Tribuna, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 232-255)

1894-11-26 / nr. 252

Sibiiu, Sâmbătă 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1894 Nr. 252 Anul XI ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 lună 85 cr., V* an 2 fl. 50 cr., V« an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr., »/» an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: »/« an 1C franci, ‘/i an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se Înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 crr­ceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. cu preţurile din capul foii , invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. După adunare. 3. Program şi congres. Vorbisem de congresul naţionali­tăţilor. Resoluţiunea relativă la el sună verbal aşa: „VI. Considerând interesul capital ce se cuprinde în buna Înţelegere, In desvoltarea libera şi pacinica a tuturor naţionalităţilor, care toate împreună alcătuesc statul şi patria noastră comună, adunarea se pronunţă pentru întrunirea congresului naţionalită­ţilor, în care pe baza unui program comun, însă cu susţinerea ne­alterată a pro­gramului partidului naţional român, să lucrăm spre binele şi desvoltarea culturală, naţională şi politică a fiecărui popor“. S’a accentuat aşadar’, că la acest congres al naţiunilor nemaghiare prin­cipiile programului naţional nu se jertfesc. Programul naţional, care trebue să fie însă totdeauna înţeles cu deosebită privire şi la expli­carea lui, cuprinde aşadar, principii, pe care, aşa se aşteaptă, le va primi şi programul unei acţiuni comune. Natural ar fi ca acesta să însem­neze un progres faţă cu al nostru na­ţional, o concretizare de aspiraţiuni înăl­ţate pe temeiul principiilor progra­mului român, un adaus de cereri — aşa ceva ... Ce va fi şi ce azi nu ştim — vom vedea la vremea sa. Pentru azi trebue să ne mulţumim a indica ce însemnează stăruirea adu­nării din 28 Noemvrie asupra între­gului program, deci şi asupra prin­cipiului din primul său punct, care-i autonomia. In cercurile noastre se ştia că ceva mai nainte de procesul Memorandului Dr. Raţiu a avut o convorbire cu şi dorită de mi­nistrul Hieronymi. Acesta a pro­vocat pe venerabilul president să abzica de autonomie şi a primit cu deosebită lipsă de graţie in­­formaţiunea, că congresul naţionali­tăţilor — totuşi se va ţină. După această convorbire fără de nici un resultat, s’a poruncit accelerarea procesului, care avea să aşeze în liniştea întunerecului de temniţă pe „agitatori*. Şi mai apoi deşi în călătoria sa prin Ardeal Hieronymi nu a putut vorbi cu Românii, ce fugiră de el, s’a con­tinuat mereu pe struna că „agitatorii“ nu vreau pace, şi că poporul e blând şi­­ „prost“ ! Ministrul Hieronymi a vorbit şi el tot aşa în feluritele interviewuri, de care la timpul seu am luat şi noi notiţe. Şi câteva luni trecură ... Azi, după adunarea „grandioasă“, care a dat lumii prin resoluţia citată în fruntea acestui arti­col acelaşi răspuns, pe care Dr Raţiu ’l-a dat ministrului, se găsesc în fine şi ziare maghiare, care să recunoască, ca „Magyarország“, că „mi­opia politică nu se mai poate scusa cu teoria „câtorva agitatori In treacăt întrebăm şi pe „Inde­­vendance Iburnaine“ ce zice de această in consonanţă admirabilă între Dr. Raţiu şi­­ „intransigenţi“? Azi, după­ ce la adunare s’a ac­centuat încă odată autonomia alăturea cu de atâtea­ ori proclamata fidelitate că­­tră integritatea patriei şi când aceasta a displăcut foarte mult „patrioţilor“, că­rora le rămase acum să mai zică, că asigurarea de fidelitate cătră patrie a fost formulată cam rece (?!?) — azi se discută, ca de pildă în „Kolozsvár“, asu­pra autonomiei, şi fără a mai vorbi, că ea ar fi o „tradare a patriei“. Nu sperăm, că acest ton va fi lă­sat cu totul uitării, publiciştii şovinişti îl vor relua, dar’ e bine să-’i auzim ce zic acum într’un moment nemijlocit următor după declaraţia repetită în con­tra „irredentismului“. „Kolozsvár“ scrise în numărul seu dela 4 Dec.: „Uniunea Ardealului din 1848, a deve­nit condiţiune atât de indispensabilă pentru unitatea statului şi a naţiunii ma­ghiare, încât naţiunea noastră nu mai poate se renunţe la această condiţiune. „Dar, se presupunem, că Ungaria ar fi destul de slabă, ori catastrofe mari ar sil­i-o să renunţe la unitatea de stat. Autonomia română a Ardealului n’ar pută fi realizabilă în mod practic , nici atunci. E adevărat, că majoritatea locuitorilor Ardealu­lui o formează Românii, dar, în faţa acestei majorităţi numerice stă o minoritate con­siderabilă, chiar şi din punct de vedere numeric. Această considerabilă minoritate, aproape (?) un milion, o formează Maghiarii, Secuii şi Saşii. Ce s’ar face cu acea­stă parte a locuitorilor? — căci nu se poate să petroezi autonomia română Să­­cuilor şi Saşilor. Să se mai adauge cea mai(?) importantă împregiurare, că factorii aproape unici (!) ai culturii sânt Maghiari­i(!) S­ă­­cuii(!) şi Saşii. „Nu se poate, ca o rassă culturaliceşte mai inferioară se domineze rassele cu mult mai culte şi mai avute, basată numai pe pu­terea numerică“. Acestea sunt obiecţii, ce nu mai merită dispreţ ca acasa de „tradarea de patrie“ şi se pot discuta şi­­ foarte uşor şi înfrânge. La noi nu-i vorba ca autono­mia să fie un mijloc de a stăpâni asu­pra Săcuilor şi Saşilor în puterea n­u­­mărului, precum uniunea a fost un mijloc de a stabili stăpânirea asu­pra Românilor şi Saşilor. La noi este vorba de conservare și liberă desvoltare națională. a„__t... . _______î ....................1 .. iîxî..i •iKJOOliiH­l Dwpui nUplCLU ai puniiuei noastre. Legile — sînt mijloace. Și autono­mia este un mijloc. Și pentru aceea se găsesc și în Ungaria ca și aiurea nea­muri, care nu cer autonomii a­v­â­n­d ori cerând legi de naţionalitate bine şi bogat dotate cu liberalism. Dar’ aceasta se face unde executarea le­gilor nu-i o minciună, ca la noi, unde sfinţenia legii se preţueşte, se respec­­tează. Când autonomia ar garanta Ro­mânilor libera desvoltare, „ce s’ar face întreabă „Kolozsvár11, cu Maghiarii, Să­­cuii şi Saşii. Ni­ se cere un răspuns uşor la o întrebare, care numai celui­­ce — fără motiv — se teme de răs­­bunare îi poate pare n­e­s­i­n­c­e­r. Românii de­sigur nu şi-ar fi răuvoitori, ci ar căuta ca prin a lor înţelepciune şi lipsă de ori­ce patimă să le facă cât mai uşoară uitarea, că odată au fost conduşi din Pesta. Mij­loacele ţerii ar fi utilizate pentru sco­purile culturale ale tuturor celor din ţeară. Această probă s’ar fi putut da deja la 1868, când dieta transil­văneană văzu pe Români şi le ascultă glasul român. Dar’ Ungurii nici nu au voit să facă proba aceasta, să dovedească lumii, eventual cu probe istorice reale, că ei trebue să pretindă unirea cu Unga­ria, ca mijloc de a se salva de furioșii Valahi; ei au refuzat să între în dieta Ardealului, nu pentru-că „unitatea de stat* le dicta aceasta, ci pentru-că le o impunea, precum pretind ei „unitatea (!) naţiunii maghiare"­1. înţelegem, pentru­ ce „Kolozsvár“ nu-’şi aduce aminte de 1863—1865, dar’ că autonomia ar implica o infrac­ţiune a „unităţii de stat“, e demult dovedit ca fals. La 1881 ea era mo­tivată şi cu sancţiunea pragmatică, care noi ştiam şi ştim bine, că această sanc­ţiune pragmatică, pe care acum o dau în programul lor la iveală şi catolicii înseamnă indivisibila uniune a ţerilor casei de Habsburg. Constatăm aşadară, că noua decla­­raţiune pentru congres şi program a do­vedit şi în acest rînd, că naţiunea română se identifică cu tendenţele celor Întem­niţaţi şi a trezit şi în tabăra contrară câteva voci, ce meritau să fie puse în relief ca un pr­ogres şi nu-­i vorbă, fragil, momentan, mic spre noi. TN o m_nn rrto nX f aIii ni r»n L tt UIU UI­«U AilOt UU" 1 ! UI UU de „agitatorii" aici, ci de o lume a­g­i­ta­t­ă. Ele ni-au dat chiar câteva motive anti-autonomiste, dându-ne prilegiu a le Înfrânge. S’a pus încă odată în evidenţă conglăsuirea între şefii Întemniţaţi, pro­gram şi naţiune; s’a dat încă odată răspunsul, ajuns până în Anglia, că fără acest program şi fără şefi ce-’l re­­presentă — aici nu-i „linişte“, nu-i „pace“. FOIŢA „TRIBUNEI ’Mi-a fost ântâiul meu amor!­­Mi-a fost ântâiul meu amor, Speranţa mea dintâie... Şi vremea ’n loc c-aş fi oprit Din sborul meu neodihnit, Ca vecinic el, al meu iubit, Aproape şi-mi rimâiei... O, dragă viaţa ce-mi era! Caveam, vezi, pentru cine... Eu numai pentru el trăiam, Şi tot ce’n inimă aveam Cu el frăţeşte Impărţiam: Durere ca şi binel... Dar vremea repede-a trecut, Şi el e azi departe!... Şi eu nu ştiu de ce mai sunt? !­­ Azi traiu-mi dare pe pământ Nici rost, nici drag, nici creziment. De nici un bine parte!... ‘Mi-a fost ântâiul meu amor, Speranţa mea ântâie, Şi vremea 'n loc c-aş fi oprit... Dar vremea repede-a fugit Şi si mi-’l lase n’a voit Aproape si-mi rimâiei... Emilia... Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE De George Bogdan. .. Naţionalităţile Bucovinei şi politica lor. 1. Rutenismul. (Urmare.) Idealele rutene. Programul rutean trebue să pună în mişcare pe fiecare Român bucovinean, şi-’l arzd în inimă şi să-’l facă a-’şi pune toate puterile pentru a se opune fatalelor urmări ale lui. Acest program este motivat de Ruteni cu plângerile că sunt asupriţi. Notele mele, adause la traducerea programului lor au scos la iveală lucruri, care şi pentru ei vor fi foarte lămurit dovedite ca motive de plângeri — însă pentru Români. Alta, nu asuprirea română (!!), este ori­ginea acestui program şi voiu arăta-o deci în şirele următoare.­­ Agresivitatea acestui program îşi are mo­tivul în idealele ultime ale poporului rutean. Aceste ideale sunt până la un punct admisibile şi din punct de vedere austriac şi până la un punct sunt chiar sprijinite şi este­­ şi logic să fie sprijinite de guvernul central I din Viena. Vieaţa acestor ideale să complică cu o direcţie politică, căreia li­ se zice direcţia „ucrainofilda. Să ne oprim ceva la ea. Rutenii tineri din Bucovina jură în poe­tul Ucrainei Taras Şevcenco, un poet de ge­niu, ale cărui osăminte zac pe malul Dnipru­­lui mult cântat de dînsul. Acest poet a făcut însă şi politică. A lui şi a prietinilor lui este ideea, concepută şi cultivată înainte de 1848, a unei confedera­­ţiuni slave, al cărei cap să fie Ţarul şi ai că­rei membrii să fie poporul rus, polon şi ru­tean, toate trei respectându-­şi reciproc indi­vidualitatea naţională. Ca membru federal, po­porul rutean avea si fee prin urmare o des­voltare liberă şi independentă şi de cătră Ruşi şi de cătră Poloni. Această tendinţă trebuia să le pară mai departe şi Ruşilor şi Poloni­lor, care stăpânesc peste milioane de Ruteni, o tendinţă de periculos separatism. Aceasta tendinţă de liberă desvoltare , despre care să susţine că un partid secret lucră şi azi s’o întrupeze în o formă politică, s’a numit ucrai­nofilism. Se dăm popoarelor ce-’i al popoarelor şi să mărturisim că ucrainofilismul este o di­recţie salutară, câtă vreme el e duşman Ru­sismului şi Polonismului tot duşman , şi este » « ' » o direcţie, pe care guvernul austriac o poate proteja cu drept cuvânt câtă vreme este o des­voltare între graniţele sale, şi are tendinţa de a cultiva deosebirea etnică între Ruşi şi Ru­teni şi a împedeca tot mai cu succes înrîu­­ririle eventuale ale rusismului. Alta este vorba când punem întrebarea dacă acest »ucrainofilism« este representat cu fidelitate în Bucovina, dacă el este unicul scop, sau este şi mijloc de ridicare pentru câţi­va egoişti şi mai ales dacă el este o miş­care populară ori este numai o propagandă ce cu greu devine populară? Eu am primit impresia că Şevcencianii din Bucovina nu sunt oameni capabili de mari înălţări ideale. Un om ideal nu să face nici­odată in­strument orb al unor scopuri, care nu con­­coardă perfect cu tendinţele şi principiile sale. Ear’ Rutenii tineri din Bucovina s’au făcut. In mânile cui ? Dacă trebue să judecăm după tatăl lor, după originea lor, care a fost Pino, presidentul ţerii, trebue să şi conchidem că­i în mânile guvernului. Aceasta au spus-o şi deputaţii români într’un memoriu dat minis­trului Taafife în Decemvrie 1892, când zic că »pentru provocarea acestor (chestiuni) au lucrat străini, nu indigeni, persoane care petrec vremelnic în Bucovina şi anume mai ales profesori, funcţionari, advocaţi şi iarăşi anume aflând sprijin la acele autorităţi înalte din ţeară, a căror problemă de stat de sigur va fi mai mult a face pace şi unire, decât a semăna discordie, neunire. *) *) Pag. 45 din manuscript. Memoriul nu-i tipărit încă, ba, ce-’i foarte curios, nu-’i cunoscut nici măcar celor mai de încredere oameni din par­tidul naţional!! Acele autorităţi au fost guvernatorii Bu­covinei Pino şi Pace. Conchid deci că »ucrainofilismul« trans­plantat în Bucovina a luat un caracter de luptă nedreaptă şi mârşavă, nu reală şi ideală. Ruşii nu ’i-au protegiat; ei ’şi-au dat din contră mari silinţe să convingă pe Ruteni că între ei și Ruteni nu-’i nici o deosebire, că ei un neam ar fi. în răscoale polone s’au răsculat în unele districte și ei cu Polonii alăturea; pe timpul răsboiului crimeic să năs­cuse teama că Rutenii conspiră dela spate; la 1863 istoricul Costomarov din Moscva ar fi anatemisat pe cei ce voesc să despartă Ru­­sia­ mică ruteană de Rusia mare şi să-­i creeze o existenţă deosebită. Aici, la aceşti Ruteni, Gherea, care va fi ştiind bine ce spune, zice că există un partid secret, care hrăneşte aceste tendinţe şi lucră să le realizeze.*) Gherea spune aceasta într’un studiu scris tocmai asupra lui­­ Taras Şevcenco, idealul şi al Rutenilor ti­neri din Bucovina. Să căutăm totuşi care sunt hîrburile ră­mase pe pămîntul Austriei din frumosul vis al genialului Şevcenco. Şevcenco îşi propagase ideile sale încă înainte de 1848. La 1848 Rutenii galiţieni aveau pre­tenţii de a împărţi Galiţia; între ei se trezise, precum am văzut şi din memoriul citat mai *) In Calendarul social-democrat pe anul 1894. Vezi şi Bidermann, Die Ruthenen in Ungarn, II,, 1, p. 10 şi 11. Iubitul i­ostru Dr. V. Lucaciu, după­­cum ni­ se vesteşte din Seghedin, este încă tot bolnav, având dureri grele de „isias“. Medicii îl curează cu inducţiuni de electrici­tate şi cu masagiu. Morbul seu este provenit, hotârât din cauza edificiului rău, în care este un continuu curent, periculos chiar şi pentru cei mai tari bărbaţi. Ziarele maghiare, care din incidentul ducerii dlui Dr. Lucaciu la Săt­­mar spre a ’i­ se publica decisul tablei re­geşti în causa ultimului seu proces, scriau că e deplin sănătos, vesel, gras, benchetuitor pe la gări etc. — au dat şi de astă-dată do­vadă, că atunci când vorbesc despre un frun­taş bărbat român, nu sânt vrednice decât de cel mai profund dispreţ, pentru minciunile neruşinate ce publică despre dînsul. Literatura chestiei române s’a sporit earăşi cu două broşuri — zice o foaie ma­ghiară. O v­á­r­y Lipot, tovarăşul de armă al caraghiosului Pázmándy a scos o broşură despre Români, în care, după­ cum afirmă „Hazánk“ , combate pe distinsul publicist italian Roberto Fa­va. A doua broşură este a ilustrului necunoscut Korniss Géza, în­titulată: „Hogyan oldjuk meg a román kér­dést“. Autorul broşurii se ocupă cu originea, istoria şi limba, apoi cu rolul cultural şi po­litic al Românilor. Ziaristica maghiară dată de gol. Actul cerut de noi de la poliţie, pentru a do­vedi străinătăţii ce mârşavi sunt gazetarii unguri, scriind minciuni despre adunarea din urmă, a fost publicat, afară de ziarele ger­mane din patrie, de „Deutsches Volksblatt“, apoi cu un comentar bun de­­ „Deutsche Zeitung", şi mai In urmă, în numărul seu dela 5 Dec. şi de „Allgemeine Zeitung“, ma­rele ziar din München, care zice că s’a dat o probă „cât de puţin maghia­rismul şi presa ce stă In solda lui este capabilă a aprecia obiectiv tendenţele Românilor“. Publicarea actului obţinut de noi de la căpitanul poliţiei, este socotită de „Allgemeine Zeitung ca­­o datorie a presei germane care judecă nepreocupată şi cu dreptate“. Crisa ministerială. Sub titlul „Demisia guvernului“, ziarul „Budapesti Hírlap“ de la 6 De­cemvrie scrie: „Ceea­ ce ieri era încă nu­mai o combinaţie a bărbaţilor politici, astăzi este un lucru sigur: îndată după­ ce se va fi trecut peste discuţia „indemnity”-ului, guvernul îşi va da demisia“. Se fac deja şi combinaţiunile pri­vitoare la noul cabinet. Mai mult se crede Intr’un minister Bánffy, fusio­­nând cu Apponyi şi rămânând afară din cabinet Wekerle, Szilágyi şi Hieronymi. In legătură cu crisa ministerială, foile maghiare de azi comentează foarte viu şi faptul, că archiducesa Maria Terezia, care actualmente petrece cu bărbatul ei, archiducele Carol Lu­dovic în N. Tapolcsány, a tri­mis vorbă reuniunii femeilor catolice din Nitra, ca ele să con­voace o adunare generală; ea, archi­ducesa, se declară gata a primi patronagiul și a asista la adu­­n­a­r­e. „Această atitudine a cumnatei Re­gelui, — scrie „ Budapesti Hir­lap* — e privită ca şi o demonstraţie poli­tică“.

Next