. c., boierii însuşi o ilegalitate, enunţând, că guvernul nu va permite congresul naţionalităţilor. In virtutea legilor existente, aceasta trebue să o ştie dl de Hieronymi, nemaghiarii nu pot fi împedecaţi de a se Înţelege asupra unei procederi comune, şi deţinătorii puterii vor trebui să recurgă la un nou act de volnicie pentru a-şi ajunge scopul propus. Declaraţiunea, prin care ministrul Hieronymi a răspuns la interpelaţia lui Pázmándy, arată de altfel în modul cel mai drastic, cum stă adecă treaba cu „păcînicia“ acestui domn care, precum se ştie, a făcut în vara trecută o călătorie prin toate părţile locuite de Români, pentru a „încheia pace“ cu dînşii. La sfirşit ziarul vorbeşte despre Alexandru Mocsonyi, condamnând atitudinea acestuia. Presa din România despre ORGANUL CASEI MOCSONYI. „Românul“ scrie în numărul seu de la 30 Noemvrie un lung articol, care se termină astfel: Ei bine, cu cea mai mare durere ne vedem siliţi a declara, că ultima atitudine a „Dreptăţii“ ne-a făcut să perdem orice încredere în ea, să privim în energia-i de până acum o simulaţiune spre a-şi atrage Încrederea, ca apoi la un moment din cele mai însemnate în mişcarea naţională, să dee înapoi, să discrediteze pe adevăraţii Români, şi să se refugieze sub flamura mocsonyistă. Nu credem, că dl Dr. Branisce a avut de la început în vedere această tactică, dar’ că peste tot lucra pe ascuns mâna dlui Mocsonyi, şi dînsul când s’a văzut în faţa multelor procese ce-’i sânt intentate, a şovăit, s’a lăsat să fie sedus a face jocul amicilor Ungurilor, că, doar’ doar’ curtea cu juraţi din Timişoara nu va fi ca cea din Cluj, şi îl va achita! Aceasta este convingerea ce ni-am făcut-o asupra ziarului „Dreptatea“ din Timişoara. în numărul de mâne vom aduce şi alte dovezi, că convingerea noastră este justă. Nu vom înceta să contribuim la uşurarea sarcinei acelora, care voesc să aleagă neghina din grâu, acum când nu mai e timpul de vorbe, ci de fapte! Spicuiri din foile maghiare. Cât de mult sufer ziariştii maghiari de mania să maghiariseze totul, dovedeşte şi caşul că „Ellenzék“ îl scrie pe domnul V. A. Urechiă pe ungureşte: „Urechia László... De ce nu „Fül László“, ca maghiarisarea să fie completă? O să ajungem astfel, încât Ungurii nu o să mai zică „Klóska lázadás“ ci o să scrie „Kotló lázadás“ şi pe Victor Emmanuel o să-l boteze Győző Matyi! Ce oameni caraghioşi. * 27 Noémvrie (9 Decemvrie) 1894 Iul cu care „a lucrat în procesele de agitaţiune valahe“. Dl procuror suprem, substitut Dr. Lázár Aurel poate să ne fie recunoscător! Epilog la ADUNAREA NAŢIONALĂ. Primim următoarele : Şomcuta-mare, 2 Dec. n. Convocătorul la adunarea partidului român naţional, ţinută In 28 Noemvrie n., pentru Românii din cercul pretorial al Şomcutei ,l-au subscris afară de dnii A. Medan şi V. Dragoş, domnii Ioan Şerbu, protopop în Şomcuta-mare, Nicolau Nivan, advocat, Dr. Geza Marc advocat,Elia Pop, învăţător, pe lângă declaraţiunea, că şi dînşii aprobă convocarea adunării şi se declară solidari cu condusele ce se vor aduce. Mai târziu au subscris declaraţiunea de mai sus şi domnii: Dr. Iuliu Simon, paroch în Buciumi şi V. Butean, paroch în Hosufălău.* Nadlac, 2 Dec. n. Cu bucurie naţională avem să registrăm, că faţă cu prigonirile şi cu goana ce au să îndure Românii din toate părţile pentru simţul lor naţional, poporul din ce în ce e mai treaz, mai simţitor şi mai zelos întru a da dovezi de conştienţa sa, că e Român şi voeşte să rămână Român. Astfel în săptămâna trecută în comuna noastră bine situată, dar’ mărginaşă a mării românismului încă s’a dovedit foarte frumos acest simţ naţional. Tocmai în ziua, în care se ţinea impunătoarea adunare a alegătorilor români din Sibiiu, la care şi de aici din mare depărtare, de la ţărmurile Tisei au luat parte patru Români, Nădlăcani zeloşi, — în acea zi alţi patru bărbaţi şi două femei au aflat de bine să cerceteze pe martirii noştri din Seghedin, ca să le mângâie şi cu aceasta din tristele lor zile de robie această şi mai tristă zi, pentru că nu pot lua parte la munca, ce ei au fost siliţi să o lapede Cred de bine să se ştie cu numele aceşti Români de bun simţ. La adunarea din Sibiiu au luat parte păr. Nicolae Chicin, Dumitru Precupaş, Ştefan Stroia şi Uroş Morariu, care pe martiri în aceeaşi zi ’i-au cercetat de la noi Petru Stroia şi soţia, Pavel Stroia, Gligor Vidrean, Iosif Chicin şi soţia lui George Chicin. • Rusul-superior, 27 Noemvrie 1894. Noi subscrişii poporeni ai comune Rusul-superior cortul. Solnoc-Doboca, aderăm întru toate programului avut al comitetului prim; sperăm că noul comitet încă va lucra după acest program. Nă urăm isbândă şi viaţă lungă. Ioan Grecu, Pompeius Boua învăţător, Nicolae Blaiu, Ştefan Morosian, Grigore Pop, Constantini Raţiu, Ioan Teutisian, Gavrilă Pop, Grigore Grecu, Ştefan Nath, scriitor, Nechita Teutişan, Trofin Moroşan, George Figmirian, Grigore Pop, Petru Todoran, Todor Grecu, Macaveiu Teutişan, Pavel Moroşan, Ioan Raţiu, Petru Figmirean, Grigore Russu, Fira Cronică politică- In cercurile politice ale Angliei se discută cu mult interes apropierea dintre Anglia şi Rusia. Că o îmbunătăţire a relaţiilor ambelor puteri, un fel de modus vivendi, prin care s’ar evita, fără a atinge diferenţele fundamentale dintre cele două state, anumite frecări, mai ales la graniţa Afghanistanului, ar fi de dorit — în privinţa aceasta, după cum se scrie din Londra, sunt de acord toate cercurile normative engleze, încât priveşte însă combinaţiunile ce trec peste aceasta, în cercurile competente din Anglia nu sunt luate în serios. Cu deschiderea Dardanelelor pentru corăbiile tuturor naţiunilor Anglia nu se poate învoi, căci ar trebui să-şi îndoească cel puţin flota sa din Mediterana, neputând altfel ţină piept cu forţele maritime ruso-franceze. Anglia ar trebui în caşul acesta să construească zece vase noue de răsboiu de primul rang, să ridice noue docuri, să-și mărească porturile, cu o vorbă, să aducă mari jerfe. De aceea în cercurile militare și marine franceze dominează părerea, că neutralisarea Dardanelelor nu cade în sfera politicei practice. Intre astfel de împregiurări guvernul englez nu e dispus ca pentru resolvarea amicală a unor diferenţe pendente între Anglia şi Rusia să-şi schimbe relaţiunile sale amicale cu celelalte puteri europene. Foarte semnificativ e faptul, că „Standard“ advertisează a nu exagera mărimea apropierii anglo-ruseşti. Trebue să te prindă mirarea, cum s’a putut afirma atât de uşor, că Anglia şi Rusia ar fi căzut de acord ca să desfiinţeze cu o trăsătură de condeiu tratatele privitoare la trecerea prin Dardanele. Nu trebue însă uitat, că în caşul acesta nu numai Rusiei şi-ar fi deschis drumul din Marea-Neagră în cea Mediterană, ci şi celelalte puteri ’și-ar pută trimite corăbiile în Marea-Neagră. Până acum Rusia nu s’a exprimat nici într’un chip, că o astfel de stare de lucruri ar fi mai avantagioasă pentru ea decât cea actuală. Foaia numită combate apoi afirmarea, că amiciţia dintre cele două state ar pune capăt echilibrului continentului, întemeiat pe tratate. E fapt, că Anglia îşi va schimba relaţiile faţă cu un alt stat numai în scopul menţinerii păcii. De ce oare Germania să privească cu neîncredere o îmbunătăţire a relaţiilor dintre Anglia şi Rusia? Şi aceeaşi întrebare li s’ar pută face Austro-Ungariei şi Italiei. Francia deasemenea nu trebue să simtă, dacă într’adevăr doreşte menţinerea păcii, nici o decep Nr. 253 Teutişan, George Moroşan, Grigore Pop Todoran, Ioan Moroşan, Ioan Figmilian, Iacob Teutişan, Iacob Moroşan, Ioan Teutişan, Todor Galan, Ilie Galan, Todor Moroşan, Clementin Moroşan, Ilie Figmirian, Mitru Grecu, Ipace Blaj, Ioan Rusan, Nicolae Moroşan, Grigore Pop.