Tribuna, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 232-255)
1894-11-26 / nr. 252
la vale al deputăţiei bucovinene din anul 1848, chiar idea de a alătura la Galiţia osticăruteană partea ruteană a Bucovinei. Idealul era, ferindu-se a deveni trădător de patrie, autonomia naţională a teritoriului rutean din monarchie, nu încă idealul lui Şevcenco: unirea într’un corp a tuturor Rutenilor. Acest ideal dela 1848 nu s’a stîns nici azi. Societăţi şi partide politice ruteano-galiţiene îl mărturisesc încă. Numai în primăvara anului 1894 el a fost din nou proclamat ca bază a discuţiunilor, din care avă să răsară un program comun al tuturor fracţiunilor politice rutene din Galiţia. Punctele supuse desbaterii unei adunări de bărbaţi de încredere şi deputaţi erau: »1. Noi stăm pe basa programului naţional al centralei „Ruska-Rada“ din 1848 şi voim ca poporul nostru să se desvoarte ca popor slav independent, credincios legii şi ritului părinţilor lui, credincios monarchului austriac şi împăratului. »2. Noi stăm pe basa constituţiunei şi vom insui la realizarea drepturilor ce ne sânt garantate prin constituţiune, ocupându-ne serios cu necesităţile ţeranilor şi târgoveţilor noştri. »3. Noi cerem consolidarea pe bază naţională a tuturor puterilor rutene pentru o comună lucrare organică şi eventual pentru o apărare energică. »4. Noi intuim după autonomia deplină pentru poporul nostru şi înlăturarea oricărei influenţe străine asupra chestiilor sale interne. »5. Ne vom alia numai cu astfel de elemente, care susţin faţă cu Ruteni, punctul de vedere al dreptăţii sau sânt democratice. Guvernului şi partidelor, care în present sânt hotărîtoare vom face opoziţie câtă vreme nu se va schimba sistemul actual duşmănos poporului rutean». Pentru a indica foarte pe scurt direcţia tendenţelor rutene, mai reproduc ceva din notiţele despre desbaterile din acea adunare. Punctul 2, 3 şi 5 au fost adoptate fără schimbări; punctul p. — tocmai punctul cel mai primejdios pentru Bucovineni, fireşte pentru caşul unei realizări — a fost unanim acceptat, însă cu amendamentul deputatului Kulaczkowski: »Pentru acest scop cerem ca în locul autonomiei terilor să fie pusă autonomia popoarelor sau să se facă o lege a naționalităților... Punctul întâilea a causat o mare desbatere. Deputatul Kulaczkowski a propus în numele Rutenilor bătrâni următorul text pentru acest punct: »Noi stăm pe basă naţională pe care voim să ne desvoltăm şi mai departe ca un popor politiceşte independent în Austria« ş. m. d., aceasta pe motivul că adunarea nu este competentă se decreteze independenţa maloruşilor ca naţiune, deoarece în această chestie nu a cercetat opinia celor 17 milioane de maloruşi. Astfel de teorii nu sânt la loc în programe politice. Radicalul Dr. Ioan Franko a susţinut că numai ştiinta Notiţe finale. De la acest punct putem înţelege toată politica ruteano-tineră, toate plângerile, care *) Die Lage etc. pag. 148. Festivităţile din Lugoj. „Dreptatea“ scrie: Marţi seara s-a arangiat la Lugoj în onorul noului metropolit al Blajului o imposantă retragere cu torţe, la care au luat parte o mulţime de peste 5000 de oameni, între cari şi ţerani din toate comunele învecinate. Capela naţională a cântat tot piese naţionale, asemenea şi reuniunea română de cântări a executat sub conducerea dibace a dlui loan sânt false, exagerate şi rareori drepte — şi, în aceste caşuri şi vrednice de consideraţie şi de lecuire, de aici putem înţelege şi entusiasmul furios cu care aceşti Ruteni luptă în mica arenă a dietei bucovinene. Sânt cam zece ani de când Rutenii tineri au rosbit să fee conducerea în societăţile lor, care începură a se înfiinţa pe la anii 1869—1870. Nu a trecut mult timp şi ei au alcătuit programul lor agresiv, pe care-’şi dau toată silinţa a-’l popularisa prin cabinetele de lectură de pe sate şi prin broşuri, ce vin des şi din Galiţia. Mai trecu încă ceva vreme »şi într’un act cetit într’o şedinţă în dieta Bucovinei, ei au scris şi ideea, că trebuia la un bun, dar zădărnicit, prilegiu să li se rupă capul Românilor duşmani! Iată, nu ultimul scop al lor, ci o parte din realizarea ultimului scop, ultimelor aspiraţiuni. Astfel cercetând, m’am încredinţat, că Preasfinţitul Metropolit actual al Bucovinei, Eminenţa Sa Dr. Silvestru Andrievici-Morariu a spus în mult calomniatele de Ruteni «apologii» nu numai un adevăr, când a vorbit de trezirea „spiritelor slave“, ci a zis chiar mai puțin decât este adevărat, pentru că ele s’au trezit deja bine de tot și va fi asemenea greu de tot — să scapi de ele. Pag. 1006 Sibiiu, Sâmbătă, TRIBUNA SITUAŢIA. Asupra situaţiunii politice, lui „Neues Wiener Tagblatt“i se scrie între altele din Budapesta: ... „Că pentru ce, în ciuda declaraţiunilor ministrului-president, până astăzi întârziază sancţionarea, nimeni nu ştie se spună causa. Regele care astăzi a plecat, numai joi se va întoarce acasă (adecă la Viena), aşa încât sancţionarea nici nu se poate aştepta imediat... „In ceea ce priveşte atacurile din partea câtorva ziare contra lui Kálnoky, nici nu li se va răspunde, precum se scrie din Viena, nici nu se gândeşte a se apera în contra atacurilor anonime11. Va ie zi că nici nu vrea să răspundă obrăzniciilor ovreeşti ale firmei Haas & Deutsch contele Kálnoky. Şi de aci se vede lărgimea lui de vederi şi demnitatea cu care ocupă posiţia sa înaltă: cu Jidanii nu stau de vorbă. S’au şi supărat salariaţii firmei pe el, căci iată ce observaţii fac la corespondenţa de mai sus: „întrucât acea observare priveşte pe „Pesti Napló“, noi numai un lucru avem de zis: da, noi am atacat pe Kălnoky, noi „Pesti Napló“. Asta nu este anonimitate. Dacă dl conte, spre apărarea sa, nu ştie să aducă pretext mai acceptabil, ar fi fost mai bine să tacă de tot, căci „Pesti Napló“ se bucură în istoria Ungariei şi a întregei monarchii cel puţin de acelaşi renume ca şi numele lui Kălnoky.... Iată cum ’i-a crescut W e k e re pe perciunaţi. Flourens în Ungaria. Sub acest titlu am spus ieri, cum toate ziarele maghiare şi îndeosebi „Egyetértés“ au publicat comunicaţii şi articoli elogioşi despre vederile dlui Flourens. Am spus încă ieri, că nu punem nici un temeiu pe spusele ziarelor maghiare şi aşteptăm ca Flourens să-şi exprime într’un chip autentic vederile sale. „Magyarország“ în numărul său proxim desminte prin cuvântul deputatului Pázmándy tot ce s’a scris în „Egyetértés“. Ear’ „Pesti Napló“ din 6 Decemvrie scrie un lung articol, din care extragem următorul pasagiu: Asta de altmintrelea e o nevinovată greșeală, pentru care nici nu ne putem mânia pe dl Flourens. Dar’ la ceea ce a spus despre chestia română avem şi noi câteva cuvinte. Dl Flourens a spus, că în curând ne va visita a doua oară, ca să se convingă întrucât sânt juste plângerile Românilor şi gravaminele lor, între care dl Flourens a numărat şi aceea, că în şcoalele maghiare nu se propune şi limba română. Apoi dacă numai pentru aceasta vrea să mai ostenească până la noi, îi recomandăm să rămână atunci acasă, îi putem spune deja înainte, că în şcoalele ungureşti zeu nu se propune limba română. Şi de ce să se şi propună? Până acum cu aceea ne acusau Românii, că în şcoalele române se impunea învăţarea limbii maghiare. Aşa se vede, că dl Flourens e inspirat de independentişti şi de amicii Românilor. Nu sântem de vină, dar’ ni se pare că întreaga chestie miroasă a Rimler. Ear’ inspiraţiile rimberiane — cerem scusele dlui Flourens — în ţeara aceasta nu le ia nimenea în serios. Iată „patrioţii“ în lumină adevărată. Ieri încă saltau de bucurie când era vorbă numai de nişte pretinse vederi favorabile despre politica maghiară, care când li se spune un singur cuvânt din adevăr ce nu le convine lovesc fără cruţare în acela, pe care ieri îl slăviau. De altfel noi credem, că dl Flourens li-a spus şi altele mai aspre şi mai dureroase pentru patrioţi, care mai târziu vor eşi la iveală. * După cum li se depeşeaza foilor vieneze, dl Flourens a convenit prin Budapesta cu Kossuth Ferencz, cu ministrul Szilágy şi deputatul Apponyi Albert. Din cercuri studenţeşti. Budapesta, 5 Decemvrie n. 1894. în timpul din urmă am sufevat în două corespondenţe unele năcazuri interne ale studenţimii române, am arătat greutăţile ce aceasta le întimpină voind a satisface chemării ce poziţia de student impune fiecăruia. Nu am negat, că tinerimea română a fost un factor cardinal în însufleţită luptă de existenţă naţională, am accentuat însă, ca acea luptă cu arme morale şi permise să fie reîncepută cu puteri mai intensive, ca ţinta doamnă prefiptă să o putem ajunge mai cu grabă şi ca poporul nostru cel dornic de o altă soarte, care ’şi-a pus toate nădejdile în conducătorii sei cei cuminţi şi în tinerimea sa, să-’şi vadă odată visul cu ochii. ’Mi-am permis cu ocasiunea acelor corespondenţe a face chiar şi unele indegetări, în ce noue direcţiuni trebue să ne aplicăm forţele, ca lupta inaugurată demult, purtată însă cu o fabuloasă bravură de exilatul nostru stegar, să aibă o noimă cât se poate de corăspunzătoare. Dacă atunci am fost îndreptăţit a păşi în public cu modestele mele păreri, dacă atunci deja m’au acompaniat în acele păreri doi colegi care au binevoit a răspunde tot în coloanele acestui preţuit ziar şi cu ei de acord poate va fi fost întreaga studenţime românească strict zis, — atunci sânt îndreptăţit acum de zece ori mai mult a marca din nou ca se fim conştii de chemarea noastră. Mă folosesc de aceeaşi trasă, căci nu există alta mai aptă şi mai potrivită la situaţia noastră. Fraţilor, nu am lipsă ca să vă adresez cuvinte de însufleţire, căci aceasta sigur nu ne lipseşte. Evenimentele vorbesc de sine şi ele sânt atât de încurăgiatoare, încât e de prisos orice alt mijloc, în faţa conferenţei naţionale din 28 Noemvrie. cine ar rămână rece, cine nu s’ar însufleţi văzând părinţii noştri manifestând româneasca tărie a voinţei, necedând nimic din justele şi inevitabilele noastre pretensiuni. Şi cine dintre voi pe de altă parte nu s’a scârbit şi indignat, de mojiceasca şi scandaloasa purtare a fiţuicelor-obiele din Ungaria, a acelor stîrvuri de literatură politică, a acelor jivine jidoveşti, care cu ocasiunea conferenţei noastre de caracter atât de hotărît şi nobil, împrăştiau în lume minciuni grosolane şi patentate, otrava urei lor de rasă. Aţi auzit apoi şi pe nejidani, aţi auzit vorbindu-se despre sfânta noastră causă şi în vecinie „fostul“ parlament al Ungariei, pe Pázmándy, chiriţoaia parlamentului, şi veţi fi cetit poate şi memo- t rabilul răspuns al drăguţului Hărăngilă .... aţi putut oare să rămâneţi indiferenţi, cum şi eu n’am rămas? Sânt mari şi serioase lucruri acestea, când vezi îmbrăţişându-se Ungur şi Jidan şi aşa zicând prin sărutări pecetluind acţiunea comună în contra noastră. Iată un alt caz şi mai concret: Comitetul „Egyetem-kör ului, a universitarilor unguri de aici (Unguri colectiv zis pentru cei neaoşi şi pentru perciunaţi) au ţinut în 4 Decemvrie n. o şedinţă, în care exclusiv s’au ocupat cu „oláh propaganda“. Mai întâiu adecă ne-au luat la rapanghel pentru înfrăţirea noastră cunoscută, încheiată cu studenţii sârbi şi slovaci într-unul dintre fruntaşele hotele din Pesta în „Metropol“. Reprobând acest act cu tendenţă din parte-ne de a uşurpa de-a dreptul guvernul şi tot ce-i unguresc, dl preşedinte Martos (ceteşte Mittelmann) ex-Jidan din Timişoara, atrage atenţiunea asupra agitaţiunii săvîrşite în taină de studenţimea valahă şi provoacă pe studenţii unguri a veni la proxima şedinţă generală în număr cât se poate de mare, pentru de a-şi determina poziţia ce au să fee faţă cu cea mai nouă mişcare a naţionalităţilor. Un alt membru, Bottlik, altfel Ungur neaoş şi antisemit, anunţă că în curând va apare opul lui Jancsó Benedek, „Román politika şi társadalmi tanulmányok“, şi propune, ca această carte să se răspândească în toate cercurile în şi afară de Ungaria. Totodată se institue un biurou permanent de presă, care să urmărească cu atenţiune mişcarea naţionalităţilor, dând informaţiuni reale (!) foilor ungureşti şi celor străine, pregătind astfel (!) terenul pentru congresul studenţesc internaţional ce se va ţine în Pesta în 1896, la milleniu. Apoi, ca hamlicul să devină şi mai cu colţi, comitetul din chestiune hotăreşte la propunerea unui străulat jurist, ca se se adreseze la poliţie cu rugarea, ca aceasta să pună imediat cafeneaua „Mitsek“ sub pază de gengarmi, deoarece aici îşi ţin studenţii dacoromâni conferenţele lor... Prostie cu caru, nebunie la culme, îngâmfare oarbă şi egoismul unei rase invidioase şi zavistioase... Iată de ce sânt conduşi. Dar’ din faptele lor resultă: Că de câte ori e vorbă de persecutarea noastră semit şi antisemit se sărută reciproc în bot şi ne urmăresc în comun, că alianţa studenţilor nemaghiari le-a servit ca un omen rău, care conferenţa noastră naţională a produs o consternare şi supărare generală în şirurile lor; că ei nu se vor sfii, ca la congresul cel plănuit să păşească înaintea areopagului internaţional cu un frumos repertoar de melodii mincinoase şi infecte, pentru de a cuceri opinia pe partea lor, resultă mai departe, că noi studenţii români vom fi şi mai persecutaţi, denunţaţi şi calomniaţi în tot chipul. Dar’ mai presus de toate stă resultatul moral, că de aci înainte să lucrăm cu forţe nene, ca se’l înfrânăm pe poporul duşman cu mult prihănita sa fire, şi os pentru os, dinte pentru dinte, se’l demascăm. Nu ne este teamă de congresul acela internaţional, căci doar’ studenţii străini ştiu foarte bine cine sânt domnişorii împintenaţi din Ungaria, şi apoi ruşinea şi blanul votat în Halle de studenţi germani, se nu le tragi cu patru boi, auleo!! Nu tremurăm nici de persecuţiunile lor, căci mai ântâiu sântem prea obicinuiţi cu ele şi oţeliţi în urma lor, apoi ştim mai departe că a noastră causă e dreaptă şi recunoscută, şi viitorul au să respalve chestia dependenţii sau independenţii maloruşilor ca naţiune şi cere ştergerea punctului întâiu. Persistând însiutenii tineri la textul punctului prim şi neajungându-se la nici o înţelegere, adunarea a decis în urmă să lase această chestie în seama unei comisiuni de 10 membri, care au să decidă asupra acestui punct.*) Acesta-i nervul din care reese energia lui Smal-Stocki, care-i Galiţian şi care a venit în Bucovina cu pomenitul ideal în capul seu, de altfel cam uşurel. Şi când el nu se ridică se voteze în dieta Bucovinei pentru o instituţie care ar tăia o legătură judiciară existentă încă (curtea de apel) între Bucovina şi Lemberg, centrul actual şi mai ales viitor rutean în »teritoriul autonom» — eu îi citesc din ochi o hartă geografică care-l uneşte, ca Bucovinean, şi în alte, în toate privinţele, cu teritoriul rutean al Galiţiei. Programul Rutenilor tineri pentru rutenizarea Bucovinei nu este alta ceva decât încercarea de a asigura Bucovina pentru viitorul teritoriu rutean. Dacă Rutenii bucovineni nu au mărturisit şi ei pe faţă acest ideal şi s’au mărginit a cultiva pe Şevcenco şi a se ţine în relaţii intime cu politicianii galiţieni autonomişti-naţionali, ei au motive foarte puternice . Ar trebui să dispară de pe scena politică a ţerii . . . *) Vezi iGazeta Bucovinei*, IV., Nr. 22, 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1894 carta lor consistă din intrigi şi meschinării, din dorul nebun de a înăbuşi şi a sucumba. Uraţilor, se fim deci conștii de chemarea noastră, se fim fiecare vigil la locul său, se fim trezi în fața acestor stări de lucruri, să lucrăm cu perseveranță, căci dreptatea doar’ nu intriga învinge, înainte! Nulla dies sine Unea! ! Letiliu. Gânduri grele- Că în ce hal a ajuns firma de exploatare Wekerle Szilágyi, arată articolul de mai la vale al lui „Pesti Napló“ . Opinia publică maghiară are un umilit cuvânt de rugăciune cătră contele Kálnoky Gustáv, ministrul casei imperiale! Nu-’l ameninţăm mai mult pe Excelenţa Sa şi nu-’l luăm la răspundere pentru necompetentul şi ilegalul său amestec în afacerile interne ale statului maghiar. Timpul acestor disposiţiuni răsboinice s’a sfârşit. Pe la începutul lui Maiu, când eram foarte mânioşi şi îngrijaţi n’ar fi fost consult să se arete în mijlocul nostru; el atunci ar fi fost silit, ca în mod neplăcut să facă cunoştinţa puterii cuvântului ascuns în temperamentul maghiar. Delegaţia s’a şi amânat până la toamnă; nobilul conte n’a fost curios deloc să cunoască temperamentul maghiar. Până în toamnă flacăra indignaţiunii naţionale s’a domolit pe deplin. Delegaţia, ce i drept, a încercat se’l reguleze puţin pe nobilul conte, dar’ s’a şi spăriat îndată de cutezanţa sa ne mai pomenită şi s’a pitulat. Numai că n’am sărutat mâna aceea, care cu ceva mai nainte lovia în noi cu biciuşca; contele Kálnoky a primit votul de încredere al delegaţiunilor. Toţi, în care a mai rămas ceva din sentimentul patriotismului maghiar, s’au întors cu scârbă dela această votare, în care servilismul umil s’a manifestat în forma cea mai respingătoare. Contele Kálnoky a crezut, că poate şi prin urmare trebue să trateze naţiunea maghiară cu caneile, şi poate să continue fără nici un risic exerciarea sistemului în a cărui frunte stă, sistemul atentatelor îndreptate în contra constituţiei, şi al cărui propus este răsturnarea liberalismului maghiar, slăbirea egemoniei rasei maghiare şi nimicirea statului maghiar clădit pe basele democratismului. S’a început earăşi munca subterană a ultramontanilor, federaliştilor şi a altor reacţionari. Conventiculele vieneze s’au adunat din nou şi s'a început cumpena minciunilor şi a calomnierii contra naţiunii şi a liberalismului maghiar. Votul de încredere al delegaţiei maghiare pentru dl Kálnoky a însemnat: absolutor relativ la trecut şi încuragjare pentru viitor. Spune apoi că ministrul Kálnoky a avut drept să facă toate, să se încuibe între naţiune şi coroană, să împedece sancţionarea, să combată guvernul, deoarece prin delegaţiuni ’i s’a votat încredere şi încuragiare. Cere apoi să termine odată cu „această nesiguranţă astată, care vatămă adânc conştienţa naţiunii maghiare“. Să spună ce doreşte, căci a înţeles atâta, că vrea să-’l oprească pe guvernul Wekerle în jumătatea cale, înţelegem bine hieroglifele exprimate în drpeşi archiduceşti, în presa vieneză inspirată, în gruparea sub steagul ultramontanismului a favoriţilor „ Ballplatz“-uluii din Viena Cu toate acestea găsim şi în cartea lor, care explică programul lor, un text, în care ei recunosc şi cer să se admită, că Rutenii din Rusia, Galiţia şi Bucovina, trecând din- tr’o ţeară într’alta şi obţinând dreptul de ce- . tăţean se poată lucra pentru idealele lor politice, neîmpedecaţi şi nesuspectaţi. *) Textul nemţesc din această scriere sună asa: > * Die Romanisatoren ignorieren den Ruthenen gegenüber die unbestreitbare Thatsache, dass Jedermann ohne Rücksicht auf das Religionsbekenntnis dort zu Hause ist, wo seine Nationsgenossen in compacter Masse zusammenwohnen, und dass demnach jeder Bukowinaer Ruthene, soweit die ruthenische Erde reicht, also in Ostgalizien, in der Ukraina u. s. w, ebenso daheim ist, wie der Ruthene aus Galizien und der Ukraina in den ruthenischen Landestheilen der Bukowina, sobald er die betreffende Staatsangehörigkeit erworben hat». Care va să zică, unitatea de rassă se afirmă cu o conclusie: se lucre toţi pentru toţi, din toate părţile fireşte în forme reale care nu pot fi eliminate. Nu-’i în acest text o licărire bine văzută din idealul lui Şevcenco ? şi în alianţa clericalilor maghiari cu revoluţionarii naţionalităţilor Noi însă n’avem timp se ne ocupăm cu descifrarea acestor hieroglife din Viena. Dacă vreai falsificarea parlamentului, sfâşierea şi formarea din nou a majorităţii, după comandă vieneză, dacă vreai regularea rebelului liberalism maghiar, pofteşte şi o fă, dar, în grabă, fără multe ceremonii, în urma urmelor şi această naţiune rebelă (gura păcătosului! Red.) are dreptul să ştie ce soarte va urma. Orice ne va aştepta, a sosit timpul să cerem lumină. Mai mult nu vrem să stăm în întunerec. Să trateze cu noi ca cu sclavi sau cu lachei, dacă vom ajunge să fim sclavi sau lachei. Aşteptăm şi cerem dela contele Kálnoky Gustav ca să facă marinimoasele disposiţiuni, ca situaţia aceasta latentă, ce sfâşie nervii naţiunii, să isbucnească cât de în grabă într’o crisă visibilă, în numărul seu dela 5 Decemvrie, ziarul de mai sus publică sub titlul ,,Poftească şi ab zică“ un alt articol, în care, între altele, scrie : „A sunat ora a douăsprezecea, acum amînarea e păcat, pacienta nu mai e cuminţie, trebue lucrat, în giurul guvernului s’a desvoltat o astfel de situaţie, în care datorinţa de bărbat de stat, morala politică şi simpla ambiţie de bărbat pretind deopotrivă de la miniştrii reformelor, ca să decline de la sine orice responsabilitate şi să abzică din posturile lor de încredere. Pentru că această situaţie nu e numai dureroasă şi dejositoare, ci fără scop şi imorală, ba chiar şi din punctul de vedere al principiilor constituţionale, nedăinuitoare. „Ce mai aşteaptă Dr. Alexandru Wekerle şi cei opt tovarăşi ai sei? Câtă vreme vreau să mai aştepte? Să abzică. „Ne mirăm, cum de nu au făcut aceasta până acum. Şi îi dorim să o facă acum fără amînare. Sânt datori a o face în interesul causei, pe care au servit-o până acum cinstit, ca, după ce resultatul unei munci şi lupte atât de încordate a dat de pe veci, să fie responsabilitatea dela ei aceia, care au fost muncitori atât de zeloşi întru ajungerea lucrurilor acolo unde au ajuns. Sânt datori în propriul lor interes şi şi al vieţii publice, ca să nu aştepte până se vor sfîrşî, se vor usa în actuala fausse position. „Rămânerea lor în oficiu, de aci încolo nu mai are sens, ba nici scusa nu ,se poate. Dacă ar fi abzis mai nainte cu câteva săptămâni, situaţia ar fi astăzi lămurită, opinia publică s’ar pută orienta şi ar şti cum să judece pe aceia, care s’au amestecat în conducerea destinelor statului după spatele consilierilor constituţionali ai Coroanei şi au provocat crisa prin intrigi. Aşa situaţia e mai încurcată ca orişi-când altă dată, mersul afacerilor a stagnat pe toată linia, funcţiunile publice lucrează fără inimă. In mod mecanic şi sentimentele amestecate de agitaţie, indisposiţie şi apatie demoralizează partidele, parlamentul“. CRONICĂ Nr. 252